Speta Legea 10/2001. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/A/2009
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții apelanți, împotriva sentinței civile nr. 785/03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr- privind și pe pârâtul intimat CONSILIUL JUDEȚEAN B - N, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost depuse la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 16 februarie 2009, concluzii scrise formulate de reclamanții apelanți ( filele 21-22 din dosar ).
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.785 din 3 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantele, și, împotriva dispoziției nr. 163/11.09.2008 emisă de Președintele Consiliului județean B-N în contradictoriu cu pârâții Consiliul județean B-N, Președintele Consiliului Județean B-N și Județul B-N, reprezentat prin Președintele Consiliului județean B-
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 810/31.10.2001 reclamantele au solicitat restituirea suprafeței de 203, în privința căreia au făcut mențiunea că s-a preluat abuziv de stat în anii 1957-1958, cu ocazia amenajării muzeului raional din
Cererea a fost soluționată prin dispoziția nr. 163/11.09.2008 în sensul respingerii ei pe considerentul că reclamantele nu au avut calitatea de proprietar la momentul preluării bunului și nici nu au fost moștenitoare ale fostului proprietar deposedat.
Raportat la data comunicării dispoziției - 24 septembrie 2008 - acțiunea reclamantelor, introdusă la data de 14 octombrie 2008, este promovată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Reclamantele își întemeiază calitatea de persoane îndreptățite la restituire pe prevederile contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1666/6 iunie 1974 prin care vânzătoarea Edita a vândut antecesorilor reclamantelor, defuncții și imobilele casă de piatră cu etaj, curte și grădină în suprafață totală de 946, înscrise în cartea funciară nr. 1620 B și nr. 1900 B topografici 1592 și 1593/2.
În temeiul acestui contract, dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantelor s-a înscris în cartea funciară nr. 1620 B sub B 6 și 7, în topograficii 1592 și 1953/2 (topografic adus din cartea funciară nr. 1900 B, conform mențiunii de sub B3).
Urmare a decesului tatălui reclamantelor, defunctul, cota de părți din imobilul mai sus menționat, care a aparținut defunctului, a revenit reclamantelor și surorii, în cote egale de părți fiecare, conform mențiunilor de sub B9-12.
Ulterior, în 1984, dreptul de proprietate al soției supraviețuitoare, mama reclamantelor, asupra cotei de părți din imobil a revenit reclamantelor și surorii, în cote egale de părți fiecare, conform mențiunilor de sub -16.
În baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1997, fiica a înstrăinat cota sa parte din imobil de părți, mamei, care în anul 2000 a transferat proprietatea reclamantelor, cu titlu de întreținere viageră, conform mențiunilor de sub -20.
Așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974 între vânzătoarea Edita și antecesorii reclamantelor, vânzarea s-a realizat în temeiul autorizației de înstrăinare nr. 4441 din 25 aprilie 1974.
Prin decizia civilă nr. 1159/2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2273/2002 (atașat în dosarul nr. 3/2001 al Judecătoriei Bistrița și prezentului dosar) s-a respins acțiunea în revendicarea terenului în suprafață de 203. promovată de reclamante împotriva Școlii Populare de Artă B.
În considerentele acestei hotărâri irevocabile s-a reținut faptul că în realitate antecesorii reclamantelor au cumpărat o suprafață mai mică, de 753 și nicidecum cea înscrisă în cartea funciară, act care nu garantează întinderea dreptului dobândit, ci numai existența acestuia.
Totodată, s-a reținut existența zidului despărțitor dintre proprietățile părților, construit în urmă cu peste 40 de ani, acest semn despărțitor nefiind contestat de părțile în litigiu.
Instanța de control judiciar a reținut prin decizia amintită împrejurarea că delimitarea proprietăților prin zid despărțitor și folosința de fiecare parte a suprafeței dobândită în proprietate (741 reclamantele și 595 Școala Populară de Artă) a fost atestată și prin raportul de expertiză efectuat în cauză (raport depus în prezentul dosar la fila 11), ale cărui concluzii nu se bazează pe încălcarea sau ocuparea abuzivă a proprietății reclamantelor, ci pe raționamentul satisfacerii cererii reclamantelor de a deține în fapt 946
Din schița anexă la autorizația de înstrăinare nr. 4441/1974, care a stat la baza încheierii actului de vânzare-cumpărare invocat de reclamante în susținerea cererii lor, rezultă că suprafața cumpărată de antecesorii reclamantelor avea lungimea de 70,40 m și lățimea de 10,70 m, ceea ce înseamnă o suprafață de 753 și nu de 946 cum s-a menționat în actul de vânzare.
În realitate, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în dosarul nr. 3/2001, suprafața reală cumpărată de antecesorii reclamantelor a fost de 741, determinată de expert pe limite naturale (garduri) și cu aparate de măsură mai performante decât cele în anul 1974 (respectiv 737,68 potrivit măsurătorilor Serviciului Urbanism, Amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei municipiului B).
Decizia nr. 1159/2002 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă din momentul pronunțării - 22 mai 2002 - ca orice hotărâre irevocabilă are printre alte efecte și pe acela al puterii de lucru judecat, care este expresia imutabilității verificării jurisdicționale făcute de o instanță asupra unei chestiuni litigioase (în speță în privința terenului solicitat de 203 ), verificare obiectivată prin hotărârea pronunțată.
Situația proprietății asupra terenului în litigiu a fost tranșată definitiv și irevocabil de Curtea de apel Cluj prin decizia nr. 1159/2002, ale cărei statuări nu mai pot fi repuse în discuție.
Soluția Curții de Apel Cluj cuprinsă în dispozitivul hotărârii irevocabile, precum și considerentele decisive ale acesteia, adică acelea care constituie susținerea necesară a dispozitivului, ce formează corp comun cu acesta (privitoare la suprafața reținută ca fiind cumpărată în anul 1974, la existența zidului dintre proprietăți, limită despărțitoare necontestată de părți), leagă instanța sesizată cu soluționarea acțiunii promovată în baza Legii nr. 10/2001, care nu poate trece peste statuările hotărârii irevocabile prin luarea în considerare a unei întinderi a suprafeței cumpărate de 946
Prin urmare, pornindu-se de la decizia nr. 1159/2002 a Curții de Apel Cluj, coroborată cu cuprinsul actului autentic de vânzare-cumpărare nr. 1666/1974 din care rezultă că vânzarea a avut la bază autorizația de înstrăinare nr. 4441/1974, cu schița anexă la autorizația de înstrăinare din care rezultă că în realitate în teren există și s-a vândut o suprafață mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară și având în vedere faptul că limitele dintre proprietăți, marcate de zidul despărțitor, nu s-au modificat nici până la pronunțarea deciziei nr. 1159/2002 și nici ulterior, tribunalul reține că reclamantele sunt proprietare doar a suprafeței aflată astăzi în posesia lor, de 741, suprafață care a constituit obiect al contractului de vânzare-cumpărare din anul 1974, suprafața solicitată de 203 constituind proprietatea numiților și, înscrisă în cartea funciară nr. 308 B topografic 1593/1, aflată în prezent în folosința Școlii Populare de Artă
De altfel, așa cum rezultă din memoriu justificativ întocmit la data de 8 aprilie 1974 în vederea emiterii autorizației de înstrăinare nr. 4441/1974 și din schița anexă acestuia suprafața aferentă imobilelor înstrăinate rezultată din măsurători a fost de 753, cu 193 mai puțin decât cea înscrisă în evidențele de carte funciară pe numele vânzătoarei.
Ca atare, rezultă fără niciun dubiu faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din anul 1974 proprietara Edita deținea numai suprafața care astăzi se află în posesia, folosința și proprietatea reclamantelor.
Suprafața de 203 s-a expropriat practic de la proprietarii și și nu de la antecesorii reclamantelor, astfel că în mod corect s-a reținut lipsa calității de persoane îndreptățite a titularilor cererii de restituire, ca urmare a lipsei oricărei legături între reclamante și proprietarii deposedați și.
Preluarea terenului în litigiu în proprietatea statului s-a realizat prin Decizia nr. 600/20 decembrie 1955 pentru realizarea muzeului raional, dreptul de proprietate al statului român fiind înscris în evidențele de carte funciară la data de 22 februarie 1957, conform mențiunii din coala funciară nr. 308 B de sub, împrejurare recunoscută și de reclamante în cuprinsul notificării formulate, unde se subliniază preluarea abuzivă de stat în perioada 1957-1958 pentru amenajarea muzeului raional.
Împotriva acestei sentințe reclamantele, și au declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamantele au arătat că terenul în litigiu a aparținut anterior antecesorilor lor și iar ulterior a fost întabulat în favoarea lor, motiv pentru care în baza Legii nr.10/2001 au solicitat restituirea acestuia în natură. Consiliul Județean B N și Școala Populară de Artă au recunoscut înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor în CF și nu au contestat valabilitatea înscrierii dar nici expertiza depusă de reclamante la dosarul cauzei.
Prin Decretul nr.600/20.12.1955 terenul în litigiu a fost expropriat de la și, proprietari care au fost despăgubiți însă, instanța de fond face o confuzie între terenul solicitat de reclamante înscris în CF nr.1620 nr.top.1592 și 1593/2 și terenul expropriat înscris în CF nr.308, nr.top.1593/1.
Inițial, terenul în litigiu a fost cuprins atât în CF nr.1900 cât și în CF nr.1620 în care a fost transcris în anul 1974, iar suprafața de 203 mp. reprezintă diferența dintre cei 944 mp. cumpărați de antecesorii reclamantelor, întabulați pe numele lor și dobândiți de reclamante prin succesiune și suprafața de 741 mp. teren asupra căruia reclamantele sunt proprietare în CF. Din expertiza efectuată în dosar rezultă că Școala Populară de Artă folosește cu 203 mp. mai mult decât suprafața pe care o are în proprietate.
Instanța de fond susține în mod eronat că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1974 antecesorii reclamantelor ar fi cumpărat doar 753 mp. și nu întreaga suprafață înscrisă în CF și că mențiunile din CF identifică doar numele proprietarului și nu suprafața înscrisă pe numele respectivei persoane.
În probațiune reclamanții apelanți au depus o declarație autentificată sub nr.286/02.02.2009 de Biroul Notarilor Publici Asociați aparținând numitei, soția lui din care rezultă că părinții soțului acesteia au vândut lui și (părinții reclamantelor) imobilul situat în mun.C N-, constând din casa de locuit, curte și grădină în suprafață totală de 946 mp. înscris în CF nr.1620, nr.top.1592 și 1593/2 (14).
Pârâții intimați Consiliul Județean B N, Președintele Consiliului Județean B N și județul B N, prin președintele Consiliului Județean B N, prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat că terenul în litigiu în suprafață de 203 mp, a fost preluat în proprietatea statului în anul 1957 când s-a înființat Muzeul Raional, petentele menționând acest lucru în cuprinsul notificării prin care au solicitat imobilul. In speță nu sunt îndeplinite cerințele art.3 și art.4 din Legea nr.10/2001 deoarece petentele nu au avut calitatea de proprietar la data preluării imobilului și nu sunt moștenitoare ale fostului proprietar, deoarece terenul a fost preluat în proprietatea statului, cu titlu, de la, astfel încât nu putea face obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1974, cu atât mai mult cu cât cele două proprietăți sunt separate de un zid despărțitor ce există încă din anul 1963, situație reținută prin decizia nr.1159/2002 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr.2273/2002, această hotărâre având autoritate de lucru judecat.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel formulate și a apărărilor invocate, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. reține următoarele:
Astfel, reclamantele apelante susțin că instanța de fond a făcut o confuzie între terenul solicitat de reclamant înscris în CF nr.1620 B nr.top.1592, nr.top.1593/2 în suprafață de 203 mp și terenul înscris în CF nr.308 B nr.top.1593/1.
Din coala evolutivă a CF nr.308 B rezultă că imobilul înscris sub, nr.top.1593/1, casă de piatră și curte în suprafață de 109 stjp, situat în-, a constituit proprietatea tabulară a numiților și soția, în părți egale, cu titlu de cumpărare, la data de 15.03.1953.
Ulterior, în baza deciziunilor nr.133/12.08.1955 și nr.30/21.02.1957 ale Comitetului Executiv a Sfatului Popular al orașului B și a Decretului de expropriere nr.600/20.-, asupra imobilului de mai sus, s-a întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de expropriere ca monument de cultură, în favoarea Statului Român.
Totodată, din decizia nr.20.042/V - 1957 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional C, prin care s-a dat destinația de muzeu raional al imobilului construcție rezultă că, imobilul preluat în proprietatea Statului prin decretul de expropriere nr.600/20.12.1955, înscris în CF nr.308 B nr.top.1593/1 are o suprafață construită de 210 mp și teren aferent de 624 mp (43 dosar fond).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1666/06.06.1974, vânzătoarea Edita, născută, a înstrăinat cumpărătorilor și soția, în baza autorizației de înstrăinare nr.4441 din 25.04.1974 eliberată de Consiliul Popular al orașului B, imobilele înscrise în CF nr.1620 și CF nr.1900 B, cu nr.top.1592 și 1593/2, constând din: casă de piatră cu etaj, curte și grădină, cu suprafața totală de 946 mp. pentru prețul de 150.000 lei.
Totodată, în cuprinsul convenției, cumpărătorii au precizat că le este cunoscută situația de fapt și de drept a imobilului cumpărat, pe care înțeleg să îl dobândească ca atare pe riscul lor și le sunt cunoscute mențiunile din autorizația de înstrăinare, îndeosebi faptul că potrivit prevederilor schiței de sistematizare, imobilul este situat în zona istorică a orașului, având regimul de construcții -3 etaje și că imobilul înscris în CF 1900, nr.top.1593/2 s-a înstrăinat numai în scopul de a fi alipit imobilului cu nr.top.1592 din CF nr.1620.
Cumpărătorii și soția, antecesorii reclamantelor, și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus arătat prin încheierea CF nr.845-846/08.06.1974.
Din memoriul justificativ care a stat la baza autorizației de înstrăinare nr.4441/1974 rezultă că suprafața imobilului cu nr.top.1592 și nr.top.1593/2 conform CF este de 946 mp, iar conform măsurătorii din teren este de 753 mp, rezultând o diferență de minus 193 mp.
Prin sentința civilă nr.1983/15.05.2001 a Judecătoriei Bistrița, dosar nr.3/2001, rămasă definitivă prin decizia nr.802/A/29.11.2001 a Tribunalului Bistrița, s-a admis acțiunea civilă precizată și formulată de reclamantele, și împotriva pârâtei Școala Populară de Artă B și a fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de Consiliul Județean B N și în consecință, pârâta a fost obligată să le recunoască reclamantelor dreptul de proprietate pentru terenul înscris în CF nr.1620 B nr.top.1952 și 1952/2 în suprafață de 203 mp și să le predea terenul în posesie și folosință.
Prin decizia civilă nr.1159/22.05.2002 a Curții de Apel Cluj, dosar nr.2273/2002, s-a admis în parte recursul pârâtei Școala Populară de Artă B, s-a modificat decizia nr.802/2001 a Tribunalului Bistrița N în sensul admiteri apelului pârâtei împotriva sentinței civile nr.1983/15.05.2001 a Judecătoriei Bistrița, care a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii civile în revendicare imobiliară și a menținerii dispozițiilor referitoare la cererea de intervenție formulată de Consiliul Județean B-
În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a statuat că reclamantele nu au dovedit prin nici o probă că pârâta a încălcat dreptul de proprietate al reclamantelor. Dimpotrivă, suprafața imobilului înstrăinat și dobândit de antecesorii reclamantelor este de 753 mp. și nicidecum aceea înscrisă în CF. Proprietățile părților sunt delimitate printr-un zid construit cu peste 40 de ani, ce constituie mejdia dintre ele, pe care reclamantele nu au contestat-o, iar părțile folosesc fiecare suprafața de teren dobândită prin acte, respectiv 741 mp reclamantele și 595 mp pârâta, aspecte confirmate și de constatările raportului de expertiză, ale cărui concluzii nu se bazează pe încălcarea sau ocuparea abuzivă de către pârâtă a proprietății reclamantelor, ci pe un alt raționament și anume, de a satisface cererea reclamantelor de a deține în fapt suprafața de 946 mp teren.
Este corectă constatarea instanței de fond referitoare la existența autorității lucrului judecat a acestei decizii raportat la litigiul dedus judecății. În speță, operează efectul pozitiv al puterii lucrului judecat în sensul că hotărârea judecătorească exprimă adevărul cu privire la situația juridică a imobilului litigios astfel încât ceea ce a format obiectul judecății acțiunii în revendicare se impune într-o manieră imperativă în toate litigiile viitoare. Altfel spus, independent de efectele substanțiale ale judecății, efectul pozitiv al lucrului judecat asigură imuabilitatea, permanența constatărilor jurisdicționale anterioare astfel încât pârâții din prima acțiune se vor putea prevala de acestea în noul proces, obligând instanța să își fundamenteze soluția pe problema de drept rezolvată irevocabil în cursul primei judecăți.
Prin urmare, chiar dacă în CF nr.308 B nr.top.1593/1 este înscrisă suprafața de 391 mp, din actele de preluare a acestui imobil în proprietatea statului român rezultă, fără echivoc, că în realitate suprafața expropriată a fost de 624 mp iar imobilul a fost preluat de la proprietarii tabulari și soția.
Imobilul solicitat de reclamante în suprafață de 203 mp, ce reprezintă diferența dintre suprafața de teren înscrisă în CF și suprafața de teren existentă în fapt, nu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1666/06.06.1974, împrejurare care rezultă atât din autorizația de înstrăinare nr.4441/1974 la baza căreia a stat memoriul justificativ, ambele înscrisuri fiind cunoscute și necontestate de antecesorii reclamantelor, dar și din considerentele deciziei civile nr.1159/2002 a Curții de Apel Cluj, astfel încât situația proprietății terenului litigios fiind tranșată irevocabil nu mai poate fi pusă în discuție în prezentul litigiu.
În consecință, reclamantele neavând calitatea de proprietare a imobilului în litigiu la data preluării acestuia de către stat sau de moștenitoare ale foștilor proprietari tabulari, și soția, nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea acestuia nefiind îndeplinite cerințele art.3 alin.1 lit.a și art.4 din Legea nr.10/2001.
Având în vedere această împrejurare, nu se poate reține susținerea apelantelor privitoare la faptul că pârâții nu au contestat raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.3/2001 al Judecătoriei Bistrița deoarece acest raport de expertiză a fost înlăturat ca mijloc de probă prin decizia nr.1159/2002 a Curții de Apel Cluj astfel încât contestarea acestuia în prezentul proces ar fi fost superfluă.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va respinge ca nefondat apelul reclamantelor și, în consecință, va menține hotărârea criticată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele, și, împotriva sentinței civile nr. 785/F din 03.12.2008 a Tribunalului Bistrița - N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16.02.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
RED./MR/18.02.09/2 EX.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
