Speta Legea 10/2001. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 51
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 234 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant reprezentat de avocat, lipsind intimații Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul apelantului reclamant învederează instanței că a fost angajat la termenul de față și solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
Instanța respinge cererea de amânare întrucât prezenta cauză a suferit mai multe amânări fără ca apelantul reclamant să se prezinte și să-și facă apărări.
Avocat, pentru apelantul reclamant, solicită termen pentru a depune înscrisuri, arătând că nu este în măsură să precizeze ce înscrisuri dorește partea să depună și ce dorește să demonstreze cu aceste înscrisuri.
Revine și arată că înțelege să demonstreze că în mod greșit au fost acordate despăgubiri pentru o suprafață mai mică, de numai 158 mp, în condițiile în care autoarea apelantului a avut mai mult teren.
Instanța respinge cererea ca neîntemeiată, apreciind că partea a avut timp suficient de la data înregistrării apelului, respectiv 20.10.2008, să depună înscrisurile de care înțelege să se prevaleze în susținerea motivelor de apel.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față, însă pentru respectarea dreptului la apărare va amâna pronunțarea pentru a da posibilitate apelantului reclamant să depună concluzii scrise.
Avocat, pentru apelantul reclamant, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În principal, solicită acordarea de despăgubiri pentru terenul menționat de autoarea prin notificarea formulată de aceasta în baza Legii nr.10/2001, iar în subsidiar, solicită acordarea de despăgubiri pentru suprafața menționată de apelant prin notificarea formulată de acesta.
Arată că înțelege să nu depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr-, reclamantul - a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C, respectiv Primarul Municipiului C, anularea dispoziției nr.22195 /31 octombrie 2007.
În fapt, a arătat că în temeiul Legii nr.10/2001 autoarea sa - defuncta, al cărui unic moștenitor este, formulat notificarea nr. 516/N/2001 privind restituirea în natură imobilului - teren și construcție, situat în,-, județul
Că, soluționând notificarea, în mod greșit s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 numai pentru terenul în suprafață de 158. și construcția edificată pe acesta compusă din 2 camere și bucătărie construită din cărămidă și acoperită cu carton, câtă vreme, în realitate autoarea sa a deținut în proprietate suprafața de 458
În subsidiar, reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu privire la suprafața de 258.
Prin sentința civilă nr.234 din 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins acțiunea, așa cum a fost formulată și precizată de către reclamantul, împotriva dispoziției nr. 22195/31 octombrie 2007 emisă de Primarul Municipiului C, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect Legea nr.10/2001.
S-a reținut că reclamantul este, conform certificatului de moștenitor -157/23 august 2006, unicul moștenitor al defunctei, care în temeiul Legii nr.10/2001 a formulat notificarea nr.516/N/2001 soluționată prin dispoziția contestată și că, a fost respinsă restituirea în natură a imobilului teren și construcție, terenul în suprafață de 158. pentru care s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, fiind ocupat de blocul de locuințe F 4, F 3 și utilitățile aferente, iar construcția în suprafață de 74,40. fost demolată în anul 1986.
Că, prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în speță fiind criticată dispoziția sub aspectul suprafeței de teren, apreciindu-se în principal că suprafața pentru care se cuvine acordarea de despăgubiri este de 458., iar în subsidiar de 258.
S-a reținut de asemenea, că din cuprinsul înscrisurilor depuse în susținerea notificării, a rezultat că autoarei reclamantului - defuncta, fostă, i s-a atribuit prin sentința civilă nr. 1063/10 februarie 1962 Tribunalului Popular Oraș Raion C, lotul nr. 5 ce cuprindea "teren loc de casă în str. - nr.86 în valoare de 7740 lei", iar prin sentința civilă nr.3173/10 mai 1966, pronunțată de aceeași instanță, s-a luat act de tranzacția încheiată de aceasta și și, cu privire la suprafața de teren de 256, prin care autoarea a consimțit ca pe terenul proprietatea sa, situat în C,-, să se creeze un drum de trecere de 4. începând din str. - pe toată lungimea, până la intrarea în proprietatea construcției numitei.
Că, din procesul-verbal din 4 decembrie 1986 ( fila 65) și anexele la Decretul nr.38/1986 ( filele 43,44; 61-64) a rezultat că defunctei i-a fost expropriată doar suprafața de 158. în baza actului normativ mai sus menționat, pentru care primit despăgubiri bănești, inclusiv pentru imobilul casă.
S-a mai reținut că, potrivit fișei imobilului aflată în dosar la fila 41, rezultat că imobilul teren situat în C,-, defuncta figurează cu suprafața de 458. însă la rubrica proprietar figurează alături de notificatoare și, căreia i s- expropriat conform înscrisurilor de mai sus suprafața de 300. astfel suprafața expropriată de 158 plus 300. expropriată de la persoana de mai sus, totalizează suprafața înscrisă în fila imobilului de 458. însă defunctei i-a fost expropriată doar suprafața de 158. și nu suprafața efectivă de 458. pentru care nu se justifică în nici un fel dreptul de proprietate.
Că, sentințele invocate, respectiv cea de partaj succesoral ce consfințește raportul de expertiză din 14 decembrie 1961, nu individualizează în concret suprafața ce i-a fost atribuită defunctei, terenul în suprafață totală de 458. situat în C,- fiind atribuit celor două, și, iar prin sentința nr. 3173 /9 mai 1966 instanța doar luat act de tranzacția încheiată între părțile litigioase, cert fiind că autoarei i-a fost expropriată doar suprafața de 158., ci nu suprafața de 458. și respectiv 256.
S-a reținut că prin acțiunea de față reclamantul a contestat dispoziția, solicitând stabilirea măsurilor reparatorii pentru suprafețele mai sus indicate, fără face dovezi atât cu privire la existența în patrimoniul autoarei a unei suprafețe de teren, decât cea pentru care i s-a propus acordarea măsurilor reparatorii și fără a face dovezi cu privire la preluarea de către stat a unei suprafețe mai mari decât cea pentru care i s-a recunoscut dreptul, dimpotrivă, din toate actele depuse rezultând că autoarei reclamantului i-a fost expropriată numai suprafața de 158.
Împotriva sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a înscrisurilor existente la dosar și prin urmare, în mod greșit a reținut că măsurile reparatorii cuvenite pentru imobilul situat în C,-, privesc suprafața de 158., în loc de 458., așa cum rezultă din probatoriile dosarului, îndeosebi procesul - verbal de punere în posesie întocmit de executorul judecătoresc în dosarul nr.475/1962, dar și sentința civilă de partaj nr.1063/10.02.1962 și raportul de expertiză tehnică întocmit în această cauză.
A învederat că, chiar dacă în anexele la decretul de expropriere autoarea sa figurează cu suprafața de 158., în realitate, aceasta a fost expropriată cu întreaga suprafață pe care o avea în proprietate, respectiv 258 mp.
Apelantul a mai susținut că veridicitatea aspectelor invocate cu privire la întinderea suprafeței ce a fost expropriată în realitate de la autoarea sa, este confirmată chiar de mențiunile existente în procesul - verbal întocmit la data de 30 august 2004 de Primăria Municipiului C, din care rezultă în mod cert că pe terenul de 256. ce a aparținut autoarei sale, se află construite blocurile 3 a și 4, terenul fiind afectat de utilități publice și prin urmare imposibil de restituit în natură.
A solicitat admiterea apelului și în principal, acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 458. și construcțiile aferente, iar în subsidiar, despăgubiri pentru terenul de 258. și construcțiile aferente.
A precizat că pentru terenul în suprafață de 458. nu a formulat cerere de restituire decât autoarea sa și că nu are nimeni vreo pretenție față de acest teren.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.22195 emisă la data de 31 octombrie 2007 de Primăria Municipiului C, prin Primar, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren și construcție situat în C,-, formulată de apelantul -, în calitate de moștenitor al autoarei, prin notificarea nr.516/N/2001.
S-a dispus de asemenea, acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul notificat, situat la adresa menționată, compus din teren în suprafață de 158.p și construcția demolată având suprafața construită desfășurată de 73,40.
S-a reținut că suprafața totală de 158. pentru care autoarea apelantului a făcut dovada calității de persoană îndreptățită este ocupată de blocurile de locuințe 3 a și 4 și utilitățile aferente, iar construcția având suprafața construită desfășurată de 73,40. compusă din două camere și bucătărie, cu pereți din cărămidă și învelitoare din carton, a fost demolată în anul 1986 în baza Decretului nr.38/1986.
Prin contestația formulată la instanța de judecată, reclamantul a susținut că în calitate de moștenitor al autoarei, este îndreptățit la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/1991 pentru suprafața de 458., nicidecum pentru 158.,așa cum greșit a reținut Primăria Municipiului C prin dispoziția nr.22195/31 octombrie 2007.
În calea de atac a apelului, apelantul reclamant a avut o poziție oscilantă cu privire la întinderea suprafeței pentru care trebuiau stabilite măsurile reparatorii, susținând în principal că este îndreptățit la despăgubiri pentru suprafața de 458., iar în subsidiar, la despăgubiri pentru suprafața de 258. sau 256 mp. așa cum s-a menționat în procesul - verbal întocmit de Primăria Municipiului C, cu ocazia cercetărilor efectuate în vederea identificării și individualizării terenului.
Înscrisurile la care face trimitere apelantul reclamant prin motivele de apel demonstrează însă că suprafața de teren preluată în fapt de la autoarea, cu ocazia exproprierii efectuată în baza Decretului nr.38/1986 a fost de 256. nicidecum de 158.
Astfel, în urma acțiunii de partaj de pe urma autorului G, acțiune ce a fost soluționată prin sentința civilă nr.1063 din 10 februarie 1962 ( fila 59, 60 fond ), autoarei apelantului i-a fost atribuit lotul nr. 5 ce cuprindea "teren loc de casă în- în valoare de 7740 lei", autoarea fiind pusă în posesie cu terenul ce i-a fost atribuit în lot prin procesul - verbal încheiat la 25 octombrie 1963 de executorul judecătoresc de pe lângă Tribunalul Popular Oraș Raion
Ulterior, prin sentința civilă nr.3173 din 9 mai 1966 pronunțată de aceeași instanță, s-a luat act de tranzacția încheiată între, pe de o parte și și, pe de altă parte, cu privire la suprafața de teren de 256. proprietatea autoarei, aceasta consimțind ca pe terenul său să se creeze un drum de trecere de 4. începând din str. - pe toată lungimea, până la intrarea în proprietatea construcției numitei, fără nici un fel de pretenție bănească.
Faptul că terenul atribuit în proprietate autoarei a avut suprafața de 256. rezultă și din notificarea pe care autoarea a formulat-o după apariția Legii nr.10/2001, notificare ce a fost înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 516/N/2001.
În cuprinsul notificării autoarea a precizat în mod expres că terenul proprietatea sa situat în-, ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 38/1986, pe care în prezent sunt construite blocuri de locuit, a avut suprafața de 256.
De altfel, această suprafață de 256. a fost identificată și de reprezentanții Primăriei Municipiului C cu ocazia deplasării la fața locului, în scopul stabilirii situației de fapt a imobilului pentru care autoarea a formulat notificarea înregistrată sub nr.516/N/2001.
Procesul - verbal nr.21077 din 30 septembrie 2004 întocmit de Primăria Municipiului C, existent la fila 47 din dosarul de fond, demonstrează că suprafața totală a terenului solicitat de autoarea (teren situat în fosta str. - nr.54 ) ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.38/1986, este de 256. terenul fiind ocupat de blocurile 4, F3. a și utilitățile aferente acestora.
În raport de probatoriile existente la dosar, Curtea reține că suprafața reală preluată de la autoarea apelantului reclamant prin actul de expropriere a fost de 256. și nu de 158. cât s-a menționat în anexele la Decretul nr.38/1986, astfel încât apelantul reclamant este îndreptățit la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru întreaga suprafață preluată.
Soluția instanței de fond este prin urmare nelegală, câtă vreme, deși instanța face trimitere la probatoriile administrate în cauză din care rezultă suprafața reală preluată autoarei, în final respinge acțiunea reclamantului, cu motivarea că în anexele la decretul de expropriere autoarea acestuia figurează numai cu suprafața de 158.
Instanța de fond nu face trimitere la prevederile art. 24 din Legea nr.10/2001, însă este de necontestat că pentru a pronunța soluția în dosarul de față, cu motivarea dată, a avut în vedere prevederile textului de lege citat.
În speță, nu sunt incidente însă prevederile art. 24 din Legea nr.10/2001, deoarece textul menționează expres că întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, numai în absența unor probe contrare.
Or în cauză, există probe indubitabile din care rezultă că întinderea suprafeței de teren preluată de la autoarea, a fost în realitate de 256., nicidecum de 158. cât s-a consemnat în anexele la decretul de expropriere.
Pentru considerentele ce au fost deja arătate, nu este întemeiată susținerea apelantului reclamant, privind îndreptățirea sa la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 458.
Suprafața de 458. a făcut obiectul partajului între moștenitorii autorului G, iar în urma partajului soluționat prin sentința civilă nr. 1063/10 februarie 1962, autoarei apelantului i-a revenit numai suprafața de 256. suprafață pentru care s-a efectuat punerea în posesie la 25 octombrie 1963 și pe care a stăpânit-o până în momentul preluării, ca urmare a decretului de expropriere.
Câtă vreme autoarea apelantului reclamant a avut în proprietate suprafața de 256. și a solicitat măsuri reparatorii numai pentru această suprafață, apelantul reclamant, ca moștenitor al autoarei sale, este îndreptățit la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 256., și nu pentru suprafața de 458.
Având în vedere situația expusă, apelul declarat de reclamant este întemeiat și în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi admis.
Pe cale de consecință, va fi schimbată sentința instanței de fond, în sensul că se va admite contestația formulată de reclamant, va fi modificată în parte dispoziția nr.22195/31 octombrie 2007 emisă de Primăria Municipiului C, prin Primar și se va constata îndreptățirea reclamantului la despăgubiri pentru suprafața de 256. în loc de 158.
Vor fi menținute restul prevederilor dispoziției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 234 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Schimbă sentința, în sensul că admite contestația formulată de reclamant, modifică în parte dispoziția nr.22195/31 octombrie 2007 emisă de Primăria Municipiului C, prin Primar și constată îndreptățirea reclamantului la despăgubiri pentru suprafața de 256. în loc de 158.
Menține restul prevederilor dispoziției.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
04.03.2010
Tehn./5 ex.
Jud.fond
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
