Speta Legea 10/2001. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(356/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 524
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelantul-contestator, în baza sentinței civile nr.1784 din 2.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - Legea 10/2001 - contestație.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 1.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 19.10.2009, apoi la 26 octombrie 2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 14 martie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând în baza Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 7339 din 30 ianuarie 2007 prin care s-a soluționat notificarea sa pentru restituirea în natură a imobilului situat în B,- - 31, - 2,. 2, sector 4, doar în cotă de și nu pentru întregul imobil, astfel cum a solicitat.
Contestatorul a arătat că și cota de a fostei soții, imobilul a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974, cu plată, ca urmare a stabilirii în străinătate, fosta soție primind despăgubiri care nu acoperă valoarea reală a cotei sale în proprietate, de doar 9.260 lei, iar această cotă i-a fost cedată reclamantului prin declarație dată în SUA, el urmând a plăti la stat echivalentul la zi al sumei sus-menționate,pentru a-și reîntregi astfel, proprietatea asupra întregului apartament.
Or, prin dispoziția Primăriei Municipiului B contestată, i-a fost restituită doar cota sa de din imobil, cu cotă parte aferentă de teren.
S-a administrat proba cu înscrisuri: dispoziția contestată notificată, relații de la SC SA privind încasarea de către a sumei de 9.260 lei pentru cota sa de din proprietatea apartamentului, trecută în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974 prin decizia nr. 1047 din 22 iulie 1980, cota de a reclamantului trecând în baza aceluiași act normativ în proprietatea statului prin decizia Consiliului Popular al Municipiului B nr. 1805 din 12 noiembrie 1979, procură judiciară de reprezentare a reclamantului din 22 ianuarie 2007 emisă de Biroul Notarului Public " ", de către procurator, contractul de construire pentru apartament nr. 10995 din 31 martie 1971 cu contract de ipotecă - credit achitat integral, fiind radiată ipoteca la 01 noiembrie 2002, relații privind faptul că apartamentul nu a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, copii de pe pașaport, memorii, adrese și declarație din 31 iulie 1998 la un notar din SUA dată de (fostă ), în sensul că după ce va plăti 5.000 lei valoarea actualizată, se obligă să cedeze din apartament, deținut de ea până la plecarea în 1987 în SUA, în favoarea fostului ei soț.
S-au atașat și toate actele din dosarul administrativ întocmit în baza notificării potrivit Legii nr. 10/2001 la Primăria Municipiului
Contestatorul a depus și un înscris datând 15 ianuarie 2004 încheiat la un notar public din SUA în traducere din limba engleză (filele 215 - 216) intitulat "Donație - Declarație" semnat, atât de către reclamant, cât și de, prin care, cei doi s-au declarat de acord ca în cazul în care decedează primul dintre ei, să primească J din apartamentul nr. 10 în cauză și certificat de deces nr. 14392 din 23 noiembrie 2005 emis de un notariat din, SUA care atestă decesul la data de 22 noiembrie 2005 numitei.
Prin decizia civilă nr. 1784 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că prin Dispoziția Primăriei Municipiului B nr. 7339/2007 s-a restituit în natură contestatorului, cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,- - 31, - 2,. 2, sector 2 cu cotă parte din dependințele comune și din terenul aferent, prin aceeași dispoziție fiind respinsă cererea contestatorului de a-i fi restituită și cealaltă cotă de aparținând fostei sale soții (fostă, ulterior căsătorită ).
Tribunalul Bucureștia constatat că în mod corect s-a respins cererea de restituire în natură, în beneficiul contestatorului și a celeilalte cote în proprietate pentru apartamentul în litigiu de ce a aparținut fostei sale soții, dar cu altă motivare, în sensul că potrivit art. 2 și 5 din Decretul nr. 223/1974, în situația în care o persoană fizică părăsea definitiv țara, locuința trebuia înstrăinată doar statului și la un preț determinat potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973, care nu corespunde valorii reale, fiind incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 cu referire la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
S-a reținut că prin contractul de construire nr. 10995 din 31 martie 1971, și au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului sus-menționat.
Reclamantul însă, nu a făcut dovada că, fosta sa soție, decedată la data de 22 noiembrie 2005, care la data decesului nu mai era căsătorită cu reclamantul, numindu-se, l-ar fi instituit legatar pe fostul soț, spre a se beneficia astfel de prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Declarația de la fila 212 dată de fosta soție a contestatorului din care rezultă că aceasta divorțase de contestator la data redactării declarației (1998), numindu-se, fiind de acord cu cedarea cotei de din apartament, fostului soț, nu poate fi primită fără forma autentică și apostila conform Convenției d l Haga, ca înscris doveditor al unui act unilateral translativ de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția de menținere a dispoziției Primăriei Municipiului B contestată este total nelegală și încalcă dreptul său de proprietate și al fostei sale soții, care au suferit de pe urma vechiului regim, iar contestatorul nu poate să locuiască într-un apartament asupra căruia i-a fost restituită doar cota de, în condițiile în care avea dreptul la restituirea întregului apartament, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.
În situația în care nu se procedează la restituirea în proprietatea sa, a întregului drept de proprietate asupra apartamentului, se solicită a se soluționa una din cele patru variante - probleme "formulate":
1. - Statul să-i plătească pentru cota de despăgubiri de 55.000 euro;
- Statul să-i plătească pentru cota pe care o deține ilegal 55.000euro.
În total, se solicită despăgubiri pentru întregul apartament în sumă de 110.000 euro, astfel putându-și achiziționa un apartament în care să locuiască, actuala soție amenințându-l cu divorțul.
2. În caz de respingere a primei variante, instanța să oblige statul să-l despăgubească cu suma de 1.349.334,18 lei/ron, reprezentând costul proprietății sale, din 1979 până la sfârșitul anului 2008;
3. În caz de respingere a celor două variante, se solicită ca instanța de apel să oblige statul român să-i plătească chiria încasată din 1979 până la sfârșitul anului 2008 de 722.073 lei/ron;
4. Se solicită instanței să se admită acțiunea în revendicare a apartamentului în întregime, cu condiția obligării apelantului - contestator la restituirea sumei de 9.260 lei actualizată, încasată cu titlu de despăgubire de către soția sa în 1987.
S-a arătat că Decretul nr. 223/1974 a fost total abuziv, iar revendicarea este admisibilă potrivit Constituției României și Legii nr. 10/2001, cei doi soți suferind foarte mult, în trecut, inclusiv prin închisori, fiindu-le încălcate și dreptul de proprietate asupra locuinței pe care și-au achitat-o, ipoteca fiind radiată.
S-au atașat la dosar extrase din articole din ziare, memorii prin care se aduc nenumărate critici vechiului regim comunist, securității, comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 și completelor de judecată care au soluționat în cauză, și conducerii Tribunalului București, invocând corupția din justiție, adrese privind situația juridică a imobilelor și recalcularea despăgubirilor solicitate.
În apel, contestatorului i-a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar în baza OUG nr. 51/2008, constând în asigurarea unui avocat din oficiu, prin încheierea de ședință din 16 martie 2009.
S-a prezentat în apel pentru apelantul - contestator, avocatul desemnat din oficiu de Barul B - cu delegație la dosar.
Ulterior, apelantul a depus noi memorii la dosar, criticând lipsirea sa de proprietate cu privire la apartamentul în litigiu, solicitându-se instanței să se ia act de faptul că el înțelege să se oblige să restituie despăgubirile primite de soția sa pentru cota de din apartament, în sumă de 9.260 lei, pentru a-i fi admisă acțiunea în revendicare în întregime a apartamentului.
S-a încuviințat apelantului administrarea probelor cu înscrisuri referitoare la situația juridică în timp, a imobilului și declarația din 1997 privind cedarea cotei de a proprietății, semnată de părți, alte declarații date la un Notariat din SUA.
Curtea - din oficiu - a pus în vedere apelantului să depună declarația testament (donație) din 20 decembrie 1997 apostilată conform Convenției d l Haga și înscrisuri privind dreptul federal al Statulului - USA din care să rezulte condițiile de validitate ale donațiilor efectuate de acest stat.
Apelantul a depus mai multe declarații apostilate traduse și legalizate, inclusiv cel intitulat "Declarație" semnat de părți la un notariat din SUA din 20 decembrie 1997, data la notariat fiind la 31 iulie 1998, prin care declară că este de acord să plătească 5.000 lei la valoarea reactualizată a proprietății sale și să cedeze din apartamentul preluat de statul român în 1987, fostului soț, "după ce plătește cei 5.000 lei " (fila 378 - 386 apel).
Între aceste înscrisuri s-au mai depus și o declarație din SUA adresată Tribunalului București de cei doi foști soți privind retrocedarea imobilului din 15 noiembrie 2000, declarația din 15 ianuarie 1996 privind acordul să-i transfere din apartamentul său în litigiu, fostului soț și un acord/mărturie între foștii soți din 31 mai 2001 prin care se menționează că fosta soție semnează că "este de acord să îmi acord din proprietatea" apartamentului (pentru ).
Apelantul nu a depus însă, la dosar astfel cum i s-a pus în vedere, înscrisuri privind dreptul federal la Statul - USA, din care să rezulte condițiile de validitate ale donațiilor efectuate de către acest stat, spre a se proceda la o eventuală recunoaștere a lor conform art. 167 - 168 - 170 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, pe cale incidentală.
Apelul nu este fondat.
Curtea constată că deși apostilate, declarațiile depuse în acest fel în apel, în conținutul prezentat mai sus, impuneau spre a fi recunoscute în dreptul intern și depunerea la dosar a extraselor din dreptul aplicabil în Statul - USA, potrivit textelor de lege sus-menționate, pentru verificarea condițiilor de validitate pentru donații, testamente, cedări, transferări de drepturi, spre a se verifica reciprocitatea efectelor acestora în cauza prezentă, pe cale incidentală conform art. 170 din Legea nr. 105/1992.
În plus, Curtea observă că în conținut, aceste declarații prezintă inadvertențe care nu pot fi lămurite prin simpla analiză a conținutului lor.
Astfel, deși apelantul - contestator face vorbire despre o donație a cotei de din dreptul de proprietate de către fosta sa soție, în beneficiul său, se folosește, termenul de "cedare" și nu "donație" astfel cum prevede dreptul românesc, și numai "după ce (se) plătesc cei 5.000 lei.", or o astfel de sumă nu s-a achitat către statul român cu titlu de despăgubiri primite de în 1987 la plecarea sa definitivă în străinătate (filele 378 - 380 - 386 dosar apel).
Nu poate fi calificată donație, nici declarația adresată Tribunalului București din data de 15 ianuarie 1996 privind acordul numitei privind "transferul" cotei de din apartament către, sau acordul/mărturie al foștilor soți din data de 31 mai 2001 prin care fosta soție a contestatorului semnează contestatorului că "este de acord să îmi acord din proprietatea" apartamentului în litigiu.
De altfel, aceste înscrisuri - declarații sunt contrazise sub aspectul voinței reale a fostei soții a contestatorului, exprimate în sensul efectuării unei donații în beneficul acestuia, de un alt înscris legalizat și tradus, încheiat la un notar din SUA, ulterior datelor de pe declarațiile sus-menționate (filele 215 - 216 doar fond), de un înscris intitulat "Donație - Declarație" semnat atât de fosta soție, cât și de contestator, la data de 15 ianuarie 2004 prin care se declară de acord că, în situația în care decedează fosta soție, contestatorul să primească cota de din proprietatea pentru apartamentul în cauză, iar dacă decedează primul, contestatorul, să primească cota de din apartament - proprietatea lui.
Dincolo de problema valabilității unui astfel de act, un "act între vii pentru cauză de moarte", în raport de normele dreptului românesc (art. 857 cod civil interzicând testamentul conjunctiv sub sancțiunea nulității), înscrisul orice "cedare", "transfer" etc. al dreptului de din apartament, anterior datei de 15 ianuarie 2004, iar după decesul la 22 noiembrie 2005, contestatorul nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită pentru cota de a fostei soții asupra apartamentului în litigiu, cu un certificat de moștenitor legal, în sensul că ar fi moștenit-o pe fosta soție, în vreun fel.
Curtea mai constată și următoarele chestiuni incidente în cauză, care țin de dreptul internațional privat în materie de încheiere de acte juridice, față de care se impun câteva precizări, după cum urmează:
Privitor la înscrisurile invocate de către contestator în dovedirea calității de persoană îndreptățită și pentru cota de din dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu care a aparținut soției sale, depuse la dosar cu titlul de declarații - donații, se constată că pentru situația actelor juridice cu privire la unbun imobil, astfel cum este și situația actelor încheiate de foștii soți în SUA, potrivit art. 80 din Legea nr. 105/1992, legea aplicabilă actului juridic este lex rei sitae - legea de la locul situării bunului - cu privire la condițiile de validitate, formă, publicitate etc. or actele prezentate în instanță nu îndeplinesc rigorile dreptului românesc în materie de donație ori cesiune, transfer al dreptului de proprietate.
Iar cu privire la actul încheiat în 2004 de cei doi foști soți prin care se obligă fiecare, ca la decesul unuia, celălalt să-l moștenească, este nul potrivit art. 857 din Codul civil român care interzice testamentul conjunctiv.
În consecință, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, contestatorul nu este îndreptățit și la restituirea în natură ori în echivalent a cotei de din dreptul de proprietate asupra apartamentului de la fosta soție (fostă, la deces ).
În consecință, solicitarea de la varianta nr. 4 din motivele de apel - acțiunea în revendicarea întregului apartament, nu poate fi primită, spre a se reforma sentința primei instanțe.
Referitor la variantele 1,2 și 3 prezentate în motivele de apel, acestea constituie tot atâtea cereri noi, care nu pot fi analizate pentru prima oară în calea de atac, întrucât s-ar încălca principiul contradictorialității și primul grad de jurisdicție, opunându-se prevederile art. 294 alin. 1 Cod de procedură civilă în sensul că "în apel nu se pot face alte cereri noi".
Condiționarea instanței de apel, în sensul că dacă nu i se restituie în natură întregul apartament, în apel, inclusiv cota de a fostei soții, atunci să se ia act că se renunță la cota sa de de restituire în natură, urmând să primească despăgubiri pentru întregul apartament, inclusiv pentru cota fostei soții, contravaloarea chiriei încasată de stat pe perioada 1979 - 2008 etc. nu constituie critici ale sentinței apelate, de nelegalitate și netemeinicie a sentinței apelate spre a se reforma soluția de la fond, prin admiterea apelului.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - contestator domiciliat în B,-, -. 3,. 2,. 86, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 1784 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primarul General cu sediul în B,-, sector 5, ca nefodnat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
4ex./18.11.2008
-4.-
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena
