Speta Legea 10/2001. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.56/
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții Municipiul Reșița - prin Primar - și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - - B împotriva sentinței civile nr. 416 din 11.11.2008, pronunțată în dosar nr-, de Tribunalul C - S, Reșița - secția civilă - în contradictoriu cu reclamantul intimat, pârâtul intimat Statul Român prin Primarul municipiului Reșița - Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Reșița, - Reșița - și cu pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP C - S, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâtul apelant Municipiul Reșița prin Primar, pentru, pârâta intimată - Reșița, avocat din Baroul București, iar, pentru reclamantul intimat, avocat din Baroul Timiș, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri ori probe de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentanta pârâtului apelant Municipiul Reșița - prin Primar consilier juridic solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată, dezvoltând oral și concluziile scrise ce le depune la dosar, lăsând la aprecierea instanței, soluționarea apelului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Reprezentantul pârâtei intimate - Reșița -, avocat solicită respingerea ambelor apeluri, potrivit motivelor prezentate în întâmpinarea de la dosar și menținerea sentinței civile nr. 416 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul C S ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat, avocat solicită respingerea ambelor apeluri, cel al Primarului municipiului T fiind lipsit de interes, iar cel al AVAS-ului B nefondat, cauza fiind cu caracter mixt, de drept comun cu rezonanță la aplicarea Legii 10/2001, reclamantul fiind persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și stabilirea de despăgubiri, conform și concluziilor scrise de la dosar, arătând că în prezenta cauză nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C S sub nr.799/115/04.04.2008, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu Statul Român prin Primarul mun. Reșița-Comisia municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, - -, AVAS și Mun. Reșița prin Primar, să se constate că prin exproprierea suprafeței de 23.020 mp, înscrisă în CF nr.750, nr. top 453 și CF 454, nr. top 454 și refuzul pârâților la o justă despăgubire a fost prejudiciat cu suma de 276.240 Euro; se solicită obligarea, în solidar, a pârâților la plata acestei sume, cât și a dobânzii aferente, cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii se arată că în urma exproprierii abuzive a suprafeței de 23.020 mp din parcelele înscrise în CF nr.705, nr. top 453 și CF nr.294, nr. top 454 din proprietatea antecesorului său, și a refuzului privitor la o justă despăgubire, a fost prejudiciat și că pârâții se sustrag de la plata despăgubirilor solicitate, contrar prevederilor Cap.V din Legea nr.10/2001, cât și a Normelor Metodologice aprobate prin HG nr.614/27.06.2001, cât și dispozițiilor Legii nr.247/2005, Constituția României, art.480 cod civil și Legislației Europene privind protecția dreptului de proprietate.
La termenul de judecată din 09.09.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor
Pârâtul, Municipiul Reșița prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Se susține că antecesorul reclamantului a fost expropriat de Statul Român anterior anului 1990, iar după adoptarea legilor speciale de reparație reclamantul a formulat cerere de acordare a despăgubirilor aferente imobilului, cerere soluționată de Comisia municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
De asemenea și pârâta - - Reșița a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. În apărare, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului mun. Reșița, excepția lipsei calității procesuale pasive a - - Reșița, excepția inadmisibilității acțiunii civile introductive. Pe fond, solicită respingerea cererii, învederând că societatea nu mai este proprietara imobilelor revendicate de reclamant, ca urmare a prevederilor art.10 din OUG nr.16/2004 pentru finalizarea privatizării - - Reșița. Se arată că, în temeiul acestor dispoziții legale, dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost transferat, potrivit contractului de vânzare-cumpărare (autentificat sub nr.1478/10.03.2005 al BNP ) de la - --actual - - Reșița către Municipiul Reșița.
La fel și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C-S a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP C-S, excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocă prevederile art.16 și urm. din titlul VII din Legea nr.247/2005.
În susținerea excepției inadmisibilității cererii se învederează că măsurile reparatorii se stabilesc în condițiile Legii nr.10/2001, prin decizie motivată, iar reclamantul, în condițiile art.16 alin.2 din Legea nr.247/2005, nu poate ataca decât dispoziția adoptată în termenul legal.
Comisia municipală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Reșița, prin reprezentant legal a formulat și ea întâmpinare ( fila 17 dosar ), solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală și arată în motivarea întâmpinării că cererea pentru acordarea de despăgubiri formulată de antecesorul reclamantului și adresată Prefecturii județului C-S a fost înaintată spre soluționare de către Prefectură la AVAS B care socotindu-se necompetentă în soluționarea cererii, a restituit-o Comisiei Municipale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Reșița care prin procesul-verbal din 13.10.2006 înregistrat sub nr.17759/18.10.2006 a hotărât transmiterea spre competentă soluționare a cererii către Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001.
Se arată că cererea cu nr- formulată de a fost repusă în discuție de către Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, respingând-o cu motivarea că imobilul se află în intravilanul localității și nu face obiectul Legii nr.247/2005, o copie a procesului-verbal nr.15418/04.10.2007 fiindu-i comunicată reclamantului la 10.10.2007.
Și AVAS B a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii civile. Totodată, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS, și invocându-se dispozițiile art.1(1) Titlu VII din Legea nr.247/22.07.2005, art.13 (1) din capitolul III al Legii nr.247/2005 și dispozițiile art.16 pct.6 și 7 din aceeași lege.
Se susține și că, în conformitate cu art.29 din Legea nr.10/2001 republicată, AVAS are obligații legale numai pentru imobilele care se află evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral, iar din analizarea notificării nr.376/2001 nu sunt îndeplinite condițiile art.29.
Se învederează că AVAS, prin adresa nr.1120/24.04.2007, a transmis Primăriei Reșița spre competentă soluționare notificarea în cauză, constatându-se că terenul ce a constituit obiectul exproprierii era situat în extravilan la momentul preluării abuzive, astfel încât devin incidente dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată.
Sunt invocate și dispozițiile art.V alin.1 și 2 și Titlul I al Legii nr.247/2005, conform cu care notificările nesoluționate se vor înainta comisiilor comunale, orășenești, municipale, constituite potrivit Legii nr.18/1991, în cauză nefiind incidente prevederile Legii nr.10/2001 față de situația juridică a terenului la momentul preluării abuzive ( teren agricol ) arătându-se că este necesară finalizarea procedurii administrative de soluționare a notificării prin emiterea deciziei motivate de către Primăria Reșița și înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art.16 alin.2 Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Prin sentința civilă nr. 416 din 11.11.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C S, Reșița respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de - - Reșița.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților AVAS B, a Primarului mun. Reșița și a - - Reșița.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin B-DGFP C-S, - - Reșița, AVAS B și MUNICIPIUL REȘIȚA prin Primar.
Obligă AVAS B să emită reclamantului decizie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent bănesc în condițiile Legii 10/2001 ( republicată), pentru imobilele evidențiate în CF nr.294, nr. top 454/1- în de 2054 mp ( transnotat în CF nr.1213 ) și nr. top 454/2 - în de 9456 mp cât și în CF nr.705, nr. top 453/1- în de 9441 mp-în cuantum de 214.265 Euro.
Constată că asupra imobilului evidențiat în CF nr.705, nr. top 453/2- în de 2069 mp este proprietar tabular, cu titlu de succesiune legală, reclamantul, potrivit certificatului de moștenitor nr.595/2004 emis de BNP, în dosarul notarial nr.779/2004.
Respinge pretențiile reclamantului cu privire la acest ultim imobil descris mai sus.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut - în fapt și drept - că prin notificarea nr.376/10.08.2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001, transmisă prin intermediul executorului judecătoresc G și înregistrată la Prefectura județului C-S sub nr.9788/13.08.2001, antecesorul reclamantului, numitul ( decedat la data de 08.08.2004 ) a solicitat despăgubiri pentru terenurile preluate de către Statul Român în baza Decretului Consiliului de Stat nr.302/1983 în sumă de 650.000.000 ROL.
Prin cererea de retrocedare se precizează că imobilele, în de 18321,70 mp, înscrise în CF 294, nr. top 454 de 11510 mp și în CF 705, nr. top 543, în de 11510 mp au fost preluate de stat prin expropriere fără a primi o prealabilă despăgubire ( fila 129 dosar ).
Potrivit adresei nr.81/13.07.2001 a - - Reșița Patrimoniu, suprafața de teren de 18.321,70. aparținând proprietarului tabular a fost expropriată în vederea realizării obiectivului de investiții, ( fila 130 dosar ).
Potrivit adresei nr.141/26.11.2001 a - - ( fila 137 dosar ), potrivit procesului verbal de evaluare nr.6/20.10.1983 a Comisiei Județene de Evaluare de pe lângă Consiliul Popular al județului C-S, cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat ( teren arabil clasa a III a ) de 18.321,7 mp a fost stabilit la 7329 lei.
Potrivit declarației pe proprie răspundere autentificată de BNP sub nr.978/20.02.2006, deși suma de 7329 lei stabilită ca despăgubire pentru terenul expropriat i-a fost repartizată reclamantului conform poziției nr.16 din Tabelul emis de către Combinatul Reșița, tabel transmis AVAS la data de 29.11.2005, acesta nu a primit această sumă ( fila 143 dosar ) și nici un fel de despăgubiri în bani.
Prefectura județului C-S, prin adresa nr.9/9788/21.01.2002, a înaintat spre soluționare cererea petentului Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B ( fila 47 dosar ), cerere înregistrată la această autoritate sub nr./238/22.01.2002.
AVAS, prin adresa nr.1120/24.04.2007 și nr.V/P1/2982/13.03.2006, a transmis Primăriei Reșița spre competentă soluționare notificarea anterior menționată împreună cu actele doveditoare, pe considerentul că terenul revendicat fiind situat în extravilan la momentul preluării abuzive, devin aplicabile dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată ( filele 29, 30 și 147 dosar ).
Primăria mun. Reșița prin Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, prin procesul verbal încheiat la data de 13.10.2006 înregistrat sub nr.17759/18.10.2006 a stabilit în unanimitate de voturi transmiterea spre competentă soluționare a notificării către Comisia de Aplicare a Legii nr.10.2001 ( fila 123 dosar ).
Această din urmă comisie, constatând că instituția abilitată să soluționeze cererea în baza prevederilor Legii nr.10/2001 este AVAS, potrivit art.29 alin.1-3 din lege, a retransmis Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului notificarea ( fila 48 dosar 9 prin adresa nr.2283/20.12.2006 înregistrată la AVAS sub nr./32/03.01.2007 ( fila 151 dosar ).
Prin adresa cu nr.11120/24.04.2007 a AVAS, înregistrată la Consiliul Local al Mun. Reșița sub nr.7241/08.05.2007 ( fila 13 dosar ), s-a înaintat în vederea soluționării cererii întreaga documentație aferentă notificării către Comisia constituită potrivit Legii nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Cu ocazia întrunirii Comisiei Municipale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Reșița asupra terenurilor s-a analizat cererea de retrocedare a terenurilor, încheindu-se procesul verbal nr.15418/04.10.2007, comunicat reclamantului la data de 10.10.2007 ( fila 107 dosar ) și afișat așa cum rezultă din procesul verbal nr.15719/08.10.2007 ( filele 106 și 45 dosar ).
În ce privește regimul juridic al parcelelor cu nr. top 453 și 454 se reține că, deși potrivit înscrierilor de CF figurează în categoria de folosință ca terenuri arabile, de fapt, pe aceste parcele există construcții aparținând fostei, în prezent fiind cuprinse în intravilanul mun. Reșița.
În prezent, terenurile expropriate sunt cuprinse în,incinta nr.3 din cadrul uzinei -chimice cu teren, conform extrasului de CF nr.1213 și se află în intravilanul mun. Reșița, conform aprobat prin HCL nr.17/22.02.1999 ( filele 74 și 8 dosar ).
Conform extraselor de CF in extenso, top 454 înscris în CF nr.294 s-a dezmembrat în două subparcele astfel: subparcela nr. top 454/1 de 2054 mp, transnotată în CF nr.1213 și nr. top 454/2 de 9456 mp, reînscrisă în PI 2, iar parcela nr. top 453 înscrisă în CF nr.705 s-a dezmembrat în subparcela nr. top 453/1 de 9441 mp subparcela nr. top 453/2 de 2069 mp ( fila 63 dosar ).
nr. top 454/1- în de 2054 mp și nr. top 453/1- în de 9441 mp s-au unificat sub top și înscris în CF nr.1213 ( filele 8, 49 și 52 dosar ).
Potrivit certificatului de moștenitor nr.595/23.12.2004 (emis în dosarul nr.779/2004 al BNP ), nr. top 453/2- în, în suprafață de 2069 mp, a fost inclus în masa succesorală rămasă după defunctul, astfel încât acest imobil constituie proprietatea reclamantului cu titlu de moștenire, drept pentru care s-a intabulat în CF ( fila 55 dosar ).
În ce privește subparcela nr. top 454/2 de 9456 mp, ea nu se regăsește în patrimoniul defunctului, aflându-se faptic în incinta nr.3 din cadrul, -chimice cu teren sub nr. parcelă TE 103 situată în intravilanul mun. Reșița și care a făcut obiectul înscrisului intitulat,contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5952/12.10.2007 de BNP ( filele 100-101 dosar ).
La termenul de judecată din 4.11.2008s-a pus în discuție de către prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive AVAS invocată de pârâtă prin întâmpinare și având în vedere dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001, întrucât imobilele se află și în prezent evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, entitatea învestită cu soluționarea notificării în sensul Legii nr.10/2001 modificată este AVAS, prima instanță constată că acesteia îi revine obligația legală de a emite, printr-o dispoziție motivată, oferta de restituire în echivalent, astfel că față de aceste dispoziții, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS.
Având în vedere deținerea în prezent a imobilelor în patrimoniul - - Reșița, cât și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat (de BNP sub nr.5952/2007), prin care terenurile din litigiu ( parte din topograficul /3/1= urmează a fi transferate prin licitație publică altei părți contractante, tribunalul va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a - - și a Mun. Reșița reprezentată prin Primar.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii invocată de - - se constată că, în cauză, deși prin procesul verbal nr.15418/04.10.2007 s-au respins pretențiile reclamantului, totuși cererea nu a fost analizată și soluționată de către instituția publică competentă conform legii, respectiv de către AVAS ci de către Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Reșița și în aceste împrejurări, acțiunea reclamantului este admisibilă, motiv pentru care prima instanță respinge excepția invocată.
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Despăgubirile se propun de instituția publică care a efectuat privatizare, în speță de AVAS.
Având în vedere adresa nr.57/29.10.2008 emisă de - Imobiliare SRL Reșița, tribunalul reține că valoarea terenurilor situate în Reșița, str. -, zona, au prețuri cuprinse între 12-15 euro/mp ( fila 121 dosar ), avându-se în vedere suprafața terenului, frontul stradal, modul în care ar putea fi utilizat, precum și faptul că în zonă există utilități de curent,apă și gaz, trase și astfel, tribunalul admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin B-DGFP C-S, - - Reșița, AVAS B și MUNICIPIUL REȘIȚA prin Primar și obligă AVAS B să emită reclamantului decizie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent bănesc în condițiile Legii 10/2001 rep. pentru imobilele evidențiate în CF nr.294, nr. top 454/1- în de 2054 mp ( transnotat în CF nr.1213 ) și nr. top 454/2 - în de 9456 mp, cât și în CF nr.705, nr. top 453/1- în de 9441 mp-în cuantum de 214.265 Euro, și va constata că asupra imobilului evidențiat în CF nr.705, nr. top 453/2- în de 2069 mp este proprietar tabular, cu titlu de succesiune legală, reclamantul, (potrivit certificatului de moștenitor nr.595/2004 emis de BNP, în dosarul notarial nr.779/2004) și va respinge pretențiile reclamantului cu privire la acest ultim imobil descris mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS - și recurs Municipiul Reșița - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, ambele aceste căi de atac fiind formulate în termen legal.
Apelanta pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -AVAS- B, invocă în drept art. 2821288 Cod procedură civilă, Legea nr.10 /2001 și Legea nr. 247/2005 și arată în motivarea apelului său că pe de o parte nu are calitate procesuală pasivă, ci doar Comisia Centrală putând proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și că pe de altă parte terenul în litigiu la data preluării lui abuzive, prin expropiere era extravilan, astfel că în mod corect AVAS și-a declinat competența de soluționare a notificării nr.376/2001, formulată de antecesorul reclamantului, către Primăria Reșița, conform art.8 alin.1 din Legea nr. 10/2001 și art.V alin.1 și 2 din Titlul II al Legii nr.247/2005.
În cel de al treilea motiv de apel, aceeași apelantă susține că greșit prima instanță a soluționat notificarea reclamantului intimat pe fond, prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, iar în cele de al patrulea motiv de apel se arată că s-au încălcat dispozițiile art.13 (1), din Capitolul III și art.16 pct. 6 din Legea nr.247/ 22.07.2005, care reglementează procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor ea doar putând propune acordarea acestor despăgubiri instituției competente, care este Comisia Centrală pe Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâtul Municipiul Reșița prin Primar - a declarat inițial recurs, cale de atac pe care a recalificat-o, corect, apel și prin concluziile scrise depuse în dosar, solicitând în principal casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre soluționare instanței de fond, iar în subsidiar respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind inadmisibilă de drept, ca urmare a neformulării unei contestații împotriva hotărârii Comisiei Municipale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Reșița, arătând în motivare că regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român, precum și măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate a fost reglementat prin legile speciale: Legea nr.18/1991, Lege nr.10/2001, Legea nr.247/2005, cum și că potrivit deciziei nr.33/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost soluționat recursul în interesul legii, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, reglementările cuprinse în Legea nr.10/2001 interesează substanțial și procedural ordinea publică rezultând astfel că acestea sunt de imediată aplicare și deci persoanele îndreptățite sunt ținute să urmeze procedura stabilită de această lege specială.
La primul termen de judecată, din 26.02.2009, în raport de temeiul juridic al precizării acțiunii reclamantului (105), ca fiind Legea 10/2001 (care în Capitolul V prevede măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești și în a cărei aplicare au fost emise Normele Metodologice aprobate prin nr.HG614/27.06.2001, care în art.10 prevăd posibilitatea acordării despăgubirilor bănești), al obiectului și naturii cauzei, după ce a pus în discuția părților aspectul precizării și recalificării căii de atac aplicabile speței, Curtea de APEL TIMIȘOARAa stabilit că apelul este calea legală de atac corectă.
Pârâta intimată - Reșița - - a formulat întâmpinare (21-24) solicitând respingerea apelului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B.
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererilor de apeluri, și în raport de probele de la dosar administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art.282 raportate la art. 295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că ambele apeluri formulate în cauză sunt nefondate, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, să fie respinse ca atare, soluția primei instanțe fiind legală și corectă.
Astfel, în ce privește apelul declarat de Municipiul Reșița - prin Primar - prin care se solicită în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea stabilește că în speță nu sunt întrunite cerințele legale în această materie, de desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, prevăzute de art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, după cum nici subsidiarul apelului, prin care se solicită respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, nu este întemeiat încât deci este cazul respingerii apelului acestui pârât sub ambele sale petite solicitate. Această soluție se impune, avându-se în vedere caracterul profund reparator al Legii nr. 10/2001, în al cărui domeniu de aplicare se încadrează prezenta acțiune civilă reclamantului, ținând seama că terenurile proprietatea acestuia situate în intravilan nu-i mai pot fi restituite în natură, acest reclamant intimat - - fiind persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, în sensul Legii nr. 10/2001, câtă vreme a fost deposedat abuziv de un bun al său - prin expropriere, fără dreaptă și echitabilă despăgubire - și ca atare trebuie să i se asigure dreptul la o reparare bănească, în acord deplin cu jurisprudența CEDO, în materie de respectarea dreptului de proprietate încălcat, precum și cu art. 1 din Primul Protocol Adițional al CEDO, prin raportare și la art. 480 și 481 Cod civil și art. 20 și 44 din Constituția României. Așadar, Curtea stabilește că sentința civilă apelată este pronunțată, tocmai în sensul sus - menționat și ca atare se verifică drept legală și temeinică, nefiind cazul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă cum se cere prin acest apel, căci această acțiune a reclamantului este întemeiată în drept pe art. 29 alin.1 și 3 din Legea nr. 10/2001, vizând persoanele îndreptățite la despăgubiri în condițiile acestei legi, neputându-se susține cu temei că acțiunea reclamantului ar fi tardivă și că acesta nu ar fi contestat procesul - verbal nr. 15418/3.10.2007, în termenul legal, în raport de întârzierile nejustificat de mari ale răspunsului, la notificarea reclamantului adresată entității deținătoare a bunului, abilitată și aptă de a răspunde la această notificare.
În ce privește apelul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ( AVAS) B, Curtea stabilește că nici acesta nu este întemeiat și-l va respinge în consecință, întrucât Legea nr. 10/2001 (aplicabilă în speță), prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1 (2) și (3) din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989:
" (2)In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei indreptatite, sau despăgubiri acordate in condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
(3) Masurile reparatorii prin echivalent constând in compensare cu alte bunuri sau servicii se acorda prin decizia sau, după caz, dispoziția motivata a entității investite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării. Masurile reparatorii in echivalent constând in despăgubiri acordate in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizie sau după caz, dispoziția motivată a entității investite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării".
Ca urmare, Curtea consideră că potrivit cu dispozițiile sus menționate, Legea nr. 10/2001 prevede posibilitatea acordării de masuri reparatorii prin echivalent. In conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 se emit titluri de plata de către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, in numele si pe seama Statului Român, care incorporează drepturile de creanța ale deținătorilor asupra Statului R, de a primi, in numerar o suma de maxim 500.000 lei. Pentru ce este peste 500.000 lei se emit titluri de conversie in conformitate cu dispozițiile legale in materie.
La fel Curtea stabilește și că pârâta AVAS este entitatea investită în mod legal cu soluționarea notificării.
Astfel, antecesorul intimatului reclamant, defunctul a fost expropriat de către Statul Român în vederea construirii - Chimice și a de către Combinatul Reșița.
După anul 1989 Combinatul Reșița a trecut printr-o perioada dificila, inclusiv printr-o privatizare eșuata in 2000 si procedura reorganizării judiciare. In anul 2004 s-a reușit finalizarea privatizării si vânzarea Combinatului Resita către, actual Europe.
În ceea ce privește terenurile Combinatului Reșița, acestea au intrat în proprietatea societății comerciale încă din anul 1990 în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii și societăți comerciale, iar Ministerul Economiei și Comerțului a emis în anul 2004 certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în proprietatea Combinatului Reșița, actual - Reșița.
Așadar, întrucât Combinatul Reșița a fost privatizat, în conformitate cu prevederile art.29 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și la plata despăgubirilor aferente corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, și măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea, în speță Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B.
În dosar este dovedit faptul că fostul Combinat Reșița a vândut, în baza dispozițiilor OUG nr.16/2004 pentru finalizarea privatizării Societății Comerciale "Combinatul Reșița" - Reșița, terenurile aferente - Chimice și către Municipiul Reșița, care este în prezent proprietarul acestor terenuri.
Astfel, în conformitate cu prevederile legale în materie menționate mai sus, instituția abilitată să răspundă solicitărilor intimatului reclamant este AVAS, care propune cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent.
Curtea mai observă că aceste aspecte sunt susținute și de dispozițiile art. 16 (2) din Titlul VII al Legii nr.247/2005 potrivit cărora "Notificările formulate potrivit prevederile Legii 10/2001 (privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu notificările și completările ulterioare) care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire Secretariatului Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile / dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordarea a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".
Ca urmare, cele care dispun acordarea de despăgubiri sunt entitățile legal investite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având un rol de control asupra acestor decizii ale entităților legal investite.
Așadar, sintetizând considerentele de mai sus, Curtea stabilește că nu este întemeiat motivul de apel al pârâtei AVAS B, potrivit căruia nu ar avea calitate procesuală pasivă și nici motivul de apel conform cu care terenul în litigiu, expropiat ar fi situat în extravilanul municipiului Reșița.
De asemenea, Curtea apreciază că nici ce de al treilea motiv de apel invocat, (conform căruia prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, când ar fi soluționat notificarea intimatului reclamant pe fond) nu poate fi găsit întemeiat, încât potrivit jurisprudenței instanțelor interne, în materie s-a considerat că aceste instanțe de judecată sunt competente să statueze asupra cererii de restituire a bunurilor, chiar în lipsa unei decizii administrative,recunoscându-se explicit existența unei lacune a Legii nr. 10/2001, însă, în mod clar, prin Decizia nr.XX din 19.03.2007 ( publicată în - Partea I, nr.764/ 5.11.2007), Înalta Curte de Casație și Justiție statuând asupra recursului în interesul legii a decis că instanțele interne sunt competente să statueze asupra fondului cererii reclamantului, chiar și în ipoteza absenței unui răspuns din partea autorităților administrative - precum în prezenta speță,- iar o decizie administrativă, astfel dată, poate fi supusă controlului efectiv al instanței, Legea nr.10/2001 neînlăturând controlul judiciar al deciziilor administrative.
Prin urmare, reclamantul intimat, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, (privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente), în condițiile în care terenurile în discuție nu-i mai pot fi restituite în natură, fiind ocupate de construcții aferente - Chimice și aparținând intimatei - -- Reșița, vândute apoi Municipiului Reșița, acțiunea reclamantului neputând fi considerată deci inadmisibilă, cum se susține în apelurile de față,câtă vreme dreptul la o instanță judecătorească nu se poate rezuma numai la un drept teoretic de a obține recunoașterea dreptului pretins printr-o hotărâre definitivă, ci că el cuprinde și legitimă că această hotărâre va fi executată, protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității presupunând obligația administrației de a se conforma unei hotărâri judecătorești pronunțate în domeniul respectiv de cel mai înalt organ jurisdicțional în materie.
În speță, organele administrative precitate nu au solicitat informații suplimentare în vederea rezolvării notificării reclamantului într-un termen rezonabil, pentru ca această solicitare să poată fi luată în considerare de instanță ca un semn de activitate din partea autorității administrative competente, prin intermediul procedurii prevăzute de Legea nr.247/2005, mai ales că din cauza lipsei îndelungate a unui răspuns din partea autorității administrative, competente și la o despăgubire,reclamantul a suferit un prejudiciu, ce se cuvine a fi reparat, ceea ce a hotărât corect prima instanță, restituirea în natură a acestor terenuri către reclamant nemaiputând fi făcută efectiv, iar notificarea este formulată în anul 2001, sub nr.376, astfel că reclamantului intimat i s-a prelungit procedura acordării unei despăgubiri, ca persoană îndreptățită, deja pe o durată de cca. 8 ani, ceea ce îndreptățește concluzia Curții, că există practica răspândită în rândul autorităților administrative de a nu răspunde în termenele legale sau, cel puțin, într-un termen rezonabil, conform jurisprudenței CEDO, în materie, care Convenție Europeană Drepturilor Omului, astăzi, face parte din ordinea juridică internă a României, ca stat membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană.
Din cele sus expuse rezultă clar că, în acord și cu Decizia nr.33/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii, concursul dintre legea generală și legea specială se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalibus derogant", chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială și în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate(în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice), fiind astfel cazul ca reclamantul proprietar să poată obține o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, căci restituirea în natură nu este posibilă în prezent, încât deci nici cel de al treilea și cel de al patrulea motiv din apelul pârâtei AVAS B nu pot fi găsite întemeiate, fiind în consecință, cazul respingerii și acestui apel.
Aceasta, pentru că, așa cum s-a mai arătat în considerentele ce preced, Legea nr. 10/2001, conține prevederi legale conform cărora se pot acorda măsuri reparatorii în echivalent bănesc reclamantului, conform art.1 al.2 și 3 din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției și anume Titlul VII, iar apelanta pârâtă AVAS este entitatea investită în mod legal cu soluționarea notificării și care propune cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite acestui reclamant în echivalent bănesc, potrivit și art. 16 alin.2 din citatul Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care prevede că notificările formulate potrivit Legii nr.10/2001, se transmit secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile motivate emise de entitățile investite cu soluționarea notificării ( în speță AVAS), conținând propunerile motivate de acordarea despăgubirilor și astfel deci cele care dispun acordarea de despăgubiri bănești sunt entitățile legal investite, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor având un rol de control asupra acestor decizii emise de entitățile legal investite, prin atributul evaluatorilor autorizați desemnați de către această Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în ce privește analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor.
Curtea consideră că o privare de proprietate poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege, iar măsura răspunde principiului proporționalității, prin asigurarea unui greșit echilibru între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului, înțelese, în materia dreptului la respectarea proprietății - prin prisma dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar legii naționale, în temeiul art.11 alin.2 și al art. 20 alin.2 din actuala Constituție a României - sub forma unei compensări rezonabile, proporționale a deposedării, prevăzute ca atare în legislația națională, proporționalitatea referindu-se nu doar la cuantumul despăgubirii, ci și la momentul acordării acesteia, iar reglementările cuprinse în Legea 10/2001, interesând substanțial și procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare și astfel deci în cazul unor întârzieri nejustificate ale răspunsului la notificarea adresată deținătorului bunului, reclamantul intimat, ca persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr.10/2001, poate obține soluționarea notificării și ca atare, măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, vizând refuzul nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare.
Este deci clar că persoana îndreptățită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizie motivată de soluționare a notificării, în cadrul acestui control, reclamantul - ca parte interesată și îndreptățită - putând deduce judecății însuși dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu și ca atare este unanim recunoscută competența instanțelor de judecată de a soluționa pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei / dispoziției de respingerea cererilor de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei pretins îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea reclamantului, ca parte interesată, acesta trebuind să aibă pe deplin asigurat accesul la justiție în acord și în concordanță și cu jurisprudența unificată prin Decizia XX din 19.03.2007, pronunțată în recursul în interesul legii de la Înalta Curte de Casație și Justiție - în secții unite.
Prin urmare, Curtea conchide că, în procedura de aplicare a Legii 10/2001 poate apărea conflictul cu dispozițiile art. 1 alin.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, ceea ce impune, conform art.20 alin.2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care, fiind ratificată prin Legea nr.30/1994 de către România, face parte din dreptul intern așa cum se stabilește prin art. 11 alin.2 din Legea fundamentată, iar pentru cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv de stat, cu sau fără titlu valabil, reclamantului urmează să i se plătească, ca persoană îndreptățită, despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață imobiliară a bunului respectiv, ținându-se seama de absența îndelungată (cca. 8 ani) a oricărei despăgubiri și luându-se în considerare circumstanțele particulare ale prezentei cauze, neputând fi ignorată nici consecința insecurității raporturilor juridice civile, căci unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului - (ca premisă a dreptului la un proces echitabil în fața unei instanțe) este principiul securității raporturilor juridice.
Așa fiind în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în ambele apeluri nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să le facă admisibile și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele aceste apeluri de mai sus declarate de pârâții arătați, menținând în vigoare sentința civilă apelată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanțelor, apelanții nedovedind incidența în cauză a motivelor de apeluri care să determine schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de pârâții Municipiul Reșița - prin Primar - și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - - B împotriva sentinței civile nr. 416 din 11.11.2008, pronunțată în dosar nr-, de Tribunalul C - S, Reșița - secția civilă.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/31.03.2009
Dact NF/31.03.2009
Ex.2
Tribunalul C S - Președinte.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
