Speta Legea 10/2001. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2171/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.563 A
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.1015 din 07.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - contestatori și.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentată de consilier juridic fără delegație la dosar, intimații - contestatori și, reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.64078/28.10.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat, și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Consilierul juridic al apelantei - pârâte învederează faptul că s-a dispus prin decizia nr.302/2008 respingerea notificării formulată de către intimații, întrucât aceasta nu a fost depusă cu respectarea dispozițiilor art.22 din Legea nr.10/2001. De asemenea mai arată că potrivit dispozițiilor art.22 persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, au obligația de a solicita numai în baza unei notificări formulate prin intermediul unui executor judecătoresc.
Consilierul juridic al apelantei - pârâte învederează faptul că intimații - contestatori nu au formulat o astfel de notificare motiv pentru care potrivit art. 22 alin.5 din Legea nr.10/2001, nerespectarea acestei cerințe obligatorii atrage după sine pierderea dreptului de a solicita în instanță măsuri reparatorii prin echivalent sau în natură.
Consilierul juridic al apelantei - pârâte solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile, în sensul respingerii contestației formulată de către intimații - contestatori.
Apărătorul intimaților - contestatori învederează faptul că, sentința pronunțată în fond este legală și temeinică, întrucât tribunalul în mod corect a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.302/23.09.2008 emisă de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, obligând pârâta să emită o nouă decizie motivată cu privire la notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001, înregistrată sub nr./3773/04.10.2002.
Apărătorul intimaților - contestatori, mai arată că instanța în mod corect a avut în vederea faptul că cererea dedusă judecății se circumscrie dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, care prevede posibilitatea atacării dispoziției de respingere a notificării de către persoana îndreptățită. Totodată, învederează faptul că după 7 ani de analiză, timp în care le-au fost solicitate acte la diferite intervale de timp, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis decizia nr.302/23.09.2008 prin care a respins notificarea întrucât nu a fost comunicată prin executor judecătoresc.
Apărătorul intimaților - contestatori mai arată că, instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauza dedusă judecății au formulat notificarea în baza Legii nr.10/2001, împrejurare care nu poate însemna decât că cererea privind acordarea de măsuri reparatorii a fost adusă la cunoștința unei entități cu atribuții în domeniu în termenul prevăzut de lege, situație în care lipsa condiției formale de adresare a notificării prin intermediul executorului judecătoresc nu poate atrage sancțiunea pierderii a însuși dreptului persoanei de a solicita măsuri reparatorii.
Apărătorul intimaților - contestatori solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea hotărâri instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, reclamanții și au formulat contestație împotriva Deciziei nr.302/23.09.2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), solicitând admiterea cererii, anularea deciziei atacate, să se constate că reclamanții au făcut dovada transmiterii în termen legal a notificării pentru acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr.10/2001 și că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul menționat în notificare, cu obligarea AVAS la emiterea unei noi dispoziții prin care să soluționeze pe fond notificarea formulată de reclamanți, înregistrată la Prefectura Județului V sub nr.438 C/30.03.2001, remisă Primăriei Municipiului Bârlad, unde a fost înregistrată sub nr.102/19.04.2009, respectiv nr.19118/21.08.2001.
Motivându-și cererea, contestatorii au susținut că în baza Legii nr.10/2001 au formulat în termen legal notificare prin care, în calitate de moștenitori ai părinților lor și, au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru Fabrica de, fostă, situată în municipiul Bârlad,-, la care autorii reclamanților erau asociați.
AVAS a emis Decizia nr.302/23.09.2008, prin care a respins notificarea contestatorilor, motivat de faptul că aceasta nu ar fi fost comunicată prin executor judecătoresc, potrivit Legii nr.10/2001.
Contestatorii au arătat că au depus notificarea personal, la registratura prefecturii, aceasta fiind ulterior remisă Primăriei Municipiului Bârlad, care a întocmit un dosar cuprinzând cererea și documentația anexată, dosar care, așa cum rezulta din adresa nr.102/23.05.2001 a acestei din urmă instituții, urma să fie analizat și să se hotărască asupra cererii.
Ulterior, dosarul a fost înaintată spre soluționare către SC SA Bârlad, persoana juridică română deținătoare a imobilului solicitat prin notificare și către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, așa cum rezulta din adresa nr.430/27.09.2002 a Primăriei Municipiului Bârlad.
S-a susținut de către contestatori că dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.10/2001, modificată, potrivit cărora "notificarea va fi comunicată prin executor judecătoresc în termen de 7 zile de la data înregistrării", nu reglementează o condiție de admisibilitate a cererii privind acordarea de măsuri reparatorii, ci o măsură de siguranță recomandată, pentru ca persoana îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit legii să poată face dovada deplină în fața oricăror autorități cu privire la respectarea termenului de notificare, chiar dacă aceasta a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
În condițiile în care contestatorii au dovedit pe deplin transmiterea în termen a notificării către unitatea deținătoare, intimata AVAS nu putea respinge legal notificarea acestora doar pentru faptul că nu ar fi fost comunicată prin executorul judecătoresc, cu atât mai mult cu cât nu a respectat nici dispozițiile art.23 alin.2 din lege privind invitarea acestora în vederea susținerii cererii lor.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, în opinia sa fiind absolut necesară pentru analizarea pe fond a notificării, comunicarea acesteia prin executorul judecătoresc.
La data de 10.06.2009 contestatorii au depus la dosar o precizare la acțiune, prin care au arătat că solicită instanței soluționarea în fond a contestației formulată de ei în calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
Drept urmare, contestatorii au solicitat admiterea cererii, anularea Deciziei nr.302/23.09.2008, să se constate că sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul menționat în acțiune, să li se restituie în natură acest imobil sau, în ipoteza în care această restituire nu mai este posibilă, să se acorde măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.1015/07.07.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte contestația, a anulat Decizia nr.302/23.09.2008 emisă de AVAS, a obligat pârâta să emită o nouă decizie motivată cu privire la notificarea formulată de contestatori, înregistrată la AVAS sub nr.DJ 2/3773/04.10.2002 și să plătească contestatorilor suma de 1.140 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 13.03.2009, contestatorii au adresat Prefecturii Municipiului Bârlad o notificare prin care au solicitat, în baza Legii nr.10/2001 acordarea de despăgubiri pentru Fabrica de Bârlad, arătând că aceasta a aparținut părinților lor și a fost trecută în mod abuziv în proprietatea statului, în baza Legii nr.119/1948.
Notificarea a fost depusă personal de reclamanți la Prefectura Municipiului Bârlad, fiind înregistrată sub nr.438 C/30.03.2001 și a fost remisă de această instituție Primăriei Municipiului Bârlad, astfel cum rezultă din adresa nr.102/23.05.2001 emisă de Prefectura Municipiului Bârlad.
Primăria Municipiului Bârlad, la rândul ei, a înaintat notificarea către SC SA și către APAPS, conform adresei nr.430/27.09.2002, iar prin Decizia nr.302/23.09.2008, AVAS a respins notificarea contestatorilor, cu motivarea că aceasta nu a fost comunicată prin executor judecătoresc potrivit legii.
Tribunalul a apreciat că lipsa condiției de formă prevăzută de art.22 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, nu poate lipsi de efecte cererea contestatorilor, astfel încât să conducă la pierderea dreptului în substanța sa.
Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul a avut în vedere faptul că legea nu sancționează în mod expres neîndeplinirea acestei condiții, așa cum se întâmplă în cazul nerespectării termenului de 6 luni în care trebuie înregistrată notificarea, precum și faptul că în cauza dedusă judecății este certă formularea de către contestatori a notificării la data de 13.03.2001 și înregistrarea acesteia la Prefectura Municipiului Bârlad la data de 30.03.2001.
O asemenea interpretare a fost dedusă și din prevederile art.22 pct.1 lit.a din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, potrivit cu care în cazul în care notificarea s-a făcut prin intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea competenței teritoriale, se va considera că notificarea s-a făcut totuși legal, prevalând principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii.
Față de soluția dată de intimată prin decizia contestată, tribunalul a apreciat însă că în cadrul procesual stabilit de contestatori, respectiv contestație împotriva deciziei menționate în acțiune, obiectul controlului judiciar este limitat la verificarea legalității măsurii adoptate de intimată în privința necesității comunicării notificării prin intermediul executorului judecătoresc.
Decizia nr.XX/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, invocată de contestatori, s-a reținut de tribunal că se referă la soluționarea în fond a acțiunii persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, tribunalul a apreciat că se impune admiterea în parte a contestației, astfel cum a fost precizată, anularea deciziei contestate și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să soluționeze notificarea înregistrată legal de contestatori.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimata AVAS, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut din nou că notificarea formulată de contestatori a fost respinsă de AVAS pentru nerespectarea condițiilor impuse de art.22 din Legea nr.10/2001, în opinia apelantei, necomunicarea notificării prin executorul judecătoresc atrăgând după sine pierderea dreptului contestatorilor de a solicita în instanță măsuri reparatorii prin echivalent sau în natură.
În ceea ce privește obligarea apelantei - intimate la plata cheltuielilor de judecată, s-a susținut că este o măsură nelegală, deoarece din probele aflate la dosar nu se poate reține în sarcina acestei instituții reaua-credință sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea formulată în proces.
Mai mult de atât, în opinia apelantei, AVAS și-a executat obligațiile legale ce-i reveneau potrivit Legii nr.10/2001, emițând în deplină concordanță cu această Decizia nr.302/2008, iar obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ar crea un prejudiciu bugetului de stat.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile articolului 22 din Legea nr.10/2001 și de criticile dezvoltate în scris de apelanta AVAS, care stabilesc limitele devoluțiunii în prezenta cale de atac, Curtea va reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin susținerile și apărările făcute în prezenta cauză, atât în fața instanței de fond cât și în apel, apelanta AVAS nu contestă faptul că ar fi primit notificarea formulată de intimații - contestatori, înregistrată inițial la Prefectura Municipiului Bârlad, sub nr.438/30.03.2001, ci susțin că aceasta nu poate fi soluționată pe fond, deoarece nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc.
Această modalitate de înaintare a notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001, este reglementată într-adevăr de articolul 22 pct.3 din lege potrivit căruia:notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului.
În condițiile în care legea nu prevede însă o sancțiune aplicabilă în cazul nerespectării acestei modalități de înaintare a notificării către unitatea deținătoare, iar din probele administrate a rezultat că notificarea a fost înregistrată în termen legal la Prefectura Municipiului Bârlad, de unde a fost înaintată apoi spre competentă soluționare apelantei, în mod corect instanțele anterioare au apreciat că este nelegală decizia prin care s-a respins notificarea intimaților, doar pentru faptul că nu a fost înaintată prin executor judecătoresc.
Soluția este impusă de regula de drept obligatorie în cazul interpretării și aplicării oricărei legi, potrivit căreia judecătorul nu poate adăuga la lege.
Pe de altă parte, din cuprinsul Legii nr.10/2001 rezultă că atunci când a dorit să sancționeze nerespectarea unei condiții, prevăzută expres în lege, cu pierderea dreptului de a obține realizarea dreptului de proprietate fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de despăgubiri prin echivalent, legiuitorul a prevăzut expres acest lucru, prin dispozițiile articolului 22 pct.5 din lege menționându-se că,nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Dacă ar fi dorit să sancționeze în același mod și situația în care notificarea, deși înregistrată în termen legal nu a fost înaintată unității deținătoare prin executorul judecătoresc, legiuitorul ar fi prevăzut în mod expres acest lucru, cu atât mai mult cu cât ambele condiții sunt prevăzute în articolul 22 din lege.
În plus, tribunalul a reținut în mod corect și dispozițiile articolului 22.1 lit.a din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001 în care se menționează că, în cazul în care notificarea s-a făcut prin executorul judecătoresc cu încălcarea competenței teritoriale, se va considera că notificarea s-a făcut legal, principiul realizării dreptului prevalând în concurs cu cel al respectării procedurii.
Cu privire la obligarea apelantei - pârâte AVAS la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că aceasta s-a dispus de instanța de fond, ca o consecință firească a soluției pronunțată în cauză și a aplicării dispozițiilor articolului 274 Cod Procedură Civilă.
Acest text de lege condiționează obligarea unei părți la plata cheltuielilor de judecată doar de căderea acesteia în pretenții, nu și de buna sau reaua sa credință pe parcursul soluționării cauzei, sau de modalitatea în care aceasta a înțeles să se apere în proces.
Singura excepție de la aplicarea dispozițiilor articolului 274 Cod Procedură Civilă este cea menționată expres în articolul 275 Cod Procedură Civilă, respectiv, cazul în carepârâtul recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului,situație care nu se regăsește în cauza de față.
În consecință, reținând că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, Curtea va dispune în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă, respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1015/07.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - contestatori și, ambii cu domiciliul ales la, în B, nr.1-5,.A,.102, sector 3.
Obligă apelanta la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
./
5 ex./02.12.2009
TB-4 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
