Speta Legea 10/2001. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.58/A/2008
Ședința publică din 20 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.667 din 16 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat Municipiul C-N prin Prima, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 februarie 2007, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de 11 februarie 2008 apelanții reclamanți au înregistrat la dosar note scrise.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 667 din 16 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, fost respinsă plângerea formulată de reclamanții și pentru anularea dispoziției Primarului mun. C- nr.6498/28.06.2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite în sensul art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, fiind foștii proprietari ai apartamentului obiect al litigiului, preluat de stat abuziv în baza Decretului nr.223/1974, însă acțiunea lor pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între stat și foștii chiriași fost respinsă în mod irevocabil, astfel că restituirea în natură imobilului nu mai este posibilă, iar, prin dispoziția contestată, în favoarea reclamanților au fost stabilite despăgubiri în condițiile legii.
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel reclamanții, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii, cu plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și apel.
În motivarea apelului lor, reclamanții învederează că imobilul în litigiu a fost proprietatea lor tabulară, fiind preluat de Statul Român fără titlu în temeiul Decretului nr.223/1974, nevalabilitatea titlului statului fiind constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 4656/2003 Judecătoriei Cluj -
Prima instanță a respins în mod greșit cererea de restituire în natură, având în vedere două împrejurări, respectiv că imobilul fost înstrăinat și că au fost acordate despăgubiri la momentul preluării, în condițiile în care nu s- făcut dovada încasării acestora.
Legea nr.10/2001 instituie principiul restituirii în natură, iar prevederile pct.1/4 lit.B din Normele metodologice aprobate prin HG nr.498/2003 sunt nelegale, întrucât adaugă la lege.
Câtă vreme imobilul a fost preluat fără titlu de către stat, înstrăinarea acestuia a fost făcută de un neproprietar, astfel că restituirea în natură este posibilă, indiferent în posesia cui se află bunul în prezent. Respingerea cererii de restituire în natură echivalează cu o nouă expropriere.
Prin dispoziția contestată, s-a propus "acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv". Așa cum se poate observa, dispoziția este incompletă, întrucât nu cuprinde oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii de piață, deși, din adresa nr.2150/2/303/2007 a Primăriei mun. C-N, rezultă că valoarea imobilului este de 199.066 Euro. Prima instanță nu s- pronunțat deloc asupra acestui înscris.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, raportat la disp. art. 292 alin.1 și 295 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, reclamanții au solicitat, în principal, restituirea în natură a imobilului, însă, așa cum corect a reținut prima instanță, în condițiile în care imobilul nu mai este în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare fiind respinsă în mod irevocabil, Primarul nu mai poate dispune de acest bun în sensul de a-l restitui în natură foștilor proprietari, chiar dacă preluarea imobilului de către stat a fost una abuzivă, fără titlu valabil, întrucât contractul de vânzare-cumpărare este opozabil vânzătorului, adică unității administrativ-teritoriale.
De altfel, așa cum rezultă din concluziile formulate de reprezentanta reclamanților, aceștia nici nu au mai insistat în restituirea în natură imobilului în cursul apelului, susținând doar cererea subsidiară referitoare la stabilirea cuantumului despăgubirilor și naturii acestora.
În ceea ce privește această solicitare, ea este fondată, deoarece intimatul Primarul mun. C N, propunând "acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", a lăsat, de fapt, nesoluționată notificarea reclamanților.
Este adevărat că, potrivit art. 16 alin. 2 din Titlul VII Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv al Legii nr. 247/2005, "notificărileformulate potrivit prevederilor <LLNK 12001 10 11 201 0 17>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioarecare nu au fost soluționatein sensul arătat la alin. (1)până la data intrării în vigoare a prezentei legi,se predaupe baza de proces-verbal de predare-primireSecretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centraleconținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de întreaga documentație aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită si/sau regăsite in arhivele proprii,in termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilorsau după caz, a ordinelor" ().
În fapt, din reglementarea cuprinsă în art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată și art. 19-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, rezultă că refuzul restituirii în natură se atacă în continuare la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar, în cazul respingerii definitive a cererii de restituire în natură, dosarul se înaintează Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va stabili apoi, în temeiul art. 16 alin. 3-8 - art. 18 ind. 9 măsurile reparatorii prin echivalent.
Așadar, legea națională obligă persoanele ale căror imobile au fost preluate de stat abuziv la parcurgerea unei proceduri în două etape administrative succesive, fiecare urmată de o fază jurisdicțională, ceea ce duce la prelungirea excesivă a procedurii.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Fondul "Proprietatea" nu este unul funcțional, chiar în condițiile adoptării OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, ceea ce înseamnă că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, statul nu oferă o despăgubire echitabilă. În fapt, curtea reține că aceasta echivalează cu o lipsă prelungită și totală a oricărei indemnizații, reprezentând o încălcare a dreptului la un bun prev. de art. 1 din Protocolul nr. 1 (ex. Brețcanu contra României, hotărârea din 20 decembrie 2007, paragrafele 28-30, Tudor contra României, hotărârea din 17 ianuarie 2008, paragrafele 29, 31, 33). În plus, dreptul intern nu prevede un remediu pentru durata excesivă a procedurilor (a se vedea împotriva României, hotărârea din 13 decembrie 2007, paragrafele 20, 26 și 27).
Este adevărat că ÎCCJ a pronunțat o decizie în recurs în interesul legii, respectiv decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007, prin care a stabilit că "prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005". Cu alte cuvinte, pentru dispozițiile emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, cum este și cea obiect al prezentului litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 și urm. Conform art. 329 alin. 2 și 3 pr.civ., această decizie devine obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial. Câtă vreme, potrivit disp. art. 78 din Constituția României, legile intră în vigoare abia la 3 zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial (dacă în cuprinsul lor nu se prevede o dată ulterioară), deciziile date în interpretarea legii (având forța juridică unei legi de interpretare) își produc efectul obligatoriu abia la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Până la data pronunțării prezentei decizii, decizia LII din 4 iunie 2007 ÎCCJ nu a fost publicată în Of.
Conform jurisprudenței sale, curtea aplică deciziile date în interesul legii chiar anterior publicării, având în vedere scopul lor de uniformizare a jurisprudenței.
Cu toate acestea, având în vedere jurisprudența CEDO ulterioară pronunțării deciziei în recurs în interesul legii, în condițiile nepublicării hotărârii până la data pronunțării prezentei decizii, pentru a putea cunoaște considerentele și a le compara cu cele din deciziile CEDO, instanța va rămâne să aplice jurisprudența ei anterioară și constantă în această materie (a se vedea, de ex. decizia civilă nr. 180 din 24 mai 2007, dosar nr-).
Astfel, întrucât Fondul "Proprietatea" nu funcționeazănici actualmentede o manieră susceptibilă să asigure o indemnizație efectivă, aceasta echivalează cu o absență totală indemnizației în sensul legislației interne, reglementare incompatibilă cu respectarea dreptului la bunuri garantat prin art.1 al Protocolului nr.1.
Prin urmare, în condițiile în care, potrivit art. 20 alin.3 din Constituția României, atunci când există o neconcordanță între legislația internă și pactele ori tratatele privind drepturile și libertățile fundamentale, au prioritate reglementările internaționale, instanța va înlătura legislația internă ce nu acordă o despăgubire efectivă și, aplicând art.1 din Protocolul 1, apreciază că singura măsură reparatorie prin echivalent posibilă este aceea din dreptul comun, constând în sume de bani, așa cum rezultă din Capitolul VII Despre efectele obligațiilor, din Titlul III Despre contracte și convenții al Cărții a III-a Despre diferitele moduri în care se dobândește proprietatea a Codului civil.
În condițiile în care intimatul a recunoscut o valoare a imobilului de 199.066 EURO, prin adresa nr.2150/2/303/10.05.2007 ( 86 dosar tribunal), cota reclamantului a fost preluată fără despăgubiri, prin decizia nr. 466 din 18 decembrie 1981 Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al județului C ( 33 dosar tribunal), iar despăgubirile stabilite în favoarea reclamantei prin decizia nr. 96 din 26 martie 1983 aceluiași comitet ( 34 din același dosar) nu au fost încasate, conform declarației autentice a acesteia ( 34 dosar curte), curtea, în temeiul art. 296.pr.civ. va admite apelul, va schimba sentința apelată, în sensul de a stabili că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în municipiul C-N, P-ța - - nr. 9. 1, constând în despăgubiri bănești în sumă de 199.066 EURO sau echivalentul în lei la data plății.
În practica instanțelor s-au ivit deja dificultăți în ceea ce privește executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite sume de bani cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent, punându-se problema reprezentării statului în faza execuțională. Cererile de executare silită nu sunt inadmisibile așa cum greșit au constatat instanțele, întrucât aceasta ar echivala cu încălcarea dreptului la un bun (suma de bani stabilită prin hotărâre judecătorească fiind considerată un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1), așa cum s-a și stabilit deja în jurisprudența relativ recentă a Curții Europene (a se vedea Iluțiu contra României, hotărârea din 6 decembrie 2007, paragraful 24). Statul, prin legile adoptate, a atribuit competența de soluționare a notificărilor formulate de persoanele îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate de stat abuziv anumitor persoane juridice care nu au, însă, abilitarea de a acorda efectiv măsurile reparatorii prin echivalent, acestea urmând să fie plătite de alte organe. Câtă vreme primarul are atribuția legală de a soluționa notificarea doar în sensul de a stabili dacă imobilul poate fi restituit în natură sau nu, iar, dacă nu poate fi restituit în natură, constatarea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent (în măsura în care nu sunt oferite bunuri sau servicii în compensare), plata sumelor de bani nu revine nici acestuia, nici unității administrativ teritoriale, ci statului însuși prin Ministerul Finanțelor.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și apel, conform notelor de cheltuieli și chitanțelor anexate (117-122 dosar tribunal, 35-40 dosar curte).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 667 din 16 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă, în sensul că admite în parte plângerea formulată de reclamanți împotriva Dispoziției nr. 6498 din 28 iunie 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N și, în consecință:
Stabilește că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în municipiul C-N, P-ța - - nr. 9. 1, constând în despăgubiri bănești în sumă de 199.066 EURO sau echivalentul în lei la data plății.
Obligă pârâtul să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2360 lei în apel și 1818,23 lei în primă instanță.
Definitivă și executorie
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex./21.03.2008
Jud. I instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
