Speta Legea 10/2001. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de, și împotriva sentinței civile nr. 1305 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanții, și,lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al treilea termen de judecată,nu solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru apelanți susține că deși a făcut demersuri, nu a reușit să obțină înscrisurile de care înțelegea să se folosească în susținerea apelului. Arată că a solicitat Primăriei Municipiului I să îi comunice planul de urbanism și planul zonal pentru a face dovada că spațiul dintre blocuri nu este de utilitate publică cum se pretinde.
Apărătorul arată că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar și nici alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelanții, și având cuvântul,solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat,apreciind că în mod greșit instanța de fond a asimilat spațiile verzi cu detalii de sistematizare neexecutate.
Apărătorul consideră că Primarul Municipiului I ar fi trebuit să dovedească ce detalii de sistematizare trebuie construite pe acea suprafață de teren.
În condițiile în care suprafața de teren este liberă de construcții și neafectată de alte servituți sau utilități publice,este acoperită cu vegetație spontană și tufișuri,nu se poate susține că această suprafață nu poate fi restituită în natură. Suprafața de teren a cărei restituire se solicită a fost identificată de expert avându-se în vedere înscrisurile depuse,este un spațiu între blocuri,iar în acea zonă distanța între blocuri este destul de mare.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că nu pot fi restituiți cei 905,072 mp teren,întrucât această suprafață ar fi afectată de detalii de sistematizare,deși raportul de expertiză nu evidențiază acele detalii de sistematizare.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1305 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă contestația formulată de contestatorii, și în contradictoriu cu Primarul Municipiului I împotriva dispoziției nr. 1084 din 05 iunie 2007.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut,pe baza expertizei topometrice efectuate,că în mod corect contestatorilor le-au fost acordate despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 1235,71 mp și construcția ce a fost demolată,terenul fiind afectat de detalii de sistematizare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Au invocat apelanții că soluția primei instanțe este greșită întrucât spațiile verzi nu sunt asimilate detaliilor de sistematizare executate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,decât dacă au fost amenajate ca parcuri sau ca zone de protecție a versanților,ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Că în condițiile în care suprafața respectivă nu este afectată de alte servituți și utilități publice,conducte de gaz,de apă,de termoficare sau de canalizare,fiind acoperită cu vegetație spontană și tufișuri,nu se poate susține că această suprafață nu se poate restitui în natură.
Mai susțin apelanții că regulamentul de urbanism impune restricții în ceea ce privește folosința fiecărei suprafețe de teren,indiferent de cine este proprietarul acestuia,astfel încât nimic nu îi împiedică să devină proprietari ai unui teren neconstruibil în condițiile în care acesta va trebui să rămână pe viitor liber de construcții.
În apel intimatul nu a depus întâmpinare,nu s-au mai cerut alte probe și nici nu și-a desemnat reprezentant.
Apelul nu este fondat.
Susținerile apelantului privind greșita asimilare a spațiilor verzi cu detaliile de sistematizare executate până la apariția Legii nr. 10/2001 este incorectă și lipsită de fundament legal,reprezentând doar o interpretare personală dată de contestator dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel,textul sus invocat menționează expres că: " în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate abuziv,s-au edificat noi construcții,autorizate,persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere,iar pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi,cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,măsurile se stabilesc în echivalent ".
Prin urmare,instanța de fond,în mod temeinic și legal a reținut că în cauză,dată fiind afectațiunea terenului rămas liber după construirea blocurilor,terenul aferent acestor noi construcții și care după cum menționează și expertul topo prin raportul efectuat,este ocupat în mod firesc de alei de acces și spații verzi,restituirea acestuia în natură nu mai este posibilă,astfel încât măsurile reparatorii cuvenite contestatorilor în mod corect au fost stabilite prin echivalent.
Curtea reține astfel că măsurile reparatorii stabilite prin dispoziția nr. 1084/05.07.2007 a Primarului Municipiului I și menținute ca legale de prima instanță,nu contravin nici dispozițiilor art. 1 din protocolul nr. 1 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit acestui articol 1 " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor,ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Rezultă deci din textul enunțat mai sus că exercitarea și apărarea dreptului de proprietate consfințite și prin Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,poate fi restrânsă în cazuri de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege,astfel încât reparația cuvenită contestatorului să se facă prin echivalent și nu prin restituire în natură.
Curtea constată astfel că în cauză sunt întrunite condițiile menționate în teza a doua a art. 1 din Protocolul 1,respectiv afectațiunea terenului - ca utilitate publică în condițiile prevăzute de lege.
Or,noțiunea de domeniu public a fost definită de legiuitorul român prin art. 5 alin. 1 din legea nr. 18/1991 care prevede expres că: " aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public,piețe,căi de comunicații,rețele stradale și parcuri publice terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care potrivit legii sunt de domeniu public ori care prin natura lor sunt de uz sau interes public.
Așa fiind,Curtea reține că în cauză terenul revendicat de contestatori intră în categoria celor afectate utilității publice,fiind ocupat de căi de acces,trotuare și spațiu.
Din această perspectivă,Curtea urmează a înlătura și susținerile apelanților privind interpretarea ce ar trebui dată noțiunii de " amenajări " prevăzută în art. 10 alin. 2 din legea nr. 10/2001 și care ar implica existența unor investiții făcute de stat în terenul respectiv care să-i sporească valoarea,întrucât și această susținere este inexactă.
Noțiunea de " amenajare " nu este circumscrisă doar unor investiții materializate în construcții sau costuri semnificative, - ci poate defini și unele detalii urbanistice ale căror costuri deși nu sunt substanțiale,sunt totuși de neconceput să lipsească dintr-un ansamblu urbanistic.
Sintagma de " amenajare " a unui teren folosită de legiuitor nu înseamnă doar investiții în construcții sau în drumuri și infrastructuri ci și în spații anume create pentru asigurarea unui mediu propice vieții în aglomerația urbană,pentru atenuarea poluării chimice fizice sau fonice,asemenea spații fiind vitale pentru colectivitate.
Curtea reține astfel că dispozițiile art. 10 al. 2 din legea nr. 10/2001 sunt în deplină concordanță și cu politica de dezvoltare urbană a Uniunii Europene care prin legislația adoptată a stabilit Principiile directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a european (CEMAT, septembrie 2000). Au fost stabilite astfel reguli și principii de urbanism care impun o serie de restricții oricăror persoane fizice sau juridice ce utilizează sub o formă sau alta Spațiul,regulile de urbanism reglementând servituțile urbane stabilite în folosul clădirilor,urmărind amenajarea zonelor urbane sub aspectul circulației,salubrității,esteticii urbane și protecției mediului.
În acest context,Curtea reține că România prin OUG nr. 195/2005 - dată pentru implementarea aquis-ului comunitar,a prevăzut principiile care guvernează întreaga activitate de protecție a mediului și care trasează direcțiile de reglementare a activităților economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile și elementele care vizează interesul public.
A fost astfel stabilit prin art. 5 din OUG nr. 195/2005 că " Statul recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic " pentru ca apoi prin art. 62 al aceluiași act normativ să dispună că: " deținătorii cu orice titlu de terenuri pe care se găsesc perdele sau aliniamente de protecție,spațiile verzi,parcurile,gardurile vii,sunt obligați să le întrețină pentru îmbunătățirea capacității de regenerare a atmosferei,protecția fonică și eoliană".
Prin capitolul XII al aceluiași act normativ ce vizează protecția așezărilor umane,la art. 70 s-a prevăzut că pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos,autoritățile administrației publice locale,precum și după caz persoanele fizice și juridice au obligația să îmbunătățească microclimatul localităților,să mențină și să întrețină dezvoltarea spațiilor verzi,a parcurilor,a aliniamentelor de arbori și a perdelelor de protecție stradală și să adopte măsuri obligatorii pentru menținerea și păstrarea acestora.
Pentru îndeplinirea acestor obligații,art. 71 din OUG a prevăzut expres că schimbarea destinației terenurilor prevăzute în planurile urbanistice ca spații verzi amenajate este interzisă.
Rezultă din toate cele de mai sus,că toate aceste reguli impuse cu privire la păstrarea integrității mediului și menținerea calității vieții chiar dacă în fapt reprezintă restrângeri și limitări ale dreptului de proprietate,ele sunt justificate pentru apărarea interesului public și sunt în deplină concordanță cu legislația europeană.
Prin urmare,Curtea urmează a înlătura criticile apelanților privind neafectarea terenului revendicat de detalii de sistematizare sau de servituți și utilități publice,expertiza efectuată la instanța de fond atestând contrariul, întrucât destinația de spațiu sau alee de acces reprezintă în fapt spațiu afectat de utilități publice,fiind servituți urbane,exceptate de la restituire chiar de legiuitor.
În consecință,Curtea având în vedere atât dispozițiile art. 10 pct. 2 și 3 din legea nr. 10/2001 coroborat cu disp. art. 5 din Legea nr. 18/1991,art. 5,art. 62 și art. 70-71 din OUG nr. 195/2002 în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul contestatorilor, și și va păstra ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1305 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de, și împotriva sentinței civile nr. 1305 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Iași,pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14 ianuarie 2009.
Președinte Judecător
Grefier
Red.
2 exemplare / 19 ianuarie 2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Georgeta Pavelescu
