Speta Legea 10/2001. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 63/
Ședința publică din 11 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de contestatoarele și domiciliați în P, str. - -, -.3,.D,.6, județul A și, domiciliată în P str. -, -.1,. A,. 10, județul A și de intimații MUNICIPIUL PITEȘTI și PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI împotriva sentinței civile nr. 276 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.- -.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 4 martie 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.114/109/19.12.2007, contestatoarea, în contradictoriu cu intimații Municipiul P - prin Primar, Primarul Municipiului P și Prefectul Județului A, a solicitat anularea dispoziției nr.5652/07.11.2007, a referatului nr.43789/07.08.2007 și a adresei nr.39870/17.06.2007 și acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilul construcție în suprafață de 174, 59. demolat în prezent și pentru terenul în suprafață de 9.100, situate în Municipiul P, cartier - -, nr.33, județ
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în temeiul Legii nr.10/2001 a solicitat despăgubiri pentru imobilele mai sus menționate, în calitate de moștenitoare a defunctei - ce a fost expropriată în baza Decretului nr.16/23.01.1969, însă cererea sa de retrocedare în natură și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a fost respinsă de către intimați
Prin cererea formulată la data de 27 decembrie 2007 și înregistrată sub nr-, petenții, - și, în contradictoriu cu intimații Municipiul P - prin Primar, Primarul Municipiului P și Prefectul Județului A, au solicitat anularea dispoziției nr.5652/07.11.2007, anularea referatului nr.43789/07.08.2007 și a adresei nr.39870/17.06.2007 și acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilul construcție în suprafață de 174,59 demolat în prezent și pentru terenul în suprafață de 9.100. situate în Municipiul P, cartier - -, nr.33, județ
În temeiul dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă, prin încheierea din data de 25 martie 2008 s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr.-.
Prin sentința civilă nr.276 din 9 decembrie 2008, Tribunalul Argeș a admis în parte cererea formulată de contestatorii, - și, a anulat în parte dispoziția nr.5652/07.11.2007 emisă de Primarul Municipiului P și a constatat că aceștia sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005 pentru terenul în suprafață de 420 situat în P,-.
A fost menținută în rest dispoziția.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Ca urmare a soluționării notificărilor depuse de contestatori, prin dispoziția nr.1891/25 mai 2006, emisă de Primarul Municipiului P, s-a dispus respingerea cererii de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilele notificate, întrucât această măsură reparatorie nu este prevăzută de lege. S-a mai dispus respingerea acordării oricăror măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 9.100. pe considerentul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici dovada preluării acestuia de către stat.
Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul teren în suprafață de 420, precum și pentru construcțiile în suprafață de 174,59, în prezent demolate.
Ca urmare a adresei nr.39870/17 iunie 2007 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin dispoziția nr.5652/07.11.2007 a Primarului Municipiului P, s-a dispus modificarea art.3 alin.1 din Dispoziția nr.1891/25.05.2006, în sensul că s-a respins acordarea oricăror măsuri reparatorii pentru terenul solicitat, pe considerentul că petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată.
Cu titlul de proprietate nr.74629/04.09.1995 (fila14), autoarei reclamanților, -, i-a fost atribuită în baza legilor funciare suprafața de 720. pe fostul amplasament, iar pentru imobilele expropriate i-au fost acordate despăgubiri în sumă de 80.337 lei, la nivelul anului 1987 (121).
Contestatorii sunt descendenți de gradul I ai autoarei -, având astfel calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire în sensul cerut de dispozițiile art.3 din Legea nr.10/2001, întrucât autoarea acestora figurează înscrisă în Decretul de expropriere nr.16/23.01.1969, la poziția 4, cu teren în suprafață de 960. și construcții în suprafață de 174,59. (118-119).
În evidența cadastrală a orașului P se menționează că, autorul contestatorilor, a deținut în P,- (devenit ulterior 33), suprafața de 1140.
Expertul cauzei, inginer, a transpus în teren titlul de proprietate nr.74629/04.09.1995 emis autoarei - pentru suprafața de 720. pe vechiul amplasament, planul topografic și Decretul de expropriere nr.16/1969 și a concluzionat că terenul în suprafață de 420 situat în P,-, este ocupat de investiții legal aprobate.
Planul topografic al orașului P și Decretul de expropriere nr.16/1969 se încadrează în categoria actelor doveditoare prevăzute de dispozițiile art.23 din Legea nr.10/2001 și ale art.23.1 din nr.HG250/2007.
Susținerea contestatorilor în sensul că autoarea lor a deținut în proprietate o suprafață mult mai mare, de 9.100, nu a fost primită întrucât nu au produs nici un fel de dovezi în acest sens.
Mai mult, aceștia nu au atacat Dispoziția nr.1891/2006 a Primarului Municipiului P prin care li s-a respins acordarea de măsuri reparatorii, ci au atacat numai Dispoziția nr.5652/2007 prin care s-a modificat art.3 alin.1 din Dispoziția nr.1891/2006, în sensul că le-a fost respinsă acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 420.
Față de considerentele arătate, în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța a admis în parte contestația așa cum s-a arătat.
Împotriva sentinței civile nr.276 din data de 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen apel contestatorii, - și, cât și intimații Municipiul P și Primarul Municipiului P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatorii susțin că hotărârea este netemeinică întrucât a fost pronunțată fără a fi analizate actele lor de proprietate. Din analiza acestora ar fi rezultat că sunt îndreptățiți a primi despăgubiri în condițiile legii speciale pentru o suprafață mai mare de teren, respectiv de 9100, sau cel puțin pentru o suprafață de 1959 teren identificat în expertiză.
Suprafața de 420 a fost reținută și în prima dispoziție emisă de Primarul Municipiului P, pe care nu au contestat-o, dar întrucât prevedea dreptul de a primi despăgubiri, au formulat prezenta contestație împotriva celei de a doua dispoziții, considerând că în baza actelor din dosar, pot beneficia de măsuri reparatorii pentru o suprafață mai mare de teren, respectiv cel puțin 1959
Din aceste considerente apelul poate fi admis.
Împotriva aceleiași sentințe formulează apel și intimații Municipiul P și Primarul Municipiului P, considerând că aceasta este neîntemeiată, întrucât în urma reanalizării documentelor depuse de contestatori, s-a emis o nouă dispoziție nr.5652/7 noiembrie 2007, prin care s-a respins cererea de acordare a oricăror măsuri reparatorii pentru terenul solicitat, considerându-se că aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată.
S-a luat această măsură în urma adresei comunicate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și care consideră că evidența cadastrală în care se menționează că a deținut în P,- (devenit nr.33) nu prezintă relevanță, întrucât nu face dovada dreptului de proprietate în perioada de referință stabilită de Legea nr.10/2001.
În acest context se solicită admiterea apelului și pe fond respingerea contestației.
Examinând criticile formulate în ambele apeluri se constată că nu sunt întemeiate, iar apelurile nu sunt fondate.
În ce privește apelul declarat de contestatori, urmează a se observa că aceștia nu au formulat contestație împotriva primei decizii emise de Primarul Municipiului P, respectiv dispoziția nr.1891/2006, prin care se propuneau măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Această dispoziție nu a fost contestată, de contestatori, în conformitate cu dispozițiile art.26 (3) din Legea nr.10/2001, republicată, așa încât entitatea investită cu soluționarea notificării a dispus înaintarea acesteia împreună cu actele aferente către Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Din moment ce contestatorii nu au contestat această dispoziție, ea a intrat în circuitul civil, aceștia fiind de acord cu cele inserate în dispoziție.
Contestatorii susțin că în această situație, chiar dacă n-au contestat dispoziția, n-au pus-o în executare. Nici nu puteau face acest lucru, întrucât nu se parcurseseră etapele prevăzute de dispozițiile legii speciale. În ce-i privește aceștia nu mai puteau contesta decât măsurile reparatorii în echivalent acordate în condițiile legii.
Cu referire la întinderea dreptului de proprietate, rezultă din probele administrate în cauză, și mai ales din referatul întocmit la data de 9 mai 2006 (101), în susținerea primei dispoziții emise, că autoarea reclamanților a deținut în- (devenit ulterior nr.33), un teren de 1140 preluat în proprietatea statului prin expropriere.
Autoarea a primit în condițiile Legii nr.18/1991, suprafața rămasă liberă de 720, iar restul terenului de 420 fiind ocupat de detalii de sistematizare.
Aceasta este suprafața ce nu poate fi restituită în natură și nici contestatorii prin notificare n-au solicitat, așa încât măsura prevăzută în această primă dispoziție este cea legală.
În considerarea celor de mai sus se apreciază că apelul contestatorilor nu este fondat.
Nefondat este și apelul intimaților care nu mai puteau reveni asupra dispoziției emisă deja și care intrase în circuitul civil. Doar instanța de judecată putea în urma contestațiilor să revină asupra acesteia și nu în urma unei adrese, indiferent de ce autoritate emisă.
Se mai contestă faptul că, contestatorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, ori așa cum chiar intimații au reținut în referatul întocmit pentru emiterea primei decizii, decretul de expropriere și cadastrală fac această dovadă alături de celelalte acte ce au însoțit notificarea.
De altfel, întrucât art.22 din Legea nr.10/2001 nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor îndreptățite, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Ca urmare, rezultă că, în această materie ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate să se facă potrivit dreptului comun, așa încât sunt admisibile și alte mijloace de probă (orice acte juridice care atestă deținerea proprietății, respectiv extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, act emanând de la o autoritate din perioada respectivă).
Sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepțiunea legii de reparații, asemenea celorlalte acte normative cu un caracter asemănător, un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea normelor actului normativ de reparație, în spiritul și finalitatea acestei legi.
Ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea persoanei îndreptățite.
Ori această dovadă s-a făcut, tocmai de aceea s-a considerat că sunt îndreptățiți contestatorii la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale doar pentru 420 teren.
Cum intimații nu mai puteau reveni asupra dispoziției date în anul 2006, ce intrase în circuitul civil, printr-o altă dispoziție, se apreciază că pentru cele arătate mai sus, nici apelul intimaților nu este fondat.
De aceea, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă se vor respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de contestatorii, domiciliați în P, str.- -, -.3,.D,.6, județul A și, domiciliată în P, str.-, - 1,.A,.10, județul A și de intimații MUNICIPIUL PITEȘTI și PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.276 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimat fiind PREFECTUL JUDEȚULUI A, cu sediul în P, nr.1, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.7/06.04.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
