Speta Legea 10/2001. Decizia 690/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2682/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.690
Ședința publică de la 16 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelanții-reclamanți, G și, împotriva sentinței civile nr.1204 din 3.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă REGIA AUTONOMĂ - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 9.12.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 16.12.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, reclamanții, G și au chemat în judecată pe pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre în urma probelor ce se vor administra prin care să fie obligată pârâta să emită o dispoziție prin care să le restituie în natură terenul în suprafață de 21.000. situat în B, Calea, sector 1.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autoarele lor, G și au deținut în proprietate un teren în suprafață de 21.000. situat în B, Calea, sector 1. Reclamanții au mai arătat că, deși au formulat notificare prin care au solicitat restituirea terenului în natură, pârâta nu a soluționat notificarea.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr-, reclamanții și G au chemat în judecată pe pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre în urma probelor ce se vor administra prin care să fie obligată pârâta să emită o dispoziție prin care să le restituie în natură terenul în suprafață de 21.000. situat în B, Calea, sector 1.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autoarele lor, G și au deținut în proprietate un teren în suprafață de 21.000. situat în B, Calea, sector 1. Reclamanții au mai arătat că, deși au formulat notificare prin care au solicitat restituirea terenului în natură, pârâta nu a soluționat notificarea.
La termenul de judecată din data de 4.09.2007, tribunalul a admis excepția litispendenței și a dispus atașarea dosarului nr- la dosarul nr-.
La termenul de judecată din 12.06.2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de restituire cu privire la un teren în suprafață de 15457.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr.1207/03.07.2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.14295/1911 numiții G și G au cumpărat un teren în suprafață de 7500. situat în B, Calea.
Prin actul de vânzare încheiat la data de 28.05.1928, numita a cumpărat de la G terenul în suprafață de 1000. pe care aceasta îl înstrăinase prin actul de vânzare-cumpărare nr.10752/1922.
Prin actul de partaj voluntar nr.13431/1922, numitei i-au revenit în proprietate un teren în suprafață de 4862. teren în care intra și suprafața de 1000. ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare nr.10752/1922. Prin același act de partaj, numitei i-a revenit în proprietate un teren în suprafață de 3095.
Prin tranzacția încheiată la data de 22.07.1933, numitei i-a revenit în proprietate un teren în suprafață de 200. situat în B,.
HGPrin certificatul de moștenitor de calitate nr.49/2001 emis de s-a constatat că de pe urma defunctei G au rămas ca moștenitori legali:, G și.
Prin certificatul de moștenitor nr.72/1988 emis de s-a constatat că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori legali:, G și.
Prin notificarea nr.2176/2001 trimisă prin intermediul BEJ, reclamanții, G și au solicitat pârâtei emiterea unei dispoziții prin care să le restituie în natură terenul în suprafață de 21.000. situat în B, Calea, notificarea nefiind soluționată până la data formulării acțiunii.
Prin raportul de expertiză topo efectuat de expertul au fost identificate terenurile ce au aparținut autoarelor reclamanților, și, în suprafață de 15457.
Pentru ca reclamanții să fie considerați persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001, a apreciat instanța de fond, se cere ca imobilele să fi fost preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar ei sau autorii lor să fi fost proprietarii imobilelor la data preluării de către stat.
În speță, reclamanții au făcut dovada că autorii lor au deținut în proprietate un teren în suprafață de 15457. însă tribunalul a apreciat că aceștia nu au făcut dovada că terenul menționat mai sus a fost preluat de stat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Potrivit art.1 lit.e din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, "Sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la data preluării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul. În cazul în care, pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, faptul că imobilul se găsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă".
Este adevărat că dispozițiile legale indicate mai sus instituie prezumția conform căreia un imobil care se află în patrimoniul statului a fost preluat abuziv de la proprietari în lipsa unui act de preluare, însă faptul că imobilul se află în patrimoniul statului nu face dovada datei la care imobilul a fost preluat.
În speță, reclamanții au făcut dovada că terenul care a aparținut autorilor lor se află în prezent în patrimoniul pârâtei (15457.), însă nu au propus probe din care să reiasă că terenul a fost preluat abuziv după data de 6 martie 1945. Astfel fiind, pârâta fiind deținătoarea terenului solicitat de reclamanți are calitatea de unitate deținătoare potrivit art.21 din Legea nr.10/2001.
Prin Decretul Regal nr.2030/1933 s-au declarat de utilitate publică terenurile situate în zona de gunoi, iar prin nr.60119/1938 a Ministerului Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, s-a dispus efectuarea unor lucrări de lărgire a lacului, printre proprietarii care au fost expropriați figurând la poziția nr.64 - moștenitorii.
Prin Decretul nr.64/1962 al Consiliului de Stat al Populare Române s-au expropriat și s-au trecut în proprietatea statului terenuri în suprafață de 55.578,34. situate în zona " ", terenuri ce aparțineau persoanelor ce figurau în Anexa la Decret - pozițiile 1 - 20.
În speță, reclamanții nu figurează printre persoanele menționate în Anexa la Decretul nr.64/1962, cărora le-au fost expropriate terenuri.
Din probele administrate în cauză nu reiese că terenul proprietatea autorilor reclamanților ar fi intrat în patrimoniul statului după data de 6 martie 1945, astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții.
Prin motivele de apel se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin apelanții că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.1 alin.1 și art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001, precum și a dispozițiilor art.1199 raportat la art.1203 Cod civil, refuzând să aplice o prezumție simplă sau relativă care își găsește susținerea chiar în spiritul Legii nr.10/2001, fiind apoi "consacrată" prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
În opinia apelanților, în lipsa unor probe directe și nemijlocite, care să dovedească cu certitudine suprafața de teren preluată efectiv de stat și momentul preluării de la autorii lor, având în vedere intervalul mare de timp scurs de la data trecerii terenului în proprietatea statului și dificultățile inerente ale procurării de dovezi, instanța de fond ar fi trebuit să apeleze la prezumții și să aibă în vedere principiile generale, aplicabile în materie de probațiune.
Atâta vreme cât nu există vreo dovadă că terenul ar fi fost înstrăinat și nici că acest teren ar fi fost expropriat integral, dreptul de proprietate asupra terenului rămas neinundat (10692. suprafață identificată prin raportul de expertiză ), este evident. Susțin apelanții, că acest teren a trecut în proprietatea statului după data de 06.03.1945, prin "naționalizare" căci acesta se regăsește și în prezent în proprietatea Pe cale de consecință, acest teren în suprafață de 10692. poate face obiectul retrocedării, în temeiul legii nr.10/2001.
și uzurpările comise de statul comunist în dauna proprietății private a particularilor sunt de notorietate, fiind reținute în mod constant în jurisprudența internă și chiar în cea a
Având în vedere că preluarea imobilului de către stat a avut loc în fapt și fără a exista vreun temei legal de preluare, apelanții contestatori erau în imposibilitate de a face dovada certă a preluării către stat a imobilului.
În aceste condiții, prin sentința pronunțată, instanța de fond răstoarnă sarcina probei și îi sancționează implicit pentru culpa de a nu fi dovedit un fapt negativ - și anume acela că terenul în cauză nu a fost expropriat înainte de 6 martie 1945.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În apel s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză tehnică.
La termenul din data de 9.12.2009, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, motivat de faptul că potrivit suplimentului la raportul de expertiză efectuat în apel, terenul solicitat a fi restituit de către reclamanți nu se află în administrarea
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.137 Cod de procedură civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate.
Excepția este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, având în vedere că în prezenta cauză se soluționează o contestație întemeiată pe dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, având ca obiect obligarea intimatei să emită o dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 15457. ce a făcut obiectul notificării nr.2176/20.11.2001 și la care aceasta nu a răspuns în termenul de 60 de zile prevăzut de lege.
În ceea ce privește fondul cererii de apel, Curtea reține:
Instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul că reclamanții apelanți nu au făcut dovada că imobilului i se aplică dispozițiile Legii nr.10/2001, respectiv că ar fi fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Din actele depuse la dosar, respectiv . Decret Regal nr.2030/1933 rezultă că a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică o zonă foarte mare, care cuprinde mai multe proprietăți. Printre proprietarii expropriați figurează la poziția 64 moștenitori -.
În aceste condiții, chiar dacă acești moștenitori nu sunt menționați în deciziunea nr.60119/19.07.1938 cu privire la autorizarea lucrărilor de regularizare a râului și a asanării Lacurilor și, traversate de acest râu (fila 77) nu se poate aplica în favoarea apelanților - reclamanți prezumția că imobilul a fost preluat în proprietatea statului după 9 martie 1945.
Deși cauza a fost repusă pe rol la data de 15.04.2009, în vederea suplimentării probatoriilor, instanța punând în discuția părților în ședința din data de 13.05.2009 necesitatea depunerii unui istoric de rol fiscal pentru a se putea stabili în proprietatea cui a fost terenul de la data emiterii Decretului regal nr.2020/1933 și până la data de 6 martie 1945, apelanții nu au depus la dosar un astfel de înscris, cu toate că aveau această obligație, conform art.1169 Cod civil.
De asemenea, din expertiza tehnică efectuată în apel și din răspunsurile expertului la obiecțiuni rezultă că intimata deține o parte din terenul lotului nr.10, fostă posesiune, și nu, că terenul administrat nu aparține zonei Parcului și că fondul posesiunilor autoarei apelanților îl constituiau loturile nr.7 și nr.8, astfel încât este imposibil ca " și să fi stăpânit cele două amplasamente prezentate de expertizele extrajudiciare".
Prin urmare, cu probele noi efectuate în apel nu s-a putut stabili o altă situație de fapt decât aceea avută în vedere de instanța de fond, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți, G și, toți domiciliați în B,-,.1, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1204 din 3.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă REGIA AUTONOMĂ - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în B,--4, sectorul 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red.
Tehnored.
6 ex/08.02.2010
----------------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
