Speta Legea 10/2001. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar Nr-
Decizia civilă Nr. 70/Ap
Ședința publică din 20 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul orașul prin Primar împotriva sentinței civile nr. 11 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 14 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 20 mai 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 11/2009, Tribunalul Brașova admis în parte cererea e chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Orașul, reprezentat legal de Primar, și, în consecință:
A constatat că imobilul situat în,- (fost-) a fost preluat de Statul român în mod abuziv și de asemenea a constatat calitatea moștenitorului de unic moștenitor acceptant după defunctul, decedat la data de 18.11.1975, în calitate de nepot de frate predecedat.
A obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul situat în,- (fost-), cu nr. cadastral 1596, compus din construcție și teren în suprafață de 1000 mp. a respins solicitarea reclamantului relativ la restituirea în echivalent a suprafeței de 254 mp, din suprafața totală a imobilului mai sus identificat și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 690 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Urmând procedura prealabilă obligatorie, reglementată de Legea nr. 10/2001, reclamantul a înregistrat, la data de 08.08.2001, prin intermediul executorului judecătoresc, pe rolul pârâtului Orașul, o notificare prin care a solicitat a-i fi restituit în natură imobilul situat în,- ( fost 78 ), compus din teren în suprafață de 1000 mp. și construcție având parter și etaj.
În motivarea notificării pe care a promovat-o, reclamantul a arătat că, imobilul mai sus identificat a aparținut unchiului său -, astfel că, în calitate de succesor în drepturi al acestuia este îndreptățit la restituirea imobilului. ( filele 4-5)
Din extrasul din Registru de și, aflat la fila 16 din dosar, rezultă că, imobilul situat în,- a fost trecut în proprietatea Statului Român, cu titlu de deposedare, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 11/1951.( fila 16)
Din documentația tehnică, ce a fost întocmită, la cererea reclamantului, în luna aprilie a anului 2007, reiese că, imobilul în litigiu a fost compus din construcție cu parter și etaj și din teren în suprafață de 1000 mp. Acest imobil a fost situat în,-, adresă, care în prezent, corespunde adresei din,-. Conform situației reprezentată de planul cadastral, întocmit în jurul anilor 1940, acest imobil se identifică cu nr. cadastral 156.
Prin raportul de expertiză, ce a fost administrat ca probă în cadrul prezentului proces, s-a concluzionat că imobilul în litigiu este situat în, pe-.
Din Certificatul de Moștenitor nr. 1021, emis la data de 13.10.1981, de către fostul notariat de Stat al Județului B, rezultă că, unicul succesor în drepturi la proprietarului inițial al imobilului în litigiu, care a decedat la data de 28.11. 1975, este reclamantul, în calitate de nepot de frate predecedat. ( fila 679)
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 al 1 din Legea nr. 10∕2001, obiectul de reglementare al acestui act normativ îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139∕1940 asupra rechizițiilor.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 10∕2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar art.4 alin 2 din același act normativ stipulează că de prevederile Legii nr. 10∕2001 beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
Art. 22 din Legea nr. 10∕2001, în redactarea pe care acesta a avut-o la data formulării de către reclamant a notificării, prevedea că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe ale notificării, odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Acest termen a fost prorogat succesiv și a expirat la data de 1.07.2003.
Aceste dispoziții legale au fost modificate prin Legea nr. 247∕2005, astfel că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10∕2001 republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, ori, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate pot fi depuse până la soluționarea notificării.
Având în vedere principiul aplicării imediate a legii civile noi, ce reglementează aplicarea în timp a legii civile, instanța se va raporta în analizarea cererii dedusă ei spre soluționare și la dispozițiile legale anterior menționate, deoarece conform regulilor juridice ce guvernează aplicarea legii civile în timp, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare, fără a putea fi considerată retroactivă, atât situațiilor juridice ce se vor naște, modifica sau stinge după această dată, cât și situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, efectele produse în timp ale unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul la care se realizează fiecare efect în parte.
Raportat la considerentele ce preced, Tribunalul reține că, în aprecierea temeiniciei acțiunii formulată de către reclamant în baza Legii nr. 10∕2001, trebuie avute în vedere și dispozițiile legale în vigoare la data soluționării acesteia, o concluzie contrară determinând lipsirea de eficiență a dispozițiilor legii noi și înlăturarea scopului pentru care ele au fost edictate.
Sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat și a calității de succesor în drepturi al fostului proprietar al acestuia, art. 22.1 lit. d din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10∕2001 prevede că prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau de ascendentul∕ testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoria de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective).
În ceea ce privește actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, art. 22.1 lit. b din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10∕2001, statuează că acestea constau în certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Materialul probator administrat în cauză este de natură a atesta dreptul de proprietate al antecesorului reclamantului asupra imobilului revendicat, preluarea acestuia de către stat în perioada de referință a Legii și calitatea părții menționate de succesor în drepturi al acestuia.
Așa fiind, tribunalul constată că, partea menționată are calitatea de persoane îndreptățită la restituirea imobilului mai sus identificat, în calitate de moștenitori al proprietarului inițial al acestuia, conform art. 3 alin. (1) lit. a coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, documentațiile tehnice de identificare a imobilului și raportul de expertiză, ce a fost efectuat în cauză, au evidențiat împrejurarea că, evidențele cadastrale, ce au fost efectuate în anul 1940, nu corespund realității, ceea ce face imposibilă determinarea, la acest moment, a granițelor acestui imobil. Lucrările de specialitate, ce au fost administrate ca probă, au subliniat faptul că, determinarea granițelor imobilului cu destinația de teren în litigiu se poate face numai la momentul la care acesta va fi înscris în evidențele de carte funciară și doar în baza unor lucrări ample, care să procedeze la identificarea și delimitarea tuturor imobilelor din zona în care acesta este situat.
Așa fiind, tribunalul reține că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 24 al 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, pe care le-a m menționat anterior.
Art. 1alin (1), art. 7 alin (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instituie regula restituirii în natură a imobilelor ce formează obiectul său de reglementare.
Așa fiind, tribunalul constată că, în conformitate cu aceste prevederi legale, reclamantul este îndreptățită să beneficieze de restituirea în natură a întregului imobil - teren și construcției - ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al antecesorului său.
Sub acest aspect, instanța va respinge solicitarea pe care reclamantul a făcut-o în sensul ca, pentru suprafața de 254 mp. din terenul ce intră în compunerea imobilului în litigiu să îi fie acordate măsuri reparatorii în echivalent, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența actului normativ menționat este o regulă care se impune titularului notificării, semnificative în acest sens fiind prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10 /2001, care stipulează că, dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii în echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege".
Având în vedere considerentele de fapt și de drept ce preced, tribunalul constată că cererea formulată de reclamant este întemeiată, în limitele mai sus arătate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu dispozițiile legale menționate, o va admite și va dispune conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Orașul prin Primar solicitând schimbarea în tot a sentinței civile nr. 11/2009,în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de apel se arată că, în mod greșit s-a constatat calitatea de unic moștenitor acceptant al reclamantului, după defunctul.
Moștenitor după - este, iar după acesta este soția, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor, nr. 35/2003.
a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului în litigiu. Din actele depuse la dosar nu rezultă că s-ar fi dezbătut succesiunea după defunctul decedat în 1981.
În vederea soluționării dosarului administrativ va cuprinde notificările lui și, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, au fost efectuate demersuri pentru stabilirea moștenitorilor legali, astfel cum rezultă din adresa nr. 970/8.08.2007.
Pentru aceste considerente, instanța nu putea constata calitatea de unic moștenitor acceptant după defunctul.
În ceea ce privește restituirea în natură a imobilului, HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, condiționează restituirea în natură a imobilului nevândut, de rambursarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele de inflație.
În același sens sunt și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/1995, pot solicita restituirea în natură numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită.
Or, comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 a Primăriei, a propus restituirea în natură reclamantului, în condițiile recuperării sumei reactualizate plătite de Statul Român la preluarea imobilului, conform OUG 184/2002 și Ordinului 4/2003, sumă care nu a fost achitată.
Reclamantul solicitând admiterea în parte a apelului, în sensul de a înlătura dispoziția privind constatarea calității sale de unic moștenitor după defunctul, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Examinând sentința în raport cu criticile formulate și probele administrate în cauză, Curtea reține că apelul este întemeiat în parte.
Prima critică din apel cu referire la constatarea calității de unic moștenitor al reclamantului după defunctul este întemeiată.
Conform certificatului de moștenitor nr. 1021/1981 emis în dosarul succesoral nr. 1508/1981, moștenitori ai defunctului sunt și - în calitate de colaterali privilegiați (frați ai defunctului) precum și reclamantul -. în calitate de nepot de frate predecedat.
Actele de stare civilă atestă faptul că este decedat la data de 3.01.1981 iar soția sa a decedat la rândul său la data de 11.01.1985, în condițiile în care cei doi nu au avut descendenți.
Cu privire la cealaltă soră a fostului proprietar, respectiv -, decedată în data de 10.04.1980, a fost moștenită de către astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1855/1981. prin decesul lui în data de 16.01.1994 moștenirea a fost culeasă de către soția acestuia, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 35/27.03.2003.
Din actele civile și certificatele de moștenitor enunțate rezultă că intimatul reclamant nu este unicul moștenitor al proprietarului inițial al imobilului în litigiu, acesta având și alți succesibili care ar avea calitatea de persoane îndreptățite la restituirea conform art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Al doilea motiv de apel cu privire la restituirea în natură a imobilului este nefondat.
Condiționarea emiterii deciziei de restituire de rambursarea de reclamant a sumei de 62.287,25 lei cu titlu de despăgubiri pe care le-ar fi primit autorul intimatului reclamant la data preluări imobilului de către stat, nu se circumscriu dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și a HG nr. 250/2007, invocate în apel.
Intimatul reclamant nu este beneficiarul unor despăgubiri în condițiile prevăzute de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001 determină condițiile în care operează restituirea în natură a imobilelor ce formează obiectul său de reglementare statuând în acest sens că dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru m,ăsuri reparatorii în echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege.
În contextul dispozițiilor legale menționate, apelantul are obligația de a proceda la emiterea deciziei de restituire a imobilului în natură către reclamant. urmând ca întinderea dreptului moștenitorilor beneficiari ai restituirii să fie stabilită potrivit dreptului comun, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 depunerea cererii echivalează cu acceptarea succesiunii pentru întregul imobil. Dosarul administrativ conține acte doveditoare le calității de persoane îndreptățite și respectiv două notificări aparținând atât intimatului reclamant cât și numitei decedată pe parcursul procedurii administrative, a cărei moștenitoare testamentară este.
Conform normelor legale referitoare la succesiune, dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului pentru care s-a formulat notificarea s-a transmis către moștenitorii legali sau testamentari, fiind inclus în masa succesorală de pe urma acestuia. În aceste condiții, transmiterea dreptului se face prin moștenire, nefiind necesar ca moștenitorii să solicite restituirea imobilului.
Față de această împrejurare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care prevede că " în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun". 2 al aceluiași articol arată că de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari.
Ca o consecință a faptului că reclamantul nu este unicul moștenitor acceptant după defunctul, beneficiază de cota sa parte ideală din dreptul de proprietate asupra întregului imobil, neavând aplicabilitate dispozițiile art. 4 alin. 4 din actul normativ menționat, având în vedere existența unei moștenitoare care a inițiat procedura prevăzută la Cap. III și ale cărei drepturi legale nu pt fi încălcate, chiar dacă a decedat în timpul soluționării acestei proceduri.
Constatând, prin urmare că apelul formulat de pârâtă este fondat în parte, în limita criticilor apreciate ca întemeiate, Curtea, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, va schimba în parte sentința atacată, constatând calitatea reclamantului de moștenitor al defunctului și în consecință, va obliga pârâtul să restituie reclamantului imobilul în natură, conform dreptului său de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât Orașul prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 11/16.01.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Constată calitatea reclamantului de moștenitor acceptant după defunctul, decedat la data de 18.11.1975, în calitate de nepot de frate predecedat.
Obligă pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul situat în,- ( fost-( cu nr. cadastral 1596, compus din construcție și teren în suprafață de 1.000 mp, aferent cotei sale de proprietate.
celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - pt. --- -, plecată în concediu,
Semnează Președintele instanței,
Grefier,
- -
Red. CJ - 30.06.09
Dact. GG - 7.07.09
4 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică
