Speta Legea 10/2001. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2470/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.70
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Herold Petre
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1066 din 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și BARĂGAN.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 20 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2010 când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9.03.2009 reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca pe baza hotărârii judecătorești ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata diferenței dintre valoarea de circulație a imobilului situat în B, Intrarea nr. 4, corp B,.1,. 1, sector 2 și prețul actualizat al acestui apartament achitat în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 214/24.10.1996.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au deținut imobilul mai sus menționat în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.214/1996 și că în urma acțiunii în revendicare formulată de moștenitoarea fostului proprietar al imobilului, acest contract a fost desființat, contractul fiind încheiat în baza Legii nr.112/1995.
Totodată prin sentința civilă nr.10294/16.12.2005 pronunțată în dosarul nr. 662/2005 de către Judecătoria Sectorului 2 Baf ost restituit prețul indexat al apartamentului menționat.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiilor art. 18 din Legea nr.1/2009, art. 50 și art. 501și art. 55 din Legea nr.10/2001, art. 1337 - 1346 Cod civil, art. 998 - 999 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.1066 din 6.10.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul la plata sumei de 600.800 lei cu titlu de pretenții către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au deținut imobilul litigios în baza contractului de vânzare cumpărare nr.214/1996, contract ce a fost încheiat în baza Legii nr.112/1995.
În urma acțiunii în revendicare ce a fost finalizată definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 443/2008 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă, titlul reclamanților a fost desființat, aceștia fiind obligați să lase imobilul în deplină proprietate și posesie moștenitoarei fostului proprietar al imobilului litigios.
Potrivit dispozițiilor art. 501.2din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor.
Valoarea despăgubirilor se stabilește prin expertiză.
Expertiza tehnică evaluatoare imobil a fost admisă în conformitate cu dispozițiile art. 201 Cod de procedură civilă și art. 501.2alin. 2 din Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009.
Față de considerentele menționate, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 60.800 lei cu titlu de pretenții, sumă stabilită conform raportului de expertiză depus la dosarul cauzei.
Prin încheierea din 17.11.2009, pronunțată în ședința din Camera de Consiliu, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petenții și și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele sentinței civile nr.1066/06.10.2009 în sensul că se va menționa suma de 600.800 lei, în loc de 60.800 lei, cum din eroare s-a trecut.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
În primul rând, apelantul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, întrucât apreciază că nu există identitate între cel care este titularul obligației din raportul juridic de desdăunare, obligație corelativă dreptului intimatei-reclamante la obținerea despăgubirii, și cel care a stat în judecată în calitate de pârât.
Astfel, potrivit dispozițiilor prevăzute de art.50 alin.(3) din Legea nr.10/2001, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, numai în situația expresă în care aceste contracte au fost desființate prin hotărâri definitive și irevocabile.
De asemenea, instanța de fond a reținut în considerente că dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea 10/2001 sunt incidente și în speța de față,"în care se solicita și o sumă care să acopere creșterea valorii de circulație a imobilului, prin argumentul de analogie, deoarece nu există nici o rațiune care să justifice o diferență de tratament sub aspectul persoanei care trebuie să răspundă juridic pentru pierderea dreptului de proprietate de către cumpărători, în ipoteza în care se solicită restituirea prețului și cea în care se solicită compensarea scăderii valorii încorporate în bunul cumpărat".
Or, față de dispoziția legală expresă citată mai sus, care impune existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care să fi fost desființat contractul de vânzare-cumpărare, încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 și față de faptul că, în speța de față, care are ca obiect revendicarea imobiliară, nu sunt întrunite aceste condiții, apelantul a apreciat că nu suntem în situația expresă, prevăzută de lege în care Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat la restituirea prețului.
Pe plan procesual, calitatea procesuală pasivă nu poate avea, într-o astfel de acțiune, decât unitatea administrativ-teritorială vânzătoare (în speță Primăria Municipiului B), nicidecum Ministerul Finanțelor Publice, atât pentru faptul ca acesta nu a fost parte contractanta in raportul juridic dedus judecații, nerevenindu-i obligația de restituire a prestațiilor.
In al doilea rând, referitor la modul de calcul, consideră că este incorect, deoarece nu au fost respectate dispozițiile art.50 alin. 3 din HG 250/2007, potrivit cărora " Actualizarea sumelor se va face prin aplicarea indicelui de inflație din anul plații la anul introducerii acțiunii. Pentru sumele plătite în rate actualizarea se va face în funcție de anul aferent ratelor plătite în acel interval.
Prin modificarea alin.3 din art.50 din Legea nr.10/2001 (introdus prin OUG nr.184/2002) s-a urmărit determinarea sursei din care vor fi restituite sumele de natura celor care sunt solicitate de intimata-pârâta din prezenta cauză, fără însă ca prin aceasta să se creeze cum s-a arătat un raport obligațional direct între persoanele îndreptățite să primească restituirea prețului actualizat corespunzător contractului și Ministerul Economiei și Finanțelor care numai administrează fondul cu această destinație.
În al treilea rând, apreciază că în mod greșit, instanța a stabilit în sarcina Ministerul Finanțelor Publice obligația de restituire a contravalorii reactualizate a întregului preț achitat de pârâții, fără a avea în vedere dispozițiile art. 41 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, conform cărora:
"Unitățile specializate.care evaluează și vând apartamentele care fac obiectul Legiinr.112/1995,au obligația să încaseze contravaloarea acestora de la cumpărător, să rețină comisionul de 1%,potrivit art.13lit. a) din legea susmenționată, iar suma rămasă să o vireze, în termen de3zile lucrătoare, în contul 50.21, deschis la trezoreria statului din localitatea unde își are sediul vânzătorul, sau în contul64.74,deschis la unitățile Băncii Comerciale Române-SA. după caz".
Astfel, consideră că instanța trebuia să dispună ca cel puțin comisionul de 1% prevăzut de dispozițiile normative mai sus invocate, să fie restituit de către partea care a încasat comisionul (în speță ), restituirea realizându-se la prețul actualizat.
Or, pentru a se putea vorbi de răspundere civilă contractuală, trebuie ca între cel chemat să răspundă și cel față de care se răspunde, să existe un contract, o legătură contractuală.
Aceasta este premisa majoră a angajării răspunderii contractuale. Având în vedere că între Ministerul Finanțelor Publice și și nu a fost încheiat nici un contract, condiție de bază pentru a opera răspunderea civilă contractuală, apreciază ca nelegala hotărârea instanței de fond de obligare a instituției pârâte la plata dobânzii legale.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
În primul rând nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelant întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 50 și urm. din legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin legea 1/2009.
Astfel, potrivit art. 50 alin. (2^1), cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3) Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Conform art. 50^1, roprietarii p. ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză.
Din examinarea și interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă cu certitudine, contrar celor susținute de apelant, că el este cel care are calitate procesuală pasivă în litigiu și nu Primăria Municipiului Pe de altă parte, nu prezintă nici o relevanță dacă au fost anulate sau nu contractele de vânzare - cumpărare încheiate în temeiul legii 112/1995, întrucât noțiunea de "desființate prin hotărâri judecătorești" se referă nu doar la acțiunile în nulitatea contractului de vânzare - cumpărare ci și la acțiunile în revendicare admise, situație în care, deși contractul de vânzare - cumpărare nu a fost anulat, totuși cumpărătorul a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, fiind evins.
Curtea apreciază că, prin aceste dispoziții legale, legiuitorul a înțeles să deroge de la dreptul comun cu privire la răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, fiind vorba despre instituirea unei răspunderi speciale a apelantului în acest caz. Că este așa, rezultă și din faptul că, în aceste situații particulare în care au fost înstrăinate imobilele în condițiile legii 112/1995, cel care a încasat efectiv prețul acestor vânzări nu a fost Primăria Municipiului B, ci Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, el fiind cel care trebuie să răspundă și în cazul desființării contractelor.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la modul de calcul, întrucât potrivit dispozițiile legale arătate mai sus, valoare se stabilește prin expertiză, ceea ce a făcut și tribunalul, acordând valoarea astfel cum a fost stabilită prin expertiză, necontestată în fața primei instanțe de către apelantul - pârât.
Cu privire la restituirea comisionului de 1%, curtea reține, pe de o parte, că apelantul este într-o veritabilă eroare întrucât a fost obligat la valoarea de circulație a imobilului și nu la prețul reactualizat, astfel că nu se pune problema comisionului de 1 %, iar pe de altă parte se observă că nici nu a formulat în fața instanței de fond o cerere în acest sens, referitoare la deducerea comisionului pe care nu l-ar fi încasat. De altfel, curtea reține că potrivit art. 9 al. 5 din Legea nr.112/1995, unitățile specializate care evaluează și vând apartamente (în speță, SC SA) aveau dreptul să încaseze un comision de 1% din prețul apartamentelor vândute în temeiul legii, neexistând dispoziții legale care să stipuleze restituirea acestui comision în caz de desființare a contractelor încheiate sau în caz de evicțiune. Nu se poate susține o îmbogățire fără justă cauză a unităților specializate sus menționate, deoarece comisionul era încasat în temeiul legii, pentru activitatea de evaluare și vânzare a locuințelor care făceau obiectul acesteia.
Nici critica referitoare la obligarea sa la plata dobânzii legale nu este întemeiată întrucât instanța de fond nu l-a obligat la plata nici unei dobânzi legale, ci exclusiv la suma stabilită, potrivit dispozițiilor legale prin expertiză.
Pentru aceste considerente în baza art. 296.pr.civ. curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul - pârât Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1066 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și domiciliați în B, Intrarea nr. 4, Corp B,. 1,. 1, sector 2, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehodact./
5ex./02.03.2010
-3.-
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Herold Petre
