Speta Legea 10/2001. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 75/
Ședința publică din 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare:
1) apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-, -.C,. 98, sect. 6 în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, C, cu sediul în C,-, -. 18, parter și C, cu sediul în C,- împotriva sentinței civile nr. 442 din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001 și,
2) cererea de intervenție în interesul Primarului Municipiului C, formulată de C
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 25.02.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra cauzei la 4.03.2009 și 11.03.2009 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, înregistrată sub nr-, reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Primăria Municipiului C prin Primar, Exploatarea Domeniului Public și Privat C () și C, anularea dispoziției nr.7178/13.12.2007 emisă de pârâta Primăria Municipiului C prin Primar și restituirea, în natură, în condițiile Legii nr.10/2001 a cotei de 1/5 din următoarele imobile:
- imobil situat la intersecția străzilor și -, având adresa inițială- - loc viran - 2000.;
- imobil cu adresa inițială-, locuință 125.p și teren 139. actual-, actual-, trecut greșit în notificare, identificat corect ulterior;
- inițial-, lotul 46, fosta nr.25 - magazie piatră 216. și teren 216. plus 396. actual - în prezent strada nu mai există ( fosta zonă ), în vecinătate aflându-se -, unde s-au edificat blocuri;
- inițial-, lotul 46, fostă nr.23 - corp de cărămidă cu rol de magazie de cereale cu capacitate de 40 vagoane și linie de garare, clădire 250. și teren 486. actual - în prezent strada nu mai există ( fosta zonă ), în vecinătate aflându-se -, unde s-au edificat blocuri;
- inițial-, lotul 46, fosta nr.23 - construcție de cărămidă cu rol de magazie de cereale cu capacitate de 40 vagoane și linie de garare, clădire 216. și teren 216. actual - în prezent strada nu mai există ( fosta zonă ), în vecinătate aflându-se -, unde s-au edificat blocuri;
- inițial - fost-, umplutură 25. și loc teren viran 4000. la data naționalizării --;
- inițial --, fostă- - construcție beton 365. și teren 710. actual --, actual-, trecut greșit în notificare, identificat corect ulterior;
Referitor la acest imobil se relevă că se corectează eroarea de tipar care s-a-/2002, datorită preluării acestei greșeli din Decretul 513/1953: deși în anul 1953 denumirea străzii se transformase din str. - în str. -, în Decretul 513/1953 s-a scris în mod greșit- în loc de-, cum ar fi fost corect. De altfel, adresa- apare menționată, ca naționalizată și în Decretul nr.92/1950.
- inițial --, imobil cărămidă 110. și teren 72. actual --, actual-, trecut greșit în notificare, identificat corect ulterior;
- inițial --, fosta-, trecut greșit în notificare, identificat corect ulterior - locuință de cărămidă cu prăvălie - clădire 110. și teren 147. actual- (actuala- trecut greșit în notificare, identificat corect ulterior);
- inițial ---4 - teren 262. actuala--4;
- inițial - nr.18 și- în acte - imobil cărămidă 253.p plus 120. și teren 433. actual --;
- inițial- ( care includea și str. - nr.13 și 15 ) - locuință cărămidă 230. și teren 396. actual--14, str.- B,- și-;
- inițial- - locuință cărămidă 230. și teren 396 mp, actual încă neidentificat.
Totodată, s-a solicitat, restituirea, în natură, în condițiile Legii nr.10/2001 a cotei de 1/5 dintr-o J din imobilul situat inițial-, fostă-, fost Hotel - 377 mp și teren 775 mp, actual-, actual-, trecut greșit în Notificare, identificat corect ulterior.
În considerentele cererii de chemare în judecată, reclamantele au învederat următoarele:
Imobilele menționate au trecut, în mod abuziv, în proprietatea statului, în baza Decretului nr.92/1950 - Anexa nr.8 și a Decretului nr. 513/1953 - Anexa nr.9, fiind la momentul naționalizării proprietatea numiților și.
Prin notificarea nr.-/2002, transmisă Primăriei C sub nr.1955/2002 prin intermediul executorului judecătoresc, autorul reclamantului, numitul -, ca unic moștenitor al numitei, a solicitat, ca în baza Legii nr.10/2001, să i se restituie imobilele menționate.
Prin dispoziția nr.7178/13.12.2007 emisă de pârâta Primăria Municipiului C, în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, s-a respins notificarea nr.-/2002, ca fiind tardiv formulată.
S-a menționat că, astfel cum rezultă din chiar titlul notificării nr.-/2002, această notificare este o revenire și o completare la notificarea autorului reclamantului cu nr.1385/18.07.2001.
S-a susținut că, întrucât, cu certitudine, notificarea nr.1385/18.07.2001 este transmisă Primăriei C în termenul prevăzut de lege, rezultă că și notificarea nr.-/2002, care este o revenire și o completare la notificarea nr.1385/18.07.2001, este transmisă, în termenul legal către Primăria
S-a mai arătat că în urma nenumăratelor petiții și acțiuni în justiție efectuate în scopul soluționării notificării nr.-/2002, Primăria a comunicat întotdeauna că, notificarea nr.-/2002 este o revenire la notificarea nr.1385/18.07.2001 și nu este o notificare de sine stătătoare.
Motivul declarat pentru care Primăria nu a emis, timp de 5 ani o decizie sau dispoziție motivată asupra notificării nr.-/2002 a fost faptul că, în mod constant a considerat că notificarea nr.1385/18.07.2001 și notificarea nr.-/2002, reprezintă una și aceiași notificare.
S-a solicitat obligarea pârâtei Primăria C să precizeze cu exactitate artera și numărul poștal actual al imobilelor ce au avut, la momentul naționalizării adresele indicate ca "foste", să facă suprapunerea parcelară a loturilor inițiale conform planului cadastral al orașului C întocmit în anul 1936 și cel actual și să precizeze situația juridică și locativă a societăților comerciale și a persoanelor fizice din imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu.
A mai arătat reclamantul că, potrivit Decretului nr. 513/1953, numiții și, împreună cu 3 dintre copii lor, au făcut obiectul unui acord între România și ia, Statului revenindu-i 4/5 din averea acestora, în urma plecării foștilor proprietari din România în ia,
Fiica numiților și, nu a plecat niciodată din România, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile acestui acord, în ia plecând numai părinții și frații acesteia, situație care rezultă din acordul semnat între cele două state, astfel încât, ceea ce a trecut în proprietatea Statului a fost averea numiților și, mai puțin cota de 1/5 din această avere care a revenit autoarei reclamantului, numita, în calitate de unic membru rămas în România.
Faptul că numai părinții și frații autoarei reclamantului au plecat din România este probat și de certificatele de moștenitor emise de pe urma numiților și și ale fraților autoarei reclamantului, din care rezultă că adresele de domiciliu ale acestora erau în ia, spre deosebire de adresa autoarei reclamantului care era în România.
Împrejurarea că autoarea reclamantului, numita, a rămas în România, este probată cu actele de stare civilă, respectiv certificatul de naștere, de căsătorie și de deces care sunt emise de Primăria C, ce sunt confirmate prin adresa nr.-/2005 emisă de MAI.
S-a apreciat că trecerea imobilelor în proprietatea statului a reprezentat o măsură abuzivă, dispusă cu încălcarea dispozițiilor de drept comun, respectiv art.480 - art.481 cod civil, dispozițiile Constituției în vigoare la acea dată și art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de proprietate.
Ulterior, reclamantul a mai arătat că, prin notificarea nr.1385/18.07.2001 s-a solicitat restituirea tuturor imobilelor proprietatea autoarei acestuia, care au fost naționalizate.
S-a învederat că, întrucât Legea nr.10/2001 permitea depunerea actelor doveditoare, de proprietate și de moștenire, după depunerea notificării de retrocedare autorul reclamantului, numitul -, a procedat mai întâi la depunerea notificării și apoi a efectuat cercetări referitoare la actele doveditoare.
În aceste condiții, căutându-se la Arhivele Naționale și în Arhivele Familiei, au fost descoperite atât actele corespunzătoare notificării nr.1385/18.07.2001 cât și actele doveditoare pentru încă 12 imobile.
Întrucât au fost foarte multe acte de căutat și datorită volumului mare de activitate de la Arhivele Naționale, documentele căutate au fost obținute cu întârziere, situație, în raport de care, numitul - a fost îndreptățit să mai adreseze Primăriei C, prin executor judecătoresc, o revenire și o completare la notificarea nr.1385/18.07.2001 și care a primit denumirea de notificarea nr.-/2002.
La termenul de judecată din 06.03.2008, reclamantul a precizat că înțelege să renunțe la judecată față de pârâtele P C și C, instanța luând act de renunțarea la judecată prin încheierea din 6.03.2008.
La același termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei capacității de folosință pentru pârâta Primăria Municipiului
S-a dispus atașarea dosarului civil nr.5382/2002 al Tribunalului Constanța, având ca obiect contestație împotriva dispoziției nr.2834/2002 a Primarului Municipiului C, prin care s-a soluționat notificarea înregistrată la Primăria C sub nr.98373/19.07.2001 privind imobilul situat în C,--56.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 442 din 10.04.2008, prin care a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
A fost admisă excepția lipsi capacității de folosință a pârâtei Pimăria Municipiului C și a respins acțiunea reclamantului față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza notificărilor înregistrate sub nr. 1385 din 18.04.2001 la. și nr. 98373 din 19.07.1001 la Primăria C reclamantul - a solicitat restituirea cotei de din imobilul situat în C,--46, imobil compus din teren și construcție.
În baza dispoziției nr. 2834 din 28.08.2008 emisă de Primarul Municipiului C s-a respins această cerere.
La data de 9.10.2005, reclamantul formulează o notificare, ce a fost înregistrată sub nr. 1955 la. și sub nr. -/2002 la Primăria C, pe care a intitulat-o revenire și completare la notificarea nr. 1385 din 18.07.2001 la. și respectiv 98373 din 19.07.2001 la Primăria C, prin care solicită pe lângă imobilul situat în-, la care face referire notificarea nr. 1385/2001, și alte 13 imobile situate în
Soluționând cererea instanța de fond a respins-o cu motivarea că, potrivit reglementărilor în vigoare, nu este posibilă completarea unei notificări care deja fusese soluționată. Privitor la restituirea celor 13 imobile, avea posibilitatea să formuleze pentru fiecare imobil notificare în termenul legal, prevăzut de Legea nr. 10/2001. Nerespectându-se acest termen, în mod corect Primarul Municipiului C prin dispoziția nr. 7178 din 13.12.2007 a respins cererea formulată de reclamant, soluție ce a fost menținută și de către instanța de fond.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 442 din 10.04.2008 a declarat apel reclamantul -, ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează apelul arătând că, în ceea ce privește capacitatea procesuală a Municipiului C, instanța de fond a nesocotit dispozițiile Legii 10/2001, potrivit cărora în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face de către primărie și se semnează de către primar.
În ceea ce privește tardivitatea notificării cu nr. -/2002, înregistrată la Primăria C la 9.10.2005, reprezintă o revenire și completare la notificarea nr. 1385 din 18.07.2001, înregistrată la Primăria C sub nr. 98373 din 18.07.2001.
Soluționând cererea în mod nelegal, Primarul Municipiului C emițând dispoziția nr. 7178 din 13.12.2007, a respins-o ca fiind tardiv formulată deși aceasta reprezintă o revenire la notificarea mai sus menționată care a fost formulată în termenul legal prevăzut de Legea 10/2001.
Pentru cele menționate mai sus a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
1) Cu privire la fondul cauzei:
Procedura administrativă instituită de legea specială reparatori se declanșează prin notificarea adresată de persoana îndreptățită deținătorului bunului.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională, Legea nr. 10/2001, republicată, instituie o procedură administrativă prealabilă, ce constă în obligativitatea persoanei îndreptățite la restituire de a se adresa, mai întâi, printr-o notificare, persoanei juridice deținătoare a imobilului preluat abuziv, în vederea obținerii reparațiilor. Această procedură nu are însă caracterul unei jurisdicții speciale administrative.
Jurisdicțiile speciale administrative reprezintă o activitate realizată de un organ de jurisdicție ce funcționează în unei instituții a administrației publice sau al unor autorități administrative autonome, ce se desfășoară conform procedurii imperative prevăzute printr-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanțelor judecătorești, desfășurată însă paralel și separat de aceasta. Nicio dispoziție constituțională nu interzice instituirea prin lege a unei proceduri administrative prealabile, cum este procedura notificării prealabile a unei autorități, instituții sau persoane, prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Termenul de depunere a notificării a fost, conform art. 22 din Legea 10/2001, republicată, de 12 luni calculat de la data intrării în vigoare a legii, adică de la data de 14.02.2001, termenul împlinindu-se la 14.02.2002.
Nerespectarea termenului de 12 luni atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent.
Așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, acest termen este unul de decădere, care curge ireversibil, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
Întrucât prin nerespectarea termenului stabilit de lege pentru formularea notificării se stinge însuși dreptul subiectiv și nu numai dreptul material la acțiune, termenul nu poate fi calificat ca fiind unul de prescripție. Ca atare, acest termen este incompatibil cu instituția repunerii în termen.
Raportând cele menționate mai sus la speța de față, Curtea constată că în mod corect Primarul Municipiului C soluționând notificarea formulată la 9.10.2005, înregistrată sub nr. 1955 la. și sub nr. -/2002 la Primăria C, pe care o intitulează revenire și completare la notificarea sub nr. 1385/2001 la. și respectiv 98373 din 19.07.2001 la Primăria C, în baza căreia a solicitat pe lângă imobilul situat în C,- încă 13 imobile, a respins-o ca fiind tardiv formulată, întrucât nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Nerespectarea termenului prevăzut de lege, atrage decăderea de a formula o altă notificare, așa cum s-a menționat mai sus.
Așa cum a reținut și instanța de fond, faptul că reclamantul și-a intitulat cererea formulată după expirarea termenului prevăzut de Legea 10/2001 pentru depunerea notificărilor revenire la notificarea formulată în anul 2001, nu are relevanță întrucât legea nu prevede posibilitatea completării notificării inițiale cu alte imobile, ci doar posibilitatea depunerii de acte doveditoare privind calitatea de persoană îndreptățită și dreptul de proprietate, după depunerea notificării dar până la soluționarea acesteia.
Faptul că reclamantul a descoperit că autorul lui avea în proprietate până la data preluării abuzive mai multe imobile, el avea posibilitatea să facă cercetări și să depună, în termenul prevăzut de lege, notificare pentru fiecare imobil în parte, lucru pe care nu l-a făcut.
În atare situație revenirea cu o nouă cerere la notificarea formulată în termen nu este posibilă, cu atât mai mult cu cât această notificare a fost soluționată de primarul Municipiului C, conform dispoziției nr. 2834 din 28.08.2002, prin care a respins-o ca nefondată.
În concluzie, în mod corect această cerere a fost respinsă ca fiind tardiv formulată conform dispoziției nr. 7178/2007, soluție care a fost menținută și la fond.
2) Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria Municipiului C:
Potrivit art.66 al.1 și 2 din Legea nr.215/2001, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică i asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile legii.
Totodată, potrivit al.3 și 4 ale aceleiași dispoziții legale, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative prevăzute la al.2, primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce și care este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii.
În consecință, primăria nu este decât un aparat de specialitate al Primarului, pentru îndeplinirea atribuțiilor recunoscute prin lege Primarului, astfel încât, este evident că nu are capacitate de folosință, neavând drepturi și obligații proprii pe care să le exercite sau să le execute.
În raport de cele menționate mai sus, în mod corect instanța de fond a admis această excepție și a respins acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului C, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-, -.C,. 98, sect. 6 în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, C, cu sediul în C,-, -. 18, parter și C, cu sediul în C,- împotriva sentinței civile nr. 442 din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2009.
Președinte, Judecător,
Pt. jud. - -, - -
pensionată, semnează
conf.art. 261 al.2
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./13.04.2009
Dact.gref.
7 ex./14.04.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
