Speta Legea 10/2001. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 76/
Ședința publică din 20 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de contestatoarea, domiciliată în Râmnicu V, str.- -, -.6,.A,.5, județul V și de numitul, cu același domiciliu, împotriva sentinței civile nr.926 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.11/12.06.2007, emisă de Cabinetul individual-Baroul O, pentru apelanta-contestatoare și consilier juridic, în baza delegației nr.264/27.02.2008, pentru intimații Primarul Municipiului Râmnicu V și Primăria Municipiului Râmnicu V, lipsind apelantul și intimații " ", Primăria Comunei și Primarul Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, intimata Primăria Comunei a depus la dosar note scrise.
Avocat, pentru apelanta-contestatoare, solicită proba cu expertiză tehnică, prin care să se identifice suprafețele revendicate, să se precizeze dacă sunt libere de construcții și să se evalueze terenurile, în vederea unei eventuale restituiri în natură.
Fiind întrebat de instanță, precizează că nu cunoaște dacă partea pe care o asistă a atacat Hotărârea nr.1418 din 10 februarie 2005 a Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar, prin care a fost validată propunerea de despăgubiri pentru suprafața de 34200.
Consilier juridic, pentru intimați, susține că nu se impune efectuarea unei expertize tehnice, întrucât prin acțiune contestatoarea solicită despăgubiri bănești și nu restituirea terenurilor în natură. Precizează că apelanta urmărește obținerea măsurilor reparatorii atât pe Legea nr.10/2001 cât și pe Legea nr.18/1991și că autorul acesteia s-a înscris cu terenul în.
Curtea, față de limitele investirii, consideră că proba cu expertiză tehnică nu este utilă, motiv pentru care o respinge și, constatând apelurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-contestatoare, susține oral apelul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Cu privire la apelul declarat de numitul, precizează că, din eroare, acesta a fost trecut în cererea de apel alături de contestatoarea.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații Primarul Municipiului Râmnicu V și Primăria Municipiului Râmnicu V, consideră apelul declarat ca fiind inadmisibil iar pe cel formulat de ca fiind nefondat și solicită respingerea, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care a susținut-o oral în ședință,
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată Comuna, reprezentată prin primar, Municipiul Râmnicu V, reprezentat, de asemenea, prin primar și pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la despăgubiri bănești reactualizate până la data intrării în posesia suprafețelor de 1500 teren situat în localitatea, 25.000 teren situat pe raza Municipiului Râmnicu V și 34.200 teren situat pe raza localității Mihăești, județul V, conform Hotărârii Comisiei Județene V pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nr.1418/10 februarie 2005, precum și cu privire la suprafața de 13,5 ha. situată pe raza localității, județul
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat restituirea terenurilor în natură, potrivit Legii nr.10/2001 și întrucât acestea sunt ocupate cu obiective industriale, potrivit adresei nr.127/5 octombrie 2006, emisă de Primăria Municipiului Râmnicu V, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 i-a propus măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Râmnicu V, prin primar (28 dosar), a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, menționând că deși aceasta a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, soluționarea cererii nu face obiectul acestei legi, întrucât terenul a fost înscris în de autorul reclamantei, notificarea fiind trimisă la Comisia Locală pentru aplicarea Legii fondului funciar cu adresa nr.349/7 decembrie 2004 și rezolvată favorabil, prin acordarea de despăgubiri, conform art.40 din Legea nr.1/2000.
La rândul său, pârâta a solicitat prin întâmpinare (29 dosar), respingerea acțiunii, cu motivarea că, deși a fost notificată potrivit Legii nr.10/2001, reclamantei i s-au propus despăgubiri potrivit Legilor nr.18/1991 și nr.1/2000, iar despăgubirile se acordă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, conform nr.OUG81/28 iunie 2007, astfel că în mod neîntemeiat reclamanta se îndreaptă împotriva acestei societăți.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.926 din 6 noiembrie 2007, a respins cererea formulată de contestatoare, reținând că aceasta a fost propusă pentru despăgubiri conform Legii nr.1/2000, în Anexa nr.40, iar despăgubirile se acordă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților după o procedură specială, potrivit art.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, care la 3 statuează că "despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege."
Stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se face de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi".
Art.13/1 din același act normativ, prevede că "Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar".
Prin urmare, s-a reținut că Municipiul Râmnicu V, Comuna și nu datorează despăgubiri către reclamantă și nu au atribuții de stabilire a acestora, astfel că acțiunea îndreptată împotriva lor a fost privită ca neîntemeiată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel și contestatoarea, însă numai aceasta din urmă a motivat apelul, invocând următoarele critici.
Instanța de fond nu a arătat dacă s-a respins ca netemeinică sau nelegală contestația formulată, motivând doar că a fost trecută pe niște tabele pentru a fi despăgubită, iar aceste despăgubiri se acordă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, după o procedură specială și exemplifică articolele și titlurile din Legile nr.247/2005, nr.18/1991, nr.1/2000 și nr.169/1997.
Susține că instanța, într-o singură frază, motivează hotărârea.
Instanța a solicitat precizări privind situația suprafețelor de teren, dacă sunt intravilan sau extravilan, dacă existau construcții la data preluării, sau s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legilor nr.18/1991, nr.1/2000, nr.169/l997 și care a fost situația juridică a acestor solicitări, care au fost făcute prin înscrisul de la fila 55 din dosarul de fond, și față de care apelanta a solicitat o expertiză topografică, având ca obiective identificarea terenurilor, evaluarea lor și menționarea dacă sunt sau nu ocupate de construcții, însă instanța trecut direct la soluționarea cauzei, fără a administra această probă.
Deși a formulat cereri în baza Legilor nr.10/2001, nr.247/2005 și celorlalte legi de restituire a terenurilor, nr.1/2000, nr.169/1997 și nr.18/1991 și depus înscrisuri cu care dovedește proprietatea pentru suprafețele de teren pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare de la 17, actul de vânzare-cumpărare de la 19-20 și celelalte acte doveditoare pe care le-a depus la dosar, cererea a fost respinsă greșit de prima instanță.
Se susține că și după 17 ani de la apariția Legii nr.18/1991 se încearcă a se invoca motive pentru a nu intra în posesia unui drept care este consfințit atât de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate apărute după 1989, cât și de Constituție și celelalte tratate și convenții la care România este parte, suprafețe de teren sau drepturi bănești ce i se cuvin.
Apelul formulat de este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi expuse:
Drepturile procesuale sunt recunoscute potrivit art.129 Cod procedură civilă, părților, ce "au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului,. să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege".
În același sens sunt și dispozițiile art.266 3 Cod procedură civilă, care statuează: "hotărârea se va comunica părților, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului".
Dreptul de apel se exercită de către partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe, împotriva părții adverse, condiția esențială pentru promovarea unei astfel de căi de atac fiind calitatea de parte în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi, finalitatea acestei norme juridice fiind aceea de a urmări respectarea principiului contradictorialității, dublului grad de jurisdicție și limitele investirii instanței de fond, în raport de care, potrivit dispozițiilor art.295 Cod procedură civilă, se verifică stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Apelantul, nu a fost parte în cauza soluționată de instanța de fond și față de dispozițiile mai sus invocate nu putea promova calea de atac a apelului, care se privește astfel ca inadmisibilă.
Apelul formulat de este nefondat.
Prin prima critică se susține că instanța de fond nu a arătat modalitatea în care a soluționat cererea, deși în paragraful ultim al considerentelor hotărârii apelate se menționează că acțiunea este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Instanța de fond a soluționat cauza în această modalitate, raportându-se la probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu prisosință că, apelanta a beneficiat de prevederile legilor fondului funciar și ale Legii nr.247/2005 (8, dosar fond), fiind validată conform nr.1418 din 10.02.2005, în anexa 40 despăgubiri pentru suprafața de 34.200 situată pe raza municipiului Râmnicu V, procedura de acordare a despăgubirilor fiind cea prevăzută în Titlul VII din Legea nr.247/2005.
De aceleași legi reparatorii privind fondul funciar a beneficiat și în ceea ce privește terenul deținut pe raza comunei, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 33 fond, și întâmpinarea formulată în apel, în care se menționează că, pentru suprafața de 3,56 ha. apelanta a formulat cerere în condițiile Legii nr.169/1997, urmând să fie pusă în posesie, iar pentru terenul din satul, a fost validată alături de alți moștenitori cu suprafața de 1 ha. pentru care a primit titlu de proprietate conform Legii nr.18/1991.
Rezultă din probele administrate în cauză, că în condițiile legilor reparatorii privind fondul funciar, apelanta a primit terenurile preluate de fostul, fie în natură, fie despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005, regimul juridic privind soluționarea cererilor formulate, a contestațiilor și al despăgubirilor cuvenite fiind cel prevăzut de Legile nr.18/1991, nr.169/1997 și nr.1/2000, și nu cel instituit prin Legea nr.10/2001, care prin art.8 prevede expres că terenurile ce au fost restituite potrivit legilor fondului funciar nu mai fac obiectul acestei legi.
Legile fondului funciar și Legea nr.10/2000, sunt acte normative care reglementează proceduri speciale pentru anumite categorii de imobile.
În măsura în care unui imobil îi sunt aplicabile dispozițiile primei categorii de legi reparatorii (respectiv Legea nr.18/1991, nr.169/1997 și nr.1/2000), întreaga procedură de retrocedare se desfășoară potrivit acestor norme speciale, fără a crea pentru aceeași categorie de imobile o lex tertia, prin combinarea dispozițiilor din cele două acte normative cu caracter reparator.
Pentru aceleași rațiuni juridice, imobilele care intră sub incidența Legii nr.10/2001 nu pot face obiectul de reglementare și al Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997 sau Legii nr.1/2000, întrucât, actele normative la care am făcut referire nu cuprind dispoziții prin care se pot completa reciproc.
În același sens sunt și dispozițiile art.8 din nr.HG250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care statuează că, " Nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităților (inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale), indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării, și nici terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciarnr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
A 2 al textului de lege citat, stabilește procedura aplicabilă în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la (1) al art.8 din lege, acestea, în temeiul art.V (2) din Titlul I din Legeanr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmând a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții aplicate corect de pârâtul Municipiul Râmnicu V, prin primar.
Titlul VII din Legea nr.247/2005, prevede acordarea de măsuri reparatorii, atât pentru imobilele neacordate în natură în temeiul Legii nr.18/1991, republicată, cât și pentru cele reglementare de Legea nr.10/2001.
Cum întreaga suprafață de teren solicitată de apelantă a făcut obiectul legilor fondului funciar, beneficiind atât de restituirea în natură cât și de despăgubiri pentru întreaga suprafață, în mod corect a reținut instanța de fond că în speță nu sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin soluția pronunțată, nu s-a adus atingere în vreun fel dreptului de proprietate, reglementat de dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, care statuează: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Apelanta a beneficiat de efectul legilor reparatorii privind fondul funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile preluate abuziv, în natură, precum și de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru suprafețele ce nu pot fi restituite, dreptul său de proprietate fiind astfel respectat.
Față de cele ce preced, apelul formulat de se privește ca nefondat, iar cel formulat de ca inadmisibil, și urmează a fi respinse ca atare, potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedura civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatoarea, domiciliată în Râmnicu V, str.- -, -.6,.A,.5, județul V și ca inadmisibil pe cel formulat de numitul, cu același domiciliu, împotriva sentinței civile nr.926 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind PRIMARUL COMUNEI, județul V, PRIMĂRIA COMUNEI, județul V, PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU și A Râmnicu V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./03.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
