Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 75/
Ședința publică din 20 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de reclamanta, domiciliată în Pitești,-,.33,.B,.5, județul A și de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI RM.V și MUNICIPIULUI RM.V, cu sediul în-, județul A, împotriva sentinței civile nr.936 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: apelanta-reclamantă -, consilier juridic, în baza delegației nr.99/2008, pentru apelanții-pârâți Primarul Municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu V și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.25/2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul V, pentru intimații-reclamanți, și, lipsind intimatul-reclamant -.
Procedura legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, s-au depus la dosar note scrise formulate de intimatul-reclamant.
Apelanta-reclamantă, legitimându-se cu Seria - nr.- eliberată de Municipiul Pitești la data de 15.08.2003, declară că renunță la apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 936 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, sens în care depune note scrise la dosar.
Curtea, ia act de renunțarea apelantei-reclamante, la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 936 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, depune la dosar acte cu borderou.
Consilier juridic, pentru apelanții-pârâți, depune la dosar note de ședință, planul de situție privind terenul în litigiu și două planșe fotografice privind amplasamentul suprafeței ce face obiectul pricinii de față, care au fost comunicate apărătorului intimaților-reclamanți în ședință.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, confirmă că terenul în litigiu este cel încercuit în planșele fotografice.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Constatându-se apelul declarat de pârâți în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanții-pârâți Primarul Municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu V, susține oral apelul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației și menținerii măsurii de acordare a despăgubirilor. Susține că dispoziția nr.847/2003 emisă pentru notificările formulate de reclamanți, a fost contestată și, prin sentința civilă nr.316/2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.4385/2003, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă cererea de restituire a terenului în natură. Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată în cauza de față, chiar dacă este vorba de acte administrative diferite, obiectul cererii este același și vizează restituirea în natură, pe fostul amplasament, a terenului considerat liber. Susține că terenul expropriat a primit afecțiunea pentru care s-a dispus exproprierea, în sensul că s-au edificat mai multe de blocuri pe o suprafață de 12.457,82. Terenul în litigiu este, de fapt, o alee pietonală care face legătura cu un alt teren revendicat de reclamanți, care până în prezent nu a fost restituit.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul asupra apelului declarat de pârâți, consideră că este nefondat și solicită respingerea lui, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, și, consideră apelul pârâților ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care a susținut-o oral în ședință. Susține că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, întrucât nu există identitate de obiect juridic sub aspectul deciziei contestate și nici de obiect material, în cauza de față solicitându-se restituirea unei părți din întregul de 812. Consideră că, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 11 pct.3 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, în sensul că așa cum recunoaște chiar pârâtul prin întâmpinare, blocurile nu au fost edificate pe terenul revendicat. Mai mult, în sintagma "amenajări de utilitate publică" nu pot fi incluse parcările, spațiile verzi, parcurile, iar în zona centrală a fost deja amenajată o parcare publică supraetajată, astfel că nu se impune crearea unui alt spațiu de parcare. Precizează că pentru terenul expropriat reclamanții nu au fost despăgubiți la vremea respectivă. Solicită obligarea apelanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În replică, consilier juridic, pentru apelanții-pârâți, susține că terenul revendicat este afectat de utilitate publică, că în zona respectivă s-au construit 9 blocuri și s-au constituit străzi și alei pietonale.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 aprilie 2006 și precizată la data de 9 iunie 2006 (43 dosar), reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Râmnicu V, prin primar, Primarul Municipiului Râmnicu V, anularea dispozițiilor nr.690 din 23 februarie 2006 și nr.469 din 23 februarie 2006, emise de Primarul Municipiul Râmnicu V privind propunerea de acordare despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001 și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului situat în Râmnicu V, str.- - (fostă--5) care nu a fost afectat de obiectivele menționate în Decretul de expropriere.
La data de 22 iunie 2007, reclamanții și au solicitat introducerea în cauză, a lui, în calitate de moștenitor al reclamantei, decedată în timpul procesului.
Se motivează acțiunea, în esență, în sensul că reclamanții au fost proprietarii unui teren în suprafață totală de 821. situat în Râmnicu V, str.- -, fostă nr.5-7 și ulterior--5, potrivit sentinței civile nr.2288/24 octombrie 1958 Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, iar prin Decretul nr.404/1978, poziția 22, le-au fost expropriate atât terenul, cât și construcțiile situate pe acesta.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 au notificat Primăria Râmnicu V cu cererile înregistrate sub nr.999/2001 și respectiv Prefectura V sub nr.407/2001, solicitând restituirea terenului în natură, cereri respinse, cu justificarea că terenul este afectat prin amenajarea unei parcări publice betonate ce deservește ansamblul de locuințe din zonă și piața publică și a unei stații pentru transportul public.
Se susține de către reclamanți că dispozițiile atacate sunt nelegale întrucât scopul exproprierii a fost edificarea unui ansamblu de apartamente la bloc, astfel că finalitatea exproprierii nu a fost realizată decât parțial.
În prezent terenul reclamanților este folosit ca parcare, alee de acces la parcare, trotuarul străzii, strada - și o suprafață este închiriată de către primărie unor comercianți particulari, care au amplasat o construcție provizorie.
Prin modul de soluționare al notificărilor au fost încălcate dispozițiile art.6 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiul prevalenței restituirii în natură prevăzut de dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea cererii reclamanților privind anularea dispozițiilor nr.690/2006 și respectiv nr.469/2006, întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de dispoziția primarului nr.847/2002 și sentința civilă nr.316/30 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Se mai arată că pentru același teren reclamanții au formulat și cerere de retrocedare în temeiul Legii nr.33/1994, cererea fiind respinsă prin sentința civilă nr.392/1997, cu motivarea că scopul pentru care s-a dispus exproprierea a fost respectat, iar terenul a primit afectațiunea pentru care a fost expropriat și nu poate fi restituit în natură.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.936 din 9 noiembrie 2007, respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâți și a admis cererea reclamanților, cu consecința anulării dispozițiilor nr.690 și 469 din 23 februarie 2006 emise de Primarul Municipiului Râmnicu V, în sensul obligării pârâților la restituirea în natură a suprafeței totale de 442. teren situat în strada - -, identificată în Anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de expert, respectiv suprafețele de cuprinse între punctele K-E-B-114-115-X, hașurată în culoare galbenă (148 dosar).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de 821. teren, situat la adresa mai sus enunțată, potrivit sentinței civile nr.2228/24 octombrie 1958, pronunțată de Tribunalul Popular Raional Râmnicu V, în dosarul nr.5611/1957, iar prin Decretul Consiliului de Stat nr.404/1978 - Anexa poziția 22 s-a dispus exproprierea atât a terenului, cât și a construcțiilor situate pe acesta, în vederea construirii unui bloc de locuințe.
După anul 1990, reclamanții au formulat cerere de retrocedare în baza Legii nr.33/1994, cât și în baza Legii nr.10/2001 (împotriva dispoziției Primarului nr.847/2002), însă cererile lor au fost respinse cu motivarea că terenul este afectat de utilități publice, respectiv o parcare publică, iar altă parte ocupată de trotuar și stradă.
Urmare notificării reclamanților, au fost emise dispozițiile nr.469 și nr.690/2006 de către Primarul Municipiul Râmnicu V, prin care au fost respinse cererile de restituire în natură a suprafețelor de 201. și respectiv 251,68. (cota indiviză din suprafața totală de 800.) cu motivarea că terenul este afectat prin amenajarea unei parcări publice betonate ce deservește ansamblul de locuințe din zonă și piața publică a municipiului.
Prin expertiza efectuată în cauză de către expert s-au aplicat pe teren actele de proprietate primare ale reclamanților, actele de expropriere, planul urbanistic zonal. S-a efectuat o cercetare locală, procesul-verbal și schița fiind atașate la dosarul cauzei.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că din suprafața totală a terenului proprietatea reclamanților, suprafața de 442. nu a primit afectațiunea pentru care a fost expropriat, fiind în prezent ocupată de către o parcare betonată cu plată, trotuar, alee și stradă. Parcarea este cuprinsă în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public Râmnicu V potrivit nr.96/1999.
Terenul este cuprins în planul urbanistic zonal în sectorul 2c. și se prevede construirea în acest sector a unui sediu bancar Credit, parcări publice subterane și pasaj pietonal subteran.
Potrivit însă Regulamentului local de urbanism, autorizației de construire emisă în august 2007 în zona centrală a Municipiul Râmnicu V se prevede construcția acestei parcări în alte sectoare, respectiv sectorul 5, în partea de apus a pieței centrale, de aceea este posibilă restituirea în natură.
Totodată, s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.166 Cod procedură civilă, neexistând identitate de cauză, atâta timp cât dispoziția Primarului nr.847/2002 a fost emisă în condițiile Legii nr.10/2001 nemodificate și în care nu era prevăzut expres principiul restituirii imobilului în natură, iar prin sentința civilă nr.316/2003, pronunțată de aceeași instanță, în raport de dispozițiile Legii nr.213/1998, s-a reținut că imobilul aparține domeniului public și nu poate fi restituit, în cauza dedusă judecății dispozițiile atacate au fost emise ulterior modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 ce conține prevederi noi ce fac posibilă restituirea în natură a imobilului.
Acțiunea a fost admisă în baza art.11 pct.3 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005 și din Normele Metodologice de aplicare unitară și anume imobilele expropriate care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea și sunt libere se restituie integral persoanei îndreptățite.
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă, au formulat apel reclamanta și pârâții Primarul Municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu
Reclamanta, în apelul său, declară că nu a înțeles să formuleze acțiunea dedusă judecății și nici nu și-o însușește, solicitând să fie scoasă din litigiu, întrucât nu a intenționat să atace decizia emisă de pârâți.
Pârâții invocă următoarele critici:
- greșita respingere a excepției autorității lucrului judecat, întrucât au fost îndeplinite cumulativ condițiile de la art.166 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea criticii se arată că obiectul cererii este același, chiar dacă actele administrative sunt diferite, urmărindu-se restituirea în natură pe fostul amplasament a terenului considerat liber, inițial 800. ulterior doar 420. litigiile fiind purtate între aceleași părți.
- instanța a greșit admițând cererea de restituire în natură, pe considerentul că terenul nu a fost folosit scopului pentru care s-a dispus exproprierea, făcând o analiză superficială a planului de situație anexă la Decretul Consiliului de stat nr.404/1978, în baza căruia terenul a fost preluat de către stat, întrucât anterior instanțele au stabilit în mod irevocabil că scopul exproprierii a fost realizat, respectiv în hotărârile pronunțate în temeiul Legii nr.33/1994.
În sintagma amenajări de utilitate publică, susțin pârâții, se includ nu numai construcțiile de interes public, ci și alte lucrări destinate a servi comunității: căi de comunicații, pasaje, spații verzi, etc.
Se dezvoltă critica în sensul că terenul solicitat a fi restituit în natură are destinația de tranzit pietonal, parcare, petrecerii timpului liber, organizării de adunări publice, spectacole, fiind singura piață publică a municipiului, iar planul urbanistic a fost aprobat înainte de anul 1994.
Se solicită admiterea apelului și pe fond respingerea contestației.
La data de 1 februarie 2008 formulat întâmpinare reclamantul, iar la 28 februarie 2008 reclamanții, solicitând respingerea apelului formulat de pârâți, cu motivarea că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, modificările aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 făcând posibilă restituirea în natură a terenului solicitat, instanța făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.11 pct.3 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată, întrucât terenul expropriat nu a primit afectațiunea pentru care a fost expropriat, așa cum de altfel rezultă și din probele dosarului, cu referire la interogatoriul luat pârâtului și expertiza tehnică efectuată, cât și procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului.
La data de 28 februarie 2008, apelanta a precizat că prin apelul declarat a solicitat excluderea din grupul reclamanților, cu motivarea că au apărut neînțelegeri între moștenitori și a cerut pârâților, în cazul său, întocmirea unui dosar separat.
Curtea, văzând prevederile art.246 combinate cu art.267 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea apelului, instanța, față de motivarea căii de atac, nemaifiind obligată să expliciteze consecințele juridice ce decurg din această renunțare.
Apelul declarat de pârâți este privit ca fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Este adevărat că în speță nu este îndeplinită tripla identitate pentru existența autorității de lucru judecat, existând identitate de părți și de obiect, cauza însă fiind diferită, așa cum corect a stabilit și instanța de fond.
Inițial, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului de 821. situat în Râmnicu V,--5, teren expropriat, iar prin dispoziția nr.847/11 noiembrie 2002 fost respinsă această solicitare, cu motivarea că au fost respectate dispozițiile art.16 din Decretul nr.404/1978.
Contestația formulată de reclamanți a fost respinsă prin sentința civilă nr.316/30 mai 2002 Tribunalului Vâlcea, reținându-se, în esență, că pe terenul revendicat se află o parcare publică betonată, inventariată în domeniul public al municipiului, situație față de care, nemaifiind posibilă restituirea în natură, s-au acordat despăgubiri conform art.9 alin.2, art.11 alin.4 și 8 din Legea nr.10/2001.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr.30/A/22 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a respins ca nefondat apelul și irevocabilă prin decizia nr.5340/17 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În considerentele acestei din urmă decizii, s-a statuat că susținerea reclamanților, conform căreia obiectivele exproprierii nu au fost realizate, nu are suport real, întrucât prin Decretul nr.404/1978 s-a expropriat suprafața de 12457. pentru a se edifica un ansamblu de construcții cu 271 apartamente și amenajări specifice, inclusiv parcare publică ce face parte din domeniul public, ce prin caracterul său de a fi inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, nu poate fi sustras din acesta și înapoiat proprietății private a persoanelor fizice.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că ansamblul de locuințe ce a determinat exproprierea a fost realizat, iar zona este sistematizată, terenul reprezentând singura piață publică a municipiului, cu o utilitate socială.
Terenul revendicat de reclamanți este ocupat, astfel: parțial de trotuar, pe care este amplasată o construcție metalică destinată activității de taxare pentru parcarea autovehiculelor; strada - (fostă - -); parcare inventariată în domeniul public; trotuar cu destinație pietonală; acces la scări și parc (148, dosar fond).
În toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea). În acest sens sunt și prevederile art.10 pct.3 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților rurale și urbane are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv cele supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele).
Zona la care se face referire în acord cu prevederile Legii nr.213/1998 aparține domeniului public de interes local, fiind cuprinsă în planul urbanistic al orașului.
În interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr.10/2001 este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu poate fi decât acela de a se retroceda proprietatea, când acest lucru este posibil în natură, în caz contrar urmând a se acorda măsuri reparatorii, foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință, dispoziții ce concordă cu principiul respectării proprietății prevăzut de art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de către pârâți este privit ca fondat și va fi admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării sentinței în sensul respingerii contestației și a menținerii ca legale și temeinice a dispozițiilor nr.690/23.02.2006 și nr.469/23.02.2006, emise de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU V și MUNICIPIUL RÂMNICU V, prin primar, cu sediul în-, județul A, împotriva sentinței civile nr.936 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă, domiciliată în Pitești,-,.33,.B,.1,.5, județul A și intimații-reclamanți, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-,.1,.B,.19, județul V, domiciliată în P, B-dul.- nr.26.D,.59, județul P, domiciliată în Târgoviște, str.-,.44,.A,.5, județul și, domiciliat în Madrid, C/. de 87, 40-B, CP 3. Spania.
Schimbă sentința în sensul că respinge contestația și menține dispozițiile nr.690/23.02.2006 și nr.469/23.02.2006, emise de Primarul Municipiului Râmnicu
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
12 ex./14.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
