Speta Legea 10/2001. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 77
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier: - - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 11 februarie 2008, privind judecarea apelurilor declarate de reclamantele, domiciliată în C, b- 1 - - 58,. 1,. 7, D, domiciliată în C, B- 1 -,. 25,.1,. 2, D, intervenienții - și, ambii cu domiciliul în C,-,.1,. 3, D, și, domiciliați în C,-,. 33,.2,. 7, D și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C - C, D, împotriva sentinței civile nr. 342 din 23 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 22 februarie 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 28 februarie 2006, reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului, obligarea acestuia să emită dispoziție de restituire pentru imobilul compus din clădire și teren în suprafață de 1050., situat în C,-, fost 198, motivat de faptul că faptul că, deși notificările nr. 825/N/ 2000 și nr. 245/2001 cu privire la imobilele menționate, nici la data formulării acțiunii de față nu s-a emis dispoziția în temeiul Legii nr. 10/ 2001.
În fapt, au arătat că sunt moștenitoarele defuncților și -, în calitate de descendente de gradul I, iar imobilul, proprietatea părinților, trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/ 1973, prin decizia nr. 252/ 1975, fiind încheiat procesul-verbal din 20 februarie 1976, iar pentru imobilul construcții s-au primit despăgubiri, nu și pentru imobilul teren.
Au mai arătat că, imobilul fost preluat în mod abuziv,înscriindu-se categoria celor prevăzute de art. 2 lit. din Legea nr. 10/ 2001.
În susținerea acțiunii au depus la dosar, în copie, notificarea nr. 825/N/ 2001, act de vânzare -cumpărare din 8 septembrie 1980, act de vânzare-cumpărare din 19 octombrie 1953, certificat de moștenitor nr. 897 din 21 iunie 1977, certificatul de moștenitor nr. 2033 din 11 noiembrie 1983, acte de stare civilă, adeverința nr. 235 din 22 ianuarie 2002 a C, tabelul cu locuințele care trec în proprietatea statului, procesul-verbal din 20 februarie 1976, stat pentru despăgubirile pentru proprietari conform Deciziei 252/ 1975, adeverința nr. 3963 din 24 iunie 2002 Consiliului Județean D, schița imobilului revendicat, Hotărârea nr. 522 din 19 decembrie 1996 Consiliului județean D, procesul-verbal din 213 august 2002, adresa nr. 5828 din 17 ianuarie 2005 Primăriei Municipiului C, adresa nr. 1299A din 13 iunie 2005 a Primăriei Municipiului C,adresa nr. 1429 din 28 iunie 2005 a Primăriei Municipiului C, adresa nr. 1533 din 19 iulie 2005 a Primăriei Municipiului C, adresa nr. 1619 din 12 august 2005 Primăriei Municipiului C, adresa nr. - din 7 noiembrie 2005 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, adresa nr. - din 20 decembrie 2005 Consiliului local, adresa nr. - din 18 ianuarie 2006 Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților ( filele 5- 33 ).
La data de 31 martie 2006 reclamantele au precizat acțiunea, arătând că solicită anularea dispoziției emisă nr. 6063 din 22 februarie 2000, și că, C și Consiliul Local al Municipiului C, în calitate de titulare a dreptului de administrare, aveau la data formulării notificărilor calitatea de unități deținătoare, astfel încât soluționarea acestora trebuia să se facă în raport de situația de fapt și de drept existentă la acea dată.
Cele două instituții își păstrează și în prezent această calitate, întrucât sentința invocată cu nr. 7957 / 10966 nu constituie titlu executoriu.
Lipsa calității de persoană juridică nu putea constitui motiv de respingere notificărilor, aceasta putând stabili acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Au mai arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la întreaga suprafață de teren, prin sentința invocată, reținându-se suprafața de 293
Pârâtul Primarul Municipiului Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, în temeiul deciziei administrative emise în baza Legii nr. 4 / 1973, act normativ ce nu contravenea Constituției și legilor în vigoare la acea dată.
După apariția Legii nr. 213 / 1008, privind proprietatea publică, s- repus în discuție noțiunea de bun preluat cu titlu, permițându-se instanțelor să aprecieze în fiecare speță dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil în înțelesul articolului 6 din lege, la data fiecărei deposedări.
A mai arătat că s-a statuat în practica judiciară cu referire strictă la dispozițiile Legii nr. 10/ 2001, că valabilitatea titlului se apreciază la fiecare caz în parte în funcție de reglementările stipulate de art. 2, text care evidențiază actele normative de preluare, or, în speță, se observă fără putință de tăgadă că Legea nr.4/ 1973, nu a fost menționată de legiuitor.
A susținut că nu poate fi reținută susținerea reclamantelor referitoare la calitatea de persoană deținătoare, câtă vreme în baza sentinței civile nr. 7977 / 1997 a fost deposedată de dreptul de administrare.
În ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate acesta trebuie analizat în spiritul art. 24 din Legea nr. 10/ 2001, care statuează că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă fi cea recunoscută în actul normativ, iar în speță, dovada preluării este dovedită prin procesul-verbal de predare - primire încheiat la data de 29 februarie 1976, decizia nr. 252 / 1975 și tabelul anexă care face trimitere la contractul de vânzare-cumpărare din 20 octombrie 1953, din care rezultă că suprafața terenului era de 90. în indiviziune.
S-a mai arătat că, în același context, nu se poate da eficiență cererii de acordare măsurilor reparatorii în echivalent și cum proprietarii titulari ai dreptului de proprietate sunt familia -- și, solicitat chemarea acestora în garanție.
A depus la dosar actele ce au stat la baza emiterii dispoziției: referatul nr. 13233 din 10 ianuarie 2006, adresa nr. -din 20 decembrie 2005, adresa nr. - din 7 noiembrie 2005 Primăriei Municipiului C, cererea reclamantelor, fișa pentru evaluarea clădirilor de locuit și construcțiilor gospodărești aflate în administrarea sfaturilor populare, fișa cu deschiderea mijloacelor fixe din grupa a II-a,fișa pentru înregistrarea caracteristicilor principale ale clădiri de locuit și ale construcțiilor gospodărești aflate în administrarea sfaturilor populare, adresa nr. 3634 din 22 august 1996 Consiliului județean D, procesul-verbal din 29 februarie 1976, procesul-verbal din 23 august 2002,adresa nr. 22916 / 1995, încheierea din 12 februarie 2002 pronunțată de Judecătoria Craiova, sentința civilă nr. 7977 din 23 mai 1996 a Judecătoriei Craiova, contractul de vânzare-cumpărare din 4 iulie 1997, sentința civilă nr. 9349 din 21 iunie 1999 Judecătoriei Craiova,încheierea nr. 9653 din 11 iunie 2003 a Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Craiova,procesul-verbal din 23 mai 2003, adresa nr. 13233 din 22 aprilie 2001 Primăriei Municipiului C, actul de vânzare-cumpărare din 8 septembrie 1980, certificatul de moștenitor nr. 897 din 2 iunie 1977, certificatul de moștenitore nr.2033 din 11 noiembrie 1983, act de vânzare-cumpărare din 19 octombrie 1983, notificarea nr. 825 /N/ 2001, decizia nr. 252 din 17 noiembrie 1975,notificarea nr. 2425/N/ 2001,certificatul de moștenitor nr. 2033 din 11 noiembrie 1983, acte de stare civilă, adresa nr. 235 din 22 ianuarie 2002 emisă de C, adresa nr. - din 17 aprilie 2002 a Primăriei Municipiului C, sentința civilă nr. 9349 din 21 iunie 1999 Judecătoriei Craiova, tabel nominal cu locuințele trecute în proprietatea statului în conformitate cu prevederile art.5 și art.56 cu locuințele trecute în proprietatea Statului din Legea nr. 4/ 1973 ( filele 46 - 135 ), memoriu tehnic ( fila 158 ) plan de amplasament și delimitare a bunului imobil ( fila 160 ).
În cauză s-au formulat de către - - și, precum și de și, cereri de intervenție în interesul pârâtului Primarului Municipiului C, în motivarea cărora s-a arată că și unii și alții au avut calitatea de subdobânditori de bună credință ai imobilului ce constituie obiectul litigiului, iar pe de altă parte au învederat că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, iar în prezent imobilul este în circuitul civil.
Că, titlurile în baza cărora au dobândit imobilul nu pot fi lovite de nulitate, în condițiile în care au fost de bună credință.
În susținerea cererilor de intervenție au depus la dosar memoriu tehnic, schița cadastrală, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 638 din 23 februarie 2006, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 116 din 18 februarie 2004, încheierea de carte funciară, certificat de nomenclatură stradală.
La termenul de judecată din 4 iulie 2006. instanța pus în discuția contradictorie a părților privind cererea de renunțare la judecarea cererii de chemare în garanție formulată de pârât, instanța luând act că acesta a renunțat la cererea de chemare în garanție numiților - și.
În scop probator, de către părți s-au depus înscrisuri, constând în actele ce au stat la baza emiterii dispoziției contestate și actele ce au fost anexate notificărilor, iar de către reclamante s-a solicitat efectuarea unei expertize topo care să individualizeze imobilul casă și teren și să- delimiteze prin suprafețele în funcție de actele de proprietate deținute de autorii lor.
Proba a fost încuviințată și administrată de instanță, care, pentru efectuarea lucrării a numit ca expert pe ing..
Acesta efectuat raportul de expertiză, fiind încuviințate obiectivele formulate de reclamante, expertul răspunzând și acestora.
Deși la dosar, s-a depus în copie, acțiunea ce constituit obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 7977 / 1996, instanța dispus atașarea dosarului nr. 22916/ 1995 al Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.342 din 23 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantele și, împotriva pârâtei Primăria Municipiului, intervenient în numele altei persoane, intervenient în numele altei persoane, intervenient în numele altei persoane, intervenient în numele altei persoane, având ca obiect Legea nr. 10/ 2001.
Au fost respinse cererile de intervenție formulate de intervenienții --, în interesul pârâtului Primarul Municipiului
S-a anulat dispoziția nr. 6053 din 22 februarie 2006 emisă de pârâtul Primarul Municipiului
A fost obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să restituie reclamantelor în natură imobilul situat în C,- ( fost 174, fost 198 ),compus din construcție casă, formată din 2 camere, bucătărie și pivniță și teren în suprafață de 474. delimitat de punctele 5-10-4-2-11-9-6-5, conform schiței anexe la raportul de expertiză, întocmit de expert tehnic ing. și să acorde despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 576.delimitată de punctele 1-8-7-6-9-11-1, conform aceleiași schițe anexe la raportul de expertiză, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A mai fost obligat pârâtul către reclamanți,la plata sumei de 350 RON cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a reținut că reclamantele și, sunt fiicele defuncților și -, fapt dovedit cu actele de stare civilă și cu certificatul de moștenitor, iar autorii au avut în proprietate imobilul ce constituie obiectul acțiunii, conform actelor de vânzare - cumpărare din 8 septembrie 1950 și 19 octombrie 1953, imobil pe care l-au stăpânit până în anul 1975, când în baza deciziei nr.252/1975 a fost preluat de către stat și dat în administrarea IJGCL (actualul C).
S-a reținut că reclamantele au făcut dovada de persoane îndreptățite, dar și dovada dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor a bunurilor ce au constituit obiectul notificărilor adresate Primăriei
S-a apreciat că, raportat la modul de preluare, preluarea s-a făcut cu titlu, imobilul încadrându-se în dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. h din Legea nr.10/2001.
Cu privire la suprafața de teren de 1050 mp. s-a reținut că întreaga suprafață de teren a fost preluată în mod abuziv, nefiind acordate despăgubiri, în prezent suprafața de 474. fiind teren aferent construcțiilor, iar 576. fiind ocupați de construcții - blocuri.
S-a constatat că printr-o acțiune în constatare promovată la 20 octombrie 1995, moștenitorul vânzătorului, proprietarul inițial și respectiv vânzătorului din cele două acte de vânzare - cumpărare, numitul a solicitat în contradictoriu cu și Consiliul Local C, constatarea dreptului de proprietate cu privire la imobilul casă și terenul aferent curții, iar prin sentința civilă nr.7977/23 mai 1997 s-a admis acțiunea.
A apreciat instanța că sentința civilă nr.7977/1996, rămasă definitivă și irevocabilă, nu este opozabilă reclamantelor de față și nu afectează cu nimic calitatea acestora de moștenitoare ale adevăratului proprietar, acestea uzând de drepturile conferite de Legea nr.10/2001, nefiindu-le imputabilă împrejurarea că altcineva, invocând calitatea de proprietar, a promovat o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, cu privire la bunurile părinților lor.
S-a reținut de către instanță că spiritul Legii nr.10/2001 este acela de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv și că dreptul de proprietate este un drept fundamental, consființit prin Constituția României și art. 1 din Protocolul 1al CEDO, astfel că reclamantele nu pot fi private de dreptul lor de proprietate.
S-a apreciat, în raport de cele reținute, că se impune anularea dispoziției nr.6053/22.02.2006 și obligarea Primarului Oraș C să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului casă și teren în suprafață de 474. situat în C,-, delimitat conform raportului de expertiză și să se acorde despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 576., delimitată conform aceleiași expertize, avându-se în vedere că suprafața aparține domeniului public, precum și acordul reclamantelor.
S-a reținut că cererile de intervenție formulate în interesul Primarului Municipiului C sunt nefondate, aceștia neinvocând altceva, decât lipsa calității de persoană juridică deținătoare a imobilului și a faptului că au fost de bună credință la încheierea actelor de vânzare - cumpărare, aspect ce nu poate constitui obiect al analizei instanței în cuprinsul acestei acțiuni, ci doar în cadrul unor eventuale litigii care să tranșeze dreptul de proprietate al fiecăreia din părțile de față.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat apel reclamantele și, intervenienții -, și Primarul Municipiului
În dezvoltarea motivelor de apel, Primarul Municipiului Cai nvocat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii.
S-a arătat că în conformitate cu HG nr.498/2003 unitatea deținătoare este entitatea cu personalitate juridică, care exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică, care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu, bunul care face obiectul legii, iar entitatea investită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică, obligată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun, care nu se află în patrimoniul său.
S-a arătat că, raportat la sentința civilă nr.7977/1996, autoritatea locală nu mai exercită nici unul din prerogativele dreptului de proprietate, nu este unitate deținătoare și nu poate dispune restituirea în natură pentru un imobil ce se află în proprietatea unor persoane fizice, deposedarea autorității realizându-se în baza unei hotărâri judecătorești.
S-a invocat de către apelant că bunurile preluate în baza Legii nr. 4/1973 nu pot face obiectul Legii nr.10/2001.
S-a criticat de asemenea sentința și cu privire la întinderea dreptului la care ar fi fost îndreptățite reclamantele, susținându-se că acestea au făcut dovada preluării doar pentru suprafața de 90. cât se menționează în procesul - verbal de preluare din 29 februarie 1976, iar instanța nu a dispus rambursarea de către reclamante a despăgubirii primite la data preluării, actualizate cu coeficientul de devalorizare.
S-a mai invocat că în cauză instanța nu a analizat valabilitatea contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între intervenienți, iar dispozitivul sentinței nu poate fi pus în executare.
Apelanții intervenienți - șiau invocat de asemenea greșita interpretare și aplicare a legii, arătând că imobilul compus din construcții și teren în suprafață de 474. nu este un imobil liber în sensul legii, acesta aflându-se în proprietatea unor persoane fizice, în baza unor contracte de vânzare - cumpărare autentice, care nu au fost anulate, toți subdobânditorii fiind de bună credință, imobilul fiind intabulat, iar dreptul de proprietate devenind opozabil "erga omnes".
Intervenienții și, au invocat de asemenea greșita interpretare și aplicare a legii, invocând că entitatea investită cu soluționarea notificării nu era unitate deținătoare în sensul legii, imobilul neaflându-se în proprietatea sau administrarea sa, imobilul fiind proprietatea intervenienților în baza unui contract de vânzare - cumpărare valid, și a cărui nulitate nu s-a cerut sau constatat.
S-a invocat de către intervenienți și faptul că reclamantele nu au făcut dovada proprietății pentru întreaga suprafață de 1050., actele de preluare atestând o suprafață de teren mult mai mică.
Reclamantele și,au criticat sentința cu privire întinderea suprafeței de teren pentru care se impune restituirea în natură, arătând că din probele adminJ. rezultă că suprafața liberă este de 524,78., inclusiv suprafața de 64,54. delimitată de punctele A-B-C-1-6 din raportul de expertiză, întrucât nu face parte din domeniul public, nu este de utilitate publică, nefiind util folosinței blocurilor 14 și 14 bis.
Apelurile declarate de Primarul Municipiului C și de intervenienții -, sunt fondate, iar apelul declarat de reclamantele și este nefondat, pentru următoarele considerente:
Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, a instituit pentru exercitarea dreptului de restituire a imobilelor preluate abuziv două etape: o etapă necontencioasă și o etapă contencioasă. Aceeași lege, în art. 21 stabilit și părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume "persoana îndreptățită la restituire" or "persoana juridică deținătoare a imobilului" fiind prevăzute în mod expres categoriile de persoane juridic care sunt obligate la restituirea proprietății prin dispoziție motivată a organelor de conducere.
Unitatea deținătoare este entitatea juridică cu personalitate juridică, care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată, ori instituția care are bunurile înregJ. în patrimoniul său.
Numai unitatea deținătoare este competentă să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, ori, atunci când legea o prevede, asupra ofertei de restituire prin echivalent.
Imobilele solicitate nu sunt deținute de către persoanele notificate, din diverse motive -nu mai există ( au fost distruse, demolate, sau transformate), au fost legal înstrăinate foștilor chiriași, sau în cadrul procesului de privatizate, sau au ieșit din patrimoniul unității notificate în urma unei judecăți, reparația pentru persoana îndreptățită se va putea face numai prin echivalent, iar această obligație de reparație va cădea în competența primăriei în raza căreia s-a aflat imobilul.
Potrivit dispozițiilor art. 27 - 29 din Legea nr.10/2001, în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte imobilele, sunt aplicabile dispozițiile art. 25 sau 26, respectiv se va emite dispoziție motivată de retrocedare numai pentru partea de imobil pe care efectiv o deține, comunicând însă toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat or, după caz, faptul că nu deține aceste date, comunicând și copii după actele de transfer sau, după caz, de administrare, în măsura în care este în posesiunea lor.
Dacă partea de imobil este deținută în mod legal de o persoană fizică sau, după caz, de o persoană juridică, ce o dobândise în mod valabil, nu se solicită decât măsuri reparatorii în echivalent.
Se constată că în cauză, Primăria Municipiului C, cu încălcarea acestor dispoziții legale și fără să facă demersuri minime pentru stabilirea situației de fapt, a emis dispoziția contestată nr.6053/22.02.2006.
Primăria avea obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile acestuia și totodată, de a verifica destinația actuală a terenului solicitat, putând dispune asupra posibilității restituirii în natură sau despăgubiri prin echivalent.
Primăria C nu a observat că prin sentința civilă nr.7977/96 s-a constatat dreptul de proprietate al numitului, numai pentru imobilul casă și teren în suprafață de 293. iar reclamantele au solicitat restituirea întregii proprietăți compusă din casă și teren în suprafață totală de 1050. și pentru care făcuseră dovada proprietății, astfel că, avea C puțin obligația de a se pronunța pentru diferența de teren și a propune măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga proprietate.
Este adevărat că sentința civilă nr.7977/1996, rămasă definitivă și irevocabilă, nu este opozabilă reclamantelor, dar aceasta a produs efecte juridice în sensul că imobilul ce a făcut obiectul acestei judecăți a ieșit din patrimoniul Primăriei C, astfel că, această entitate investită cu soluționarea notificării nu mai are calitatea de unitate deținătoare pentru bunul ce a făcut obiectul judecății, pentru a putea dispune restituirea în natură, dar are competența de a emite dispoziție pentru măsuri reparatorii prin echivalent ( art. 27 ).
Raportat la faptul că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul notificat și la faptul că există impedimente legale de restituire în natură, se constată că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul situat în C,-, compus din casă cu 2 camere, pivniță și bucătărie, precum și teren în suprafață de 1050. în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Critica formulată de Primăria C, privind faptul că imobilul fiind preluat în baza Legii nr.4/1973, nu face obiectul de reglementare a Legii nr.10/2001 este nefondată, în cauză preluarea fiind abuzivă, necuprinzând și justa despăgubire.
Nefondată este și critica privind faptul că reclamantele nu au făcut dovada deplină a întregului drept de proprietate pretins, avându-se în vedere neconcordanțele din actele de preluare, instanța reținând în mod fondat că actele prezentate de către reclamante fac dovada deplină asupra construcției și terenului în suprafață de 1050.
Critica privind nepronunțarea instanței asupra obligației de restituire a despăgubirilor primite anterior, actualizate, este nefondată, în cauză nefăcându-se dovada plății vreunei sume și totodată această problemă urmează a fi analizată în cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Criticile formulate de apelantele reclamante privind posibilitatea restituirii în natură și a suprafeței de 64,54. se apreciază ca nefondate, dovezile adminJ. stabilind că întreaga suprafață este afectată de utilități publice, amenajări, etc.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 296 Cod pr. civilă, a se admite apelurile formulate de Primarul Orașului C și ale intervenienților, a se schimba sentința în sensul constatării că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul - casă și teren 1050. - în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, urmând a se menține dispozițiile dispoziției nr.6053/2006 și a se respinge apelul reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de Primarul Municipiului C și intervenienții - și, împotriva sentinței civile nr. 342 din 23 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Schimbă sentința.
Constată că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în C,- compus din casă cu două camere, pivniță și bucătărie și teren în suprafață de 1050. în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Menține dispozițiile sentinței privind anularea Dispoziției nr.6053/2006 emisă de Primarul Municipiului
Respinge apelul reclamantelor.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./9 ex.
18.03.2008
Jd.fond
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorin Drăguț
