Speta Legea 10/2001. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/A/2009
Ședința publică din 12 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1206 din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul apelant personal, lipsă fiind pârâtul intimat.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin registratura instanței, la data de 19 februarie 2009, pârâtul intimat a depus întâmpinare, prin care arată că niciodată la instanța de fond nu s-a opus admiterii acțiunii reclamantului și își menține această poziție și în apel, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța aduce la cunoștință reclamantului apelant faptul că a întitulat greșit calea de atac, ca fiind recurs, deoarece în hotărârea atacată s-a menționat că în prezenta cauză calea de atac este apelul. Înmânează reclamantului apelant un exemplar din întâmpinarea depusă de pârâtul intimat.
Reclamantul apelant arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și modificarea în tot a hotărârii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică, fără cheltuieli de judecată.
Întrebat fiind, reclamantul apelant arată că instanța de fond, respectiv Tribunalul Maramureș, s-a referit la fondul cauzei, însă nu i s-a făcut dreptate.
După închiderea dezbaterilor s-a prezentat în instanță reprezentanta pârâtului intimat, consilier juridic C, care depune delegație la dosar și arată că este de acord cu admiterea apelului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1206/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a respins cererea reclamantului, pentru anularea dispoziției nr. 970/ 27.03.2008 emisă la Legea nr. 10/2001 de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, precum și pentru restituirea în natură a terenului situat în B M, str. - -, înscris în CF nr. 8460 B M, nr. top. 2708/61, în suprafață de 2.913 mp.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin dispoziția 970/27.03.2008 emisă de pârât a fost respinsă cererea notificatorului, născut la 30.06.1926 și domiciliat în B M,-/6, prin care acesta a solicitat restituirea în natură a imobilului teren, situat în B M, str. - -, înscris în CF nr. 8460 B M nr. top. 2708/61 în suprafață de 2.913 mp. cu motivarea că situația juridică a terenului nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001.
Prin aceeași dispoziție, dosarul aferent notificării înregistrate la Primăria municipiului BMs ub nr. 26664/15.11.2001, privindu-l pe a fost redirecționat către Comisia Locală B M de aplicare a legilor fondului funciar.
Din interogatoriul contestatorului rezultă că notificatorul a fost tatăl său, care a decedat la 28.07.2008, demersurile pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu făcându-le el, deoarece tatăl său a fost bolnav înainte de deces.
Potrivit art. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada menționată se restituie în natură în condițiile acestei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent contând în compensare cu alte bunuri sau servicii în echivalent, sau despăgubiri. Sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, această calitate nefiind dovedită cu privire la imobilul înscris în CF 8460 BMn umăr topografic 2708/61 nici de notificatorul, decedat la 28.07.2008 și nici de tatăl notificatorului menționat în dispoziția atacată numitul.
Având în vedere dispozițiile legale amintite, tribunalul a respins cererea petentului conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, solicitând să se admită apelul, să se modifice în tot sentința apelată ca fiind nelegală și netemeinică, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat faptul că în mod greșit prima instanță a respins contestația, în baza unor motive care nu sunt conforme cu realitatea și nu sunt temei al soluției pronunțate, mai ales că atât consilierul juridic personal, cât și pârâtul prin întâmpinare, au arătat că nu se opun admiterii contestației. Exproprierea s-a produs de facto, fiind vorba despre o preluare abuzivă, fiind de notorietate că în orânduirea socialistă, preluarea s-a făcut numai de la persoane fizice și numai cu privire la proprietatea individuală și personală, astfel încât în cauză se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar nu ale legii fondului funciar.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Primarul municipiului BMa arătat că nu se opune admiterii acțiunii, cu motivarea că antecesorul apelantului de azi, a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 2913 mp. asupra căruia figura înscris ca și proprietar tabular în CF 8460 B M nr. top 2708/61 ( 6).
Apelul este fondat.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei
Prin dispoziția nr. 970/27.03.2008, emisă de Primarul municipiului B M, s-a respins notificarea formulată de numitul în baza Legii nr. 10/2001, și prin care notificatorul a solicitat restituirea în natură a terenului situat în B M, str. - - înscris în CF nr. 8460 nr. top 2708/61, în suprafață totală de 2913 mp. cu motivarea că situația juridică a terenului nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, dispunându-se totodată redirecționarea notificării către Comisia Locală de aplicarea a Legii nr. 19/1991 ( 2 dosar fond). În fapt, s-a reținut că acest imobil a făcut parte din suprafața totală de 109.568 mp, expropriată de la CAP prin Decretul de expropriere nr. 304/1973.
Potrivit extrasului CF nr. 8460 B M, asupra nr. topografic 2708/61 constând în arător în postata, în suprafață de 810 stj.p. (2913 mp.), era proprietar tabular inițial numitul, întabulat în baza reformei agrare din anul 1954, iar la 25.05.1956 s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire, în cote de câte parte în favoarea numiților, G și, acesta din urmă afirmativ fiind antecesorul apelantului de astăzi ( 12 din documentația reprezentând dosarul la Legea nr. 10/2001, acvirat la dosarul fond).
Din interogatoriul luat reclamantului în fața primei instanței ( 16 dosar fond) rezultă faptul că nici tatăl reclamantului și nici frații acestuia nu au solicitat acest imobil în baza Legii nr. 18/1991, ci doar în baza Legii nr. 10/2001, reprezentanta pârâtului, prezentă în instanță la termenul din 08.09.2008 confirmând aceste susțineri ale reclamantului, respectiv, învederând instanței faptul că o parte dintre ceilalți coproprietari au primit despăgubiri în baza acestei legi pentru imobilul în litigiu ( 23 dosar fond).
Afirmațiile reclamantului sunt susținute și de notificările aflate la filele 55, 56, 57 din dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001, și care atestă împrejurarea că toți coproprietarii din CF nr. 8460 B M, respectiv, G și au emis pretenții în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la acest teren.
Prin Decretul de expropriere nr. 304/19.05.1973 s-au expropriat și s-au trecut în proprietatea statului și în administrarea municipiului BMt erenurile în suprafață totală de - mp. cu construcțiile aferente, în scopul realizării unui ansamblu de locuințe în municipiului B M, în tabelul anexă la acest decret, la poziția 11 figurând CAP cu suprafața de 109.568 mp. teren asupra căruia Statul Român s-a întabulat ulterior în CF nr. 8460 sub, 40, 41 ( 25, 26, 28, 23-24 din dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001), în baza încheierii de CF nr. 3257/1973 ( 30-35).
Din această încheiere de carte funciară, se desprinde cu evidență faptul că, chiar dacă faptic numărul topografic 2708/61 se găsea în incinta CAP, în realitate, din punct de vedere al evidențelor de carte funciară, terenul figura înscris în CF pe numele lui, aspect confirmat de altfel și de încheierea de CF nr. 509/27.05.1956, din care rezultă că în Registrul Cadastral de Reformă Agricolă al orașului B M, cu privire la Reforma Agrară din 1924, paginile 38-39, s-a dispus notarea dreptului de proprietate asupra nr. top 2708/61 în favoarea lui, iar mai apoi în favoarea moștenitorilor acestuia, G și.
Prin urmare, nu i se poate nega antecesorului apelantului calitatea de fost proprietar tabular al imobilului în litigiu, și nici calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru acest imobil, după cum, nu se poate contesta faptul că imobilul a fost preluat de Statul Român cu titlu de expropriere, în baza Decretului de expropriere nr. 304/1973 fără nici o despăgubire pentru fostul proprietar, aspect ce rezultă din declarația dată de reclamant și autentificată sub nr. 752/10.03.2003 ( 58 din dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001).
Din acele de stare civilă depuse la dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001 ( 41-54), precum și din certificatele de moștenitor nr. 71/28.03.1956 și nr. 34/21.02.2002 ( 40, 43), rezultă faptul că reclamantul apelant are calitatea de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, conform art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată și actualizată, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945-22.12.1989 se restituie în natură, în condițiile prezentei legi, alin. 2 al aceluiași articol prevăzând ca în cazurile în care restituirea nu este posibilă, se vor stabili măsuri prin echivalent.
Regula restituirii în naturii a imobilelor ce se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001 este consacrată și în art. 7 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată.
Art. 2 alin. 1 lit. h din aceeași lege prezumă caracterul abuziv al preluării imobilelor de către stat cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit în art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, în timp ce lit. iaa celuiași articol prevede că sunt considerate ca fiind preluate în mod abuziv orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiile legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv al acestora, în timp ce, potrivit art. 4 alin. 2 din aceeași lege, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar în ipoteza în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, în cote părți ideale, potrivit dreptului comun.
Art. 11 din Legea nr. 10/2001 reglementează condițiile restituirii în natură sau prin echivalent, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilelor ce au fost preluate prin expropriere.
Este adevărat că potrivit art. 8 din aceeași lege nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar nu este mai puțin adevărat că acest text legal nu este aplicabil în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Imobilul în litigiu este intravilan și afirmativ a intrat în proprietatea Statului Român prin expropriere, fiind solicitat de către persoanele îndreptățite doar în baza Legii nr. 10/2001, iar nu și în baza legii fondului funciar.
Chiar dacă ar fi fost solicitat de către persoanele îndreptățite și în baza Legii nr. 18/1991, acesta oricum ar fi fost susceptibil de restituire în natură sau prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001, motivat pe faptul că până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 persoanele îndreptățite nu au beneficiat, pentru acest imobil, de nici un fel de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.
Legea nr. 10/2001, lege specială de reparație în materia imobilelor preluate în mod abuziv de către stat în perioada de referință are caracter de complinire față de alte dispoziții legale reparatorii, astfel încât, în privința imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001 nerestituite (în natură sau prin echivalent) persoanelor îndreptățite până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, este firesc să se aplice dispozițiile acestei legi.
Rezultă așadar fără putință de îndoială, din analizarea ansamblului probator existent la dosarul cauzei, că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român cu titlu de expropriere de la antecesorul reclamantului, făcând deci obiectul Legii nr. 10/2001 și că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, pentru acest imobil.
Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe considerentul că nici antecesorul reclamantului, notificatorul, și nici reclamantul, nu au făcut dovada calității de proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive, practic acțiunea fiind respinsă ca nedovedită, fără a se intra în cercetarea fondului cauzei.
Chiar dacă prin prisma art. 292-295. proc. civ. apelul este devolutiv, nu se poate proceda la o judecare pe fond a cauzei pentru prima dată în apel, fără ca prin aceasta să nu fie private părțile de un grad de jurisdicție.
Constatându-se așadar că prima instanță a respins acțiunea ca nedovedită, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 297 alin. 1. proc. civ. se va admite apelul, se va desființa în întregime sentința apelată, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, urmând ca, în rejudecare să se cerceteze temeinicia fondului pretenției deduse judecății, respectiv, să se verifice dacă este sau nu posibilă restituirea în natură a imobilului notificat, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă să se stabilească ce fel de măsuri reparatorii în echivalent pot fi acordate, dacă celorlalți eventuali notificatori ai imobilului li s-au soluționat până la acest moment notificările, etc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1206 din 03.11.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red./dact.MM
5ex./13.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu
