Speta Legea 10/2001. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.80/2009-
Ședința publică din 30.04.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant cu domiciliul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI B, județul B, împotriva sentinței civile nr. 41/C din data de 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apelantul reclamant personal și martora, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul apel este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Apelantul reclamant depune la dosar un răspuns la întâmpinare, arată că martora propusă de acesta se numește și nu cum greșit s-a reținut.
După depunerea jurământului instanța procedează la audierea martorei, declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal, semnat de aceasta, separat atașat la dosar.
La întrebarea instanței, apelantul reclamant arată că terenul este ocupat de fabrica de pâine fiind de acord și cu acordarea unui echivalent bănesc. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului, casarea hotărârii apelate, admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 41/C din data de 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul Instituția Primarului Municipiului B, județul
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.276 emisă de către Instituția Primarului Mun. B la data de 7.08.2007, s-a dispus respingerea notificării formulată de către reclamant în dosarul execuțional 48/2002, reținându-se că reclamantul nu are calitate de persoană îndreptățită, întrucât nu a făcut dovada calității de proprietar a antecesorilor săi asupra imobilelor la data preluării acestora de către Statul Român, sens în care a fost întocmit referatul cu nr.79 din 30.07.2007, de către Comisia specială de aplicare a 10/2001, care a stat la baza emiterii dispoziției de mai sus.
În dovedirea acțiunii sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei situația de carte funciară 2586 B și înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare, încheiat între Domeniul Unit din O, în calitate de vânzător, și și soția, în calitate de cumpărător, privind imobilele cu nr.top.725/28 și 278/30, act încheiat în anul 1945,proces verbal încheiat la data de 27 octombrie 1954 și extras de carte funciară CF 1
Conform situație de carte funciară CF 1 B, asupra imobilelor cu nr.top.725/28 și 725/30, reprezentând teren în suprafață de 644 stânjeni, a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea Episcopiei Unite O, cu titlu de posesie faptică, în anul 1904. Ulterior, aceste imobile au fost transpuse în CF 2586 B, sub 7-8, iar asupra acestora a fost întabulat dreptul de proprietate al Statului Român la data de 3 mai 1962, în baza unei adrese a Sfatului Popular al Raionului B cu nr.8034 din 24 aprilie 1962 și a actului de trecere în proprietatea Statului încheiat cu Ortodoxă Română din B la data de 18 februarie 1953.
Din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată mai sus arătat, depus de către reclamant la dosarul cauzei, rezultă că în anul 1945, între antecesorii reclamantului, defuncții și soția, în calitate de cumpărători, pe de o parte, și Dominiul Unit din O, în calitate de vânzător, pe de altă parte, a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare privind imobilele cu nr.top.725/28 și 725/30, act în cuprinsul căruia se mai menționează că vânzătorul predă cumpărătorului posesiunea imobilelor începând cu data 1 octombrie 1945, precum și faptul că acest contract va intra în vigoare numai după aprobarea forurilor competente.
De asemenea, din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 27 octombrie 1954, rezultă că antecesorul reclamantului, defunctul, a fost prezent la discuțiile purtate în legătură cu comasarea unităților de producție și efectuarea unor schimburi de teren necesar pentru dezvoltarea Combinatului raional de industrie locală din B, dată la care s-a concluzionat că este necesar să se facă reparcelarea terenului în așa fel în care și antecesorul reclamantului, defunctul, să primească un lot de casă pe-, iar restul terenului să fie dat în folosința combinatului.
Din situația de carte funciară CF 1 B și 2586 B, instanța mai reține că asupra imobilelor cu nr.top.725/28 și 725/30, antecesorii reclamantului nu au avut înscris dreptul de proprietate. De asemenea, nu s-a făcut nici dovada faptului că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1945 ar fi fost urmat de încheierea actului autentic cu privire la imobilele solicitate de către reclamant. Pe de altă parte, din situația de carte funciară depusă la dosar, rezultă că aceste imobile au aparținut în proprietate Episcopiei Unite O, după care Bisericii Ortodoxe Române B, de la care aceste imobile au trecut în proprietatea Statului Român.
Cu toate că înscrisul sub semnătură privată depus la dosar de către reclamant are valoarea unui început de dovadă scrisă, reclamantul nu solicitat completarea probațiunii pentru a dovedi adevăratele raporturi juridice dintre antecesorii săi și proprietarul de carte funciară Episcopia Unită O, de la acea dată, nici condițiile vânzării-cumpărării și folosința ulterioară a imobilelor, conform susținerilor sale, procesul verbal mai sus arătat nefiind suficient de concludent în acest sens și aceasta, în situația în care, conform CF 2586 B, proprietatea asupra acestor imobile rezultă că a aparținut și Bisericii Ortodoxe Române din B, de la care a trecut la Statul Român în anul 1962.
Totodată, reclamantul nu a făcut nici dovada cerinței imperative prevăzute de disp.art.2 din 10/2001 republicată, a preluării imobilelor în litigiu de către Statul Român în mod abuziv de la antecesorii săi, câtă vreme, așa cum s-a reținut mai sus, Statul Român s-a întabulat în cartea funciară în baza unui act de trecere în proprietate încheiat cu Ortodoxă Română.
În contextul tuturor acestor considerente, instanța, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în condițiile Legii 10/2001 republicată și modificată, a apreciat acțiunea formulată de către reclamant ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat de către pârât cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul de a se admite acțiunea.
În motivarea cererii de apel sunt învederate următoarele:
- apelantul făcut dovada cumpărării terenului cu acte;
- părinții apelantului au folosit în continuare terenul, neprimind în schimb loc de casă;
- terenul a fost luat abuziv, doar pe baza unei adeverințe emise de consiliul popular.
Cererea nu este motivată în drept.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu motivarea că preluarea imobilelor de către Statul Român s-a făcut de la Ortodoxă Română și nu de la antecesorii apelantului.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse hotărârii atacate sunt găsite de instanța de apel ca fiind întemeiate, tribunalul, prin soluția de respingere a contestației deduse judecății neavând în vedere probatoriul administrat în cauză.
Astfel, prin actul intitulat "Contract de vânzare cumpărare" încheiat la data de 1 octombrie 1945, Domeniul Episcopiei Unite din Oav ândut numiților și soția, părinții apelantului reclamant, imobilul teren situat pe nr. top. 725/28 și 725/30, în suprafață de 340 și respectiv 304 stjp. Parcelele care au constituit obiectul vânzării apar înscrise sub B 1 din cartea funciară nr. 1 B pe numele Episcopiei Unite O, dreptul de proprietate transmis cumpărătorilor prin contractul despre care s-a făcut vorbire mai sus nefiind operat în favoarea acestora până în momentul trecerii imobilului în favoarea Statului Român, intervenită la data de 3 mai 1962, conform înscrierii de sub 1 din cartea funciară nr. 2586
Contractul de vânzare cumpărare cuprinde clauza potrivit căreia acesta urma a intra în vigoare după aprobarea forurilor competente, aprobări care nu au fost date până în momentul trecerii imobilului în proprietatea Statului, însă conținutul actului se impune fi coroborat cu celelalte înscrisuri depuse la dosarul de fond, astfel conținutul atât a procesului verbal încheiat la data de 27 octombrie 1954 ( fila 41) cât și adresei nr. 4389 din 8 decembrie 1971 pune în evidență împrejurarea că terenul din litigiu s-a aflat în folosința familiei lui, de altfel, acestuia i s-a și propus, potrivit procesului verbal sus-menționat, a i se da un alt teren în schimb, propuneri similare fiind făcute și altor persoane care dețineau terenuri în zona Combinatului de Industrie Locală, schimbul fiind necesar pentru dezvoltarea acestui combinat și respectiv sistematizarea străzii. Aspectele pune în evidență de înscrisurile de care s-a prevalat reclamantul în fața primei instanțe sunt relevate și de martora audiată în apel, care a declarat că părinții apelantului reclamant au folosit până la preluarea de către Stat terenul în suprafață de 23 ari situat pe fosta stradă, teren pe care în anii 1970 fost construită fabrica de pâine.
Față de cele expuse, instanța apreciază că apelantul reclamant se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite în înțelesul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Însă dată fiind surveniența întabulării dreptului de proprietate în cursul anului 1999 în favoarea SC SA B, operațiune neatacată de către reclamant, și întrucât actualmente nu mai există teren liber, restituibil în natură, aspect confirmat de însăși partea reclamantă, cererii de restituire în natură a terenului nu i se poate da curs, însă acesta este îndrituit la acordarea măsurilor prin echivalent, urmând a se face aplicarea prevederilor art. 26 alin. 1 din actul normativ sus indicat, prin obligarea intimatului să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În raport de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 296 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în tot sentința în sensul că va admite cererea și în consecință, va dispune anularea Dispoziției nr. 276 din 7 august 2007 emisă de intimat, va constata calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul aflat în discuție și-l va obliga pe Primarul orașului B să emită nouă dispoziție în favoarea reclamantului prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul din litigiu.
Se va constata totodată că apelantul reclamant nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul declarat de apelantul reclamant cu domiciliul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI B, județul B, împotriva sentinței civile nr. 41/C din data de 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în întregime în sensul că admite cerere formulată de reclamantul și în consecință:
Dispune anularea dispoziției nr. 276 din 7 august 2007 emisă de intimat.
Constată calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul, teren înscris în CF nr. 1 B, cu nr. top. 725/28 și 725/30 în suprafață totală de 644 stj
p.Obligă Primarul orașului B să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamantului, prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul susmenționat.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 18.05.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 18.05.2009 - 4 ex.
- emis 2 comunicări - 18.05.2009 -, INSTITUȚIA PRIMARULUI
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina
