Speta Legea 10/2001. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(330/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 81
Ședința publică din data de 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
GREFIER -- -
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de reclamanții -. și -., împotriva sentinței civile nr. 1460 din 13.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
are ca obiect - Legea 10/2001 (contestație).
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 26 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte din prezenta, când Curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 2 februarie 2009 și apoi la 9 februarie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, reclamanții -. și -. au formulat contestație împotriva dispoziției nr.7696/11.04.2007 emisă de Consiliul General al Municipiului B, în baza Legii nr.10/2001, solicitând instanței anularea acestei dispoziții și obligarea pârâtului - emitent la emiterea unei alte dispoziții prin care să dispună punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 54 mp. parte din terenul alăturat proprietății lor, situat în B, str.-, fără număr poștal, (fostă - nr.9), sector 3, teren liber care aparține domeniului privat al Primăriei Municipiului B și care nu este grevat de detalii de urbanism, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică administrat în dosarul nr.1395/1995 al Curții de APEL BUCUREȘTI.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că din suprafața totală de teren de 200 mp. pe care au deținut-o în baza titlului de proprietate nr.12998/1949, trecut în patrimoniul statului, li s-a restituit doar o suprafață de 146 mp. conform titlului de proprietate nr.12848/3/16.08.2005.
După apariția Legii nr.10/2001, au notificat Consiliul General al Municipiului B, solicitând restituirea diferenței de teren în suprafață de 54 mp. în vederea reîntregirii dreptului lor de proprietate asupra terenului de 200 mp.
Prin dispoziția nr.7696/11.04.2007, Primăria Municipiului Baa dmis notificarea și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 54 mp. și construcția demolată, situat în B,- (fostă-) sector 3, reținându-se că terenul pentru care se solicită acordarea de măsuri reparatorii este afectat în totalitate de elemente de sistematizare (stradă, trotuar), iar construcția a fost demolată.
S-a susținut de reclamanți că o astfel de dispoziție este nelegală, în condițiile în care prin notificare se solicitase acordarea de teren în compensare, iar la aceasta fuseseră anexate înscrisuri care dovedeau faptul că există teren disponibil, alăturat celui restituit în parte reclamanților prin titlul de proprietate nr.12848/2005. Au fost invocate în acest sens, adresa nr.19530/2006 eliberată de Serviciul Fond Funciar și Agricol, adresa nr.8730/2006 eliberată de Primăria Municipiului B și adresa nr.9639/2007 eliberată de Primăria Municipiului
Prin sentința civilă nr.1460/13.11.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții nu au dovedit, în condițiile impuse prin art.1169 Cod civil, delimitarea terenului solicitat în compensare și nici faptul că acesta ar fi afectat de elemente de sistematizare.
Pe de altă parte, s-a reținut că Legea nr.10/2001 lasă la dispoziția unității deținătoare alegerea uneia sau alteia dintre modalitățile de acordare de măsuri reparatorii prevăzute în lege, fără să facă trimitere la posibilitatea instanței de a aprecia cu privire la existența sau nu a unor bunuri ce ar putea fi acordate în compensare.
În final, s-a apreciat că în condițiile în care legea nu stabilește criterii de preferabilitate între cele două modalități de despăgubiri prin echivalent, dispoziția prin care intimatul a acordat reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent întrunește exigențele prevederilor art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere probatoriile existente la dosar care dovedeau că terenul alăturat proprietății reclamanților, situat la nr.9 este liber, nu este afectat de detalii de sistematizare și nici nu este solicitat spre restituire de vreo altă persoană, în condițiile legii.
S-a mai susținut de apelanți că instanța de fond a greșit atunci când a apreciat că doar intimatul are competența de a stabili modalitatea de despăgubire a persoanei interesate, în condițiile în care, chiar Legea nr.10/2001 prevede că propunerea Consiliului General al Municipiului B devine valabilă numai cu acordul persoanei îndreptățite.
În dovedirea motivelor de apel apelantul - reclamant -. a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize topografice care să identifice terenul solicitat în compensare și să precizeze dacă acesta este sau nu afectat de vreun detaliu de sistematizare, probă apreciată de C ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și încuviințată prin încheierea de ședință de la 24.03.2008.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unor adrese în vederea lămuririi situației juridice actuală a terenului solicitat în compensare.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de probatoriile existente la dosar și de criticile dezvoltate de apelanții reclamanți, care stabilesc limitele devoluțiunii în cauză, Curtea va reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Legea nr.10/2001, stabilește regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Prin excepție de la această regulă, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent.
Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta potrivit art.1 alin.2 din lege în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor eferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale cu articolul 26 din lege, rezultă că alegerea uneia sau alteia dintre măsurile reparatorii prevăzute de legiuitor nu este lăsată la latitudinea exclusivă a unității învestite cu soluționarea notificării, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Articolul 26 pct.1 din lege prevede expres obligația unității deținătoare de a acorda persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii, în cazul în care restituirea în natură a bunului imobil solicitat nu este posibilă.
Acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor eferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi propusă de unitatea deținătoare, conform aceluiași text de lege, doar în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În speța dedusă judecății, apelanții contestatori au notificat Primăria Municipiului B la data de 21.06.2001, solicitând acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 54 mp situat în- (fostă-).
La data de 21.11.2005, apelanții reclamanți și-au precizat cererea de restituire, învederând că solicită atribuirea în compensare a suprafeței de 54 mp din terenul situat în imediata vecinătate a terenului proprietatea lor, situat în B,-.
La notificare au fost anexate de către aceștia înscrisuri din care rezulta că terenul este liber de construcții, nu este afectat de detalii de sistematizare și nu este solicitat de altă persoană în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.18/1991.
Prin dispoziția nr.7696 emisă la data de 11.04.2007 Primăria Municipiului B admite notificarea și propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 54 mp și construcția demolată.
În condițiile în care, prin notificare (astfel cum fusese precizată) apelanții reclamanți solicitau acordarea în compensare a altui teren, Primăria Municipiului B nu putea acorda legal despăgubiri decât dacă măsura compensării nu era posibilă.
de apelanții reclamanți cu o contestație împotriva dispoziției emisă de Primăria Municipiului B, prin care se solicita anularea dispoziției și obligarea pârâtului la emiterea altei dispoziții prin care să li se acorde în compensare terenul menționat în notificare,instanța de fond ar fi trebuit să verifice, față de dispozițiile imperative prevăzute de articolul 26 din lege, dacă acordarea terenului solicitat în compensare este sau nu posibilă,
Neprocedând astfel, și reținând că acordarea uneia sau alteia dintre măsurile reparatorii prevăzute de articolul 1 din lege ar fi lăsată de legiuitor la latitudinea exclusivă a unității învestite cu soluționarea notificării, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, care încalcă grav dispozițiile articolului 26 din lege.
Instanța de fond a greșit și atunci când a reținut că apelanții reclamanți nu au administrat probe din care să rezulte că terenul solicitat în compensare aparținea domeniului privat al Municipiului B, nu era solicitat în procedurile administrative reglementate de Legea nr.18/1991 și Legea nr.10/2001 și nu era afectat de detalii de sistematizare (filele 20,21,23,36,37,39 etc.).
În ipoteza în care ar fi apreciat că aceste probatorii sunt insuficiente pentru stabilirea adevărului în cauză, instanța avea posibilitatea să ceară părților să administreze și alte dovezi, conform dispozițiilor articolului 129 Cod Procedură Civilă, privind rolul activ al judecătorului și nu să respingă acțiunea ca nedovedită, în contradicție cu ceea ce reține ulterior, respectiv competența exclusivă a Primăria Municipiului B în alegerea uneia sau alteia din măsurile reparatorii reglementate de lege.
Din raportul de expertiză efectuat în apel a rezultat că terenul solicitat în compensare se află și în prezent în proprietatea privată a Municipiului B, este situat în vecinătatea lotului apelanților pe latura vestică și nu este afectat de elemente de sistematizare sau rețele edilitare.
Din adresa nr.63331 emisă la data de 12.01.2009 de Primăria Sector 3 rezultă că pentru acest teren nu s-au înregistrat cereri de revendicare în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, iar din adresa nr.- eliberată la data de 26.11.2008 de Primăria Municipiului B - Direcția Juridic, Contencios, Legislație rezultă că până la această dată nu s-a formulat cerere de restituire nici în baza Legii nr.10/2001.
Din adresa nr.-/18563 eliberată la data de 17.12.2008 rezultă că terenul a fost solicitat în baza Legii nr.15/2003, privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe. Această adresă nu face însă decât să confirme faptul că terenul solicitat de apelanții reclamanți în compensare face parte din proprietatea privată a Municipiului B și nu a fost atribuit altei persoane până la data soluționării prezentei cereri de apel.
În consecință, apreciind că apelanții reclamanți sunt îndreptățiți conform Legii nr.10/2001 la acordarea de măsuri reparatorii prin compensare, Curtea va dispune în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă, admiterea apelului, anularea dispoziției nr.7696/2007 emisă de Primăria Municipiului B și va obliga intimatul să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, prin modalitatea compensării cu un alt bun imobil, respectiv terenul în suprafață de 54 mp situat în B, str.-, fără nr.poștal (fostă-), astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții - reclamanți reclamanții -. cu domiciliul în B,-,.39,.1,.44, sector 3 și -. cu domiciliul în B,-,.24,.1, parter,.1, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1460 din 13.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în tot sentința primei instanțe în sensul că:
Admite contestația formulată de reclamanții -. și -. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului
Obligă intimatul să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, prin modalitateacompensării cu un alt bun imobil,respectiv terenul în suprafață de 54 mp situat în B, str.-, fără număr poștal (fostă-), identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de inginer, pe care instanța îl omologhează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact./ib
Ex.5/27.02.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Rodica Susanu
