Speta Legea 10/2001. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1859/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 83
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantele contestatoare, și, împotriva sentinței civile nr.726 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 28 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 4 februarie 2010 când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr-, la data de 18.03.2009, contestatoarele au formulat contestație împotriva dispoziției nr.11240/17.02.2009, a Primăriei Municipiului B, prin care a fost respinsă notificarea nr.3287/22.10.2001, formulată de contestatoare în baza Legii nr.10/2001.
În motivarea contestației se arată că, contestatoarele, în calitate de moștenitoare legale ale numitului, au formulat notificarea nr.3287/2001 prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în B,-, sector 1, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.440/ 1984.
Prin dispoziția contestată intimata a respins notificarea ca nedovedită, deși contestatoarele au prezentat actele doveditoare ale dreptului de proprietate, astfel cum sunt prevăzute în cuprinsul art.23 al Legii nr.10/2001 și HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, respectiv certificatul de moștenitor care atestă calitatea de moștenitoare și faptul că imobilul solicitat prin notificare este cuprins în masa succesorală, precum și adresele emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale și de, din care rezultă că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorului contestatoarelor.
În dovedirea contestației s-au depus la dosar: notificarea, dispoziția contestată, certificatul de moștenitor, fișa imobilului, Decretul 440/1984, adresa 1620/2008 a Direcției de Impozite și Taxe Locale, declarații sub semnătură privată.
Tribunalul a dispus atașare a actelor care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, înscrisuri depuse la 12.05.2009.
Pârâta nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Prin sentința civilă nr.726 din 20.05.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarele, și în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr.11240/09.02.2009 Primarul General al Municipiului Bar espins notificarea formulată de contestatoare, ca nedovedită, constatându-se că acestea nu au depus actul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul notificării, respectiv terenul în suprafață de 180 mp. situat în B,-, sector 1.
Analizând înscrisurile care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, tribunalul a reținut că au fost depuse la dosar, în dovedirea dreptului de proprietate, certificatul de moștenitor nr.469/1968, eliberat de pe urma decesului defunctului, precum și înscrisuri eliberate de Direcția de Impozite și Taxe Locale din care rezultă că autorul contestatoarelor a figurat cu rol fiscal cu privire la imobilul ce face obiectul notificării.
În sensul Legii nr.10/2001, sunt persoane îndreptățite la restituire, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv sau moștenitorii acestora.
Articolul 23 al legii, care prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate vor fi depuse ca anexă la notificare, nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, situație în care sunt aplicabile regulile de drept comun întâlnite în materia acțiunii în revendicare imobiliară.
Astfel, prin actele doveditoare ale dreptului de proprietate, se înțeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Din această perspectivă, adresa nr. DG 19/12.01.2008 a Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, precum și adresa nr.1620/1.02.2008 a Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 1, nu reprezintă în sensul legii acte doveditoare ale dreptului de proprietate întrucât atestă o simplă situație de fapt rezultată dintr-o operațiune de evidență îndeplinită prin descrierea unor bunuri, neconstituind titlu de proprietate.
Tribunalul a apreciat că înscrisurile exhibate de contestatoare ar fi putut fi folosite în completarea probatoriului, în măsura în care s-ar fi întregit cu înscrisuri originale (titluri de proprietate), dar aceste adrese prin ele însele nu pot avea forța probantă a actelor juridice doveditoare ale dreptului de proprietate.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că, în cauză, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul notificării, conform dispozițiilor art.3 coroborat cu art.23 din Legea nr.10/2001, motiv pentru care va fi respinsă contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel contestatoarele, și solicitând admiterea apelul, anularea în totalitate a hotărârii, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună anularea Dispoziției nr.11240/09.02.2009 emisă de Primăria Municipiului B, prin reprezentant legal, obligarea Primarului Municipiului B să emită o dispoziție de restituire prin echivalent, cu privire la imobilul format din teren în suprafață de 542 mp. și construcție, situat în B,-, sector 1, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.440/l984.
În dezvoltarea motivelor de apel formulate, apelantele - contestatoare au arătat că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a judecat în mod greșit această cauză, neînțelegând fondul contestației, neținând seama de actele depuse la dosar, interpretând greșit legea și tratând cu neglijență dosarul, astfel că a dat o soluție necorespunzătoare.
Instanța de fond a fost investită cu solicitarea de a anula Dispoziția nr.11240/09.02.2009 emisă de, prin Primarul General, și de aoo bliga la emiterea unei noi dispoziții de restituire prin echivalent.
Or, în sentința atacată, pe lângă numeroase greșeli de redactare ale titulaturii secției tribunalului ( Tribunalul București - Secția Sentință Civilă Nr. "), ale datei emiterii dispoziției (Dispoziția nr.11240/17.02.2009, în loc de 09.02.2009), trimiterea unei citații cu data de 08.07.2009, odată cu sentința apelată, în loc de comunicare, prin care erau chemate pentru termenul din 20.05.2009, etc. instanța de fond a dovedit că nu a dat suficientă atenție actelor de la dosar.
Ca urmare, prin interpretarea greșită a prevederilor Legii nr.10/2001, respectiv cele ale Legii nr.247/2005, a apreciat în mod eronat că înscrisurile prezentate de contestatoare nu ar reprezenta acte doveditoare ale dreptului de proprietate în sensul legii.
Or, legislația actuală a prevăzut astfel de situații în care nu există suficiente acte pentru a dovedi existența proprietății și a găsit o soluție care poate fi aplicabilă în cauza de față, așa cum reiese din art.22, alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost ea modificată prin Legea nr.247/2005, care stipulează că: "În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive" și că "În aplicarea prevederilor alin.(1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ, sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar".
Apoi, în art. 24.1 și 24.2 din nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, se prevede că dispozițiile art.24 (actual 221, conform Legii nr.247/2005), operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implică îndeplinirea a trei condiții: - obținerea negațiilor referitoare la actele de proprietate obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat; - declarațiile olografe ale solicitanților, prin care aceștia declară pe propria răspundere că nu mai dețin alte înscrisuri; - coroborarea informațiilor furnizate de actele normative sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, cu celelalte informații aflate la dosarul de restituire.
Aceste condiții au fost îndeplinite, astfel că, față de toate probele administrate în cauză, apelantele consideră că rezultă în mod clar atât dovada existenței dreptului lor de proprietate, cât și preluarea abuzivă a imobilului de către stat, condiții în care apreciază că notificarea nr.3287/22.10.2001 a fost respinsă în mod greșit.
Pentru toate aceste motive, apelantele apreciază că în mod greșit a fost adoptată această soluție, deoarece există suficiente înscrisuri doveditoare ale dreptului lor de proprietate și care arată în mod indubitabil calitatea acestora de proprietare a imobilului în cauză.
Astfel, apelantele și au formulat notificarea nr.3287/22.10.2001 în baza Legii nr.10/2001, prin care am solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în B,-, sector 1, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.440/1984, iar la dosarul întocmit în baza Legii nr.10/2001, au depus înscrisuri din care reiese în mod evident că imobilul în cauză, proprietatea reclamantelor, a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului: certificatul de moștenitor nr.469/1968, prin care se certifică faptul că in masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este cuprins imobilul din-, sector 1, B, adresa nr. DG 19/12.01.2008 a -, în care se menționează componența și întinderea imobilului expropriat și trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.440/1984, imobil situat în--16, format din 542,00 mp. teren și 166,80 mp. suprafață construită și preluat de la proprietarele și, fișa imobilului în care se menționează date tehnice asupra construcției, suprafața terenului și proprietarele și, decretul nr.440/1984 privind exproprierea unor terenuri și demolarea unor construcții, tabel, anexă la Decretul nr.440/1984, care cuprinde imobilele și proprietarii imobilelor care se expropriază și din care reiese că, la nr.crt.90, poziția 95 din planul de situație, se află trecut imobilul în cauză, adresa nr.1620/01.02.2008 a Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 1, unde se arată faptul că din anul 1952 și până în anul 1968, autorul nostru a figurat înscris pe rol fiscal cu teren în suprafață de 147 mp. plus construcție în-, sector 1, ulterior rolul fiind rectificat pe numele și, adresa nr.21401/29.10.2001 a -, în care se menționează componența și întinderea imobilului expropriat și trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.440/1984, imobil situat în--16, format din 542,00 mp. teren și 166,80 mp. suprafață construită și preluat de la proprietarele și, adresa nr.35802/10361/2001 a -, în care se menționează componența și întinderea imobilului expropriat și trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.440/1984, imobil situat în--16, format din 542,00 mp. teren și 166,80 mp. suprafață construită și preluat de la proprietarele și, contractul de cesiune autentificat sub nr.612/21.02.2008, prin care și, au cesionat cota de din drepturile lor asupra imobilului În cauză, către și Contractul de cesiune autentificat sub nr.613/21.02.2008, prin care a cesionat toată cota acesteia din drepturile asupra imobilului in cauză, rămasă după efectuarea contractului anterior, către.
Deși au făcut mai multe demersuri, inclusiv la Arhivele Naționale, nu au putut găsi nici un alt înscris care să dovedească, în mod suplimentar și direct, existența actului de proprietate.
Din conținutul tuturor acestor documente rezultă că reclamantele sunt proprietarele unui teren în suprafață de 542 mp. situat în B,--16, sector 1.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată și probele administrate în raport de apelul declarat de reclamanți și prevederile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este fondat.
Potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, republicată, așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive" (alin.1), iar "în aplicarea prevederilor alin.(1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ, sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar" (alin.2).
Curtea constată că aceste prevederi legale sunt incidente în prezenta cauză în ceea ce privește solicitarea reclamanților privind restituirea imobilului-teren situat în B,-, sector 2, în condițiile în care reclamanții nu dețin niciun titlu de proprietate constând într-un înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate, astfel cum a remarcat și instanța de fond.
In acest sens, Curtea reține referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu că în anexa Decretului Consiliului de Stat al nr.440/1984 privind exproprierea unor terenuri și construcții, anexă care cuprinde imobilele și proprietarii imobilelor care se expropriază se află trecut imobilul la nr.crt.90, poziția 95 din planul de situație, proprietari fiind nominalizați și.
Acest înscris se coroborează în privința dreptului de proprietate invocat cu certificatul de moștenitor nr.469/1968, prin care se certifică faptul că in masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este cuprins imobilul din-, sector 1,
Curtea reține totodată că în adresa nr.1620/01.02.2008 a Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 1, se arată faptul că din anul 1952 și până în anul 1968, autorul a figurat înscris pe rol fiscal cu teren în suprafață de 147 mp. plus construcție în-, sector 1, ulterior rolul fiind rectificat pe numele și.
Referitor la întinderea acestui imobil se observă însă că datele aflate la dosar nu se corelează.
Astfel, în adresa nr. DG 19/12.01.2008 a -, se menționează că imobilul expropriat și trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.440/1984, imobil situat în--16, era format din 542,00 mp. teren și 166,80 mp. suprafață construită, iar în evidențele fiscale, cum deja s-a arătat, proprietarii erau înscriși numai cu 147 mp la aceeași adresă.
Pe de altă parte, chiar apelantele și au formulat notificarea nr.3287/22.10.2001 în baza Legii nr.10/2001, prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru un teren în suprafață de 180 mp.
In această situație, Curtea având în vedere același text de lege sus-menționat pentru determinarea întinderii dreptului de proprietate și constatând că prezumția instituită de acesta funcționează numai în absența unor probe contrare, va reține că suprafața deținută cu titlu de proprietate era de 147 mp, ținând seama de datele comunicate din evidențele Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 1 din care rezultă că aceasta a fost suprafața de teren pe care autorul a înscris-o pentru impozitare în funcție de actul de proprietate deținut în anul 1952, iar ulterior nu s-a înregistrat vreun alt act cu privire la dobândirea de teren în favoarea moștenitorilor acestuia, după anul 1968 (susținerile din acțiune privind dobândirea ulterioară de teren de către defunct prin alte acte de vânzare-cumpărare neputând fi primite, nefiind explicabil de ce aceste "alte suprafețe" dobândite prin acte valabile nu se regăsesc înscrise pe rol, de ce în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 469/968/21.11.1968 nu sunt menționate în masa succesorală și nici de ce, cunoscând această situație moștenitoarele nu le-au solicitat prin notificarea adresată în baza Legii nr. 10/2001).
Conform art. 10 alin.1 și 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. De asemenea, conform art. 11 alin.3, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
În această situație, în concordanță cu dispozițiile de principiu cuprinse în art. 1 din același act normativ, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Reținând în consecință calitatea de proprietar a reclamantelor și asupra imobilului în litigiu conform decretului de expropriere, precum și caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat prin același decret, în raport de dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 10/2001, ținând seama și de situația de fapt ce reiese din adresele sus-menționate în sensul demolării integrale a construcției și afectarea terenului în totalitate de elemente de sistematizare (edificarea unui bloc de locuințe), Curtea constată că pârâtei îi revine obligația de restituire prin echivalent a imobilului deținut, potrivit art. 1 alin.2 coroborat cu art. 26 din lege, dispoziția contestată fiind așadar nelegală.
Curtea va admite pentru aceste considerente apelul declarat în cauză și, în temeiul art. 296.proc.civ, va schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii, anulării dispoziției contestate și obligării pârâtei să emită în favoarea persoanelor îndreptățite o dispoziție de restituire prin echivalent a imobilului prin care să se propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Titlul VII (art.16 și urm.) al Legii nr. 247/2005.
Văzând și dispozițiile art. 274 rap. la art. 298.proc.civ. Curtea îl va obliga pe intimatul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către apelantele-reclamante, constând în onorariul avocațial achitat pentru această fază procesuală, conform chitanței doveditoare depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantele-contestatoare, cu domiciliul în B,--10,.91-95,.C,.2,.102, sector 6, cu domiciliul în B,-,.5E,.1,.1,.9, sector 1 și cu domiciliul în B,-,.22A,.A,.20, sector 6,toate cu domiciliul ales în B, șos.-, nr.124,.6,.6,.192, sector 4 la Cabinetul de Avocatură " ", împotriva sentinței civile nr.726 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea formulată de contestatoarele, și în contradictoriu cu Primăria Municipiului
Anulează dispoziția Primăriei Municipiului B nr.11240 din data de 09.02.2009.
Obligă pârâtul să emită o nouă dispoziție privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul-teren în suprafață de 147 mp, situat în B,-, sector 2 în favoarea persoanelor îndreptățite.
Obligă intimatul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către apelantele -reclamante, în cuantum de 700 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- ---
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.9/31.03.2010
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Mihai Andrei Negoescu Gândac
