Speta Legea 10/2001. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/A/2009
Ședința publică din data de 13 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta apelantă, precum și apelul declarat de pârâtul apelant PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 424/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001 C, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reprezentanta reclamantei apelante, prin cererea depusă la dosar, fila 19, solicită strigarea cauzei la orele 12, deoarece la primele ore trebuie să se prezintă la Tribunalul Sălaj în susținerea cauzei ce formează obiectul dosarului nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Instanța, lasă cauza la o nouă strigare, pentru orele 12.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, avocat - cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentanta pârâtului apelant și al pârâtei intimate.
Reprezentanta reclamantei apelante, raportat la motivele de apel formulate de Primarul municipiului C-N, solicită efectuarea unei cercetări la fața locului.
După deliberare, instanța apreciază că probele administrate în cauză sunt suficiente pentru soluționarea cauzei urmând a respinge solicitarea reprezentantei reclamantei apelante pentru efectuarea unei cercetări la fața locului.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelurile formulate.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată doar la instanța de fond.
Cu privire la apelul formulat de pârâtul apelant Primarul municipiului C-N, solicită respingerea acestuia ca nefondat, susținând motivele depuse în scris prin întâmpinare.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 424 din 4 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a municipiului C-
În consecință, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 4 din 3 ianuarie 2006 Primarului municipiului C-N, dispunându-se obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a suprafeței de 244 mp. conform raportului de expertiză efectuat de către exp. Poșta, ce face parte din prezenta hotărâre, actualmente având nr. topografic 2557/2 și să propună acordarea de despăgubiri pentru diferența de suprafață de 60,5 mp. și pentru cota de 2/3 parte din construcție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Imobilul în litigiu, compus din casă și teren în suprafață de 127 mp. în- din municipiul C-N înscris în CF nr. 30 C-N nr. top 2557, s-a aflat în proprietatea lui, și (fiecare având o cotă de 1/3), fiind expropriat de la aceștia în anul 1984, în aplicarea Decretului nr. 223/1974.
Prin decizia nr. 4 din 03.01.2006 Primarul municipiului C-N a respins cererea de restituire în natură, de pe temeiul Legii nr. 10/2001, a cotei de 1/3 din imobil către reclamantă, propunând însă acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Expertiza topografică efectuată înaintea primei instanțe a stabilit însă că o suprafață de 224 mp. aferentă nr. top 2557/2 este liberă de construcții definitive și se poate restitui în natură, iar în ce privește restul de suprafață, acesta poate fi compensat cu o parte din terenul aferent nr. top 2558 și 2556.
În ce privește cota ce i se cuvine reclamantei, este de văzut că aceasta este moștenitoare a defunctei, sora ei, astfel că pe lângă cota proprie beneficiază și de cota ce-i aparținuse defunctei. Reclamantei nu i se cuvine însă și cota ce-i aparține lui (născută ), întrucât aceasta este în viață, însă nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul municipiului C-N, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii, deoarece:
a) Întregul teren aferent fostului nr. top 2557 este în prezent ocupat de construcții, alei betonate, platforme betonate și spații verzi, fiind traversat și de canalizarea aferentă imobilului -.
b) și platformele betonate, precum și spațiile verzi aflate pe teren fac parte din domeniul public al municipiului C-N, astfel că în mod nelegal s-a apreciat că este posibilă restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 244 mp. teren.
Împotriva sentinței a declarat apel și reclamanta, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii în totul a acțiunii și, pe cale de consecință, acordarea de măsuri reparatorii bănești pentru întreaga construcție preluată abuziv, în contul suprafeței de 233 mp. teren acordarea de teren în compensație din acela aferent nr. top 2558 și 2556 sau, în caz de incompatibilitate, acordarea de despăgubiri stabilite conform standardelor internaționale de evaluare, deoarece:
a) În mod netemeinic a acordat prima instanță despăgubiri doar pentru cota de 2/3 din imobilul în litigiu, fiind de văzut că apelanta beneficiază pe lângă propria sa cotă, și de cota de proprietate ce i-a aparținut lui, sora sa decedată.
b) Tot astfel, cota de proprietate ce i-a aparținut lui, altă soră a sa trebuia să-i fie restituită apelantei, întrucât nu a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului, astfel că deveneau incidente prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
În concluzie, apelantei i se cuvin despăgubiri pentru întregul imobil în litigiu.
Cu privire la aceste apeluri, Curtea are în vedere următoarele:
1) În legătură cu apelul declarat de Primarul municipiului C-N:
Potrivit concluziilor cuprinse în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit la judecata în primă instanță ( 96), din imobilul în litigiu ar fi liberă o suprafață de 224 mp. ea nefiind afectată de construcții definitive, astfel că în opinia expertului Poșta această suprafață se poate restitui în natură.
Prin completarea la raportul de expertiză ( 124 dosar Tribunal) expertul judiciar a precizat că suprafața de 224 mp. învederată ca fiind liberă se compune din 17 mp. zonă, 48 mp. zonă ocupată de garaje și 159 mp. zonă de acces (trotuar, alee, platformă betonată).
Aceasta fiind starea de fapt relevantă în soluționarea apelului, Curtea înțelege, în drept, a avea în vedere că din dispozițiile cuprinse în art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, dar și din întreaga economie a acestui act normativ, rezultă că doar imobilele libere pot fi restituite în natură, pentru cele care nu fi pot socotite astfel măsurile reparatorii urmând ce a fi acordate în echivalent.
În acest spirit, prin prevederile alin. 2 al art. 10 din lege se stabilește că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Cu intenția de a ne lămuri înțelesul sintagmei "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale", la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 se stabilește că prin asemenea amenajări se înțeleg acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Rezultă, așadar, că simpla împrejurare potrivit căreia un teren nu este în prezent ocupat de construcții cu caracter permanent nu este suficientă pentru a-l considera liber și, deci, susceptibil de restituire în natură, fiind necesar și ca el să nu fie afectat de amenajări de utilitate publică ale localității în care se află situat.
În prezenta cauză, din suprafața de 224 mp. sus evocată, cu privire la care expertul Poșta arată că este liberă, suprafața de 17 mp. este reprezentată de zonă, iar cea de 159 mp. reprezintă, așa cum s-a arătat mai sus, trotuar, alee și platformă betonată.
Or, această afectațiune obligă la a le considera amenajări de utilitate publică ale municipiului C-N, nefiind susceptibile de restituire în natură.
În ce privește diferența de până la 224 mp. anume 48 mp. aceasta este, într-adevăr, zonă ocupată de garaje, înțelese ca și construcții ușoare sau demontabile în sensul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ceea ce, în principiu, ar îngădui restituirea în natură. În concret însă, întinderea redusă a suprafeței de teren ocupate de garaje (doar 48 mp.) ar conduce, în cazul restituirii ei în natură, la imposibilitatea unei utilizări socio-economice rezonabile, rezultând o fărâmițare nejustificată din punct de vedere urbanistic a parcelei de origine, aceasta cu atât mai mult cu cât suprafața de 48 mp este cuprinsă în interiorul parcelei cu nr. top 2557/2.
Astfel fiind, trebuie conchis că în mod eronat a apreciat prima instanță că suprafața de 224 mp. teren poate fi considerată liberă și, deși, susceptibilă de restituire în natură, apelul Primarului municipiului C-N fiind, sub acest aspect, întemeiat, în sensul art. 296. proc. civ. sentința trebuind schimbată între aceste limite.
Nu poate fi însă primită susținerea apelantului potrivit căreia acțiunea reclamantei ar fi trebuit respinsă în totul, căci atâta vreme cât are calitatea de moștenitoare a surorii sale, în prezent decedată, cota de proprietate ce îi aparținea acesteia, anume 1/3 din imobil, îi poate fi atribuită reclamantei de pe temeiul prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
2. În legătură cu apelul declarat de reclamanta:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, în vreme ce potrivit dispozițiilor cuprinse în alin. 4 al aceluiași articol de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de capitolul III profită "ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire".
Aceste prevederi ale legii trimit cu evidență la concluzia că atunci când unul dintre foștii proprietari este încă în viață (precum, în cauză, ), împrejurarea că acesta nu a formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 nu are consecința că partea sa de proprietate va putea fi dobândită de ceilalți coproprietari originari care ar fi înțeles să formuleze notificare.
Doar dacă ar fi fost decedată reclamanta putea pretinde, ca succesoare a ei cu titlu de soră, și măsuri reparatorii corespunzătoare părții de 1/3 din imobil ce i-a aparținut lui ().
Apelul este, deci, neîntemeiat sub acest aspect, după cum neîntemeiat este și în ce privește solicitarea de a se acorda, în compensație, alt teren decât cel expropriat, căci dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 permit acordarea în compensare a unor bunuri disponibile menționate pe lista afișată lunar de primari. Or, la nivelul Primăriei municipiului C-N o astfel de listă nu a fost întocmită, ceea ce exclude posibilitatea acordării de terenuri sau alte bunuri în compensare.
Se va respinge, deci, ca neîntemeiat apelul reclamantei, conform art. 296. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 424 din 04 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă în parte, astfel:
Modifică în parte dispoziția nr. 4 din 03.01.2006 a PRIMARULUI MUNICIPIULUI C-N, în sensul că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și o plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (Titlul VII din Legea nr. 247/2005), aferent cotei de 2/3 din imobilul construcție și teren în suprafață de 127 stj.p. situat în municipiul C-N,-, înscris în CF nr. 30 C-N nr.top. 2557.
Respinge cererea reclamantei de restituire în natură a unei părți din terenul în litigiu, precum și cererea de atribuire, în compensație, a unei alte suprafețe de teren.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
6ex./
Jud.fond:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
