Speta Legea 10/2001. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 86/

Ședința publică din 16 Iunie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul, cu domiciliul în Târgu-M,-,. B,.55, județul M și pârâtul Municipiul Târgu-M, cu sediul în Tg. M, P-ța -, nr. 3, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1910 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Procedura completă.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 19 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea cauzei pe data de 26 mai 2009, pe 3 iunie 2009, 9 iunie 2009, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.1910 din 02.12.2008, a Tribunalului Mureșs -a admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul mun. Municipiul Tg.M, prin Primar.

S-a anulat dispoziția nr.21312 din 14 mai 2008 emisă de Municipiul Tg.M și semnată de primar.

S-a stabilit în favoarea reclamantului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 modificată, pentru 1/2 parte din imobil - casă, atelier, șopron și o suprafață de 1777 mp teren - situat în Tg.M str.-.- nr.40, înscris în CG nr. 2506 Tg. M, nr. top 4705.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că rin p. contestația înregistrată la această instanță la data de 19 iunie 2008 sub nr-, reclamantul nac hemat în judecată în calitate de pârât pe Municipiul Tg.M, reprezentat în cauză de primarul mun.Tg.M solicitând instanței să dispună anularea dispoziției nr.21312 din 14 mai 2008 emisă de pârât și obligarea pârâtului la stabilirea și plata de despăgubiri către reclamant pentru imobilul casă atelier șopron și teren în suprafață de 1777 mp înscris în CF 2506 Tg.M nr.top.4705.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul în litigiu a constituit proprietatea numiților, și, născută, iar ulterior în baza sentinței civile nr. 21 din 28.04.1971 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. 1947/1970, s-a dispus anularea în parte a certificatului de moștenitor nr.1184/1969 și obligarea persoanelor amintite să recunoască dreptul de proprietate al Statului R pentru o suprafața de 564 mp teren intravilan clădire și curte, precum și dreptul de proprietate în stare de indiviziune forțată asupra unei suprafețe de teren - curte de 145 mp din imobilul pentru care se solicita acordarea de măsuri reparatorii.

Reclamantul a susținut că dispoziția atacată este nelegală întrucât în anul 1941 bunicul său a cumpărat imobilul intravilan situat în Tg. M, str. -. -, nr. 40, înscris în CF 2506 Tg. M, nr. top 4705, constând din casă de lemn compusă din trei camere și teren în suprafață de 1777 mp. În anul 1930 consolidat casa și construit lângă cele trei camere, o bucătărie, cameră și baie din cărămidă pe fundație de beton. Locuința avea în total 104 mp. a introdus apă, canalizarea, energia electrică și gazul metan.

În același an a construit un atelier compus din 2 încăperi și un birou, din cărămidă pe fundația de beton cu o suprafață totală de 135 mp și un șopron din lemn pentru depozitarea materialelor pe o suprafață de 58 mp, construcțiile fiind evidențiate pe schița anexată.

Valoarea tuturor construcțiilor fost estimată la 01.10.1960, la suma de 114.900 lei conform fișei mijlocului fix întocmită de I Tg. M, anexată.

Se mai arată că atelierul fost dotat cu mașini, unelte, utilaje și scule pentru executarea lucrărilor de mecanică, montare, întreținerea și repararea mașinilor și utilajelor pentru industria de morărit, fiind singura unitate de acest gen din jud. M și a funcționat sub denumirea ", atelierul de rubricarea cilindrului și repararea mașinilor de moară.

Reclamantul a arătat că bunicul său a locuit împreună cu familia la casa indicată, până la deces în anul 1964, 20.12. În anul 1948, atelierul cu toate dotările a trecut în proprietatea Statului și administrarea directă a Comitetului provizoriu al Jud. M, Secția gospodărie și industrie locală, funcționând în continuare sub denumirea " ".

Se mai arată că potrivit deciziei 880/1950 a Comitetului Provizoriu al jud. M, începând cu data de 01.06.1950 un număr de 27 de unități economice printre care și atelierul " ", au fost comasate într-o singură întreprindere cu denumirea "întreprinderile internaționale", cu sediul principal în Tg.

Reclamantul a mai arătat că pe parcursul anilor atelierul a făcut parte din întreprinderile:, până în anul 1976 când datorită sistematizării zonei CFR Tg. M, atelierul, șopronul și casa de locuit au fost demolate în vederea construirii unor blocuri de locuințe. Masa succesorală rămasă după decesul bunicului la 20.12.1964, s-a compus din imobil intravilan cu clădiri situate în Tg. M, str. -. -, nr. 40, înscris în CF 2506 Tg. M, nr. top 4705 în suprafață de 1777 mp dobândit prin cumpărare în anul 1914 moștenitori fiind, fii și, născută în calitate de nepoată de fiu, conform certificatului de moștenitor nr. 1184 din 20.12.1969 eliberat de Stat al jud.

S-a mai arătat că prin sentința civilă nr. 21/28.04.1971 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar 1947/1970, a fost admisă în parte acțiunea formulată de Întreprinderea Tg. M și s- dispus anularea în parte certificatului de moștenitor menționat și a obligat pârâții, moștenitori lui, să se recunoască dreptul de proprietate a Statului Român asupra suprafeței de 564 mp teren intravilan clădit și curte și a dreptului de proprietate în stare de indiviziune forțată a suprafeței de 145 mp teren, cât și asupra intrării din imobilul înscris în CF 2506 Tg. M, nr. top 4705 ce are suprafața totală de 1777 mp situat în Tg. M, str. -. -, nr. 40. Prin aceeași decizie pârâții au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate al Statului Român asupra tuturor clădirilor aflate pe terenul în suprafață de 564 mp format din atelier, camere pentru birou și șopron din scândură.

S-a arătat că în decizia 880/05.05.1950 a Comitetului Provizoriu al Jud. M s-a menționat că s-au comasat într-o singură întreprindere cu denumirea "Întreprinderile internaționale" cu sediul în Tg. M, întreprinderile și organizațiile comerciale menționate în acel act, între care fost și atelierul de reparații " ", situat în Tg. M, str. -. -, nr. 40, reținându-se în mod greșit că în decizia prin care s-a dispus comasarea nu se face mențiune, deoarece atelierul care a aparținut bunicului reclamantului cu noua denumire, fost naționalizat în anul 1948 și dat în administrarea Comitetului provizoriu al jud. M, secția gospodărie și industriei locale ca dovadă că prin decizia menționată, acel Comitet a dispus comasarea. Din copia fidelă a CF 2506 Tg. M, a rezultat că imobilul din Tg. M, str. -. -, nr. 40 format proprietatea bunicului reclamantului și numai după decesul acestuia și dezbaterea succesiunii au fost înscriși moștenitorii, și, născută. Statul Român a fost considerat proprietar asupra suprafeței 564 mp teren în indiviziune forțată, ca urmare a faptului că după naționalizarea atelierului fost în posesia unei organizații socialiste timp de 2 ani anterior adoptării Decretului 218/1960, astfel cum s-a menționat în considerentele sentinței civile 21/28.04.1971 pronunțată de Tribunalul Mureș.

Reclamantul a arătat că prin sentința civilă 21/28.04.1971 pronunțată de Tribunalul Mureș, moștenitorii lui au fost obligați să recunoască Statului Român un drept dobândit abuziv, în primul rând prin naționalizare și în al doilea rând în baza unui act normativ neconstituțional. Tot abuziv susține a fi și preluarea prin decizia 385/20.01.1975 a Comitetului executiv al fostului Consiliu Popular al jud. M, a cotei de din imobil, proprietatea numitei, născută, deoarece Decretul 223/1974 a fost și el neconstituțional. Chiar dacă ar fi încasat suma de 559 lei consemnată la CEC reprezentând contravaloarea cotei sale părți din imobil, dispozițiile Legii 10/2001 privitoare la dreptul său la despăgubiri sunt aplicabile. Pe de altă parte trecerea în proprietatea Statului român a unei suprafețe din imobil fost abuzivă, nu poate fi considerată legală nici ieșirea din indiviziune aprobată prin Decizia 39/31.01.1076 a Comitetului executiv al fostului Consiliu Popular al jud. prin care dobândit dreptul de proprietate și asupra cotei de care a aparținut numiților și. Cota parte din imobil care a aparținut lui a trecut în proprietatea Statului Român tot abuziv pe dată ce nu s- identificat actul.

Faptul că certificatul de moștenitor nr. 1184/20.12.1969 a fost anulat numai în parte nu are nici relevanță în privința caracterului abuziv de trecere în proprietatea Statului a imobilului. Sentința civilă nr. 21/28.04.1971 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a bazat pe acte care au atestat dreptul de proprietate dobândit în mod abuziv de către Statul Român. Din certificatul de moștenitor 188/10.07.2001 eliberat de Notarul Public, a rezultat că reclamantul este moștenitor al defunctului, tatăl reclamantului. Reclamantul arată că este moștenitor al bunicului, ceilalți fii ai bunicului său fiind decedați anterior și fiind îndreptățit la despăgubiri pentru imobilul care fost situat în Tg. M, str. -. -, nr. 40.

Reclamantul a invocat în drept dispozițiile art. 1, 11 alin. 6 și 7 și art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001, modificate și completate.

Reclamantul a anexat la cerere, următoarele înscrisuri în copie: copia fidelă a CF 2506 Tg. M; extras CF nr. 2506 Tg. M, eliberat la 15.10.1969; extras CF 2506 Tg. M, eliberat la 04.08.1975; fișa mijlocului fix, clădire de producție, atelier mecanic fină nr. 1003 din 01.10.1960 completată de II SRL; fișa mijlocului fix șopron din scândură nr. 1004, completată la 01.10.1960 de II Tg. M; copia inventarului atelierului cuprinzând mașini existente în acel atelier la 15.05.1950; situația imobilului înscris în CF 2506 Tg. M până la naționalizarea din 1948; fila cu antet ""; copia deciziei nr 880/1950 a Comitetului Provizoriu al Jud. M din 05.05.1950, copia certificatului de moștenitor nr. 1184/1969; copia certificatului de moștenitor 188/2001; acțiunea formulată de Tg. M către Judecătoria Tg. M; copia planului cadastral întocmit de Tg. M, copia extinderii ansamblului de locuințe P-ța Tg. M întocmit de Tg. M, copiile certificatelor de deces a numiților,; copia certificatului de naștere al reclamantului.

Pârâtul Mun. Tg. Maf ormulat întâmpinare (filele 53-55 dosar), prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant, arătând, în acest sens că imobilul a trecut în proprietatea Statului în patru etape:

1.Din cuprinsul copiei fidele de CF 2506 Tg. M (poziția B:22) precum și din cuprinsul Sentinței civile nr. 21/28.04.1971 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1947/1970, prin care a rezultat că: "564 mp teren intravilan clădit și curte" și "dreptul de proprietate în stare de indiviziune forțată asupra unei suprafețe de teren - curte de 145 mp" din imobilul a trecut în proprietatea Statului în urma anulării Certificatului de moștenitor 1184 din 20.12.1969. S-a menționat faptul că prin hotărârea judecătorească s-a dispus anularea certificatului de moștenitor și nu constatarea nulității absolute. Având în vedere efectele juridice pe care le produce o anulare - "ex nunc"- s-a apreciat că preluarea părții de imobil s-a produs la acea dată de la proprietarii înscriși în cartea funciară, actul de preluare, fiind o hotărâre judecătorească.

Pârâtul Mun. Tg. Maa rătat că trecerea la Stat a suprafeței de "564 mp teren intravilan clădit și curte" și dreptul de prpoprietate în stare de indiviziune forțată asupra unei suprafețe de teren - curte de 145 mp" este efectul imediat al unei hotărâri judecătorești nefiind incidente prevederile art. 2 alin. 1 din Legea 10/2001. Acea hotărâre judecătorească nu poate fi inclusă în categoria celor prevăzute de prevederile art. 2 alin. 1, lit. b din Lege.

2. Cota de parte, proprietatea numitei, născută, din porțiunea de imobil rămasă în proprietatea particulară, după anularea Certificatului de moștenitor 1184/20.12.1969, a trecut în proprietatea Statului Român, contra plată, prin Decizia 385 din 20.09.1975 al Comitetului executiv din cadrul fostului Consiliu popular al jud. M emis în baza Decretului nr. 223/1974.

Din cuprinsul Deciziei 385/1975 a rezultat că la acea dată imobilul era compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cameră și 1 baie cu un teren de 1.213 mp evidențiat în aceeași carte funciară sub aceleași nr. top.

Potrivit procesului - verbal 284/27.04.1976 imobilul sus descris fost evaluat la suma de 2.236 lei atribuindu-i-se pentru cota de parte suma de 559 lei, consemnată la CEC prin dispoziția 242/0907.1976.

3) Cota de parte din imobilul sus - descris, proprietatea lui și () a trecut în proprietatea Statului român prin ieșirea din indiviziune, aprobată prin Decizia nr. 39 din 31.01.1976 al Comitetului executiv din cadrul fostului Consiliu popular al jud.

Potrivit deciziei, ieșirea din indiviziune a fost autorizată prin cumpărarea cotelor părți de proprietate susnumiților (cote de parte) cu suma de câte 1.241,30 lei fapt ce a rezultat și din cuprinsul procesul - verbal de evaluare nr. 267/20.03.1976 a Comisiei de evaluare din cadrul fostului Consiliu popular al jud. M, precum și din Referatul 842/22.01.1976 al fostului IJGCL

Din cuprinsul raportului nr. 842/22.01.1976 mai rezultă că la aceea dată imobilul era compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 antreu, suprafața construită fiind de 104 mp și teren aferent de 1.213 mp.

4) Din cuprinsul Referatului mai sus arătat a rezultat că la aceea dată Statul Român era deja proprietar asupra cotei de parte din imobil, adică nu numai asupra cotei părți de proprietate a numitei, născută preluată prin Decizia 385/1975, dar și asupra cotei de proprietate ce a aparținut lui, potrivit copiei fidele de CF (de parte întreg imobilul rămas în proprietate privată după anularea Certificatului de moștenitor nr. 1184 din 20.12.1969).

Pârâta arată că, cu privire la bunurile mobile invocate de reclamant în cererea de restituire și actele depuse la dosar nu s- putut stabili existența acestora în patrimoniul foștilor proprietari, și nici existența acestora la data intrării vigoare Legii, astfel cum impun prevederile art. 6 alin. 2, potrivit cărora " sunt exceptate de la beneficiul Legii bunurile care au fost înlocuite, casate sau distruse".

Pârâta mai susține că reclamantul nu a depus documentele din care să rezulte că ar deține această calitate, de moștenitor, și după ceilalți trei foști proprietari.

Cu privire la petitul 2 al cererii de judecată respectiv cel prin care reclamantul tinde la obligarea municipalității la "stabilirea și plata despăgubirilor" aferente imobilului în speță s-a arătat că din momentul intrării în vigoare a Legii 247/2005 aceste atribuții aparțin exclusiv Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, instituție ce a luat ființă tocmai în baza dispozițiilor acestui act normativ. Pârâta amintește în acest sens de prevederile art. 13 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pârâtul a anexat la cerere în copie, actele care au stat la baza emiterii dispozițiilor atacate.

Pentru lămurirea împrejurărilor cauzei instanța a dispus luarea unui interogatoriu din oficiu reclamantului la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2008 (file 237 dosar).

De asemenea, pentru lămurirea stării de fapt existența și componența imobilelor construcții existente la momentul naționalizării, instanța a încuviințat proba testimonială solicitată de reclamant și a dispus în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008, audierea în calitate de martor, numitului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin dispoziția nr.21312 din 14 mai 2008 emisă de Municipiul Tg.M prin primar, s-a respins cererea reclamantului, de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat administrativ în Tg.M,- evidențiat în CF 2506 Tg.M, nr.top.4705.

S-a reținut în considerentele dispoziției atacate că, pe de o parte, prin sentința civilă a Tribunalului Mureș în dosarul nr. 1947/1970 s-a dispus anularea în parte și nu constatarea nulității absolute certificatului de moștenitor nr. 1184/20.12.1969, adică hotărârea judecătorească nu a avut efect retroactiv. Astfel trecerea în proprietatea Statului porțiunii de imobil descrisă în Sentința civilă nr. 21/1971 nu putut fi caracterizată a fi una abuzivă în sensul Legii 10/2001, aceasta fiind dispusă de instanța de judecată (nefiind incidente prevederile art. 2 alin. 1, lit. b) transferul dreptului de proprietate conform efectului constitutiv al înscrierii în cartea funciară (art. 17, alin. 1 din Decretul - a avut loc în acel moment de la proprietarii tabulari înscriși sub nr. B: 17-20. Cota de parte din porțiunea de imobil rămas în proprietatea particulară trecut la Stat în urma ieșirii din indiviziune pe cale amiabilă - care la fel nu poate fi calificată ca fiind o preluarea abuzivă.

Pe de altă parte, s-a reținut în considerentele dispoziției atacate că reclamantul a dovedit calitatea de moștenitor doar după defunctul, prin CM nr.188/2001, fără a depune acte doveditoare a calității sale de moștenitor după ceilalți coproprietari tabulari dinainte de naționalizare.

Pârâtul a susținut așadar că în cauză nu se poate vorbi de o preluare abuziva pentru partea de teren în suprafață de 564 mp - intravilan clădit și curte, precum și pentru porțiunea de 145 mp curte în stare de indiviziune forțată, prin care s-a stabilit printr-o hotărâre judecătoreasca dreptul de proprietate la Statului R (sentința civilă nr 21/1971)

Pe de alta parte, cu privire la cealaltă parte de imobil, pârâtul contestă calitatea reclamantului de persoană îndreptățită conform prevederilor art.4 alin.2 din Legea 10/2001, arătând că reclamantul nu a dovedit calitate sa de moștenitor a coproprietarilor.

Reclamantul susține că imobilul a fost preluat în mod abuziv, de către Statul R și că are calitatea de persoană îndreptățită după coproprietarii și și fiind persoana îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în înțelesul art. 4 alin.2 din Legea 10/2001, pentru imobilul litigiu.

Pentru a răspunde la aceste susțineri ale părților, instanța a apreciat că se impune în primul rând lămurirea împrejurărilor cauzei, astfel cum reiese din probele administrate în cauză -înscrisuri, interogatoriul reclamantului și declarația martorului.

Din cuprinsul copiei fidele a cărții funciare nr.2506 Tg. M (filele 8-9, 11-12 dosar), reiese că imobilul în litigiu a constituit proprietatea lui (bunicul reclamantului - poziția B1 din CF) dobândită prin cumpărare în anul 1914. Ulterior, în anul 1969, în baza certificatului de moștenitor nr.1184/1968 dreptul de proprietate asupra imobilul în litigiu s-a înscris în favoarea moștenitorilor, și, născuta (pozițiile -20 din CF - fila 11 dosar).

Din cuprinsul foii A, a cărții funciare amintite și din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.1184/1968 (existent în copie la fila 13 dosar), reiese că imobilul în litigiu avea o suprafața de 1777 mp

Din aceasta suprafața, în baza sentinței civile nr.21/1971 a Tribunului M s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului R asupra unei suprafețe de 564 mp teren și asupra construcțiilor: atelier, camere pentru birou si șopron, iar asupra unei suprafețe de 145 mp teren s-a înscris dreptul de proprietate în indiviziune forțată, în favoarea Statului R (poziția din CF - fila 11 dosar).

Sentința civilă nr. 21/1971 a Tribunului M care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al Statului R la poziția din cartea funciară, a avut în vedere anularea certificatului de moștenitor nr.1184/1969 reținând prevederile Decretului nr.218/1960 (filele 35-38 dosar).

A urmat apoi și o ieșire din indiviziune, în baza deciziei nr.39 din 1976, prin care Statul Rac umpărat cotele de cate parte aparținând coproprietarilor si, contra unei sume de către 1.241,30 lei (filele 33-34 dosar).

Instanța a mai constatat că la dosarul cauzei există următoarele acte de preluare a imobilului de către Statul Român: nr.880/1950 (filele 25-26 dosar), în urma comasării întreprinderilor (filele 25-26 dosar) și Decretul nr. 223/1997 (cota de parte ce a aparținut lui ).

Coroborând aceste date, instanța concluzionează că în speță, imobilul a aparținut inițial bunicului reclamantului, imobilul fiind dobândit prin cumpărare în anul 1914. Ulterior, la decesul acestuia s-a dezbătut succesiunea în fața notarului public, emițându-se CM nr-. În urma acestei dezbateri succesorale, dreptul de proprietate s-a înscris în favoarea lui celor patru copii ai lui, în cote egale, de cate parte.

A avut loc apoi o ieșire din indiviziune prin care Statul Rac umpărat cotele de coproprietate al lui si contra plătii unei sulte compensatorii (decizia nr.39/1976 - filele 33-34 dosar).

Cota de parte a lui a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 223/1997 (fila 110-111).

Nu există la dosarul cauzei vreun titlu de preluare de către Stat, a cotei de parte ce a aparținut lui.

Cu privire la caracterul preluării imobilului de către Statul R, instanța a avut în vedere că partea din imobil ocupată de atelier a fost preluată de către Statul R deciziunea nr.880/1950.

Această stare de fapt reiese cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 21/1971 a Tribunalului Mureș. În cuprinsul acestei hotărâri s-a reținut că: "din probele administrate, toate clădirile cu destinația de ateliere, birou și șopron magazie, precum și terenul aferent indicat pe schița de la fila 93, s-au aflat în mod continuu în folosința și posesiunea organizațiilor socialiste susmenționate din anul 1950, posesie care nu avea la bază nici un titlu, întrucât aceste construcții și terenul aferent nu au fost nici naționalizarea, nici expropriate și nici trecute în favoarea statului în baza altor acte normative. Or, așa fiind asupra lor dovedit proprietar statul în baza art. III din Decretul nr. 218/1960 completat cu Decretul 712/1966, întrucât sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de aceste acte normative. Față de această situație, s- conchis că într-adevăr, aceste bunuri nu puteau forma obiect al transmisiunii succesorale după defunctul, fiind decedat la data de 20.12.1964, fapt pentru care certificatul de moștenitor, în parte, este anulabil" (fila 36 verso dosar fond).

În consecință, argumentele reținute pentru anularea CM nr.1184/1969 au avut în considerare dispozițiile /1960 - act normativ considerat de legiuitor ca fiind abuziv.

Din aceste motive, instanța a apreciat că nu pot fi primite apărările pârâtei în sensul că pentru cota din imobil cu privire la care s-a anulat certificatul de moștenitor amintit și s-a înscris dreptul de proprietate al Statului R, părțile nu s-ar afla în prezența unei preluări abuzive.

De asemenea, în aceste condiții instanța a apreciat că nu poate produce efecte nici sistarea ulterioara a indiviziunii în baza deciziei nr.39/1976 (filele 33-34 dosar), întrucât acea deciziune viza cumpărarea cotelor părți din imobil de către Întreprinderea județeană de gospodărie comunală și locativă pentru o sultă derizorie.

Acea decizie constituie un act de autoritate, aspect care reiese si din faptul că nu cuprinde manifestarea de voință a coproprietarilor si.

Este cunoscut faptul că în regimul politic din acea vreme se urmărea constituirea unei singure proprietății - proprietatea statului - astfel că nu s-a putut reține că acea sistare de indiviziune a constituit și voința coproprietarilor.

În lipsa unui act de ieșire din indiviziune care să cuprindă manifestarea de voință a tuturor coproprietarilor instanța a apreciat că acea decizie nu poate produce efecte, fiind un act abuziv.

Prin decizia nr.385 din 20 septembrie 1975 Comitetului executiv al Consiliului Popular al jud. M, s-a preluat contra plata, în temeiul Decretului 223/1974, cota de parte a lui (filele 110-111 dosar).

Nu reiese actul de preluare a cotei de parte ce a aparținut lui.

Instanța a reținut însă că după preluarea imobilului, Statul R s-a comportat ca un proprietar asupra întregului imobil înscris în CF 2506 Tg.

Instanța a avut în vedere în acest sens că potrivit considerentelor dispoziției atacate în prezenta cauză și potrivit declarației martorului, atât atelierul și anexele cât și casa de locuit au fost demolate, întregul teren fiind în prezent ocupat de blocuri.

Statul Rap rocedat așadar și la o preluare în fapt a cotei de parte ce a aparținut lui, fără a deține vreun titlu, această preluare având un caracter abuziv.

Instanța a reținut că în cauză părțile nu află în prezența unei preluări abuzive în înțelesul art. 2 din Legea 10/2001a întregului imobil înscris în Tg. M nr. top 4705, care la momentul preluării era compus din următoarele construcții: casa, atelier, șopron și din 1777 mp teren.

Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că reclamantul dovedește calitatea sa de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art.4 din Legea 10/2001, doar pentru o cotă de parte din imobil.

Instanța a avut în vedere în acest sens că reclamantul a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită pentru cota de din imobil în calitate de descendent al coproprietarului (conform certificatului de naștere existent în copie la fila 50 dosar).

Reclamantul este nepot de frate (colateral privilegiat) a coproprietarilor, si.

De asemenea, instanța a apreciat că reclamantul a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită pentru cota de parte ce a aparținut unchiului sau, decedat în anul 1885 (conform certificatului de deces de la fila 47 dosar), întrucât potrivit prevederilor art. 659 si art.663 din Codul civil, reclamantul este colateral privilegiat.

Coproprietarul nu a avut copii, potrivit declarației reclamantului dată cu ocazia interogatoriului luat din oficiu la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2008, iar soția acestuia a decedat la data de 27 iulie 1988 (conform actului de deces de la fila 48 dosar).

Prin urmare, în lipsa unor moștenitori legali din prima clasa de moștenitori (clasa descendenților), reclamantul are calitate de moștenitor legal a defunctului, în calitate de colateral privilegiat.

Instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită pentru acordarea de măsuri reparatorii după coproprietara, întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus vreun act de stare civilă cu privire la aceasta coproprietară. În plus, reclamantul a precizat la interogatoriul luat din oficiu, că nu știe dacă numita ( reclamantului) este în viață sau a decedat.

În aceste condiții, instanța a apreciat că la acest moment nu se poate stabili dacă reclamantul poate solicita acordarea de măsuri reparatorii pentru cota parte de parte ce a aparținut lui, întrucât nu se poate stabili dacă sunt aplicabile prevederile art.4 lit.b din Legea 10/2001.

Cu privire la cota de parte ce a aparținut lui, cu toate de reclamantul are calitatea de colateral privilegiat (nepot de frate), instanța are în vedere faptul că numitul are un descendent. Așa cum a arătat reclamantul la interogatoriul luat din oficiu, numitul are o fiică, care în prezent locuiește în Ungaria.

Instanța a apreciat că în cauză aplicabilitatea prevederilor art.4 alin.2 din Legea 10/2001 trebuie analizata în raport de principiul proximității gradului de rudenie. Reclamantul nu este moștenitor legal al defunctului întrucât este îndepărtat de la moștenirea legală, de descendent. Nu s-a probat existenta unei renunțări la moștenire sau neacceptare a moștenirii de către descendent, astfel că reclamantul să poate fi considerat succesor legal. Reclamantul nu a probat nici faptul că ar fi succesor testamentar.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că în cauză se constată prezența unei preluări abuzive a întregului imobil, însă reclamantul a dovedit calitatea de persoana îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001 pentru o cota de parte din imobil.

În consecință, s-a impus analizarea caracterului de măsuri reparatorii la care este îndreptățit reclamantul, pentru o cota de parte din imobilul in litigiu, descris mai sus.

Instanța a avut în vedere în acest sens, că dispozițiile art.1.1 si 1.2 din Legea 10/2001, consacra principiul conform căruia restituirea în natură primează. Doar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă persoana îndreptățită poate primi măsuri reparatorii prin echivalent (compensarea cu un alt bun sau servicii sau despăgubiri conform titlului VII din Legea 247/2005).

Doar în acest mod se poate asigura o reparație justă a privării de proprietate.

În cauză, tribunalul a constatat că nu este posibilă restituirea în natură întrucât întregul teren în litigiu este ocupat de blocuri, iar vechile construcții ale foștilor proprietari tabulari au fost demolate. Această stare de fapt reiese din însăși dispoziția atacată, în care s-a consemnat că potrivit datelor comunicate de arhitectul șef, amplasamentul fostului imobil (construcții) din strada -.- nr.40 este ocupat de o parte a blocului de locuințe nr.58 din strada -.-, blocul de locuințe nr.35 de pe strada - - și de acces la blocuri (fila 6 dosar).

Instanța a reținut așadar că imobilul teren în suprafață de 1777 mp în litigiu nu este liber în înțelesul dispozițiilor Legii 10/2001, astfel că în temeiul dispozițiilor art.1.1 si art.1.2 si art.4 alin.2 din Legea 10/2001, se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII din Legea 247/2005 pentru o cota de parte.

De asemenea, în temeiul art.10 alin.8 din Legea 10/2001 aceeași formă de reparație se impune și pentru parte din construcțiile demolate, și anume: casa, atelier și șopron din Tg.M strada -. - nr.40. Conform declarației martorului, atelierul în discuție era cunoscut sub denumirea de "Atelierul patronului " (fostul atelier ), iar strada avea denumirea de (denumire schimbata apoi în strada -.-).

Pentru aceste considerente instanța a apreciat că susținerile reclamanților referitoare la nelegalitatea dispoziției Primarului mun. Tg. M sunt întemeiate în parte, impunându-se anularea acesteia în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII din Legea 247/2005, pentru cota de 1/.2 parte din imobil.

Instanța a luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât reclamantul cât și pârâtul Municipiul Tg.

Prin apelul declarat reclamantul apelant solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul acordării în favoarea sa a măsurilor reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru întregul imobil, casa, atelier, șopron și teren în suprafață de 1777 mp, situat în Tg.M, str.-.- nr.40, înscris în CF 2506 Tg.M, ntr.top.4705.

În motivele de apel reclamantul arată că prima instanța a reținut ca imobilul in litigiu a format proprietatea bunicului meu dobândita prin cumpărare in anul 1914 ( 8-9,11-12). In baza certificatului de moștenitor nr. 1184/ 1969 dreptul de proprietate asupra imobilului s-a înscris în favoarea moștenitorilor, și născuta ( 11).

Din suprafața de 1777 mp, în baza sentinței civile nr. 21/1971 a Tribunalului județean M s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului R asupra unei suprafețe de 564 mp teren si asupra construcțiilor, atelier, camere pentru birou si șopron, iar asupra unei suprafețe de 145 mp teren s-a înscris dreptul de proprietate în indiviziune forțată în favoarea Statului R ( 11)

Sentința civila nr. 21/1971 a Tribunalului județean M care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al Statului R la poziția B 22 din CF a avut în vedere anularea certificatului de moștenitor nr. 1184/1969 reținând prevederile Decretului nr. 218/1960(35-38)

A urmat apoi o ieșire din indiviziune în baza deciziei nr. 39/1976 prin care Statul Rac umpărat cotele de câte aparținând coproprietarilor si contra unei sume de cate 1241,30 lei (33-34). Cota de a lui a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.223/18974 (110-111).

Nu există la dosarul cauzei vreun titlu de preluare de către Stat a cotei de 1/4 parte ce a aparținut lui.

Partea din imobil ocupată de atelier a fost preluată de către Statul R prin deciziunea nr. 880/1950.

Aceasta stare de fapt reiese din cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 21/1971 a Tribunalului județean M în care se arată că toate clădirile cu destinația de atelier, birou și șopron magazie, precum și terenul aferent indicat pe schița de la fila 93 s-au aflat în mod continuu în folosința și posesiunea organizațiilor socialiste din anul 1950, posesie care nu avea la baza nici un titlu, întrucât aceste construcții și terenul aferent nu au fost naționalizate, expropriate și nici trecute în favoarea Statului în baza unor acte normative. Asupra lor a devenit proprietar Statul în baza art. III din Decretul nr. 218/1960 completat cu Decretul nr. 712/1966. Față de aceasta situație s-a conchis că aceste bunuri nu puteau forma obiect al transmisiunii succesorale după defunctul. In consecință argumentele reținute pentru anularea certificatului de moștenitor nr. 1184/1969 au avut în considerare dispozițiile Decretului nr. 218/1960, act normativ considerat de legiuitor ca fiind abuziv.

Din aceste motive prima instanță a apreciat că nu poate produce efecte nici sistarea ulterioară a indiviziunii în baza deciziei nr. 39/1967 (33-34) întrucât acea decizie viza cumpărarea cotelor părți din imobil de către întreprinderea județeană de gospodărie comunala si locativă, pentru o sultă derizorie.

Acea decizie constituie un act de autoritate, aspect care reiese și din faptul că nu cuprinde manifestarea de voință a coproprietarilor si.

În drept au fost invocate prev. art.182, 284, 287-288, 292, 294-295 Cod procedură civilă.

Pârâtul Municipiul Tg.M prin apelul formulat solicită admiterea apelului, desființarea integrală a hotărârii atacate iar pe fond respingerea contestației.

În motivele apelului pârâta arată că deși se reține că imobilul a format proprietatea tabulară a numiților:, si și, născută, potrivit înscrierilor de sub poziția B: 17-20 din CF nr. 2506 -Tîrgu M, înscriere ce s-a tăcut în baza Certificatului de moștenitor nr. 1 184/1968, totuși se are în vedere că partea de imobil ocupat de atelier ar fi fost preluat prin nr. 880/1950, adică anterior întocmirii Certificatului de moștenitor.

Consideră, așa cum am susținut și în fața instanței de fond, și în motivarea Dispoziției contestate, imobilul din speță a trecut în proprietatea Statului în patru etape, după cum urmează:

1. -"564 mp teren intravilan clădit și curte"și"dreptul de proprietate în stare de indiviziune forțată asupra unei suprafețe de teren-curîe de 145 mp"în baza sentinței civile nr. 21/28.04.1971, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. 1947/1970 prin care s-a dispus anularea Certificatului de moștenitor 1184 din 20.12.1969.

2. - Cota de^1/4din porțiunea de imobil rămasă în proprietate particulară după anularea Certificatului de moștenitor nr. 1184 din 20.12.1969 proprietatea numitei, născută, a trecut în proprietatea Statului Român, contra plată, prin Decizia nr. 385 din 20 septembrie 1975 al Comitetului executiv din cadrul fostului Consiliu popular al județului M, emis în baza Decretului nr. 223/1974.

Din cuprinsul Deciziei nr. 385/1975 rezultă că la aceea dată imobilul era compus din 3 camere, l bucătărie, l și l baie cu un teren aferent de 1.213 mp, evidențiat în aceeași carte funciară sub același nr. top.

Potrivit Procesului-verbal de evaluare nr. 284/27.04.1976 imobilul sus descris a fost evaluat la suma de 2.236 lei (rol), atribuindu-se pentru cota parte preluată suma de 559 lei (rol), consemnată la CEC prin dispoziția de plată nr. 242/09.07.1976.

3. - Cota de parte din aceeași porțiune de imobil rămasă în proprietate particulară după anularea Certificatului de moștenitor nr. 1184 din 20.12.1969, proprietatea lui și (), a trecut în proprietatea Statului Român prin ieșire din indiviziune, aprobată (și nu dispusă) prin Decizia nr. 39 din 31 ianuarie 1976 al Comitetului executiv din cadrul fostului Consiliu popular al județului

Potrivit deciziei, ieșirea din indiviziune a fost autorizată prin cumpărarea cotelor părți de proprietate a susnumiților (câte parte) cu suma de câte 1. 241.30 lei (rol), fapt ce rezultă și din cuprinsul Procesului-verbal de evaluare nr. 267/20.03.1976 a Comisie de evaluare din cadrul fostului Consiliu popular al județului M, precum și din Referatul nr. 842/22.01.1976 al fostului IJGCL

Din cuprinsul Referatului nr. 842/22.01.1976 mai rezultă că la aceea dată imobilul era compus din 3 camere, l bucătărie, l, l baie, l antreu, suprafața construită fiind de 104 mp și teren aferent de 1.213 mp.

4. - Cota de 1/4 parte din porțiunea de imobil rămas în proprietate particulară, proprietatea lui .

Trecerea în proprietatea Statului a acestei cote de imobil rezultă doar din cuprinsul Referatul nr. 842/22.01.1976 al fostului IJGCL M, în speță nu s-a putut identifica titlul în baza căreia aceasta a trecut la Stat

Astfel că prevederile Legii nr. 10/2001 sunt incidente în speță doar asupra cotelor de proprietate preluate de la, născută, - prevederile art. 2, lit. i) și cel ce aparținea lui, - prevederile art. l din lege și a Normelor metodologice de aplicare unitară a legii aprobate prin HG nr. 250/2007, Cap. l, pct. l, lit. e), potrivit cărora"faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă"

S-a mai rătat că contrar celor reținute de instanță, prin Decizia sus indicată nu s-a dispus, ci doar s-a autorizat ieșirea din indiviziune, între cele două noțiuni existând o mare diferență.

In speța de fața, de altfel ca în toate cazurile, consideră că încadrarea preluării ca fiind abuzivă sau nu trebuie făcută cu trimitere la situațiile avute în vedere de către legiuitor prin art.2 alin.1, lit.a-i din lege și nu prin simpla afirmație"suntem în prezența unei preluări abuzive în înțelesul art.2 din Legea nr. 10/2001".

Consideră dispoziția atacată ca fiind legală și temeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr.1910 din 01.12.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și, în consecință, respingerea contestației formulate de către .

In drept și- întemeiat susținerile pe prevederile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului, prev. de art.294-295 Cod procedură civilă, în limitele prevăzute de lege, Curtea va admite apelul declarat de reclamantul, pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul copiei fidele a CF nr.2506 Tg.M reiese că a fost proprietatea lui - bunic al reclamantului, dobândită prin cumpărare în anul 1914, iar prin certificatul de moștenitor nr.1184/1968, dreptul de proprietate s-a înscris în favoarea moștenitorilor:, și născută (17-20) asupra imobilului în litigiu cu suprafața de 1777 mp.

Prin dispoziția nr.21312 din 14.05.2008 emisă de Primăria Tg.M prin primar, s-a respins, cererea reclamantului, de acordare a despăgubirilor în echivalent pentru imobilul situat în Tg.M, str.-.-, nr.40, evidențiat în CF 2506 Tg.M nr.top.4705 (8-9, 11-12).

Prin sentința civilă nr.21/1971, pronunțată în dosarul nr.1947/1970 s-a dispus anularea în parte a certificatului de moștenitor nr.1184/20.12.1969 și prin care s-a obligat de instanță transferul dreptului de proprietate și al înscrierii în CF, sub nr. -20, deci cota de parte a rămas în proprietate particulară, trecut la stat, pentru suprafața de 564 mp teren intravilan clădit și curte în suprafață de 145 mp teren.

Totodată rezultă din sentință că pârâții au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate și asupra tuturor clădirilor aflate pe terenul în suprafață de 564 mp, format din ateliere, cameră pentru birou și șopron din scândură. După care în baza deciziei nr.39/1976, Statul Român a cumpărat cotele de câte aparținând coproprietarilor și, la contravaloarea de cote 1241,30 lei (33-34 dosar).

Coroborând actele de preluare a Statului Român, respectiv decizia nr.880/1950 (25-26) și Decretul nr.223/1997, cota de a aparținut lui (născută ), dar nu există acte de preluare de la, deci argumentele reținute pentru anularea certificatului de moștenitor nr.1184/1969 sunt nelegale, astfel decizia nr.218/1960, a avut un caracter abuziv la ieșirea din indiviziune, deci statul nu a cumpărat toate activele coproprietarilor.

Prin urmare, decizia nr.385/20.09.1975 proprietatea lui căsătorită a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr.223/1974, iar cota de îi revenea lui - deci preluarea a avut un caracter abuziv.

Față de aspectele arătate, reclamantul a dovedit că are calitate de persoană îndreptățită pentru cota de din imobil în calitate de descendent al coproprietarului, conform certificatului de naștere (50 dosar) și nepot de frate al coproprietarilor, respectiv ca și colateral privilegiat.

De asemenea, reținem că, coproprietarul nu a avut copii, iar soția acestuia a decedat la data de 27.07.1988 (48 dosar).

În consecință, Statul Român, de fapt, a preluat și cota de parte ce a aparținut lui, fără a deține un titlu, deci o preluare cu caracter abuziv.

Ca urmare, reclamantul a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art.4 din Legea nr.10/2001, doar pentru cota de parte din imobil, în calitate de descendent a lui și în calitate de nepot al lui.

Din actul notarial nr.1130.368/2001, rezultă că, fiica lui (decedat la 02.05.1969), deci anterior certificatului de moștenitor nr.1184 din 20.12.1969, a renunțat la toate drepturile de despăgubiri decurgând din acestea, în favoarea reclamantului la moștenire după bunicul.

Prin urmare, potrivit disp. art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, ca o consecință a celor prezentate, reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, conform titlului VII din Legea nr.247/2005 modificată pentru întreg imobilul - casă, atelier, șopron și a suprafeței de 1777 mp. teren, înscris în CF nr.2506 Tg.M, nr.top. 4705, Curtea va menține și restul dispozițiilor sentinței atacate.

În concluzie, pentru aceste motive în baza art.297 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul declarat, va schimba în parte sentința civilă atacată, în sensul că stabilește în favoarea reclamantului măsuri reparatorii și va menține restul dispozițiilor civile atacate, urmând a respinge ca nefondat apelul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în Târgu-M,-,. B,.55, județul M împotriva sentinței civile nr.1910 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Schimbă în parte sentința civilă atacată în sensul că stabilește în favoarea reclamantului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 modificată pentru întregul imobil - casă, Atelier, șopron și o suprafață de 1777 mp. teren situat în Tg.M, str.-.-, nr.40, înscris în CF nr.2506 Tg.M nr.top.4705.

Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Târgu-M, cu sediul în Tg. M, P-ța -, nr. 3, jud. M, împotriva aceleiași sentințe civile.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 Iunie 2009.

Președinte JUDECĂTOR 1: Nemenționat

Grefier

Red.AV

Tehnored.CC/4 exp.

29.07.2009

Jd.fd.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Speta Legea 10/2001. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Tg Mures