Speta Legea 10/2001. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 88/
Ședința publică din 16 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții Municipiul Tg.-M prin Primar, cu sediul în Tg.-M, P-ța -, nr. 3, jud. M și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, cu sediul în Tg.-M, str. -. -, nr. 1-3, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1818 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 8683/2002.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 19 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea cauzei pe data de 26 mai 2009, pe 3 iunie 2009, 9 iunie 2009, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1818 din 06.11.2008 a Tribunalului Mureșs -a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată la 11 decembrie 2007 de reclamantul, domiciliat în Tg. M,-,.8, jud. M, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Tg. M, cu sediul în Tg. M, P-ța -, nr.3, jud. M, C Locativ SA Tg. M, cu sediul în Tg. M,-, jud. M, -, domiciliat în Tg. M,-,. 10. jud. M, domiciliată în Tg. M,-,. l O, jud. M Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Prefectura M, cu sediul în Tg. M,-, jud. M și în consecință:
S-a modificat în parte Dispoziția nr.807 din 28.06.2002 a Primarului Municipiului Tg. M în sensul că:
- art.2 din dispoziția atacată va avea următorul conținut: "se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului, în condițiile Legii nr. 10/2001 - nemodificată, art.19 alin.2, constând în despăgubiri bănești în valoarea de 3679,039 lei care au fost stabilite prin Hotărârea nr.507/14.07.1997 a Comisiei Județene M pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 modificată prin Sentința civilă nr.691/2.02.1999 a Judecătoriei Tg. M și rămasă definitivă prin Decizia nr.195/R/25 februarie 2000 Curții de Apel Tg. M, iar diferența până la 220.926 lei valoare, actualizată de circulație a apartamentului 10 din Tg. M,-, stabilită prin expertiza tehnică de specialitate, se va acoperi prin titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital";
- art.3 din dispoziția atacată a fost modificată în sensul că înaintarea dispoziției modificate se va face și către Prefectura M dar și către Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-au menținut prevederile art. l din dispoziția atacată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.19 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declsarat apel în termen legal Primarul municipiului Tg.M și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Primarul municipiului Tg.M a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza pe fond, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr.247/2005, în vigoare la momentul pronunțării soluției instanței de fond, și stabilirea competenței Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de acordare a acestor măsuri.
În motivarea cererii s-a arătat că prin înscrisurile depuse pentru termenul de judecată din 11.12.2007 și 22.01.2007 reclamantul și-a precizat acțiunea, în condițiile în care prin cererea introductivă a solicitat anularea Dispoziției primarului municipiului Tg.M, nr.867/2002 și restituirea în natură a imobilului situat în Tg.M,-,.10, fără a solicita în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Această precizare de acțiune este inadmisibilă, raportat la prev. art.136 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 nemodificată, încălcând astfel principiul neretroactivității legii civile.
Potrivit art.19 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, în vigoare în prezent, dacă imobilul a fost vândut în condițiile Legii nr.112/1995, măsurile reparatorii prin echivalent ce se cuvin persoanei îndreptățite constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Această lege specială este reprezentată de Legea nr.247/2005, Titlul VII, care nu prevede posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, ci a titlurilor de despăgubire.
Legea nr.247/2005 este de imediată aplicare și în situația în care cererile au fost soluționate sub imperiul Legii nr.10/2001.
Prin apelul declarat, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii față de acest pârât.
În motivarea cererii s-a arătat că instanța de fond nu a analizat excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă.
Astfel, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că potrivit art.3 alin.1 pct.48 din HG nr.386/25.04.2007 Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă statul, ca subiect de drept și obligații în fața instanțelor, precum și în orice situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Sunt aplicabile în cauză prev. art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
S-a invocat de asemenea excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.691/02.02.1999 pronunțată de Judecătoria Tg.M rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.195/R/din 25.02.2000 a Curții de Apel Tg.M, în baza art.1201 Cod civil.
Scopul final urmărit de reclamant este același în ambele situații, se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Solicitarea reclamantului de acordare a despăgubirilor a îmbrăcat forma unei cereri de repunere în termenul prevăzut de disp. art.13 alin.4 din Legea nr.112/1995 inadmisibilă, motivat de faptul că la momentul la care a devenit irevocabilă sentința civilă mai sus arătată, acesta avea obligația solicitării și depunerii documentelor necesare în vederea achitării de către serviciile anume desemnate din cadrul Ministerul Economiei și Finanțelor a sumelor dispuse.
Ori reclamantul nu a depus documentele în vederea achitării sumelor stabilite.
Prin întâmpinarea depusă reclamantul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea cererii s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor raportat la art.37-40 și 31 alin.4 și 7 din Legea nr.10/2001 în vigoare la data depunerii notificării și atacării dispoziției în cauză are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor nu există autoritate de lucru judecat, deoarece prezenta are ca temei juridic prev. art.19 din Legea nr.10/2001.
În cauză este aplicabilă prevederea legală aflată în vigoare la data emiterii dispoziției primarului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu, în baza efectului devolutiv prev. de art.294, 295 Cod procedură civilă instanța constată că apelurile declarate sunt nefondate din următoarele considerente.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Tg.M, SC SA, - și soția constatarea nulității absolute a contractului privind vânzarea în baza Legii nr.112/1995 către chiriași a apartamentului situat în Tg.M,-,.10; restabilirea situației de carte funciară anterioară preluării abuzive a apartamentului de către stat în baza Decretului nr.223/1974 și restituirea în natură și liber de orice sarcini a apartamentului revendicat, cu obligația de plată la valoarea actualizată, a sumei de 17.432 lei, diferență de credit neachitat, cu cheltuieli de judecată, arătând că se impune anularea Dispoziției nr.867 din 27 iunie 2002 emisă de Primăria municipiului Tg.
În ședința publică din 16.10.2002 s-au disjuns capetele de cerere privind constatarea nulității absolute privind vânzarea (37) iar în ședința publică din 18.11.2002 în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea judecării contestației până la soluționarea irevocabilă a acțiunii civile având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare (76).
Prin decizia civilă nr.68/R din 25.01.2005 a Curtea de Apel Tg.M, pronunțată în dosarul nr.2182/2004/C s-au admis recursurile formulate de pârâți, au fost modificate hotărârile atacate și s-a respins acțiunea reclamantului pentru constatarea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
În ședința publică din 11.12.2007 (124) reclamantul a depus precizare de acțiune, arătând că contestația vizează natura și întinderea măsurilor reparatorii ce pot fi acordate (121) iar în ședința publică din 22.01.2008 (133), prin precizarea de acțiune (131) au fost chemați în judecată Prefectura județului M și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să se dispună obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la plata despăgubirilor bănești reprezentând contravaloarea apartamentului în cauză.
De menționat că prin Hotărârea nr.507 din 14.07.1997 a Comisiei Județene M pentru aplicarea Legii nr.112/1995 modificată și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.195/R din 25.02.2000 a Curții de Apel Tg.M s-au acordat reclamantului despăgubiri bănești în valoare de 3679,039 lei.
Din această stare de fapt și de drept rezultă că prin precizarea de acțiune formulată reclamantul a solicitat valoarea obiectului pierdut, respectiv a apartamentului din litigiu, deoarece petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a fost respinsă prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, astfel încât sunt aplicabile în cauză prev. art.132 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Referitor la norma de drept aplicabilă prin decizia nr.LII din 04.06.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.140 din 22.02.2008 s-a statuat că prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, astfel cum a fost motificată prin Legea nr.247/2005.
Ori, Dispoziția nr.827 contestată prin prezenta, a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, respectiv la data de 27.06.2002 iar contestația înregistrată la 31.07.2002.
Prin urmare sunt aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 anterior modificărilor intervenite prin Legea nr.247/2005, deoarece lega civilă nu retroactivează.
În acest sens în speța de față își găsesc aplicare prev. art.19 alin.2 din actul normativ mai sus arătat potrivit cărora în cazul în care persoana îndreptățită a optat pentru despăgubiri și imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții.
Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri, ele au dreptul al diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului, care se acoperă prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei fizice sau juridice îndreptățite. Dacă persoanei îndreptățite i s-a stabilit despăgubirea potrivit prevederilor Legii nr.112/1995 și nu a încasat-o, valoarea astfel stabilită i se va acorda în despăgubiri bănești, iar diferența până la valoarea corespunzătoare a imobilului se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea acesteia.
Prin expertiză tehnică de specialitate s-a stabilit valoarea de circulație actualizată a imobilului (222) la 271.634,10 Ron din care s-a scăzut suma de 50.707,90 Ron, credit rambursat de Consiliul Județean, rezultând 220.926,20 Ron.
Prin urmare, în cauză nu există autoritate de lucru judecat potrivit art.1201 Cod civil, deoarece față de obiectul litigiului în care s-a pronunțat sentința civilă nr.691 din 02.02.2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.195/R/25.02.2000 a Curții de Apel Tg.M, și care a avut ca temei juridic Legea nr.112/1995 și criteriile de evaluare stabilite de aceasta în prezentul litigiu, fundamentul juridic, respectiv cauza cererii de chemare în judecată este alta, în speță art.19 din Legea nr.10/2001.
De asemenea în cauză nu există nici identitate de părți.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta rezultă din prevederile Cap.5, art.36-40 din Legea nr.10/2001, centralizatoarele privind notificările și ofertele de acordare a despăgubirilor bănești trebuind transmise Ministerului Finanțelor Publice.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prev. art.296 Cod procedură civilă urmează să se respingă apelurile formulate ca nefondate.
Văzând și disp. art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Tg.-M, cu sediul în Tg.-M, P-ța -, nr. 3, jud. M și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg.-M, str. -. -, nr. 1-3, jud. M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.1818 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 8683/2002.
Obligă apelanții, în solidar, la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, pt., aflată în concediu de odihnă, semnează, președintele instanței, |
Grefier, pt., aflată în concediu de odihnă, semnează, prim grefier, |
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
22.07.2009
Jd.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
