Speta Legea 10/2001. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr..NR.9/
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI, ORAȘUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, în contradictoriu cu intimata reclamantă, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,. 2 sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1157 din 18.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanții pârâți avocat, lipsind intimata reclamantă și mandatarul acesteia,.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următorii proc.civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință referă la precizările trimise prin fax la data de 16.01.2008 de mandatarul intimatei reclamante, dl., în care menționează ecă renunță la judecata capătului de cerere privind suprafața de 500. din lotul nr.89 "" și își mențin pretențiile cu privire la celelate capete de cerere.
Se comunică un exemplar al precizărilor avocatului apelanților pârâți.
Avocat având cuvântul pentru apelanții pârâți, ia act de precizările depuse de intimata reclamantă și susține că nu este în posesia listelor cu bunurile și serviciile ce pot fi acordate în compensare conform Legii nr.10/2001 și că nu există o asemenea listă, întrucât nu au bunuri și servicii pentru acordare în compensare la acest moment. Concluzionează că nu mai are alte cereri prealabile de formulat și solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat potrivit motivelor depuse, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului, anularea dispoziției nr. 351/5.09.2006 emisă de pârât și restituirea în natură a terenului preluat abuziv de stat.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că prin dispoziția nr. 351/5.09.2006, pârâtul a respins notificarea formulată de mama sa, și de către reclamantă, în vederea restituirii în natură a terenurilor situate în Nord-, frații (loturile nr.73 în suprafață de 480 mp, nr.89 în suprafață de 572 mp și nr.94 în suprafață de 750 mp),întrucât în mod greșit, a apreciat că nu a făcut dovada calității de succesoare în drepturi pentru autorul R și că nu au depus documentația în baza căruia imobilul a fost preluat în proprietatea statului.
A aratat reclamanta că, din actele de stare civilă ce însoțesc notificarea, rezultă că sunt succesoarele fostului proprietar al imobilelor ce formează obiectul notificării, iar nedepunerea documentației în baza căreia imobilul a fost preluat în proprietatea statului nu poate avea consecințe atât de drastice din perspectiva aplicării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, deoarece aceste imobile au fost preluate fără acte de către autoritățile comuniste în perioada 1945-22.12.1989.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii 10/2001.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri: acte de vânzare-cumpărare, un raport de expertiză tehnică imobiliară, planuri de situație, acte de stare civilă.
Legal citat, pârâtul a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate și a solicitat prin apărător, respingerea acțiunii ca nefondată.
In cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică imobiliară de către dl. expert.
Prin încheierea din 9.01.2007 instanța a luat act de precizările formulate de către reclamant cu privire la cadrul procesual pasiv, în sensul că au calitate de pârâți atât Primăria Orașului, cât și Orașul prin Primar și Consiliul Local.
Prin sentința civilă nr.1157/18.06.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a anulat ca nelegală dispoziția nr.351/5.09.2006 emisă de Primarul Orașului.
Au fost obligați pârâții Orașul prin Primar, Consiliul Local și Primarul Orașului să atribuie reclamantei în natură prin compensare, terenuri având aceleași caracteristici edilitar urbanistice și aceiași valoare cu terenurile preluate abuziv: teren în suprafață de 480. din lotul 73, teren în suprafață de 572. din lotul 89 și teren în suprafață de 750. din lotul 94 din "".
A fost respinsă acțiunea reclamantei îndreptată împotriva Primăriei Orașului ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate juridică de folosință.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență că reclamanta (fostă ) este succesoarea autorului R, în baza certificatelor de calitate de moștenitor nr.276/26.11.2001 și nr.275/26.11.2001 emise de "" B, iar autorul reclamantei a fost proprietarul celor 3 terenuri revendicate, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.27229/18.11.1924, nr.27227/18.11.1992 și nr.27118/18.11.1922 încheiate cu vânzătorii și.
S-a mai reținut că reclamanta este îndreptățită conform Legii nr.10/2001 la măsuri reparatorii pentru terenurile preluate abuziv de către stat, iar în condițiile în care restituirea în natură a terenurilor nu mai este posibilă, acestea fiind ocupate de construcții definitive, alei carosabile și de spații verzi, pârâții au fost obligați să acorde reclamantei, în compensare terenuri având aceleași caracteristici edilitar urbanistice și aceeași valoare cu bunurile preluate abuziv, evaluate prin expertiza.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții Primarul Orașului, Municipiul prin Primar și Consiliul Local, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.Instanța de apel nu a cercetat aspectul privind preluarea abuzivă de către stat a terenurilor revendicate de reclamantă. Chiar în lipsa unei apărări a părâților pe acest aspect, instanța de judecată, în virtutea rolului activ, avea obligația să supună dezbaterii părților această problemă și să ordone probatorii care să lămurească acest aspect.
2.În mod greșit instanța a obligat pârâții să restituie reclamantei în compensare 3 loturi de teren, având aceleași caracteristici edilitar urbanistice și aceeași valoare cu terenurile preluate, în condițiile în care art.7 alin.(2) și art.10 alin.(2) din Legea 10/2001, prevăd că "măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de instituția investită cu soluționarea notificării", iar pârâții nu au făcut nici o ofertă în acest sens.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă, prin mandatarul a solicitat respingerea apelului pârâților ca nefondat, întrucât aceștia nu au răsturnat prezumția simplă de preluare abuzivă, instituită prin Legea nr.10/2001 și nu au dovedit că la data preluării, autorul reclamantei nu era proprietarul bunurilor revendicate, ci alte persoane figurau înscrise în evidențele fiscale ca proprietar.
La termenul de judecată din 7.11.2007, reclamanta prin mandatarul, conform procurii speciale autentificată sub nr.1769/2150/4.10.2006 de Consultatul General al României Strasbourg (fila 39 dosar nr- al Tribunalului Constanța ) a renunțat la dreptul pretins cu privire la terenul în suprafață de 500. ce făcea parte din lotul nr.89 din "" și care figura înscris în evidențele fiscale pe numele altei persoane -, precizând că solicită din acest lot numai o suprafață de 72. (filele 30, 31 dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâților și față de renunțarea la drept a reclamantei, conform precizărilor făcute în apel se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr.10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform disp.art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
În baza probatoriului administrat în cauză și în conformitate cu dispozițiile legale mai sus invocate, prima instanță a reținut în mod judicios că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, pentru bunurile preluate abuziv, loturile de teren nr.73 și nr.94 din "" - fostă proprietatea autorului R fiind preluate abuziv de către stat.
Se reține că reclamanta a dovedit calitatea autorului său R de proprietar al terenurilor în suprafață de 750. și respectiv 48. ce făceau parte din loturile nr.73 și 94 din "", cu actele de vânzare-cumpărare nr.27229/18.11.1992 și nr.27228/18.11.1992 încheiate cu vânzătorii și, bunuri ce au fost înscrise în anul 1940 în registrele fiscale ale Orașului pe numele R (filele 5-14 și 81 din dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Din expertiza efectuată la instanța de fond de inginer, rezultă că aceste terenuri sunt afectate de construcții cu caracter definitiv executate după anul 1966 - hotel, Hotel, restaurante, alei carosabile, parcări și spații verzi - și nu este posibilă restituirea lor în natură (filele 157 - 166).
Din adresa nr.9002/S/30.08.1996 a Consiliului Local, Circumscripția Financiară, rezultă că aceste loturi au figurat pe rol fiscal până în anul 1950, ulterior pe fondul naționalizării, nu s-a mai ținut evidența acestora.
Conform art.3 alin.(1) lit.(a( și ale art.23 din Legea nr.10/2001 și art.1 din Normele de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat - de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, imobilul nu este trecut într-un act de naționalizare sau de expropriere (cazul în speță), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element; faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
În speță, s-a făcut dovada că terenurile în suprafață de 750. și 450. au fost cumpărate de autorul reclamantei în anul 1922, iar în anul 1940 figurau înregistrate în registrele fiscale pe numele acestuia - R - iar după anul 1966, pe aceste terenuri statul a construit hoteluri, parcări și căi de acces, existând prezumția că terenurile au fost preluate de la autorul reclamantei, fără un temei legal. Conform adresei nr.271/27.04.2007 emisă de Consiliul Local - Direcția financiară "loturile nr.73 și 94 ce fac parte din "Frații " nu figurează înscrise în matricola curentă "(fila 170).
Pârâții nu au răsturnat prezumția simplă relativă la preluarea abuzivă a bunurilor, nefăcând dovada că la data realizării acestor construcții, terenurile nu se mai aflau în proprietatea autorului reclamantei, ci fuseseră preluate legal de la alte persoane, titulare ale dreptului de proprietate.
Referitor la terenul în suprafață de 500. situat în lotul nr.89, pârâții au făcut dovadă că după anul 1958 acest teren a fost înscris pe numele unei alte persoane -, autorul reclamantei nemai figurând înregistrat în evidențele fiscale, iar în prezent, la matricola curentă nr.525 din lotul 89 figurează înscrisă numita cu imobil construcție și teren în suprafață de 250. situat în-, iar la matricola curentă nr.522 figurează și cu imobil construcție și teren în suprafață de 250. (filele 170 și 171 dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
În condițiile în care pârâții au făcut dovada faptului că o suprafață de 500. din totalul de 572. ce formau lotul nr.89 din "" a figurat înscrisă în evidențele fiscale ale localității începând cu anul 1958 pe numele, reclamanta prin mandatar a declarat că renunță la dreptul pretins cu privire la acest teren, conform art.247 cod pr.civilă, menținându-și pretențiile numai pentru suprafața de 72. din lotul nr.89, care nu a fost înregistrat pe numele altei persoane și pentru care pârâții nu au răsturnat prezumția de preluare abuzivă din proprietatea autorului reclamantei.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că și acest teren este ocupat de alei carosabile de circulație, de clădirea hotelului și de spații verzi, nefiind posibilă restituirea lui în natură.
Față de considerentele mai sus expuse, se constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii numai pentru terenurile în suprafață de 480. - lotul 73; 750. din lotul nr.94 și 72. din lotul nr.89 din "", reclamanta renunțând în apel la dreptul pretins cu privire la o suprafață de 500. din totalul de 572. - lotul 89 din "".
2.Cea de a doua critică a pârâților ce vizează modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii stabilite în beneficiul reclamantei este fondată.
Conform disp.art.10 și art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001 republicată, în ipoteza în care restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare, alte bunuri sau servicii, ori că propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, privind registrul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Prin urmare, în cazul compensării cu alte bunuri sau servicii, entitatea investită cu soluționarea notificării are plenitudine de competentă în stabilirea măsurii reparatorii, în timp ce în privința despăgubirilor formulează numai o propunere de acordare a acestora. Chiar dacă din cuprinsul art.26 alin.(1) al Legii nr.10/2001 rezultă că, în cazul imposibilității restituirii în natură, regula este acordarea măsurilor compensatorii și numai în subsidiar, dacă această măsură nu este posibilă, ori nu este acceptată de cel îndreptățit, se vor face propuneri de acordare de despăgubiri, instanța reține că aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile art.1 alin.(5) din lege, în forma modificării prin OUG nr.209/2005. În acest sens, instanța sesizată de cel nemulțumit nu va putea acorda ca măsură compensatorie alte bunuri decât cele cuprinse în tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda în compensare.
Acordarea în compensare de alte bunuri este o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine Consiliului Local, în temeiul art.38 lit."h" din Legea nr.215/2001, singura autoritate care este îndrituită să analizeze dacă un bun proprietate a unității administrativ teritoriale trebuie să fie menținut sau nu în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ teritoriale. În aceste condiții, instanța de judecată nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste voința titularului dreptului.
În cauză, instanța de fond a dispus obligarea pârâților să restituie reclamantei o suprafață de teren de 1802. "de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici edilitar urbanistice", deși nu s-a stabilit că în patrimoniul orașului există un teren disponibil, de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici pentru a fi acordat în compensare.
În apel, apelanții pârâți au arătat că nu există terenuri disponibile cu aceleași caracteristici pentru a fi acordate reclamantei în compensare, iar reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a refuzat nemotivat, să îi dea în compensare un numit bun care era înscris în lista bunurilor disponibile.
Deși s-a pus în vedere apelanților pârâți să depună la dosar lista cu bunurile disponibile, la termenul de judecată din 16.01.2008, apelanții prin avocat au arătat că nu există o asemenea listă, întrucât nu au bunuri și servicii pentru acordare în compensare la acest moment.
În lipsa unei oferte din partea unității notificate în sensul acordării reclamantei de terenuri în compensare, având aceleași caracteristici cu terenul preluat abuziv, se constată că hotărârea primei instanțe este lipsită de fundament legal.
În baza art.296 cod pr.civilă, urmează a se admite apelul pârâților și se va modifica în parte hotărârea apelantă în sensul obligării pârâților conform art.26 din Legea nr.10/2001 să acorde reclamantei, în compensare, alte bunuri sau servicii, iar în ipoteza în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamantă, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenurile preluate abuziv de la autorul reclamantei și anume: 480. din lotul nr.73, 750. din lotul nr.94 și 72. din lotul nr.89, din fosta parcelare ".
Ia act de renunțarea reclamantei la dreptul pretins cu privire la terenul de 500. din lotul nrt.89 din fosta parcelare "", acțiunea reclamantei urmând a fi respinsă ca nefondată cu privire la acest teren, conform art.247 alin.(1) cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI, ORAȘUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, în contradictoriu cu intimata reclamantă, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,. 2 sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1157 din 18.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul:
Obligă pârâții să acorde reclamantei în compensare alte bunuri sau servicii, iar în ipoteza în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamantă să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru următoarele bunuri:
- lotul nr.73 din "",în suprafață de 480. teren;
- lotul nr.94 din ", în suprafață de 750.;
- pentru suprafața der 72. din lotul nr.89 din ".
Ia act de renunțarea reclamantei la dreptul asupra suprafeței de 500. teren din lotul nr.89 din "".
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.Jud./6ex.
Dact./21.01.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Monica Costea