Speta Legea 10/2001. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 90/
Ședința publică din 07 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimata PRIMĂRIA ORAȘULUI - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județul V împotriva sentinței civile nr.46 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. --.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta- intimată Primăria Orașului și intimata- contestatoare .
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Curtea constată apelul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că la data de 26 martie 2007, reclamanta a chemat în judecată Primăria Orașului, județul V, prin care a solicitat anularea Dispoziției nr.1321 din 28 februarie 2007 emisă de Primarul Orașului și restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 1180 ce a aparținut autorului său, potrivit înscrisului sub semnătură privată din data de 17 iulie 1945, teren ocupat cu construcții, situat în intravilanul localității.
În dezvoltarea stării de fapt, reclamanta a precizat că autorul său a solicitat terenul în litigiu începând cu anul 1991, după apariția Legii nr.18/1991, însă nu i-a fost restituit, fiind teren intravilan și ocupat de construcții.
De aceea, terenul a fost solicitat ulterior în baza Legii nr.10/2001, iar prin Dispoziția nr.1321 din 28.02.2007 i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 1180, cu motivarea că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de moștenitoare după autorul său.
Prin sentința civilă nr.46 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, s-a admis contestația formulată de numita în contradictoriu cu Primăria Orașului - prin Primar, s-a anulat Dispoziția nr.1321 din 18.02.2007 și s-a dispus restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 1180 identificat în raportul de expertiză și evaluat la suma de 186.546,20 lei.
S-au respins excepțiile lipsei de calitate procesuală pasivă și a lipsei capacității de folosință a Primăriei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a notificat Primăria Orașului pentru restituirea în natură sau în echivalent a terenului intravilan în suprafață de 1180, situat în orașul, imobil preluat abuziv de stat în anul 1955, notificare respinsă cu motivarea că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la restituire, în sensul Legii nr.10/2001.
Privitor la excepțiile ridicate de intimată privind lipsa capacității de folosință și a calității procesuale pasive a Primăriei Orașului, instanța a reținut că sunt neîntemeiate, întrucât dispoziția se emite de primar și împotriva acestuia se îndreaptă contestația persoanei nemulțumite de soluția adoptată, primarul fiind reprezentant al unității emitente.
A fost privită ca nejustificată lipsa calității procesuale pasive a unității emitente a dispoziției contestate, avându-se în vedere dispozițiile art.67 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, motiv pentru care excepțiile invocate au fost respinse ca nefondate.
Pe fondul cauzei s-a constatat întemeiată cererea de chemare în judecată, avându-se în vedere că reclamanta a declanșat procedura administrativă prealabilă, a întreprins demersul prevăzut de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, în sensul că a notificat pe pârâtă să-i restituie în natură terenul în suprafață de 1180
S-a mai reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la restituire în înțelesul art.3-5 din Legea nr.10/2001, având în vedere certificatul de moștenitor nr.454 din 09.10.2007, prin care se atestă faptul că reclamanta este moștenitoarea defunctului care, la data de 31.07.1945 a cumpărat de la fratele său - (unchiul reclamantei) suprafața de 1180, conform înscrisului sub semnătură privată depus la fila 8 din dosar.
S-a apreciat că acest înscris face parte din categoria probelor care atestă dreptul de proprietate în înțelesul art.22 alin.1 lit.a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, ce includ în categoria "acte doveditoare" și chitanțele sub semnătură privată.
Constatându-se că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, precum și a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, instanța de fond a apreciat că Dispoziția nr.1321 din 18.02.2007 este nelegală, urmând a fi anulată, însă, având în vedere că restituirea în natură a terenului nu este posibilă, se vor face aplicațiunea dispozițiilor art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, restituirea se va face prin echivalent bănesc reprezentând valoarea terenului, conform evaluării făcută de expert.
Față de aceste considerente, instanța de fond a statuat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel apelanta-intimată Primăria Orașului - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
1) În mod eronat instanța de fond a respins excepțiile privind lipsa capacității de folosință și a calității procesuale pasive a Primăriei Orașului, invocând dispozițiile art.91 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, întrucât primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.215/2001, republicată, persoana juridică cu drepturi și obligații este unitatea administrativ teritorială - Orașul, reprezentat în justiție și în relațiile cu terții de către Primar.
Legea investește primăria ca entitate cu soluționarea notificărilor și obligă la restituire sau la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Sunt amintite în acest sens dispozițiile art.20 alin.(3) din Legea nr.10/2001, text de lege care anterior modificării Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005, stipula că primăria este entitatea obligată la restituire, iar abilitat să emită dispoziția ca organ de conducere era numai primarul, primăria, ca unitate deținătoare notificată, avea calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată în temeiul art.24 alin.7 din lege.
Prin art.21 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire unitățile administrativ-teritoriale, dispoziție legală față de care se cere admiterea excepțiilor invocate și "anularea sentinței civile apelante pentru nelegalitate și netemeinicie".
2) Pe fondul cauzei se învederează că instanța de fond nu a luat în considerare actul de trecere în proprietatea statului din care rezultă că terenul în suprafață de 1180 a aparținut numitului - și nici faptul că autorul notificatoarei "a cumpărat" în calitate de persoană fizică sau cea de administrator a terenului în suprafață de 1180
Autorul petentei, numitul, nu și-a îndeplinit obligațiile de a duce la bun sfârșit precontractul pentru că nu a intabulat bunul, încălcând astfel prevederile Codului civil.
Sunt amintite prevederile art.36 alin.1 din Legea nr.10/2001, arătându-se că emiterea dispoziției de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calității de moștenitor a fostului proprietar sau, după caz, al calității de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat, constituie infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
Se mai arată că notificarea încalcă prevederile art.35 din aceeași lege, prin care se precizează că fapta de a notifica persoana juridică deținătoare a imobilului, știind că nu este îndreptățită la măsuri reparatorii în scopul de a împiedica încheierea actelor juridice de înstrăinare a acestuia sau a actelor juridice în cadrul procesului de privatizare, dacă s-a pricinuit o pagubă, constituie infracțiune ce se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Se mai susține că raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză face trimitere la un teren (lotul 42) ce este nominalizat în planul parcelar al proprietății Băncii Blank din anul 1945, fără ca terenul să poată fi identificat în mod concret și corect.
În orașul nu există terenuri disponibile pentru acordarea de măsuri compensatorii și nici nu există posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent.
În baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea în lipsă a apelului.
Apelul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare:
1) În mod corect instanța de fond a respins excepțiile ridicate de către apelanta-intimată Primăria Orașului - prin Primar, privind lipsa calității procesuale pasive și a lipsei capacității de folosință a acesteia.
Deoarece motivarea de către instanța de fond a respingerii acestor excepții este lapidară, insuficientă, se va proceda în cele ce urmează la complinirea acestei motivări din care rezultă convingerea instanței de apel că acest motiv de apel este nefondat.
Trebuie mai întâi precizată împrejurarea că atât trimiterile instanței de fond la dispozițiile art.67 cât și cele ale apelantei-intimate la dispozițiile art.91, privesc pe cele cuprinse în Legea nr.215/2001 în forma sa inițială, publicată în Monitorul Oficial nr.204/23.04.2001, întrucât aceleași texte din legea amintită, în forma sa republicată, în Monitorul Oficial nr.123/20.02.2007, în vigoare la data pronunțării sentinței civile apelate (29.01.2008), reglementează chestiuni juridice legate de administrația publică locală, însă străine sediului materiei ce interesează rezolvarea acestor excepții.
Apelanta-intimată Primăria Orașului nu contestă calitatea procesuală pasivă a sa și nici pe cea a Primarului, anterior modificării Legii nr.10/2001.
Contestă însă calitatea procesuală pasivă a Primăriei Orașului, după modificarea Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, susținând în esență că urmare acestei modificări, prin art.21 alin.(4) din Legea nr.10/2001, republicată (fost art.20), calitatea de entitate obligată la restituire este conferită în exclusivitate unităților administrativ-teritoriale, lăsând astfel să se înțeleagă că primăria nu mai are în prezent calitate procesuală pasivă, ea fiind potrivit art.91 din Legea nr.215/2001 doar o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului.
Curtea reține că anterior modificării Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, în cuprinsul art.20 sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea imobilelor către persoanele îndreptățite, prin decizia sau dispoziția motivată a organelor de conducere ale unităților deținătoare.
În alin.3 al art.20 sunt menționate și primăriile cu precizarea că "în cazul primăriilor restituirea se va face prin dispoziție motivată a primarilor".
Așadar, persoana îndreptățită la restituire, care are calitate procesuală activă și unitatea deținătoare (legiuitorul folosește termenul de "deținător", nu de proprietar), care are calitate procesuală pasivă, vor avea aceste calități în ambele etape (procedura administrativă și cea contencioasă).
Deci primarul nu emite dispoziția în nume propriu, ci ca reprezentant al deținătorului imobilului.
După intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, prin art.20 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
Însăși apelanta-intimată s-a considerat entitate obligată să soluționeze notificarea intimatei-contestatoare, așa cum rezultă din Dispoziția nr.1321/28.02.2007, unde denumirea sa ocupă locul antetului acestei dispoziții emisă de primar.
Rezultă că apelanta-intimată are calitate procesuală pasivă, poate sta în proces atâta timp cât raportul de drept procesual este legat valabil între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Nu se poate pune problema lipsei capacității de folosință a apelantei-intimate Primăria Orașului, atâta timp cât capacitatea de folosință a persoanelor juridice se dobândește diferit, după cum acestea sunt supuse sau nu înregistrării.
În cauză interesează capacitatea procesuală de folosință a apelantei-intimate, calitate ce se verifică în speță - legitimatio ad processum - în legătură cu drepturile și obligațiile sale ca emitentă a Dispoziției nr.1321/28.02.2007 emisă în baza Legii nr.10/2001 și contestată de către intimata-contestatoare.
2) Nici acest motiv de apel nu este fondat.
Autorul intimatei-contestatoare, defunctul, cu actul sub semnătură privată intitulat "chitanță" întocmit în data de 31 iulie 1945, în B, a dobândit suprafața de 1180 reprezentând lotul - parcelă nr.42 din Planul parcelar al Stațiunii și.
În mod corect instanța de fond l-a apreciat ca înscris ce face parte din categoria probelor care atestă dreptul de proprietate potrivit dispozițiilor cuprinse la art.23, pct.23.1. lit.a) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu atât mai mult cu cât actul sub semnătură privată amintit mai sus este încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr.221/1950, astfel cum impun dispozițiile din aceste norme metodologice.
Sentința civilă nr.271/07.02.1955 pronunțată de Tribunalul Popular Raional Râmnicu V în dosarul nr.138/1955 este dată în baza Decretului nr.111/1951, considerând terenul de 1180 ca bun fără stăpân, eventual părăsit timp de 1 an de zile de către proprietarul său, necunoscut sau absent, timp socotit de la ultima chitanță de predare a impozitelor sau înscrierile în bugetul statului.
Această situație aparentă ca teren fără stăpân a suprafeței de 1180, poate fi rezultatul înstrăinării acestui teren de către - (unchiul reclamantei), autorului reclamantei, defunctului, de vreme ce înscrisul sub semnătură privată întocmit între aceștia datează cu circa 10 ani anterior pronunțării sentinței civile nr.271/1955.
De altfel, apelanta-intimată Primăria Orașului - prin Primar, prin adresele nr.2211 din 30 august 1993 (10) și nr.2450 din 8 noiembrie 1993 (11) nu contestă că terenul în suprafață de 1180 a aparținut autorului reclamantei, ci din contră face cunoscut defunctului Al. în timp ce acesta trăia, că urmează să-l compenseze cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau eventual cu teren extravilan în suprafață de 1180, pe măsură ce se va constitui rezerva de teren necesară.
Ulterior, prin notificarea emisă de către reclamanta către Primarul Orașului și Primăria Orașului, județul V, înregistrată la această instituție sub nr.4632 din data de 04.10.2001, se amintește de cele două adrese sus menționate din care rezultă intenția pozitivă a primăriei de a rezolva obiectul cererii de restituire (54).
Indicarea de către apelanta-intimată a prevederilor art.36 alin.1 din Legea nr.10/2001, nu are relevanță în cauză, amintirea acestora având menirea să sprijine poziția sa în adoptarea soluției statornicită prin Dispoziția nr.1321/28.02.2007, atâta timp cât a apreciat că reclamanta nu posedă acte doveditoare a dreptului de proprietate și că emiterea deciziei în favoarea acesteia ar fi constituit infracțiune ce se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
În același fel sunt privite și prevederile art.35 din Legea nr.10/2001, întrucât pe de o parte reclamanta este persoană îndreptățită de a notifica persoana juridică deținătoare a imobilului, situație ce rezultă din soluția statornicită de instanța de fond, iar pe de altă parte, fapta ce constituie infracțiune potrivit acestor dispoziții legale nu face obiectul prezentei cauze.
Împrejurarea că raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză stabilește amplasamentul terenului în litigiu în parcela 42, conform Planului parcelar a fostei proprietăți a Băncii " Blank" nu are relevanță în cauză, de vreme ce expertiza a constatat faptul că terenul este ocupat în întregime și nu poate să fie restituit în materialitate reclamantei, iar instanța de fond a dispus restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 1180 indicat în raportul de expertiză și evaluat la suma de 186.546,20 lei (102).
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă să fie respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată Primăria Orașului - prin Primar, intimată-contestatoare fiind, împotriva sentinței civile pronunțată de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată PRIMĂRIA ORAȘULUI - PRIN PRIMAR, cu sediul în orașul,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.46 pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2008 de către Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, în dosarul nr.-, intimată-contestatoare fiind, cu domiciliul în B, sector 2,-, etaj 2,.3.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/06.05.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca