Speta Legea 10/2001. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 94/A/2009 | |
Ședința publică 18 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta - și repectiv de pârâții PRIMARUL COMUNEI și COMUNA PRIN PRIMAR, împotrivasentinței civile nr. 41/F din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 41 din 31.01.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis în parte acțiunea reclamantei, împotriva dispoziției nr. l98/2006 a Primarului Comunei, ca fiind întemeiată și în consecință, a anulat în parte dispoziția atacată în sensul că:
constatat calitatea de persoană îndreptățită a petentei; a obligat primarul comunei să emită o nouă dispoziție prin care să se dispună restituirea în natură în favoarea petentei a imobilelor înscrise în 1700 cu nr.top.noi 135/4, 135/3 și 133 potrivit tabelului de mișcare parcelară al raportului de expertiză - varianta 3; obligat primarul comunei să propună măsuri reparatorii pentru imobilul Moară și terenurile cu nr.top.135/2; 135/6; 131/2; 135/5 și 131/1 care nu pot fi restituite în natură și să înainteze documentația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării și stabilirii acestora.A fost respins petitul privind restituirea în natură a imobilelor din 203 nr.top.132, 134.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut că prin dispoziția nr.l98 din 27.03.006 emisă de Primarul Comunei s-a admis în parte notificarea petentei în sensul că s-a constatat calitatea sa de persoană îndreptățită pentru imobilul "Moară" situat în com. și s-a dispus transmiterea documentației Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor în vederea acordării măsurilor reparatorii, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor din CF l700 cu nr.top. l3l, l33, l35 deoarece nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor din CF 203 nr.top. l32, l34, deoarece acestea sunt supuse Legea nr. 18/1991 și prin Hotărârea nr. 54/2002 a Comisiei județene B-N petenta alături de alte persoane a fost înscrisă în anexa 40 pozițiile l-6, în baza Legii nr. l/2000.
Din actele dosarului rezultă că antecesorii petentei, numiții și au cumpărat prin acte sub semnătură privată diferite cote de proprietate din imobilul moară și teren, imobilul identificat în CF l700 și nr.top. 131, 133, 135, foste inițial în CF 203, de unde s-au transferat în CF l700 cu ocazia intabulării dreptului Statului Român în baza Decretelor nr. 2l8/l960 și 7l2/l966 astfel cum rezultă din actele de la filele 91-93, 102-111.
Cumpărarea acestor imobile a avut loc în perioada l946-l958, astfel cum rezultă din actele dosarului, iar cumpărătorii nu și-au mai intabulat dreptul de proprietate, deoarece în anul l96l imobilul moară a fost predat Statului Român, care ulterior și-a intabulat dreptul în baza actelor normative suscitate.
Este evidentă că antecesorii petentei au predat la data respectivă întreg imobilul din CF l700, adică edificiile economice (moară de făină și anexele) și terenul aferent astfel cum este evidențiat în CF. Preluarea de către Statul Român este abuzivă și se încadrează în disp.art. 6 alin.2 din Legea nr. 213/l998 și art.2 lit.i din Legea nr. l0/200l.
Potrivit art.23 din Legea nr. l0/200l dovada dreptului de proprietate asupra bunului pretins, precum și a calității de moștenitor se face prin actele de proprietate, acte ce atestă calitatea de moștenitor și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire. In speță petenta a făcut dovada calității de moștenitor a lui și, cu actele de stare civilă și certificatul de moștenitor și a dreptului de proprietate cu actele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată depusă la dosar.
In ceea ce privește imobilul din CF 203 nr.top. l32, l34, din actele dosarului a rezultat că, acestea au format obiectul Legii nr. l/2000 și că petentei alături de alte persoane îndreptățite cu privire la același imobil, respectiv, și, i-a fost validată prin Hotărârea nr.54/2002 reconstituirea dreptului de proprietate și înscrierea pe anexa 40 cu suprafața de 0,1220 ha, astfel cum rezultă din actele de la 85-87, hotărâre neatacată de nici una dintre persoanele cuprinse în anexa 40. Susținerea petentei că nu i s-a comunicat această hotărâre, și că nu a cunoscut- nu poate fi însușită de către instanță deoarece din actele dosarului a rezultat că petenta a avut cunoștință de existența acestei hotărâri.
Pentru a verifica situația ambelor imobile respectiv atât a celui din CF l700 nr.top. l3l, l33 și l35 și CF 203 nr.top. l32, l34, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, expertiză efectuată de expertul, expertul constatând că imobilele din CF l700 nr.top. l3l, l33, l35 sunt parțial ocupate cu construcții, constând dintr-un bloc de locuințe, fântână arteziană, parcare, stradă principală și o stradă colaterală, respectiv cele de sub număr top l35/3, l35/5, l3l/2, l3l/l, l35/2, l35/l, fiind imposibil de restituit în natură, aspect constatat și de către instanță cu ocazia cercetării locale.
In raport de aceeași schiță, instanța a apreciat că sunt posibil a fi restituite în natură terenurile de sub nr. top. l35/4, l35/3 și l33, asupra cărora chiar dacă sunt edificate construcții acestea sunt provizorii și fără autorizație.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată este întemeiată în parte, urmând a fi admisă ca atare în sensul de a constata că aceasta în calitate de moștenitoare a lui și, că a făcut dovada dreptului de proprietate al acestora asupra imobilului din CF nr. l700, este îndreptățită la restituirea în natură a imobilelor din CF l700 cu nr.top. nou l35/4, l35/3 și l33 potrivit variantei 3 raportului de expertiză și a tabelului de mișcare parcelară și la măsuri reparatorii pentru imobilul moară și terenurile cu nr.top. 135/2, 135/6 131/2, l35/5 și 131/1 care nu pot fi restituite în natură, s-a anulat în parte dispoziția atacată în sensul obligării primarului să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentație în vederea evaluării imobilelor și stabilirii acestora și care nu au fost atacate în condițiile Legii nr. nr. l8/l99l.
Referitor la cererea de restituire a imobilelor din CF 203 nr.top. l32, l34, instanța a reținut că acestea au format obiectul Legii nr. l/2000, cererea petentei fiind soluționată prin Hotărârea nr. 54/2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B-N, hotărâre prin care s-a constatat dreptul petentei și a numiților, și pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestora și au fost înscriși în anexa 40 pentru despăgubiri, fiind aplicabile disp. art. 8 /2001.
De altfel, potrivit titlului VII din 247/2005 regimul stabilirii și acordării despăgubirilor atât în baza Legii nr. 10/2001 cât și a Legii nr. 18/l999 și Legea nr. 1/2001 se supune dispozițiilor din acest titlu, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal atât reclamanta, cât și pârâtul Primarul comunei.
În motivele de apel reclamanta a solicitat schimbarea sentinței civile apelate în sensul admiterii acțiunii și restituirea în natură a întregii suprafețe de teren la care aceasta este îndreptățită, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că probațiunea administrată a fost incompletă și a solicitat completarea acesteia cu documentația aferentă construirii parcului în 2003, inventarul domeniului public al comunei, în care se regăsesc imobilele în litigiu respectiv cel înscris în 1700 și 203, autorizația de construirea blocului de locuințe, interogatoriul pârâtului, expertiză în construcții și completarea expertizai topografice în funcție de concluziile expertului constructor.
Imobilele în litigiu au fost preluate în baza 218/1966 aflându-se sub incidența 10/2001. Apelanta a apreciat că în aceste circumstanțe este îndreptățită la restituirea în natură a terenului după administrarea tuturor probelor. Se considera că nelegal a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului înscris în 203 deoarece terenul se află în intravilanul localității și a fost scos de sub incidența 18/1991. în aceste condiții nulitatea Hotărârii 54/2002 emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar este evidentă, tribunalul putea să invoce nulitatea acesteia și din oficiu.
În al doilea rând s-a invocat faptul că instanța de fond a restituit în natură numai 306 mp. teren, dar acesta este identificat în trei parcele disparate, ceea ce presupune că este imposibil de exploatat sau valorificat.
În motivele de apel pârâtul primarul comunei a arătat că sentința pronunțată de tribunal este neîntemeiată întrucât nu s-a transmis apelantei varianta 3 raportului de expertiză. Terenul nu se poate restitui în matură deoarece pe acesta s-a construit un bloc de locuințe, care în partea din față are îăn subteran construite fose septice, iar terenul liber este ocupat de un parc cu spațiu, iar prin OUG nr. 195/2005 s-a stabilit obligația de a saigura 20 mp. spațiu pe cap de locuitor, suprafața a fost majorată ulterior la 26 mp. prin OUG 114/2008. La parterul blocului de locuințe funcționează oficiul poștal și un cabinet medical, fiind necesare alee pentru a permite accesul populației în aceste spații. S-a mai învederat instanței că pentru moară și anexe s-au propus măsuri reparatorii.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate curtea reține următoarele:
În apel a fost suplimentată probațiunea: s-a luat interogatoriu pârâtului(44), s-a depus inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei ( 47-50) și autorizația de edificarea blocului de locuințe nr. 19 din 05.02.1979 și s-a efectuat un nou raport de expertiză.
Reclamanta - notificat legal pârâtul, solicitând măsuri reparatorii pentru construcția demolată și terenul în suprafață de 2632 mp, identificată în CF 1700, nr. top 131, 133, 135 și CF 203 nr. top 132 și 134.
Prin Dispoziția nr. 198/27.03.2006 i s-a admis parțial notificare ( 9), s- constatat că imobilul "moară" fost proprietatea defunctului, tatăl reclamatei și este demolată, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește suprafața de 1220 mp teren înscris în CF 203 cu nr. top 132 și 134, s-a respins cererea, deoarece făcut obiectul Legii nr. 1/2000 și s-au acordat despăgubiri.
Din dispozițiile mai sus arătate, rezultă că pârâtul a recunoscut reclamantei calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru moară și terenul aferentdeoarece a fost preluată de la tatăl reclamantei. Imobilul în litigiu a fost intabulat inițial în CF 203( 103-111). Apoi, imobilele cu nr. top 131, 133, 135 s-au înscris în CF 1700 în favoarea Statului Român. Parcelele 132 și 134 au rămas înscrise în CF 203, însă au fost preluate, fără titlu, de Statul Român.
reclamanților și au cumpărat de la și soția, vând cote de o dețin din teren și moară prin antecontractul încheiat în 1946 (66).
Apoi, moștenitorii lui - vândut două părți din moară și terenul din jurul morii lui în 04 aprilie 1954.
și, u căsătorită au înstrăinat printr-un antecontract cota de 6/32 părți din moara țărănească lui și soția (care au intrat în posesia imobilului (68).
Apoi și au înstrăinat printr-un antecontract 7/32 părți din moară (69).
Chitanța ( 74) atestă că înstrăinat cota de proprietate de 6/32 părți lui.
Este real că în 1953 solicitat ca 9 din cele 32 părți din moară să fie trecute în proprietatea statului ( 119), însă nu se poate reține că numai această cotă a fost preluată de la acesta în condițiile în care unele antecontracte au fost încheiate ulterior anului 1953. Această cerere de preluare a cotei de 9/32 fost formulată în condiții de teroare notorii, regimului nou instalat. Din certificatul eliberat de Direcția Generală Arhivelor Statului a rezultat că este persoana de la care fost preluat imobilul moară de făină (implicit și terenul aferent acesteia). Coroborând datele de CF cu antecontractele mai sus enumerate, ținând seama și de actul de preluare, curtea concluzionează că întreg imobilul înscris inițial în 203 fost preluat de Statul Român de la antecesorul reclamantei, potrivit art. 23. 1 lit d HG nr. 250/2007.
Așadar, corect stabilit instanța de fond că reclamanta este moștenitoarea persoanei de la care s- preluat întreg imobilul în litigiu, împrejurare recunoscută de primar în dispoziție, dar contestată prin prezentul apel.
Instanța de fond a reținut că parcelele cu nr. top 132 și 134, care au rămas înscrise în 203 au făcut obiectul Legii nr. 1/2000 și reclamanta este îndreptățită la despăgubiri potrivit Hotărârea nr. 54/2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B-N, fiind incident art. 8 din Legea nr.10/2001. Curtea constată că art.8 din Legea nr.10/2001 stabilește că nu intră sub incidența Legii nr.10/2001 terenurile situate înextravilanullocalității la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și acelea a căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000. De fapt, parcelele cu nr. top 132 și 134 erau în intravilanul localității la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și nu era reglementat regimul lor juridic, deci intră sub incidența Legea nr.10/2001, care are caracter de complinire celorlalte legi de repararea prejudiciilor produse în perioada 1945-1989. Așadar în mod nelegal tribunalul a constatat că parcelele cu nr. top. 132 și 134 nu fac obiectul /2001 și prin urmare apelul reclamantei este fondat sub acest aspect.
Cum am arătat în cele mai sus reținute acest teren intră sub incidența 10/2001 și la data notificării nu era reglementată situația juridică a acestuia în consecință, nu se mai putea stabili ulterior, măsuri în temeiul 18/1991. Deși Hotărârea nr. 54/2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B-N a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru acest teren, acestea nu au fost achitate reclamantei până în prezent.
Măsurile reparatorii trebuie să fie efective și nu iluzorii, pentru că, numai așa se pot repara abuzurile regimului totalitar. Prin urmare, această hotărâre este caducă și curtea constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii Legea nr.10/2001 și pentru aceste parcele, înscrise în CF 203.
Probațiunea administrată la fondul cauzei a fost suplimentată în apel și s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză care să identifice construcțiile edificate în baza unor autorizații de construire și terenul aferent bunei funcționalități a acestora, precum și construcțiile edificate fără autorizație în regim provizoriu și demontabile.
Expertul constatat că numai blocul de locuințe edificat pe parcela cu nr. top132/1 în suprafață de 350 mp are autorizație de construire, celelalte construcții fiind edificate abuziv, fără autorizație. Suprafața de teren aferentă blocului de locuințe necesară bunei funcționări a acestuia ( terenul de sub bloc și cel necesar stabilirii căilor de acces, spațiile din jurul blocului care permit accesul auto cât și posibilitatea construirii unei anexe cu boxe de lemne pentru fiecare apartament) este redată în anexa 3, având suprafața de 787 mp. Verificând suprafața menționată în anexa 3-planul de situație propus de expertul curtea constată că este necesară o suprafață de 460,7 mp pentru asigurarea bunei funcționări a ansamblului de locuințe după cum urmează: suprafața de 167,20 mp.- parcela cu nr. nr. top 132/2/1; suprafața de 39,8 mp.- parcela cu nr. top 135/4/1; suprafața de 15,4 mp. -parcela cu nr. top 135/5/); suprafața de 228,7 mp-parcela cu nr. top 131/2/1.
Totalizând suprafața aferentă blocului de 460,7 mp. cu suprafața teren de sub blocul de locuințe rezultă o suprafață de 810,7 mp, necesari bunei funcționări imobilului și nu 787 mp. cum dintr-o eroare de calcul a stabilit expertul. Construcția unde funcționează este edificată pe parcelele cu nr. top 134, 135, însă nu există autorizație de construire pentru aceasta. S-a depus de către pârât HCL 10/1996 a comunei prin care s-a stabilit că baraca din spatele blocului(unde în prezent funcționează )se scoate la vânzare, HCL 2/2001 a comunei prin care s-a stabilit componența comisiei care trebuia să negocieze vânzarea acestui spațiu, care a fost vândut la licitație. Aceste înscrisuri nu pot ține locul autorizației de construire, deci din perspectiva aplicării 10/2001, terenul este ocupat de construcții edificate abuziv, care se restituie in natura, potrivit art. 10 al 3 din lege.
Prin raportul de expertiză efectuat apel cât și cel efectuat la instanța de fond s-a concluzionat că restul construcțiilor edificate pe terenul în litigiu nu au autorizație de construire deci curtea constată că sunt incidente dispozițiile art. 10 al. 2, 3.10/2001 republicată, și va putea restitui în natură suprafața de teren indicată în raportul de expertiză.
Din planul de situație al raportului de expertiză rezultă că parcelele cu nr top.135/5/2; 131/2/2; 132/2/2; 133; 134; 135/2; 135/3; 135/4/2 în suprafață de 1770,4 mp, sunt libere în accepțiunea 10/2001 și în consecință acestea vor putea fi restituite în natură reclamantei.
Având în vedere starea de fapt rezultată după suplimentarea probațiunii în apel curtea constată că apelul reclamantei este fondat urmând a fi admis potrivit art. 296.Pr.Civ. raportat la art. 26, art. 4 art 10 al.2,3 10/2001 și va dispune restituirea în natură a imobilelor cu nr. top. 135/5/2; 131/2/2; 132/2/2; 133; 134; 135/2; 135/3; 135/4/2 în suprafață de 1770,4 mp, potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic, care face parte integrantă din sentință.
Va fi obligat primarul comunei să propună măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția moară și terenul aferent parcelelor cu nr. top. 132/1; 132/2/1; 135/4/1; 135/5/1; 131/2/1 - în suprafață de 810,7 mp, care nu pot fi restituite în natură și să înainteze documentația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării și stabilirii acestora potrivit Titlului VII din 247/2005
Apelul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Curtea nu poate reține împrejurarea că pârâtului apelant nu i s-a transmis varianta 3 din raportul de expertiză, deoarece această susținere este infirmată de consemnarea făcută în procesul verbal al ședinței din 27.06.2007, când consilierului juridic ( 180) s-a înmânat un exemplar din raportul de expertiză varianta 3 și și fost citată și comuna (reprezentată de primar), cu un exemplar din varianta 3 suplimentului la raportul de expertiză ( 183). Chiar dacă s-a constatat ulterior că doamna consilier nu reprezentat primarul și s-a îndreptat eroarea materială, raportul de expertiză varianta trei a fost comunicat comunei, împrejurare ce rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare( 183) și prin urmare acest motiv de apel este nefondat.
Deși se susține afirmativ de către pârât că o parte din terenul din fața blocului este ocupată în subteran de fosele septice ale blocului, acestea nu au fost identificate nici de secretarul Primăriei (care participat la măsurători și nici de Primarul comunei) și implicit nici de expert. Cu toate acestea curtea constată că expertul a ținut seama de necesitățile locatarilor și a stabilit spațiu în fața blocului suficient pentru buna funcționare a acestuia. Mai mult, pârâtul apelant - primarul comunei nu a formulat obiecțiuni nici la raportul de expertiză efectuat a instanța de fond și nici în apel, potrivit disp. art. 212 alin. 2 Cod proc.civ. așa încât această împrejurare nu va fi reținută.
Un alt motiv pentru care nu se poate restitui terenul în natură, în opinia primarului, ar fi acela că terenul de lângă blocul de locuințe este amenajat ca parc.
Pârâtul a mai invocat disp. OUG nr. 195/2005, care prevede că pentru fiecare persoană să fie asigurați 20 mp spațiu /cap de locuitor. Este real că art. II și III din OUG nr. 117/2007 stipulează obligația primarilor să asigure pentru fiecare locuitor 20 mp până în 2010, dar aceste dispoziții legale sunt ulterioare notificării făcute de reclamantă și nu au nici o legătură cu aplicarea Legii 10/2001, care este o lege reparatorie. Parcul amenajat de unitatea administrativ-teritorială s-a făcut fără nici o documentație de urbanism. Primarul a susținut că documentația privitoare la parc a fost ridicată de organele de cercetare penală, însă deși i s-a pus în vedere primarului să facă demersuri în recuperarea documentației acesta nu a dat curs solicitărilor instanței. Din procesul verbal încheiat de organele de cercetare penală rezultă că amenajarea spațiului s-a făcut în 2003, această dată fiind confirmată de părți(expertul reține din afirmațiile părților în suplimentul 2 al raportului de expertiză că parcul existent în fața blocului fost amenajat în 2003) și necontestată ulterior. Și în ipoteza în care amenajarea parcului s-a făcut în baza unei documentații de amenajarea teritoriului, aceasta s-a făcut în 2003, ulterior depunerii notificării de către reclamantă. Or, potrivit art. 9.10/2001 imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire. Din dispozițiile legale mai sus reținute rezultă că unitatea deținătoare nu mai putea să schimbe destinația terenului după depunerea notificării. Așadar, și acest teren este liber din punct de vedere al Legii nr.10/2001 și poate fi restituit în natură.
Pârâtul arătat că o construcție edificată inițial ca centrul de colectat lapte fost vândută numitei prin licitație publică ( 111-118). Această construcție a este edificată fără autorizație, deci din perspectiva art. 10.4 din HG nr. 250/2007, terenul poate fi restituit în natură, deoarece construcția fost amplasată fără autorizările legale și nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Pârâtul a susținut că la parterul blocului funcționează oficiul poștal și de credit și un cabinet medical individual și trebuie să se asigure accesul la aceste instituții. Curtea constată că nici această critică nu este fondată, deoarece în raportul de expertiză ( 75-85), anexa 3 evidențiază o suprafață de teren aferentă blocului - în total 460,7 mp (anexa 3), care asigură accesul populației la spațiile comerciale de la parterul blocului și în consecință nici această critică nu poate fi primită.
Pentru considerentele mai sus reținute curtea constată că, criticile formulate de pârât sunt nefondate și în temeiul art. 296 Cod proc.civ. va respinge apelul pârâtului.
În temeiul art. 274.Pr.Civ. curtea va obliga intimatul pârât Primarul comunei să-i plătească reclamantei apelante suma de 2785 lei,reprezentând onorariu avocațial(14) și onorariu expert(62) în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 41/F din 31 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunță în dosar nr- pe care o schimbă în parte și în consecință:
- obligă pe primarul comunei să emită o nou dispoziție prin care să se dispună restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilelor cu nr. top. 135/5/2; 131/2/2; 132/2/2; 133; 134; 135/2; 135/3; 135/4/2 în suprafață de 1770,4 mp, potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic, care face parte integrantă din sentință;
- obligă primarul comunei să propună măsuri reparatorii pentru construcția moară și terenul aferent parcelelor cu nr. top. 132/1; 132/2/1; 135/4/1; 135/5/1; 131/2/1 - în suprafață de 810,7 mp, care nu pot fi restituite în natură și să înainteze documentația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării și stabilirii acestora.
Înlătură dispoziția privind respingerea restituirii în natură a imobilelor cu nr. top. 135 și 134 înscrise în CD.
Respinge apelul pârâtului Primarul comunei.
Obligă intimatul pârât Primarul comunei să-i plătească reclamantei apelante suma de 2785 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/16.04.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
