Speta Legea 10/2001. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.95
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 2215 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant personal și consilier juridic pentru pârâtul intimat Primarul Municipiului T, lipsă fiind reclamanta apelantă.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul scutit de la plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apelantul solicită soluționarea cauzei în funcție de actele de la dosar și declară că nu mai are de formulat alte cereri. Instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris. Arată că inițial a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, însă de teamă că acele despăgubiri nu se vor acorda de îndată și la valoarea justă a terenului revendicat, consideră că cea mai bună soluție de reparare a prejudiciului cauzat prin naționalizarea proprietății sale este aceea de acordarea unui teren în compensare, respectiv suprafața de 250. din terenul proprietatea statului,conform planșei depuse la dosar. Susține că terenul este liber și că până la acest termen Primarul nu a comunicat instanței dacă terenul a fost revendicat.
Reprezentanta pârâtului intimat susține că dispoziția emisă de Primarul Municipiului T este legală, la fel și hotărârea primei instanțe, astfel că solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanții și, au contestat Dispoziția nr. 1619 din 11.05.2007, emisă de Primarul Municipiului în sensul că au solicitat să se modifice art. 2 din Dispoziția arătată și să le fie atribuită în natură, (în echivalent) suprafața de 250. teren așa cum se menționează în sentința civilă nr. 1413 din 05.06.2006 a Tribunalului Timiș.
În motivarea acțiunii au arătat că nu sunt de acord cu art. 2 din dispoziția emisă de Primar prin care li s-a propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, deoarece în imediata vecinătate a proprietății lor se află o suprafață de teren liberă care ar putea să le fie acordată în natură, în compensare și care aparține Primăriei Municipiului
Prin sentința civilă nr. 2215 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, a fost respinsă contestația formulată de și împotriva Dispoziției nr. 1619/2007 a Primarului Municipiului în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului T.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Timișa reținut că prin Dispoziția nr. 1619 din 11.05.2007 a Primarului Municipiului T, au fost rezolvate notificările referitoare la imobilul situat în T,- în sensul că s-a luat act de faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 1413/PI/2006 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/2007, a Curții de Apel Timișoara ), s-au anulat art. 3 și 4 din Dispoziția nr. 2277/12.10.2005, a Primarului Municipiului și s-a atribuit contestatorilor, în compensare, teren în suprafață de 96. din parcela de 125. identificată cu planșa nr. 33 - 2003 - 01- Prin art. 2 al Dispoziției menționate, pentru terenul, în suprafață de 250. situat în T,-, înscris în CF 16668 T și CF 28898 T, s-a propus acordarea de despăgubiri numiților și, în condițiile Titlului VIII din Legea nr. 247/2005, conform sentinței civile nr. 1413/2006 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/2007 a Curții de Apel Timișoara, urmând ca dosarul să fie transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Primarul Municipiului Taa vut în vedere referatul Direcției de Urbanism din 10.04.2007, în care se menționează că cei 250. teren, despre care se face vorbire în sentință, nu pot face obiectul restituirii în natură întrucât terenul de1000 de revendicat este afectat de trotuare, alei și rețele.
Tribunalul a constatat că în mod justificat s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 221. din parcela amplasată în partea de sud - est a proprietății contestatorilor, până la strada B, contestatorii fiind îndreptățiți la acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
S-a mai reținut că petenții contestatori au renunțat la proba cu expertiza topografică, necesară pentru identificarea parcelelor posibil de restituit,deși acestea nu sunt individualizate prin număr de carte funciară și nr. top, iar organele de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului T, prin referatul Direcției Urbanism, din 10.04.2007, au arătat că terenul revendicat nu poate face obiectul restituirii în natură, fiind afectat de trotuare, aleii și rețele.
Împotriva sentinței civile nr. 2215 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în termen legal au declarat apel reclamanții și, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii cererii și restituirii în natură a suprafeței de 221. revendicată în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea apelului au arătat că în mod greșit le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 221. teren, în baza referatului Direcției de Urbanism din 10.04.2007, sub pretextul că terenul ar fi afectat de trotuare, alei și rețele întrucât din studiul dosarului, apelanții au constatat că nu există depus un asemenea referat.
Au susținut că au purtat corespondență cu Direcția de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului și au cerut relații suplimentare cu privire la terenul pe care-l solicită în compensare însă Primăria le-a comunicat că nu deține informații cu privire la gospodăria subterană pentru terenurile respective.
Referitor la faptul că au renunțat la proba cu expertiza topografică pentru identificarea parcelelor posibil de restituit, apelanții arată că la dosar a fost depusă o documentație din care rezultă că suprafața solicitată în compensare face parte din terenul în suprafață totală de 7458. înscrisă în CF 562 T, fiind amplasată în imediata vecinătate, de o parte și de alta a proprietății reclamanților.
Susțin că parcelele pe care le-au solicitat, în suprafață de 29. și 221. sunt evidențiate în planșa cu nr. 33/203 - 01 - C întocmită de, cele două parcele nefiind afectate de trotuare, alei sau rețele subterane.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor, apelanții arată că soluția adoptată de Primar riscă să fie respinsă de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor unde, în art. 21 Titlu VII din Legea nr. 247/2005, se precizează că "dacă pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia".
Au mai susținut că în acțiunea depusă la tribunal au indicat cele două parcele de teren care să le fie restituite în natură, în completare, (în suprafață de 29. respectiv 221.), iar Direcția de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului printr-un referat cu circuit intern și-a dat acordul ca această suprafață să le fie restituită în natură însă condiționat de amenajarea unei alte alei la 3 metri distanță de cea existentă.
În concluzie apelanții solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate de tribunal iar în fond atribuirea unei suprafețe de teren în echivalent, în compensare din terenul proprietatea statului.
Pârâtul Primarul Municipiului T nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin Dispoziția nr. 1619 din 11.05.2007 emisă de Primarul Municipiului T, au fost rezolvate notificările referitoare la imobilul situat în T,- în sensul că s-a luat act de faptul că prin sentința civilă nr. 1413/PI/2006 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/2007, a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia civilă nr.4944 din 15.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, instanța de judecată a anulat art. 3 și 4 din Dispoziția nr. 2277/12.10.2005, a Primarului Municipiului și a atribuit contestatorilor, în compensare, teren în suprafață de 96. din parcela de 125. identificată cu planșa nr. 33 - 2003 - 01- Prin art. 2 al Dispoziției menționate, pentru terenul, în suprafață de 250. situat în T,-, înscris în CF 16668 T și CF 28898 T, s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VIII din Legea nr. 247/2005, conform hotărârii judecătorești irevocabile, urmând ca dosarul să fie transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Contestatorii sunt nemulțumiți de faptul că Primarul Municipiului T nu le-a oferit, în compensare alte suprafețe de teren (29. respectiv 221.), amplasate în vecinătate și care, potrivit susținerilor contestatorilor, ar fi libere.
Criticile aduse hotărârii pronunțate de tribunal sunt nefondate.
Este adevărat că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsurii reparatorii în interesul foștilor proprietari, ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, prin restituirea acestora în natură, iar atunci când nu este posibil prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În acest sens, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, prevede că "în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor acorda măsurii reparatorii în echivalent."
În speța de față contestatorilor le-a fost restituit în natură o parte din teren (ca urmare a contestării Dispoziției nr. 2277/2005, prin pronunțarea sentinței civile nr. 1413/PI/2006 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/2007, a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia civilă nr.4944 din 15.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B), iar pentru diferența de teren în suprafață de 250. situat în T,-, înscris în CF 16668 T și CF 28898 T, s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VIII din Legea nr. 247/2005, motivat de faptul că terenul solicitat de contestatori este afectat de trotuare, alei și rețele subterane.
În ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent art. 26 din Legea nr. 10/2001, prevede că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Din textul enunțat rezultă că repararea în echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea notificată, cu acordul persoanei îndreptățite, este una din modalitățile prevăzute de art.26 din Legea nr. 10/2001, dar în cauza de față măsura compensării nu este posibilă, aceasta fiind de altfel și rațiunea pentru care contestatorilor li s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Intimatul Primarul Municipiului Tas usținut că nu deține bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare și că există afișată o notă la sediul Primăriei în acest sens.
Apoi, includerea anumitor bunuri în categoria celor disponibile și acordarea lor în compensare cu alte bunuri sau servicii, este o măsură care rămâne la latitudinea unității notificate, singura care poate aprecia dacă poate face o ofertă în acest sens deoarece "oferta" constituie o aplicație particulară a dării în plată (mijloc de stingere a unei obligații civile) context în care, entitatea notificată are libertatea ofertei(ca și debitor), iar persoana îndreptățită la despăgubiri are facultatea acceptării(ca și creditor al obligației).
Deși apelanții au susținut că parcelele pe care le-au solicitat, în suprafață de 29. și 221. sunt evidențiate în planșa cu nr. 33/203 - 01 - C întocmită de expertul și că cele două parcele nu sunt afectate de trotuare, alei sau rețele subterane, instanța nu a putut stabili acest lucru cu certitudine deoarece contestatorii s-au opus, atât la primă instanță cât și în apel, la efectuarea unei expertize topografice și față de principiul disponibilității, actelor dosarului, vârsta și starea materială a apelanților, Curtea nu a ordonat, din oficiu, o asemenea expertiză considerând că nu este utilă cauzei.
Considerând că instanța de judecată, în cadrul soluționării contestației nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste voința titularului dreptului, că instanța nu poate stabili în mod discreționar și arbitrar atribuirea unor terenuri în compensare unor persoane și nu altora aflate în aceeași situație juridică,față de cele ce preced Curtea găsește nefondat apelul declarat de către reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 2215 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, astfel că în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 2215 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
Reclamanții apelanți
- T,-
- idem -
Pârâtul intimat
PRIMARUL MUNICIPIULUI T- B-dul -, nr. 1
Red. /16.05.2008
Tehnored /16.05.2008
Ex.5
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
