Speta Legea 10/2001. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2286/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.95
Ședința publică de la 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantele - reclamante - și, împotriva sentinței civile nr.1019/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMĂRIA M și SC "" SA.
Obiectul pricinii - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata- pârâtă SC "" SA. prin consilier juridic, în baza împuternicirii înregistrată sub nr. 888/13.02.2009, lipsind apelantele - reclamante -, și intimații - pârâți PRIMĂRIA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură au fost depuse următoarele înscrisuri:
- la data de 05.02.2009, cerere din partea apelantei - reclamante prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa;
- la data de 05.12.2008, întâmpinare din partea intimatei - SC "" SA, în două exemplare.
Consilierul juridic al intimatei - pârâte SC "" SA învederează că nu mai are cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata - pârâtă SC "" SA prin consilier juridic solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, menținerea deciziei civile nr.1019/03.06.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, ca temeinică și legală, în baza următoarele argumente:
Obiectul cauzei este reprezentat de mai multe imobile - terenuri situate în Localitatea M, județ
Astfel, apelantele - reclamante au solicitat restituirea în natură sau prin măsuri în echivalent, a mai multor imobile-terenuri, în extravilan și intravilan, situație în care, nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 8 din Legea nr.-, întrucât aceste construcții cad sub incidența Legii nr.18/1991, acesta fiind motivul pentru care a fost emisă decizia nr. 58/07.08.2006 prin care s-a respins notificarea formulată de către apelante.
Pentru imobile, situate în intravilanul localității, apelantele nu au îndeplinit celelalte cerințe instituite prin Legea nr.10/2001, astfel nu s-a făcut: - dovada actelor de proprietate asupra imobilelor; - dovada calității de persoane îndreptățite, potrivit dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea 10/2001 respectiv calitatea de moștenitor și actul doveditor al dreptului de proprietate; - dovada preluării abuzive a construcțiilor, mai mult, apelantele sistematic, au refuzat, în toate procedurile parcurse, să efectueze o expertiză tehnică topografică în vederea identificării imobilelor și a terenurilor în litigiu, prin care să se stabilească amplasamentul acestora, prin identificarea vecinătăților, or, potrivit dispozițiilor art. 22 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001, aceste măsuri incumbă notificatorului care este obligat să întreprindă toate demersurile necesare în vederea justificării interesului, în vederea restituirii, în natură a imobilelor.
Având în vedere aceste considerente, solicită să se constate că decizia nr.58/2006, emisă de SC "" SA este temeinică și legală astfel cum este menținută și prin decizia civilă nr.-.-06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2006, sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarele și au formulat, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL M și SC "" SA, contestație împotriva Dispoziției nr.58/07.08.2006, prin care intimata SC "" SA a respins notificarea formulată de contestatoare în baza Legii nr.10/2001.
Motivându-și cererea, contestatoarele au susținut că dispoziția de respingere a notificării este nelegală și netemeinică, deoarece au dovedit cu actul de concesiune nr.178/1926 întocmit de grefa Tribunalului Prahova dreptul indiviz al autorului lor asupra cotei de 1/6 din imobilele menționate în notificare.
Contestatoarele au mai susținut că pentru terenul situat în punctul "La deal" li s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar pe un alt teren situat în extravilanul localității, amplasament cu care acestea nu sunt de acord.
În ceea ce privește actul de moștenitor ce stă la baza dovedirii calității acestora de persoane îndreptățite la restituire, au susținut că a ars în anul 1933, în urma unui incendiu.
Pârâta SC "" SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a susținut competența materială pentru soluționarea cauzei în primă instanță a Tribunalului București, invocând în acest sens dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001.
Pe fondul cauzei, a susținut că actul de concesiune și arendare, invocat de către contestatoare, nu poate constitui prin el însuși un document care să ateste dreptul de proprietate al acestora asupra terenurilor solicitate prin notificare.
În opinia intimatei, contestatoarele nu au făcut dovada deținerii de către concedent sau de către moștenitorii acestuia a terenurilor solicitate, la momentul preluării de către stat și nici a calității de moștenitor în cotă indiviză a numitei, născută.
Cu privire la terenurile situate în punctele " ", "La ", "", "Coasta " și "La ", intimata a susținut că sunt situate în extravilanul localității M și nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.1448/03.11.2006, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția de necompetență teritorială invocată de intimata SC "" SA și pe cale de consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.
La Tribunalul București cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin sentința civilă nr.1019/03.06.2008 s-a dispus respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantele au dovedit, cu actele de stare civilă depuse la dosar, calitatea de moștenitoare a numitului.
S-a reținut totodată că, deși actul de concesiune depus la dosar nu face dovada dreptului de proprietate al autorului contestatoarelor asupra terenurilor menționate în cuprinsul său, având în vedere dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, potrivit căruia în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării, contestatoarele pot fi considerate persoane îndreptățite la restituire pentru suprafața de 4.640 mp, preluat în baza Legii de naționalizare nr.119/1948 de la autorul lor.
S-a reținut că prin Ordinul Prefectului nr.7009/2003 această suprafață de teren a fost atribuită contestatoarelor și numiților și, în baza Legii nr.18/1991, dar nu s-a realizat punerea în posesie, datorită refuzului acestora, motivat prin faptul că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe amplasamentul corect.
Din adresa nr.6278/2001 emisă de Societatea Națională a "" SA - Sucursala Târgoviște s-a reținut că terenul în suprafață de 860 mp, situat în " " este ocupat în prezent de 879, iar restul de teren nu se regăsește în patrimoniul acestei unități.
Suprafața de teren "Acasă în Sat", s-a reținut că se află în proprietatea particulară a altor persoane, iar suprafața de teren din punctul "ul" nu poate fi identificată.
Tribunalul a considerat că pentru verificarea susținerilor intimatei, atât cu privire la incidența dispozițiilor art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, care exclud din sfera de aplicare a acestei legi terenurile ce cad sub incidența Legii nr.18/1991, cât și cu privire la verificarea eventualelor construcții existente în prezent pe teren, este absolut necesară efectuarea unei expertize de specialitate.
În condițiile în care la dosarul format în urma depunerii notificării nu s-a depus o astfel de expertiză, deși era impusă de Legea nr.10/2001, iar în soluționarea pe fond a contestației, o astfel de probă nu a putut fi administrată din culpa contestatoarelor, care au refuzat să achite onorariul de expert, tribunalul a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, reținând în acest sens și dispozițiile art.1169 Cod civil.
În plus, s-a reținut că expertiza era absolut necesară și pentru a se stabili care dintre terenurile solicitate de contestatoare prin notificare sunt incluse în suprafața de teren deținută de pârâta SC "" SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, numai după aceea instanța putându-se pronunța cu privire la obligația acestei intimate de a transmite notificarea către Primăria
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate la 29.09.2008, apelantele au susținut că nu este necesară efectuarea unui raport de expertiză, în condițiile în care, terenul solicitat prin notificare era identificat în actul de concesiune nr.178/1926, indicându-se expres suprafața și vecinătățile acestuia.
S-a susținut că, pentru ipoteza în care SC "" SA nu se mulțumește cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate depuse de apelantă, nici acestea nu înțeleg să recunoască certificatele de atestare a drepturilor de proprietate invocate de intimată, iar dacă aceasta dorește efectuarea unei expertize trebuie să o și plătească.
În opinia apelantelor, certificatele invocate de intimată au fost emise în baza unor acte anacronice, anulate și nu pot fi luate în considerare de către instanța de judecată.
Prin cererea depusă la data de 10.11.2008, apelantele și-au completat motivele de apel, învederând că instanța de fond nu face referire în sentința pronunțată la legalitatea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate invocate de intimată ca titlu de proprietate.
Au mai susținut că Primăria Maî ntocmit un tabel nominal cu nr.9813/12.12.2001 cuprinzând persoanele ale căror terenuri agricole au intrat în proprietatea statului și se află în administrarea consiliilor locale, care se restituie în condițiile articolului 41 din Legea nr.18/1991, iar la poziția nr.12 figurează și autorul lor.
Intimata SC "" SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, susținând că, parte din terenurile solicitate de către apelante sunt situate în extravilan, situație în care sunt incidente dispozițiile Legii nr.18/1991 și nu ale Legii nr.10/2001, pentru cealaltă parte nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nu s-a depus expertiză care să identifice aceste terenuri, astfel cum impuneau dispozițiile articolului 22 lit.f din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001.
Deși legal citate, apelantele nu s-au prezentat pentru a propune probe în condițiile articolului 295 alin.2 Cod Procedură Civilă.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de probatoriile existente la dosar și de criticile dezvoltate de apelante, care stabilesc limitele devoluțiunii în prezenta cauză, Curtea va reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea adresată instanței de fond, contestatoarele și au formulat contestație împotriva deciziei de respingere a notificării nr.58 emisă la 07.08.2006 de SC "" SA prin care s-a respins notificarea acestora privind restituirea mai multor terenuri, despre care se susținea că ar fi fost proprietatea autorilor lor.
În motivarea acestei decizii s-a reținut, pe de o parte, faptul că, cea mai mare parte a terenurilor solicitate de contestatoare sunt situate în extravilan, iar pe de altă parte, că nu s-a dovedit titlul acestora de proprietate, preluarea abuzivă a terenurilor și nu s-a depus expertiză extrajudiciară pentru identificarea terenurilor.
Contestând în instanță această decizie, contestatoarele erau obligate conform dispozițiilor articolului 1169 cod civil să propună și să administreze probe în combaterea situației de fapt și de drept reținută de intimată în motivarea deciziei, cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Era necesară, în acest sens, conform Legii nr.10/2001, efectuarea unui raport de expertiză care să identifice terenurile solicitate prin notificare, să precizeze în ce măsură acestea se identifică sau nu cu cele rezultând din actul invocat de apelantele - contestatoare, dacă sunt libere și, nu în ultimul rând, să precizeze dacă acestea sunt sau nu situate în intravilan, pentru a fi incidente dispozițiile acestei legi.
Sarcina probațiunii acțiunii revenea, atât textului de drept comun menționat anterior cât și dispozițiilor Legii nr.10/2001, contestatoarelor și nu intimatei, cum se susține de către acestea în apel, iar sancțiunea nedovedirii cererii de chemare în judecată nu putea fi alta decât respingerea sa.
Nu poate fi reținută nici imposibilitatea materială pentru acestea de a suporta onorariul de expert, în condițiile în care puteau, conform OUG nr.51/21.04.2008, să solicite instanței de judecată acordarea ajutorului public judiciar în sensul articolului 6 lit.b din ordonanță.
În ceea ce privește legalitatea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate emise în favoarea intimatei, Curtea reține că aceasta nu putea fi verificată de către instanța de fond, în condițiile în care, prin acțiune, nu fuseseră invocate motive în acest sens.
Astfel de motive au fost invocate pentru prima dată de contestatoare, prin cererea depusă la data de 14.01.2008, peste prima zi de înfățișare, astfel cum aceasta este definită de articolul 134 din Codul d e Procedură Civilă.
Pe de altă parte, astfel de motive nu puteau fi formulate legal de către apelantele - contestatoare decât în condițiile prevăzute de articolul 45 din Legea nr.10/2001, care reglementează nulitatea unor astfel de acte, și nu într-o contestație, al cărei obiect nu poate fi reprezentat decât de legalitatea deciziei contestate.
Deși aveau posibilitatea suplimentării probatoriilor administrate la instanța de fond, în apel, apelantele - contestatoare nu s-au prezentat și nu au solicitat astfel de probe, situație în care, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Curtea va dispune în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă, respingerea apelului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantele - reclamante, domiciliată în M,-, județul D și, domiciliată în B,-,.36,.A,.7,.29, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1019/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte PRIMĂRIA M, cu sediul în M,-, județul D și SC "" SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
6 ex./04.03.2009
TB-4 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
