Speta Legea 10/2001. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 96
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatorul, domiciliat în B,-, județ B, cod poștal - împotriva sentinței civile nr.221 pronunțată la 22 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL COMUNEI.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-contestator B, personal și intimatul Primarul comunei reprezentat de consilier juridic.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că s-au depus relațiile solicitate de la Arhivele Naționale-Direcția Județeană P și că apelantul-contestator a depus la dosar copie de pe cererea adresată Primarului comunei la data de 27 aprilie 2009.
Apelantul-contestator B arată că nu mai este necesar să se revină cu adresă la Arhivele Naționale-Direcția Județeană P, întrucât, în afară de relațiile comunicate prin adresa nr. 1475/1992, Arhivele Naționale nu mai dețin alte informații cu privire la imobile.
Curtea, pune în discuție raportul de expertiză întocmit de expert .
Apelantul-contestator B, având cuvântul, arată că are obiecțiuni la raportul de expertiză întrucât, deși a fost convocat, expertul a întocmit lucrarea în lipsa sa și nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță.
Mai arată că expertul a întocmit lucrarea în funcție de susținerile reprezentanților primăriei, fără a asculta și punctul său de vedere, iar înscrisurile anexate la expertiză nu sunt certificate, astfel că, înțelege să le conteste.
De asemenea, precizează că nu deține alte acte cu privire la cele două construcții revendicate.
Solicită refacerea expertizei potrivit obiecțiunilor depuse în scris la fila 76 din dosar.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimat, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză și lasă la aprecierea
instanței cu privire la obiecțiunile formulate de apelant.
Având în vedere că apelantul nu a prezentat acte din care să rezulte configurația construcțiilor la momentul preluării de către stat, iar expertul a ținut cont de toate actele care i-au fost puse la dispoziție, Curtea respinge obiecțiunile formulate de apelant la raportul de expertiză întocmit de expert, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-contestator B, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond, să se admită acțiunea și să se dispună restituirea, în natură, a celor două construcții revendicate, respectiv Căminul Cultural și Complexul.
Precizează că nu mai solicită despăgubiri pentru cele două clădiri întrucât, în urma verificărilor pe care le-a efectuat personal, are convingerea că cele două clădiri au aparținut autoarei sale.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât apelantul nu a facut dovada modului de preluare al imobilelor pentru care a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 și nici nu a depus acte din care să rezulte amplasamentul celor două imobile revendicate.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, contestatorul B, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei, solicitat anularea Dispoziției nr. 1321/17.09.2007.
A arătat contestatorul că, prin notificarea nr. 1034/24.10.2001, împreună cu fratele său, solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru două case, situate în Centrul Civic al satului, comuna, preluate de stat prin Decretul nr. 115/1959.
S-a mai susținut că pentru construcțiile respective, cu excepția atestării de către Filiala Arhivelor Statului P existenței acestora în proprietatea defunctei până la momentul preluării lor abuzive, nu s-au mai găsit alte acte, deși acestea ar fi trebuit să se găsească la Primaria Comunei.
Prin sentința civilă nr. 221 pronunțată la 22 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova a respins contestația ca neîntemeiată, reținând că, rin p. notificarea nr. 1034/24.10.2001, contestatorul împreună cu numitul au solicitat despăgubiri în echivalent pentru imobilele reprezentate de două case, situate zona centrală a satului, comuna, județ P, iar prin dispoziția nr. 1321/17.09.2007 emisă de Primarul Comunei, a fost respinsă notificarea formulată de contestator împreună cu numitul, cu motivarea că, potrivit actelor depuse, s-a constat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege deoarece imobilul este demolat, iar terenul aferent acestuia a fost reconstituit în baza legilor fondului funciar.
De asemenea, s-a reținut că din adresa nr.2269/27.05.2007 emisă de Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar, rezultă că, în baza
Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit defunctei, conform anexei 19, suprafața de 5 ha teren arabil, pentru care s-a emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 855/08.05.2006 moștenitorilor și B, iar ulterior, s- emis și titlul de proprietate nr. 143/12.03.2007.
În ceea ce îl privește pe contestator, instanța a constatat că acesta a fost despăgubit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, sens în care, a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 855/08.11.2006 și titlu de proprietate din 12.03.2007.
Tribunalul a apreciat că în mod corect Primarul Comunei, prin Dispoziția nr. 1321 din 17.09.2007, a respins cererea notificată contestatorului, întrucât acesta a beneficiat de dispozițiile legilor fondului funciar, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, astfel că, formularea unei noi cereri în baza Legii nr.10/2001 echivalează cu o dublă despăgubire.
S-a arătat că, potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr.10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, însă, în cazul de față, contestatorului i- fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren arabil.
instanța că, deși din adresa nr. 1475/1992 a Arhivelor Statului P rezultă că în tabelul de chiaburi al Comunei figurează cu 8,10 ha teren și case, în cauză contestatorul nu a făcut dovada modului de preluare a imobilului pentru care a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, dispozițiile art. 2 din lege statuând care sunt actele normative prin care imobilele au fost preluate în mod abuziv.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul B, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate în cauză, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul acestora, pronunțând o hotărâre străină de natura pricinii.
Susține apelantul că terenul aferent imobilului, aflat în zona centrală a satului, comuna, nu face obiectul notificării nr. 1034/24.10.2001, aceasta vizând exclusiv construcțiile, respectiv cele două case demolate, iar Judecătoria Ploieștia stabilit, prin sentință definitivă și irevocabilă, pronunțată în temeiul Legii nr. 18/2991, că acest teren este în suprafață reală de 10 ha, din care 8,1 ha în extravilan și 1,9 ha în intravilan, suprafețe ce se aflau la data de 1 ianuarie 1990 în posesia fostului IAS.
Dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren a fost reconstituit în două tranșe de câte 5 ha fiecare; pentru suprafața de 5 ha teren din care 3,1 ha teren extravilan (vie) și 1,9 ha intravilan, pe care au fost edificate construcțiile (2 case) demolate pentru care a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, cu notificarea nr. 1034/24.10.2001, pentru această suprafață nefiind emis titlu de proprietate.
Se arată în continuare că s-a făcut pe deplin dovada faptului că defuncta autoare a fost deposedată abuziv de imobilul (teren și case) pe care îl deținea în
proprietate și, ca atare, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond, anularea Dispoziției nr. 1321/17.09.2007 și obligarea la emiterea unei noi dispoziții pentru măsuri reparatorii prin echivalent, privind imobilul construcții situat la adresa mai sus arătată.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În faza de apel, în cauză s-au mai administrat o serie de probatorii, din acestea, dar și din restul probelor administrate anterior, rezultând faptul că în mod corect prin Dispoziția nr. 1321/17.09.2007 a fost respinsă notificarea contestatorului-apelant, reținându-se că acesta a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, astfel încât, o nouă cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, nu poate fi primită, deoarece echivalează cu o dublă despăgubire.
Din adresa nr. 2269/27.05.2007 emisă de Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/2991, rezultă că s-a reconstituit defunctei, conform anexei 19, suprafața de 5 ha teren arabil, pentru care s-a emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 855/8 mai 2006 pe numele moștenitorilor și B și, totodată, s-a emis și titlul de proprietate nr. 143/13.03.2007.
Contestatorul a fost despăgubit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. În această situație, chiar dacă dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prevăd că în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea se dispune în natură pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, aceste prevederi nu se pot aplica contestatorului-apelant, deoarece acestuia i-a fost deja reconstituit dreptul de proprietate prin Legea nr. 18/1991.
Mai mult decât atât, din probe, atât cele administrate la instanța de fond, cât și la instanța de apel, nu reiese modul de preluare a imobilului pentru care s-a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Având în vedere considerentele ce precede, Curtea constată că apelul este nefondat și pe cale de consecință, în temeiul art. 296 pr.civilă, urmează a fi respins.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul, domiciliat în B,-, județ B, cod poștal - împotriva sentinței civile nr.221 pronunțată la 22 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL COMUNEI.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. EC
Tehnored. PJ
4 ex/12.05.2009
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Costea
