Speta Legea 10/2001. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2159/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 97
Ședința publică din 10.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta contestatoare împotriva deciziei civile nr.831/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele NOI și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 27 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 03 februarie, apoi la 10 februarie 2010 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr- la data de 27.09.2007, contestatoarea a chemat în judecată în calitate de intimată pe SC NOI SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr.47/20.08.2007, emisă de pârâtă; constatarea nulității vânzării acțiunilor corespunzătoare valorii activului ce face obiectul cererii de restituire; obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 505 mp, și construcțiile aflate pe acesta, situat în B,-, sector 3, cu consecința diminuării capitalului social al societății cu valoarea acestui activ.
În motivarea cererii contestatoarea susține că formulat în temeiul Legii nr.10/2001 notificarea nr.489/13.02.2002 înregistrată la BEJ și, prin care solicita restituirea în natură a imobilului situat în B,-, sector 3, compus din teren în suprafață de 505 mp și construcții.
Contestatoarea arată că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, poziția 7571, entitatea deținătoare fiind SC Noi SA; că pârâta nu a contestat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, dreptul de proprietate asupra imobilului și nici preluarea de către stat, ci doar modalitatea de restituire.
Se mai arată că la momentul notificării societatea pârâtă nu era privatizată statul fiind acționar majoritar și potrivit art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 actele de înstrăinare sunt lovite de nulitatea absolută.
Se mai susține că în situația în care imobilul se află și în prezent în patrimoniul pârâtei, în natură și face parte din capitalul social al acesteia este obligată la restituirea către fostul proprietar.
Reclamanta mai consideră că dispoziția atacată este nelegală întrucât, deși pârâta consideră că nu este competentă să soluționeze notificarea, ea se pronunță asupra fondului acesteia respingând-o, deși avea obligația de comunica entitatea deținătoare căreia persoana îndreptățită să i se poată adresa.
Reclamanta a solicitat în temeiul art.172 Cod de procedură civilă, să se dispună obligarea intimatei de depune copii ale contractelor de vânzare cumpărare de acțiuni cu FPS, precum și structura actuală acționariatului.
Intimata SC Noi SA prin întâmpinare a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul 2 din cererea de chemare în judecată, excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul 3 din cererea de chemare în judecată și excepția inadmisibilității capătului 2 din cererea de chemare în judecată și respectiv capătului 3, în situația în care instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat.
În ședința publică din 14.03.2008, reclamanta a formulat cerere precizatoare solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorității Pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere capetele 2 și 3 din cerere.
Prin încheierea din ședința publică de la 27.02.2009, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC Noi SA, pe capătul 2 din cerere, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive AVAS pe capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului teren și construcție; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune față de capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr.31/12.09.2003, privind privatizarea SC Noi SA și dispus unirea cu fondul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei invocate de SC Noi SA.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune față de capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, tribunalul a reținut, prin raportare la art.45 - 46 din Legea nr.10/2001, pe de o parte, iar pe de altă parte, față de termenul general de prescripție instituit de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, că este întemeiată.
La termenul din 27.02.2009 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Asociației Salariaților Noi, renunțând la această cerere, față de admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, în ședința din 10.04.2009.
Prin sentința civilă nr.831/29.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins excepția inadmisibilității contestației ca nefondată.
Totodată, a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu intimații NOI și, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, întrucât în prezenta cauză s- formulat o contestație împotriva deciziei nr.47/20.08.2007 emisă de SC Noi SA, prin care s- declinat competența soluționării contestației către AVAS.
Contestatoarea are posibilitatea ca pe calea contestației să solicite instanței de judecată atât anularea dispoziției de care este nemulțumită, cât și constatarea nulității acțiunilor corespunzătoare valorii activului ce face obiectul cererii de restituire și implicit restituirea în natură a imobilului.
S-a apreciat că instanța poate să analizeze în cadrul contestației atât calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, calității de proprietar a autorilor contestatoarei, cât și titlul de proprietate în temeiul căruia unitatea deținătoare are în patrimoniul său imobilul.
A mai reținut tribunalul că prin decizia nr.47/20.08.2007 s-a declinat competența de soluționare a notificării privind acordarea de despăgubiri către AVAS ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 5.500 mp, și construcții situată în B,-, sector 5, ca urmare a faptului că acest imobil este evidențiat în mod valabil în patrimoniul SC Noi SA, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.//28.12.1994, transcris sub nr.184/06.01.1995, fiind opozabilerga omnes, iar în lipsa anulării titlului de proprietate privatizarea SC Noi SA, s- făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, astfel că contestatoarea este îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit, art.29 din Legea nr.10/2001, așa cum fost modificată și completată prin legea 247/2005.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta.
Prin motivele de apel se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât:
Instanța a admis în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune față de capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.
Susține apelanta că a învestit instanța cu o cerere în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.31/12.09.2003, care este imprescriptibilă și nu o acțiune prescriptibilă în anulare. Temeiul cererii au fost dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii precizatoare formulată la data de 27.02.2009 privind introducerea în cauză a Asociației Salariaților Noi, în calitate de pârâtă, în considerarea calității de parte în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni; contract depus de pârâta la termenul din 16.01.2009.
În final, apelanta arată că sentința este nelegală și în ceea ce privește fondul cauzei, întrucât a calificat în mod greșit certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului nr./28.12.1994, ca fiind titlu valabil opozabilerga omnes, și că acesta nefiind anulat, privatizarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
La termenul din data de 16.01.2009, pârâta a depus la dosar copie de pe contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.31/12.09.2003, prin care aceasta a vândut Asociației Salariaților " Noi" B un număr de 779.724 acțiuni nominative (fila 128 - 154 dosar fond).
La termenul următor, respectiv 27.02.2005, reclamanta își precizează cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să introducă în cauză, în calitate de pârâtă și pe cumpărătoarea Asociația Salariaților Noi.
Deși reprezentantul contestatoarei solicită și oral introducerea în cauză a acestei părți, instanța nu se pronunță pe această cerere, ci pune în discuția părților mai multe excepții printre care și excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din perspectiva dispozițiilor art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 și art.3 Decretul nr.167/1958.
Prin aceeași încheiere, instanța se pronunță și admite această excepție.
Neintroducerea în cauză a Asociației Salariaților Noi anterior pronunțării de către instanță asupra excepției prescripției dreptului la acțiune constituie o vătămare adusă dreptului contestatoarei de a-și stabili cadrul procesual în care înțelege să se judece, părțile pe care înțelege să le cheme în judecată, fiind încălcate astfel principiile contradictorialității și disponibilității în procesul civil.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din perspectiva dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora "Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi".
Tribunalul, fără a verifica temeiul juridic al cererii, se pronunță pe o altă cerere, respectiv nulitatea relativă, aceasta fiind prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile Decretului nr.167/1958.
Așa fiind, Curtea constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art.297 Cod de procedură civilă, prima instanță nepronunțându-se asupra cererilor cu care a fost învestită.
Față de cele reținute, se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare, instanța de fond urmând a se pronunța cu respectarea principiilor disponibilității și contradictorialității, față de toate părțile chemate în judecată.
Rejudecând cauza, instanța va avea în vedere și celelalte motive de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare, domiciliat în B,-,.6, etaj5,.21, sector 2, împotriva sentinței civile nr.831/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele NOI A, cu sediul în B, nr.165, sector 3, și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 ex/01.03.2010
----------------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
