Speta Legea 10/2001. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 99
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de apelanții-reclamanți ). și, împotriva sentinței civile nr.126/C din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, la data de 10.06.2008, precizări de către intimata-pârâtă Primăria Mun. P N, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către intimata-pârâtă Primăria Mun. PNp rin întâmpinare, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 126/C/18.02.2008 a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatoarele ). și (), împotriva Dispoziției nr.5101/07.08.2007 emisă de Primarul municipiului P N, în temeiul Legii 10/2001.
Pentru a decide astfel, tribunalul, ca instanță de fond în materie de Legea 10/2001 a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin contestația înregistrată pe rolul tribunalului sub nr-, contestatorul () și () au solicitat anularea Dispoziției nr.5101/07.08.2007 emisă de Primarul municipiului P N, prin care li s-a respins notificarea nr.473/12.11.2001 formulată în temeiul Legii 10/2001.
În susținerea contestației, contestatorii au învederat următoarele:
La data de 12 noiembrie 2001 au formulat o notificare pentru restituirea, în natură, sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul complex de clădiri corp principal - case cu subsol, parter, două etaje, mansardă, closete, ascensor pentru lemne și a terenului aferent în suprafață de 375 mp, situat în P N,- - fostă proprietate a părinților lor, și.
Prin Dispoziția nr. 5101/2007, Primarul Municipiului P N le-a respins, în mod greșit, notificarea, pe motiv că nu fac dovada preluării abuzive a imobilului, întrucât nedepunerea actelor din care să rezulte preluarea abuzivă s-a datorat faptului că Primăria Municipiului P N nu le-a informat cu privire la acest aspect și - mai mult - aceste relații erau în administrarea propriilor servicii de specialitate (rol fiscal și situația juridică a imobilului).
Potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, termenul de 60 de zile de soluționare a notificării - prevăzut de art. 25 din lege, se prorogă cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite, dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părți faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Cum în cauză unitatea deținătoare nu le-a comunicat, în scris, că fundamentarea și emiterea deciziei sunt condiționate de depunerea unor înscrisuri, apreciază că sunt în termen de a face aceste dovezi.
În acest sens, solicită ca instanța să dispună emiterea unei adrese către Primăria Municipiului P N - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pentru comunicarea tuturor actelor ce au stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Intimatul Primarul Municipiului PNa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației pe motiv că, deși petentele fac dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, nu au făcut și dovada preluării abuzive a imobilului, în condițiile în care imobilul figura în perioada 1945 - 1950 ca fiind proprietatea numitelor -. și () -., iar autoarea petentelor, nu figurează în evidențele fiscale din acea perioadă ca proprietar.
În dovedire, părțile au depus la dosar, în copie: Dispoziția nr. 5101/07.08.2007; sentința nr. 15684 pronunțată în statul Israel, însoțită de o traducere din limba ebraică; acte de stare civilă; extrase de rol fiscal; adresa nr. 2599/2006 emisă de Primăria Municipiului P N; schițe de plan; notificarea nr. 473/2001; procură de reprezentare; act de vânzare-cumpărare nr. 793/1930.
Examinând contestația, în raport de probele administrate, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 473/12.11.2001, contestatoarele () și () au solicitat restituirea în natură sau echivalent a unui imobil compus din: " complex de clădiri, corp principal - case cu subsol, parter, 2 etaje, mansardă, closete, ascensor pentru lemne și alte greutăți" situat în P N,-, fostă proprietate a mamei lor, (căsătorită ).
În notificare nu au făcut vreo referire la data și modalitatea preluării de către stat a construcției pretinse. De altfel, nici în instanță contestatoarele nu au fost în măsură să precizeze măcar anul preluării imobilului.
s-a prevalat în dovedire de contractul de vânzare-cumpărare nr. 793/1930 - din care rezultă că a cumpărat un imobil situat pe-, format din mai multe construcții și o suprafață de teren a cărei întindere nu este menționată (teren care, însă, nici nu a fost solicitat prin notificare, așa cum pretind în contestație).
Or, acest înscris dovedește deținerea, în anul 1930, în proprietate, de către, a construcțiilor pretinse, însă nu și faptul că, ulterior, statul le-a preluat abuziv, din proprietatea sa, împrejurare care trebuia dovedită de către contestatoare.
Mai mult, deși instanța în exercitarea rolului activ - conform art. 129 Cod procedură civilă a dispus administrarea unor noi dovezi, acestea nu au făcut decât să confirme cele susținute de intimat cu ocazia soluționării notificării.
Astfel, potrivit adresei nr. 64796/18.01.2008 emisă de Municipiul P N - și extraselor de rol fiscal ale imobilelor, în perioada 1945-1950 imobilul situat în P N,- figura ca fiind proprietatea unor alte persoane - străine de familia contestatoarelor, respectiv -. și -..
Pentru a se înlătura orice posibilă eroare cu privire la proprietatea asupra imobilului, având în vedere că în anumite perioade de timp era posibil ca imobilul să sufere o serie de renumerotări, instanța a solicitat intimatului să comunice la dosar extrasele de rol fiscal și a imobilelor învecinate.
Din extrasele comunicate, rezultă că în 1945-1950, la perioada imobilele cuprinse între numerele 8-11 figurau alte persoane, fără ca autoarea reclamantelor să apară în aceste evidențe ca proprietară a vreunui imobil.
Or, chiar dacă ulterior, în anul 1974, potrivit ridicărilor topografice depuse de intimat pe str. - cel, nu mai figurau proprietăți particulare, fiind construite blocuri de locuințe - aspect de natură a crea prezumția de preluare de către stat a acelor imobile, această împrejurare nu dovedește și că preluarea s-a făcut de la autoarea reclamanților, în condițiile în care imobilul de la nr. 10 avea alți proprietari în perioada anterioară acestei preluări (această prezumție putând opera, eventual, în favoarea altor persoane).
Cum de prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază, potrivit art. 1-3, persoanele fizice, proprietare a imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar contestatoarele nu au făcut dovada preluării din proprietatea autoarei lor, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, în mod corect Primarul Municipiului P N, tribunalul a constatat că în mod temeinic și legal, notificarea a fost respins și în consecință a respins contestația.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel contestatorii.
Aceștia au criticat hotărârea apelată susținând aceleași aspecte pe care le-au invocat și în susținerea contestației.
Din actele pe care le-au depus la dosar arată apelanții au făcut dovada că autoarea lor, este proprietara imobilului situat în municipiul P N,-, județul N,conform contractului de vânzare-cumpărare iar faptul că figurează ca titulară de rol fiscal alte persoane, nu creează vreo prezumție, că aceștia ar fi proprietarii imobilului în litigiu, în lipsa unui titlu de proprietate.
Considerentele instanței de fond, arată apelantele, sunt contrare motivelor reținute de către Primarul municipiului P N, în decizia, prin care s-a respins notificarea, în sensul că petentele fac dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor legal,fără a face dovada preluării abuzivea imobilului, iar instanța reține faptul că "aspectul de natură acea prezumție de preluare de către stat a acestor imobile rezultă din faptul că în anul 1974 potrivit ridicărilor topografice imobilul în cauză nu mai figura ca proprietate particulară, fiind construite blocuri de locuințe, rezultat al demolării acestei proprietăți particulare ",instanța contestând însăși calitatea de proprietar al apelanților.
Apelanții au solicitat ca probă a se face adresă către Primăria municipiului PNp entru a ne comunica titlul în baza căruia figurează în evidențele fiscale ca proprietar al imobilului în litigiu, la nivelul anilor 1945 numiții -. și -..
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de tribunal, motivat de prevederile Legii 10/2001, beneficiază numai persoanele fizice, proprietare a imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar contestatoarele nu au făcut dovada preluării imobilului în cauză, din proprietatea autoarei lor.
Curtea, examinând hotărârea apelată în raport de criticile aduse de apelanți, de apărările intimatei și din oficiu constată apelul nefondat.
Potrivit, dispozițiilor art.3(1) din Legea 10/2001 "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv ".
Din probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada acestei condiții impuse de lege pentru ca apelantele să poată beneficia de reparațiile prevăzute de /2001.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au manifestat rol activ, în limitele dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă, însă nu s-au obținut probe din care să rezulte că preluarea abuzivă a imobilului pretins de apelante s-a făcut de la autoarea acestora.
La cererea instanței de apel, cu adresa nr.26844 din 5.06.2008, intimata Primăria municipiului PNa comunicat faptul că în evidențele sale nu figurează imobilul solicitat de apelante, în decretele de expropriere sau în alte acte de trece în proprietatea statului și cum până în anul 1970, orașul PNa parținea din punct de vedere administrativ de Regiunea B, această informație este posibil să fie obținută de la Arhivele Naționale - Direcția Județeană
Este știut însă că această instituție oferă informații persoanelor interesate contra cost, iar rolul activ al instanței, astfel cum este reglementat de art.129 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a unei părți și în apărarea intereselor acestora.
Constatând așadar, că apelanții nu au probat condițiile impuse de lege, respectiv că preluarea abuzivă a imobilului solicitat, s-a făcut de la autoarea lor, curtea constată că hotărârea apelată este temeinică și legală și în consecință în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge apelul civil promovat de apelanții-reclamanți ). și, împotriva sentinței civile nr.126/C din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
- - ptr. - - - pl.CO
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
ptr. - -- pl CO
GREFIER SECȚIE CIVILĂ,
Red.sent.-
Red.dec..- /14.07.2008
Tehn.- / 5 ex.
14.07.2008/15.07.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț
