Speta Legea 10/2001. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/A/2009
Ședința publică din 20 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de către reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 629 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat CONSILIUL JUDEȚEAN C, având ca obiect acțiune în baza Legii nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 martie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 629/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamantul, în contradictoriu cu Consiliul Județean
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că teoria reclamantului este corectă, în sensul că în patrimoniul său există toate drepturile pe care le-a avut la data decesului autorul său.
Atâta doar că autorul său nu este persoană îndreptățită la restituire, astfel soluția de respingere a notificării poate fi menținută.
Obiect al notificării îl constituie imobilele înscrise în CF nr. 6446, nr. 4949 și nr. 4952
Aceste imobile au fost proprietatea tabulară a numiților și a soției sale,.
Autorul reclamantului este moștenitor al defunctului, fiind rudă colaterală în gradul IV, văr primar. a decedat înaintea soției sale și toate drepturile și obligațiile sale s-au transmis în patrimoniul soției supraviețuitoare, singura moștenitoare, în acest sens existând la dosar Certificatul de moștenitor nr. 836/25.06.1974.
Prin urmare, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilele în litigiu, autorul reclamantului ar fi trebuit să fie moștenitorul soției supraviețuitoare și nu al vărului său.
Doar moștenitorii legali ai defunctei pot fi considerați persoane îndreptățite la restituire în baza art. 4 din Legea nr. 10/2001 nu și autorul reclamantului.
Pe cale de consecință, nici reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de măsuri reparatorii.
Raportat la aspectele menționate, nefiind întrunite condițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanța a respins plângerea formulată menținând dispoziția atacată. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii și a anulării dispoziției nr. 316/25.07.2008 și, pe cale de consecință, restituirea în natură a imobilelor construcții și teren situate în-, înscrise în CF nr. 6446, nr. 4949 și nr. 4952 C-N, întrucât:
1. În mod corect prima instanță a reținut că soția supraviețuitoare a fostului proprietar de carte funciară "a preluat TOT patrimoniul lui la data decesului acestuia", însă omite să constate că, la data decesului, defunctul proprietar nu mai avea în patrimoniu imobilele evidențiate în CF nr. 6446, nr. 4949 și nr. 4952 C, deoarece acestea fuseseră preluate de stat.
Legea română este suficient de clară sub acest aspect, activul moștenirii evaluându-se la data decesului defunctului. Prin urmare, soția supraviețuitoare nu putea prelua mai mult decât exista în patrimoniul defunctului la data decesului, nu putea deci prelua imobilele revendicate azi.
2. Prima instanță reține că pentru a putea benefica de măsuri reparatorii reclamantul trebuia să fie moștenitor al defunctei, soție supraviețuitoare. Nimic mai fals, în primul rând pentru că aceasta nu a avut niciodată în patrimoniul imobilul revendicat, astfel că nu îndeplinește condiția impusă prin Legea nr. 10/2001, aceea de a fi fost proprietar al imobilului la data preluării și nici condiția de a fi moștenitor al fostului proprietar, atâta timp cât nu a depus notificare în termenul prevăzut de lege.
Legea nr. 10/2001 obligă toți succesibilii fostului proprietari de carte funciară să parcurgă etapa notificării, iar faptul că soția supraviețuitoare nu a depus notificare deschide drumul pentru ceilalți moștenitori și care în mod normal ar fi fost înlăturați de la moștenire de prezența soției supraviețuitoare, dar care astfel sunt repuși în dreptul de acceptare a succesiunii.
Cu alte cuvinte, atâta timp cât soția fostului proprietar de carte funciară sau moștenitorii acestuia nu au depus notificare ei sunt considerați renunțători și în locul lor vine moștenitorul cel mai apropriat în grad, adică, repus în termenul de acceptare a moștenirii, prin notificarea formulată.
Ca urmare, avea atât vocație cât calitatea succesorală la moștenirea după, iar în baza acestora a transmis reclamantului, prin testament, dreptul de a solicita restituirea imobilelor care au aparținut lui.
Consiliul Județean C, în calitate de intimat, și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la 11.03.2009, solicitând respingerea apelului ca nefondat ( 11-14 dosar).
În esență, se afirmă că petiționarul, moștenitor testamentar al defunctului, nu beneficiază de instituția reprezentării legale și, ca atare, nu poate reprezenta pe la moștenirea lui. De altfel, testatorul nu a predecedat lui și nici nu avea vocație succesorală la moștenirea după, prin urmare nu putea transmite prin testament un astfel de drept.
Mai mult decât atât, testatorul este înlăturat de la succesiune proprietarului tabular de fiul acestuia, prezența unui descendent înlăturând de la moștenire orice rudă din celelalte trei clase, conform principiului priorității clasei de moștenitori, consacrat prin art. 669-675. civ.
Verificând hotărârea atacată, în limitele devoluțiunii stabilite prin declarația de apel, potrivit art. 295 alin. 1. proc. civ. curtea apreciază că apelul reclamantului este nefondat.
1. Cu privire la cel dintâi motiv de apel, acela prin care se afirmă că soția fostului proprietar tabular nu putea moșteni imobilele revendicate, întrucât acesta nu le mai avea în patrimoniu la data decesului, fiind preluate de stat:
realității faptul că imobilul de natură teren și construcție, în suprafață de 168 stj.p. a făcut obiectul dreptului de proprietate tabulară a lui, asupra etajelor I și II, drept înscris în CF nr. 4952 C-N cu nr. top 9018/II și nr. top 9018/III și a soției acestuia, asupra parterului, drept înscris în CF nr. 4949 C-N cu nr. top 9018/I, coproprietatea asupra părților indivize comune reprezentând terenul, fundațiile, pivnițele, intrările și instalațiile, fiind evidențiată în CF nr. 6446 C cu nr. top 9018 ( 78-80 dosar tribunal).
Acest imobil a fost preluat în întregime de Statul Român, de la soții și, prin efectul decretului pentru declarare de utilitate publică nr. 39/1949, dreptul statului fiind înscris în colile funciare în baza încheierii nr. 3897/1949, cu titlu de expropriere pentru utilitate publică.
Proprietarul tabular a decedat la 30.05.1974, moștenitor legal exclusiv fiind soția supraviețuitoare, în condițiile în care fiul acestora, a renunțat la succesiunea după tată, prin declarația autentică de renunțare nr. 5155/1974, potrivit celor constatate prin certificatul de moștenitor nr. 836/25.06.1974, eliberat de notariatul de Stat Județean C ( 59-60 dosar tribunal).
La 03.08.1986 a intervenit decesul numitului, fiul celor doi proprietari tabulari, iar a decedat la 06.08.1987, conform certificatelor de deces și actelor de stare civilă aflate la filele 50-56 dosar.
Prin urmare, conform celor stabilite prin certificatul de moștenitor mai sus evocat, a cărui valabilitate nu a fost contestată, soția supraviețuitoare a defunctului proprietar tabular a devenit titularul întregului patrimoniu succesoral, ca unic moștenitor, chiar dacă, în concret emolumentul cules nu cuprindea, ca element al activului patrimonial, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, preluat de stat anterior. Ceea ce interesează, din perspectiva acestui moștenitor, nu este culegerea efectivă a întregii moșteniri, ci vocația sa universală, posibilitatea conferită de lege de a culege întreaga universalitate. Or, vocația universală nu se referă la bunuri determinate și, în toate cazurile, ea operează de drept, de la data deschiderii moștenirii.
Întregul patrimoniu a defunctului a fost transmis moștenitorului unic și intră în patrimoniul moștenitorului drepturile și obligațiile defunctului, inclusiv acțiunile patrimoniale la care acesta avea dreptul, spre exemplu, acțiunea în revendicare. Există și drepturi viitoare care, deși nu fac parte din patrimoniu la deschiderea succesiunii, vor intra în alcătuirea patrimoniului succesoral în viitor, aparținând indiscutabil aceluiași moștenitor.
Nu emolumentul succesiunii se discută în speță ci vocația universală a soției supraviețuitoare, recunoscută de apelant, care afirmă textual: "în mod corect reține instanța că soția supraviețuitoare a fostului proprietar de carte funciară a preluat TOT patrimoniul lui, la data decesului acestuia -". Or, în virtutea acestei vocații, ar fi putut pretinde măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la întregul imobil preluat de stat, în nume propriu - în limitele dreptului care i-a aparținut - și în calitate de moștenitor, pentru dreptul care a aparținut soțului său, predecedat, în acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.
2. celui de-al doilea motiv de apel, se afirmă că soția fostului proprietar tabular nu beneficiază de nici un drept asupra imobilului revendicat întrucât nu a depus notificare.
Este adevărat că nu a formulat o notificare, în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta întrucât a decedat înainte de intrarea în vigoare a legii speciale reparatorii.
În aceste circumstanțe, problema ridicată în cauză este a calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, apreciată din perspectiva dispozițiilor art. 4 al acestui act normativ.
Reclamantul este beneficiarul testamentului autentic nr. 292/02.02.2000, prin care testatorul l-a instituit legatar cu titlu particular, obiectul legatului constituindu-l imobilele construcții și teren înscrise în CF nr. 494 C și nr. 4952 C ( 63 dosar tribunal).
Autorul actului juridic pentru cauză de moarte a decedat la data de 29.10.2000 ( 51 dosar tribunal).
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a, Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv al acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 și alin. 4, Legea nr. 10/2001, republicată, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, profitând, totodată, de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III.
, reclamantul este moștenitor testamentar al defunctului, însă acest defunct nu are calitatea de persoană fizică îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, întrucât nu era proprietar al imobilelor în litigiu la data preluării lor în mod abuziv și nici calitatea de moștenitor legal al celor doi proprietari tabulari nu îi poate fi recunoscută.
Actele de stare civilă depuse în copii la dosar ( 51-58) relevă faptul că era văr primar cu defunctul proprietar tabular, având așadar vocație la moștenirea acestuia, în concurs cu soția supraviețuitoare, în calitate de colateral ordinar, care aparține clasei a patra de moștenitori legali. În acest sens sunt dispozițiile art. 675. civ. coroborate cu cele ale art. 1 din Legea nr. 319/1944, aplicabile în cauză în condițiile în care fiul defunctului a renunțat la moștenire și nu s-a dovedit că acesta ar fi avut moștenitori din primele trei clase.
În cauză, nu a fost făcută dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală a lui înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1. civ. de natură a-i consolida acestuia titlul de moștenitor, ca succesibil subsecvent. Dimpotrivă, certificatul de moștenitor, care atestă calitatea de unic moștenitor al soției supraviețuitoare nu a fost contestat și reclamantul însuși, în prezentul proces, recunoaște că soția supraviețuitoare a lui a preluat întregul patrimoniu la data decesului.
Este adevărat că Legea nr. 10/2001 repune succesibili care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, în termenul de opțiune succesorală, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, însă nu mai puțin adevărat este că a decedat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar acest beneficiu al legii este unul personal care nu poate fi transmis legatarului cu titlu particular; acceptarea succesiunii este un act juridic personal care ar fi putut fi realizat, în aceste circumstanțe, prin cererea de restituire, exclusiv de beneficiarul direct ale acestor dispoziții legale.
Prin urmare, reclamantul ar fi putut beneficia de cota moștenitorului legal numai dacă ar fi făcut dovada indubitabilă a faptului că testatorul avea calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 or, așa după cum s-a arătat nu avea o astfel de calitate.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins plângerea și a păstrat în tot dispoziția de respingere a notificării, emisă de Președintele Consiliului Județean C cu nr. 316/25.07.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 629 din 25 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o păstrează în tot.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
4ex./
Jud.fond:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Băldean
