Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.1/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, strada - 8 Martie, nr. 29, împotriva deciziei civile nr. 339, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 04 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C, b-dul 1 -, -.D,.110, cu domiciliul C,-, -.C,.2,.8, cu domiciliul în C,-, -.A,.4,.28, cu domiciliul în C,-, -.A,.4,.28 și, cu domiciliul în Curtea de A,-, județul A, având ca obiectsuccesiune.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 dosar, iar pentru intimata pârâtă, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 26 dosar, lipsind ceilalți intimați pârâți din prezenta cauză.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care,părătorul recurentului reclamantprecizează că a primit întâmpinarea.
Întrebat fiind de către instanță cu privire la dovada calității de reprezentant, având în vedere că prin întâmpinarea aflată la filele 27-29 dosar intimata pârâtă, prin apărător, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și semnatar al prezentului recurs,apărătorul recurentului reclamantdepune la dosar, în copie, în două exemplare, contractul de asistență juridică nr. 381 din 30 iulie 2009, încheiat între "-" și reclamantul. I se înmânează un exemplar de pe acest înscris apărătorului intimatei pârâte.
Apărătorului intimatei pârâte i se înmânează pentru studiu originalul înscrisului, la solicitarea acestuia, după care este restituit.
Întrebat fiind de către instanță apărătorul intimatei pârâte precizează că nu mai insistă în excepția invocată prin întâmpinare, având în vedere documentația depusă astăzi la dosar.
În probațiune,recurentului reclamantdepune la dosar, în copie (filele 39-45), înscrisuri, respectiv: declarația numitei autentificată sub nr. 2674 din 08.10.2009 - BNP Asociați și; extras de cont -, eliberat de Bank Romania - Agenția - Nord C; și acte medicale traduse, ale reclamantului, din care rezultă că acesta se află în din motive de sănătate.
Apărătorul intimatei pârâte solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse astăzi la dosar și pentru a-și exprima poziția față de utilitatea acestora. Precizează, în același timp, că nu le consideră admisibile deoarece nu au legătură cu cauza.
Instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurentului reclamant.
Apărătorul recurentului reclamant se opune față de cererea de amânare formulată în cauză de apărătorul intimatei pârâte; arată că este de acord cu o eventuală lăsare la a doua strigare a cauzei pentru studiul înscrisurilor depuse la dosar.
Apărătorul intimatei pârâte insistă în acordarea unui termen de judecată, deoarece trebuie să ia legătura cu clienta sa.
Instanța, respinge cererea de amânare a cauzei și lasă pricina la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei pârâte să studieze înscrisurile depuse astăzi la dosar de apărătorul recurentului reclamant.
După reluarea cauzei, la ora 1140, se prezintă în sala de judecată aceleași părți ca și la prima strigare a cauzei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat de reclamant și al respingerii apelului formulat de, cu consecința atribuirii imobilului în litigiu către reclamant și a obligării acestuia la plata sultelor corespunzătoare către ceilalți moștenitori, a obligării la suportarea și de către ceilalți moștenitori a cheltuielilor efectuate de reclamant cu reparațiile și îmbunătățirile aduse imobilului, cu întreținerea și îngrijirea defunctei și cu înmormântările și pomenile acesteia; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră că instanța de apel a respins în mod nejustificat cererea reclamantului de obligare a celorlalți coindivizari la suportarea cheltuielilor efectuate cu reparația și întreținerea imobilului în litigiu.
Arată că, în apel, a criticat hotărârea pronunțată numai cu privire la cuantumul îmbunătățirilor și neobligarea la suportarea de către ceilalți moștenitori a 3/4 din contravaloarea îmbunătățirilor.
Instanța de apel a respins în totalitate cererea privind dreptul de creanță, ca nefondată, deși exista un amplu material probator la dosar care să dovedească fiecare dintre reparațiile și îmbunătățirile efectuate.
A criticat în apel și faptul că instanța de fond nu a obligat ceilalți moștenitori la suportarea cotei de 3/4 ce le revine potrivit cotelor succesorale din aceste îmbunătățiri.
Consideră că este evident faptul că reparațiile și îmbunătățirile aduse imobilului profită tuturor moștenitorilor, chiar și celor cărora nu le-a fost atribuit imobilul în natură, deoarece sulta pe care aceștia o primesc este stabilită în funcție de valoarea de piață a imobilului, valoare ce include și îmbunătățirile respective.
Prin urmare, echitabil este ca cei care primesc sulta să suporte și partea corespunzătoare din îmbunătățirile aduse imobilului.
După cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, reclamantul a început lucrările de îmbunătățiri împreună cu tatăl său - zidar de profesie, dar la câteva luni acesta s-a îmbolnăvit și a decedat. Astfel se explică de ce autorizația de extindere și renovare a construcției a fost luată pe numele părinților săi care trăiau la data eliberării acesteia.
Sub un alt aspect, arată că instanța de apel, în mod nejustificat a apreciat faptul că reclamantul nu a prestat întreținere în favoarea defunctei sale mame, deși a dovedit acest aspect prin probatoriul administrat în cauză.
De asemenea, în mod nejustificat a fost respinsă cererea de obligare a tuturor moștenitorilor la suportarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și pomenile ulterioare ale defuncților.
Instanța de apel nu a ținut seama de criteriile legale prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă la atribuirea imobilului. Trebuia să se țină seama de cotele fiecăruia dintre moștenitori și să atribuie imobilul celui mai îndreptățit prin raportare la cota sa de moștenire.
Arată că reclamantul este plecat în însă nu pentru a se stabili acolo, ci pentru efectuarea unui tratament medical ce nu se poate face decât în țara respectivă. Intenția acestuia este de a se întoarce în România.
De asemenea, a făcut dovada că în are loc de muncă, deși este sub tratament; a trimis bani în țară atât pentru întreținerea părinților, cât și ulterior pentru înmormântare, deși nu s-a putut prezenta din pricină că era internat în spital în
După plecarea în străinătate a continuat să trimită bani și pentru întreținerea imobilului și, doar nepoata, dorește să răstoarne înțelegerea avută.
Nu subzistă nici susținerea că o societate, chiriașă la acel moment, ar fi efectuat reparații la imobil. Nu au fost depuse la dosar probe în acest sens.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată.
Învederează că au fost formulate critici în raport de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, dar nu rezultă, totuși, care articol l-a încălcat instanța.
Solicită instanței să nu aibă în vedere declarația numitei, care este soția martorului, audiat la instanța de fond. Se întreabă cum ar putea fi obligată o persoană de a fi codebitor la plata unei sulte.
Arată că "din anul 2004 și până în prezent se pot întâmpla multe, iar reclamantul nu a apărut în România de zece ani"; nu contestă însă contractul de asistență juridică prezentat astăzi.
- arată că expertiza efectuată la instanța de fond a dovedit că nu există îmbunătățiri.
Se mai referă la depozițiile numitelor și și arată că "ultima nu a avut o depoziție contrară cu ".
Se mai referă la materia prescripției și arată că, dacă reclamantul ar fi efectuat îmbunătățiri la imobil, oricum s-ar fi prescris după trei ani.
Au fost solicitate și alte cheltuieli, însă acestea nu au fost dovedite.
Apărătorul recurentului reclamant în replică, se referă la faptul că a făcut trimitere la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, art. 6735și art. 6739Cod procedură civilă, în motivele de recurs, pe larg dezvoltate.
- arată că trebuiau stabilite, mai întâi, îmbunătățirile la momentul partajului, creanțele și datoriile între moștenitori.
Întrebat fiind de către instanță cu privire la cheltuielile de înmormântare, apărătorul recurentului reclamant solicită instanței să aprecieze.
Apărătorul intimatei pârâte consideră că în trei ani se prescriu "orice fel de cheltuieli".
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 04.05.2006, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească calitatea lor de moștenitori de pe urma părinților părților, a activului succesoral, a pasivului succesoral și să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului către reclamant.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, de pe urma decesului părinților și, au calitate de moștenitori el, în calitate de fiu, în calitate de fiică, în calitate de soție a fratelui, și în calitate de fiice ale lui și în calitate de fiu.
Reclamantul mai precizează că masa succesorală se compune din casa de locuit cu 4 camere și dependințe și teren de 150 mp. situat în C, str. - 8 Martie 29, iar pasivul succesoral se compune din îmbunătățiri: o baie construită, instalația de canalizare, ciment în C, zugrăveli exterioare și interioare, ajutor dat bătrânilor cât și cheltuieli de înmormântare în valoare totală de 200.000.000 lei.
Pârâtele, și au formulat o întâmpinare comună prin care au arătat că sunt de acord cu dezbaterea succesiunii și ieșirea din indiviziune, dar nu sunt de acord cu stabilirea pasivului succesoral.
Pârâtele au susținut că toate cheltuielile făcute pentru înmormântarea defuncților au fost împărțite în mod egal, iar cheltuielile cu îmbunătățirile locuinței au fost făcute de reclamant deoarece acesta a locuit împreună cu mama sa.
Prin precizări la întâmpinare formulate la 20.02.2007, pârâtele și au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei cu motivarea că aceasta nu are vocație succesorală la moștenirea bunicilor lor; excepția a fost unita cu fondul cauzei prin încheierea din 20.02.2007.
Prin încheierea din 05.06.2007, judecătoria a constatat calitatea de moștenitor a părților, compunerea masei succesorale și cotele, în temeiul disp. art. 6735raportat la art. 6736Cod pr. civ.
La termenul din 09.10.2007, pârâtele, și au solicitat în baza art. 6737.pr.civ. completarea masei de partaj cu fructele civile ale imobilului situat în- reprezentând chiriile imobilului.
În susținerea cererii lor, pârâtele arată că imobilul succesoral a fost închiriat de către, aceasta încasând toate chiriile începând cu anul 2003.
De asemenea, s-a arătat că în masa succesorală intră și bunurile care nu existau la data deschiderii moștenirii, inclusiv fructele naturale civile sau industriale produse de bunurile succesorale.
Prin încheierea din 29.01.2008 judecătoria a respins cererea de completare a masei succesorale ca neîntemeiată, constatând - din răspunsurile date la interogatoriu de către pârâta coroborate cu declarațiile martorilor audiați - că în casa au locuit, după decesul mamei părților, diferite persoane, dar nu s-a perceput chirie, motiv pentru care, în cauză, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 6731.pr.civ. pentru completare a masei succesorale.
Prin sentința civilă nr. 4405/11.03.2008, Judecătoria Constanțaa respins excepția lipsei calității procesual pasive a piritei, ca neîntemeiata și a admia in parte acțiunea civila formulata de reclamantului; astfel s-a constatat că, de pe urma defunctului si a defunctei, a rămas masa succesorala compusa din activ: imobil compus din teren in suprafață de 150 mp si casa cu 4 camere si dependințe situat in Constanta,- și pasiv: suma de 6000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare si pomeni ulterioare.
De asemenea, s-a constatat că au calitatea de coindivizari reclamantul, pârâtul și pârâta cu câte o cota de in calitate de fii, pârâta cu o cota de 1/16 in calitate de soție supraviețuitoare a defunctului - fiu al defuncților -, cu o cota de 3/32 in calitate de nepoata de fiu (de pe urma defunctului ) si cu o cota de 3/32 in calitate de nepoata de fiu (de pe urma defunctului ).
După ce a constatat ca reclamantul are un drept de creanța asupra succesiunii in cuantum de 1713 lei, judecătoria a dispus ieșirea din indiviziune a partilor asupra imobilului compus din teren in suprafata de 150 mp si casa cu 4 camere si dependințe situat in Constanta,- prin atribuirea acestuia reclamantului, cu obligarea reclamantul la plata către pârâții si a sumei de 29986,75 lei fiecare cu titlu de sulta, către pârâta a sumei de 7497,94 lei cu titlu de sulta și către pârâții si a sumei de 11298,41 lei fiecare cu titlu de sulta.
De asemenea, judecătoria a dispus obligarea pârâților la plata către reclamant a unor sume reprezentând contravaloarea întreținerii acordate defunctei și contravaloare cheltuielilor de înmormântare si pomenilor ulterioare, proporțional cu cotele succesorale.
La soluționarea excepției calității procesual pasive a pârâtei judecătoria a reținut că este soția supraviețuitoare a lui, care la rândul sau este fiul defuncților si; partea din masa succesorala ce ar fi revenit lui de pe urma defuncților săi părinți este moștenita prin retransmitere de către soția sa supraviețuitoare in baza art. 1 din Legea 319/1944.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că la data de 23.06.1974 a decedat iar la 22.08.2001 a decedat; acestia au avut patru copii și anume: reclamantul, pârâții, și - decedat la 13.04.2005 - care a fost căsătorit cu pârâta și a avut doi copii, pârâtele și.
În conformitate cu art. 1 din Legea 319/1944 și art. 669 Cod civ. judecătoria a constatat că, după decesul lui și, au rămas moștenitori copiii acestora., și, fiecare cu cote de iar după decesul lui cota sa de din masa succesorală a fost moștenită de soția supraviețuitoare (căreia îi va reveni cota de 1/16 din masa succesorală) și de fiicele sale și (cărora le va reveni cota de 3/32 din masa succesorală).
Cu privire la compunerea activului masei succesorale, judecătoria a observat că părțile au fost de acord că acesta se compune din teren de 150 mp. și casă cu 4 camere și dependințe, dobândit de și prin actul de vânzare autentificat sub nr. 1950/1936 pentru teren iar prin autorizația de construire nr. 9850/1957 au edificat pe acest teren casa cu 4 camere și dependințe.
În ceea ce privește pasivul succesoral, judecătoria a reținut patrimoniul succesoral cuprinde pe lângă activul succesiunii și obligațiile și sarcinile moștenirii, acestea din urmă formând pasivul succesoral, printre care și cheltuielile care au fost făcute cu ocazia inventarierii conservării, administrării, lichidării succesiunii, cheltuielile de înmormântare, legatele cu titlu particular - în cauză pasivul succesoral cuprinzând decât cheltuielile de înmormântare.
Judecătoria a constatat că pasivul succesoral se compune din suma de 6000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare, având în vedere răspunsurile date de pârâta la interogatoriu (întrebarea nr.7) coroborate cu declarațiile martorilor și din a rezultat că reclamantul a efectuat cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare pentru defuncții săi părinți.
În ceea ce privește îmbunătățirile pe care reclamantul pretinde că le-a efectuat la imobilul succesoral, judecătoria a apreciat că acestea nu pot fi considerate datorii sau sarcini ale moștenirii, deoarece îmbunătățirile efectuate de către un comoștenitor nu pot naște decât un drept propriu de creanță al moștenitorului respectiv față de ceilalți comoștenitori, îmbunătățirile neputând fi obligații sau sarcini ale moștenirii.
Judecătoria a constatat, din probele administrate, că reclamantul a făcut îmbunătățiri și extinderi la imobilul succesoral constând in baie, canalizare, reparații și zugrăveli pe perioada cit a locuit in imobil; astfel, reclamantul a devenit creditor al succesiunii, dreptul sau de creanță reprezentând din contravaloarea îmbunătățirilor in cuantum de 1713 lei, cota de fiind suportată de el in calitate de moștenitor.
de cele expuse, instanta, in baza art 1073 civ. va constata ca reclamantul are un drept de creanta asupra succesiunii.
Referitor la întreținerea pe care reclamantul a prestat-o defunctei judecătoria a constatat din declarațiile martorilor audiați ca reclamantul s-a îngrijit de mama sa trimițând lunar sume de bani acesteia; instanța a apreciat că contravaloarea acestei întrețineri se ridica la suma de 2400 USD, suma dată de reclamant in perioada de când a plecat in străinătate si data decesului mamei sale.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele sale de apel, reclamantul arată că instanța de fond, deși a constatat că au fost efectuate îmbunătățiri la imobilul succesoral în valoare de 3200 lei, a obligat ceilalți moștenitori la din valoarea îmbunătățirilor, în condițiile in care reclamantul a făcut mai multe îmbunătățiri imobilului; de asemenea, în mod greșit, instanța de fond a constatat că îngrijirea defunctei timp de 27 de ani a costat doar 2400 USD, ignorând recunoașterea pârâtei în sensul că reclamantul a trimis timp de 9 ani în medie 100 USD pentru întreținerea defunctei, ceea ce înseamnă 10.800 USD.
Apelantul a apreciat că, în mod greșit, judecătoria a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 937 lei reprezentând cheltuieli de judecată din chitanțele existente la dosar rezultând suma de 7375 lei, pârâții urmând a fi obligați la plata sumei de din această sumă.
Prin motivarea apelui său, pârâta a invocă excepția prematurității introducerii acțiunii, motivată de faptul că reclamantul trebuia să deschidă procedura succesiunii la notariat și, în situația în care părțile nu se înțelegeau, notarul constata starea de fapt și îndrumă părțile către instanța competentă.
Totodată, apelanta a invocat și excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea de către reclamant, acesta fiind plecat din țară de mai bine de 10 ani și nu a manifestat nici un interes până în anul 2006 față de decesul defunctei și nici ulterior nu a făcut nici un fel de acte de acceptare a succesiunii.
Pe fondul cauzei, apelanta arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune, dar cu atribuirea imobilului către apelantă și obligarea acesteia la plata sultelor.
În ceea ce privește cheltuielile de întreținere pretinse și acordate pentru întreținerea defunctei, apelanta a învederat că judecătoria nu a reținut nici o dovadă în acest sens iar la întreținerea defunctei au contribuit toți moștenitorii; cu privire la pasivul succesoral, apelanta arată că reclamantul nu a făcut dovada că acesta a contribuit la cheltuielile cu înmormântarea și pomeni ulterioare, în condițiile în care acesta nici nu a participat la înmormântarea defunctei.
Intimatele și și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, în sensul admiterii apelului formulat de către și atribuirea imobilului către aceasta.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului formulat de reclamantul și respingerea apelului formulat de către pârâta.
Intimatele și au formulat cerere de aderare la apelul formulat de apelanta, cereri ce nu au fost timbrate, instanța urmând să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997.
Prin decizia civilă nr. 339/04.06.2009, Tribunalul Constanța a respins, apelul formulat de către reclamantul ca nefundat, a admis apelul declarat de și schimbând în parte sentința civilă apelată a constatat că de pe urma defunctului si a defunctei a rămas masa succesorală compusă dintr-un imobil format din teren in suprafață de 150 mp si casa cu 4 camere si dependințe situat in Constanta,- în valoare de 121. 660 lei, respingând, cererea de a se constata că reclamantul are un drept de creanță asupra succesiunii, ca nefondată; de asemenea, a fost respinsă cererea de obligare a pârâților, la plata cheltuielilor reprezentând contravaloare întreținere acordată defunctei.
Tribunalul a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului prin atribujirea acestuia apelantei care a fost obligată la plata unor sulte către ceilalți coindivizari; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și au fost anulate ca netimbrate cererile de aderare la apelul formulat de către, promovate de către intimatele și.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în conformitate cu art.689 civ. acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât in calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Legea nu stabilește, în concret, care anume acte săvârșite de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, însă pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită a moștenirii intrarea in posesiunea și folosința bunurilor succesorale, faptul mutării definitive a succesibilului în casa moștenită, demolarea unor construcții, efectuarea de lucrări ce nu comportă urgență, edificarea pe terenul și în gospodăria defunctului a unor construcții, plata datoriilor mai însemnate ale defunctului, plata impozitelor (clădiri, terenuri) etc.
Din probatoriul administrat de judecătorie, instanța de apel a reținut că reclamantul a locuit o perioadă de timp în imobilul succesoral, intrarea în posesia și folosința bunurilor succesorale putând fi apreciate ca acte de acceptare tacită a moștenirii.
Referitor la termenul de acceptarea a succesiunii, tribunalul a observat că promovarea cererii ce are ca obiect dezbatere succesorală și ieșirea din indiviziune nu este condiționată de procedura prevăzută de art. 68 din Legea 36/1995, fiecare moștenitor având opțiunea de sesiza notarul cu deschiderea succesorală sau direct instanța de judecată, astfel că cererea nu este prematură.
În ceea ce privește pasivul succesoral compus din cheltuielile de înmormântare, tribunalul a constatat că martorii au declarat că reclamantul a contribuit la cheltuielile de înmormântare ale defuncților și la pomenirile ulterioare, aspecte pe care le cunosc însă de la reclamant; în această situație, depozițiile martorilor, ca mijloc de probă, trebuie să se coroboreze cu alte probe din dosar, probe care să conducă la aceeași concluzie în legătură cu faptul descris de martor.
Or, a observat tribunalul, în cauză, împrejurarea că reclamantul a suportat cheltuielile de înmormântare ale defuncților nu rezultă din nici o altă probă, cu atât mai mult cu cât la decesul defunctei acesta nu se afla în țară și nici nu a venit la înmormântare; mai mult reclamantul nu a făcut nici dovada cuantumului acestor cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, motive pentru care tribunalul a considerat că masa succesorală se compune doar din imobilul teren în suprafață de 150 mp și casă cu 4 camere și dependințe situat în C,-.
Tribunalul a mai considerat că și critica ce vizează acordarea cheltuielilor de întreținere ale defunctei este fondată, în condițiile în care reclamantul nu a făcut nici o dovadă în acest sens - un înscris care să releve faptul că reclamantul a expediat bani cu destinația de întreținere.
Astfel, recunoașterea pârâtei nu poate produce consecințe, atât timp cât această probă nu se coroborează cu alte probe din dosar, fiind evidentă conivența celor două părți; de asemenea, tribunalul a stabilit că din depoziția martorului rezultă că îmbunătățirile aduse imobilului, astfel cum a fost constatate prin raportul de expertiză, au fost suportate din banii firmei în schimbul folosinței imobilului, astfel că nu se poate reține că îmbunătățirile au fost efectuate de către reclamant din bani proprii, astfel încât nu se poate reține un drept de creanță în patrimoniul reclamantului.
Prin urmare, tribunalul a stabilit că, dacă imobilul nu ar fi fost folosit de către firma ce a executat îmbunătățirile, dreptul de creanță s-ar fi născut în patrimoniul acelei firme și nu al reclamantului și, în condițiile în care firma a executat îmbunătățirile în schimbul folosinței imobilului, îmbunătățirile urmează a fi incluse în valoarea de circulație a imobilului.
În aplicarea art. 6739Cod procedură civilă, tribunalul a atribuit imobilul apelantei pârâte, având în vedere că aceasta are domiciliul în C și a făcut dovada că are posibilitatea de a achita sultele corespunzătoare către ceilalți moștenitori; de asemenea, tribunalul a considerat că scopul pronunțării hotărârii de partaj nu este acela de a consfinți un drept eventual al unuia dintre copartajanți de a beneficia de o anumită sumă de bani a cărei plată să fie lăsată la latitudinea părții care a fost obligată la plata acesteia, ci de a pune capăt stării de coproprietate în mod echitabil, astfel încât nici una dintre părți să nu fie prejudiciată.
În ceea ce privește cererile de aderare la apelul formulat de către, cereri promovate de intimatele și, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 și a dispus anularea acestora, ca netimbrate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9. pr. civ. solicitând modificarea ei și respingerea apelului pârâtei și admiterea apelului său.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că instanța de apel a respins în mod nejustificat cererea sa de obligare a celorlalți coindivizari la suportarea cheltuielilor efectuate cu reparația și întreținerea imobilului succesoral.
Astfel, cum a arătat și prin cererea introductivă de instanță, deoarece a locuit în imobilul respectiv, a efectuat o serie de îmbunătățiri și reparații la imobilul ce face obiectul dezbaterii succesorale, astfel că este titularul unui drept propriu de creanță față de ceilalți moștenitori, așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond; este evident că reparațiile și îmbunătățirile aduse imobilului profită tuturor moștenitorilor chiar și celor cărora nu le-a fost atribuit imobilul în natură deoarece sulta pe care aceștia o primesc este stabilită în funcție de valoarea de piață a imobilului, valoare ce include și îmbunătățirile respective.
Recurentul mai învederează că instanța de apel este și mai drastică în sensul că apreciază că în realitate nici măcar nu există aceste îmbunătățiri; de aceea se impune administrarea probei cu expertiză deoarece numai astfel s-ar stabili un echilibru just între activul și pasivul succesoral și s-ar putea crea o situație echitabilă atât pentru moștenitorul căruia îi va fi atribuit imobilul, cât și pentru cei care vor primi sulta.
Recurentul mai precizează că instanța de apel a apreciat în mod nejustificat faptul că nu a prestat întreținere în favoarea defunctei sale mame, deși a dovedit acest aspect prin probatoriul administrat, în timp ce anterior instanța de fond stabilise faptul că suma acordată cu titlu de întreținere este de 2.400 dolari, deoarece mama sa a avut o pensie în cuantum de 250 de lei lunar, ceea ce nu dădea posibilitatea de a-și nici măcar medicamentele necesare.
Referitor la cererea de obligare a tuturor moștenitorilor la suportarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și pomenile ulterioare ale defuncților, recurentul a apreciat că a fost respinsă în mod nejustificat, deși de acestea s-a ocupat numai el, ceilalți frați refuzând să contribuie la efectuarea lor deoarece acesta a rămas să locuiască în casa părintească.; c privire la probe, arată că nu avea cum să preconstituie ale înscrisuri din care să rezulte aceste cheltuieli, date fiind tocmai situațiile speciale în care au fost făcute, precum și legătura de rudenie dintre părți astfel că devin operabile dispozițiile art. 1198 cod civil ce consacră imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris în anumite situații de excepție.
Recurentul mai precizează că, față de volumul și complexitatea materialului probator existent la dosarul cauzei, este evident că motivarea instanței de apel este mai mult decât nesatisfăcătoare și superficială, deoarece nu s-a ținut seama, la momentul atribuirii, nici de criteriile legale prevăzute în acest sens în mod expres de dispozițiile art. 6739Cod pr. civilă și nici de situația de fapt existentă în cauză.
Astfel, instanța de apel ar fi trebuit să țină seama de cotele fiecăruia dintre moștenitori și să atribuie imobilul celui mai îndreptățit prin raportare la cota sa de moștenire; în al doilea rând, a fost singurul care a efectuat reparații și îmbunătățiri la acest imobil având în vedere faptul că ceilalți moștenitori nu s-au preocupat până la inițierea prezentei acțiuni de soarta părinților sau a imobilului în care aceștia locuiau; apoi intimata pârâtă are o altă locuință în proprietate în care locuiește în prezent împreună cu familia sa; de asemenea, recurentul arată că, intenționează să se întoarcă în țară, în casa părintească, la momentul finalizării tratamentului pentru că beneficiază în România de pensie iar că toate bunurile d-sale se află în prezent în țară.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nemotivării recursului în raport de temeiul de drept indicat - art. 304 al.1 pct. 9 Cod pr. civilă - arătând că, prin recurs se face o retrospectivă a pretențiilor părților din dosar și a soluțiilor date de către instanțe dar fără a se preciza de care anume temei de drept a fost lipsită soluția atacată sau ce lege a fost încălcată sau aplicată greșit și în baza căreia s-a pronunțat instanțe.
- arată intimata pârâtă că reclamantul a locuit o perioadă în imobilul părinților și poate a mai reparat locul unde locuia, dar acesta nu a făcut investiții reale, acesta a făcut afirmații nefondate cu scopul inducerii în eroare a instanței și a îmbogățirii fără just temei, fapt dovedit și pe calea expertizei ce a constatat că imobilul nu a fost modificat sau îmbunătățit de reclamant, acesta nu a prezentat nici un proiect și autorizație de construcție, facturi sau înscrisuri pentru corpul de clădire pe care pretinde că l-a construit situație constatată just de către instanță și respinsă pretenția ca atare.
Intimata mai învederează că obligația de plată a cheltuielilor de înmormântare din partea rudelor defunctului are un caracter preponderent moral, iar nu unul contractual și, în consecință, dreptul de creanță în favoarea persoanei care a suportat aceste cheltuieli se naște față de ceilalți comoștenitori de la data efectuării plății, eventual de la data realizării transmisiunii succesorale către moștenitorii nerenunțători.
În concluzie, arată intimata, acțiunea în legătură cu pasivul succesoral, ce constă în pretinse cheltuieli medicale, întreținere, de înmormântare și cele legate de obiceiurile ulterioare, practicate în memoria defuncților, are caracter personal, deoarece urmărește valorificarea unei creanțe și este supusă termenului general de prescripție, de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decr. nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, acest punct de vedere fiind în conformitate cu litera și spiritul legii.
Față de atribuirea imobilului către recurent, intimata solicită să se observe că recunoaște că este un om bolnav, că nu are bani, casă sau venituri stabile și nu a fost în țară mai bine de 10 ani; de asemenea, recurentul nu are posibilitatea de a plăti sultele datorate celorlalți moștenitori și de altfel nu poate fi executat silit întrucât nu a mai venit în țară de foarte mulți ani.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Astfel, critica recurentului referitoare la greșita atribuire a bunului succesoral către intimata prin ignorarea cotei sale superioare, că a efectuat îmbunătățiri la casă și că intimata are o locuință în C este justificată, concluzie de natură a duce la reformarea deciziei pronunțate în apel referitor la imobilul situat în-.
Curtea consideră că, în mod greșit, tribunalul a dat eficiență prevederilor art.6739Cod pr.civilă, acordând o importanță nejustificată situației că pârâta are domiciliul în orașul C și că are posibilitatea de a achita sultele corespunzătoare către ceilalți moștenitori.
Conform textului în cauză, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama,după caz, de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilorsau altele asemenea.
Sunt reglementate astfel un set de criterii facultative cu caracter orientativ, prevăzute în mod nelimitativ (de unde și prevederea finală "sau altele asemenea") a căror aplicare instanța trebuie să o facă circumstanțiat ("după caz") prin raportare la datele concrete ale fiecărei spețe, fără a se putea considera că se instituie o ordine de preferință obligatorie pentru instanță.
De aceea, cu excepția criteriului "acordului părților" (căruia, în mod firesc, instanța trebuie să-i dea curs, stabilind o partajare care satisface, în mod deplin, voința părților), instanța va avea în vedere nu doar unul, ci un complex de criterii, astfel încât dacă nu se reușește împăcarea intereselor contradictorii inerente oricărui proces, măcar, prin soluția adoptată, să se producă minimul de prejudicii.
În aplicarea acestor principii, instanțele trebuiau să aibă în vedere situația că reclamantul, de la introducerea acțiunii, a solicitat atribuirea bunului către el, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare cotelor celorlalți coindivizari; în întâmpinarea comună, cele trei pârâte, deși s-au opus atribuirii bunului către reclamant, nu au formulat o solicitare expresă că acordarea bunului uneia dintre ele (separat sau împreună).
Acestă întâmpinare (ca de altfel și cererea de completare a masei bunurilor partajabile - fila 123 dosar judecătorie) face însă dovada că niciuna dintre pârâte nu folosește imobilul care este închiriat din anul 2003.
Criteriul domiciliului părților trebuie aplicat circumstanțiat în funcție de natura bunului de împărțit, înțelesul său deplin neputând fi relevat prin analiza sa distinctă, desprinsă total de împrejurările concrete ale speței.
Astfel, domiciliul părții va avea o cu totul altă greutate când se împarte, de exemplu, un teren agricol iar cel care solicită atribuirea locuiește în localitatea unde este situat terenul; însă, raportat la situația când se împart bunuri mobile (ex. un autoturism) ce se află într-o altă localitate decât cea de domiciliu a părții care cere atribuirea lor, când criteriul nu-și va găsi aplicare.
La fel este și situația când se împart locuințe când "domiciliul părții" se va avea în vedere doar în ansamblul situației coindivizarilor și, în nici un caz, drept criteriu principal de atribuire.
În cazul locuințelor, conform puterii de apreciere conferite instanței de art. 6739Cod pr. civilă, trebuie puse în balanță interesele copartajanților în raport de mărimea cotei părți, efectuarea de îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor, posibilitățile locative ale celor din proces și, eventual (așa cum a stabilit și tribunalul), în considerarea valorii mari a bunurilor imobile, posibilitatea de plată a sultelor probabile ce ar rezulta din atribuirea bunului uneia sau alteia dintre părți.
De aceea "domiciliul" nu are o importanță determinantă în procesul de atribuire în natură a unui imobil către persoana care are domiciliul în aceeași localitate în care este situat bunul; de altfel pornind de la semnificația legală a acestui termen (art. 26 și art.27 din nr.OUG 97/2005 - adresa dintr-o localitate din România unde o persoanădeclarăcă are locuința principală, dovedită cu acte din care rezultă un drept locativ) reiese lipsa de relevanță a domiciliului părților în problema împărțirii unei locuințe.
Apoi, și criteriul posibilității de plată a eventualelor sulte trebuie înlăturat în condițiile în care, reclamantul a făcut dovada posibilității deținerii unor surse pentru achitarea obligațiilor ce s-ar crea din atribuirea casei.
Va căpăta deci importanță hotărâtoare condiția mărimii cotelor părților; în acest context, trebuie observat că reclamantul se bucură de o cotă de 1/4 din imobil pe când, intimata de o cotă doar de 3/32, deci inferioară celei reclamantului de 2,5 ori.
În aceste condiții, soluția judecătoriei d e atribuire a bunului în întregime reclamantului era una corectă.
Referitor la celelalte motive de recurs ale reclamantului prin care se critică decizia instanței de apel referitor la compunerea masei bunurilor partajabile prin includerea cheltuielilor de reparații și întreținere ale imobilului, a cheltuielilor de întreținere prestate în favoarea defunctei și a cheltuielilor de înmormântare și a pomenilor defuncților părinți, curtea amintește că în principiu, prin abrogarea prevederilor pct. 10 și 11 ale art. 304 prin nr.OUG 138/2000, verificarea situației de fapt stabilită de instanțele de fond, în condițiile în care aceasta s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de pct. 1-5 al art. 304 Cod procedură civilă, excede competențelor instanței de recurs.
Deoarece motivele de recurs vizează exclusiv nelegalitatea, recursul fiind o cale de atac extraordinară, instanța de recurs nu are dreptul de a face un control complet al hotărârii atacate, ci unul limitat la nelegalitate, pentru motivele invocate expres, legiuitorul înțelegând să excludă din atribuțiile instanței de recurs controlul oricărei netemeinicii, hotărârea pronunțându-se fără posibilitatea readministrării probelor și fără o nouă judecată în fond.
De aceea, criticile reclamantului, fiind strâns legate de aprecierea materialului probator făcută de tribunal (inexistența dreptului de creanță al reclamantului referitor la efectuarea unor îmbunătățiri de către reclamant; lipsa dovezilor privind prestarea unei întrețineri către, lipsa probei și cuantumului cheltuielilor de înmormântare și pomenilor defuncților părinți), nu pot fi analizate de C, instanțele fondului fiind suverane în aprecierea situației de fapt.
Față de acestea, raportat la valoarea bunului de împărțit stabilită prin expertiza imobiliară administrată în fața judecătoriei d e 121.660 de lei, prin considerarea cotelor părților determinate prin încheierea din 5.06.2007 a Judecătoriei Constanța, Curtea va fi admite recursul formulat de reclamantul și în urma modificării în parte deciziei recurate va fi atribuit reclamantului imobilul situat în C,-, în valoare de 121.660 lei, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către și de câte 30.415 lei pentru fiecare, către și la plata unor sulte de câte 11.405,625 lei pentru fiecare și la 7.603,75 lei către; având în vedere că motivele de recurs care au fost găsite întemeiate de C se referă numai la modalitatea de ieșire din indiviziune, vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei și sentinței atacate.
Având în vedere disp. art. 274.pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, față de situația că recursul a fost găsit întemeiat doar în parte - referitor la modalitatea de atribuire a bunului pentru care se datora taxă judiciară de timbru în cuantum fix -, în concordanță cu prevederile art. 276.pr.civ, având în vedere că recurentul-reclamant a achitat avocatului ales un onorariu ce nu poate fi suportat de cealaltă parte decât proporțional cu admiterea căii de atac, va fi obligată intimata la plata către recurentul-reclamant a sumei de 509,5 lei reprezentând parte de onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, strada - 8 Martie, nr. 29, împotriva deciziei civile nr. 339, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 04 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C, b-dul 1 -, -.D,.110, cu domiciliul C,-, -.C,.2,.8, cu domiciliul în C,-, -.A,.4,.28, cu domiciliul în C,-, -.A,.4,.28 și, cu domiciliul în Curtea de A,-, județul
Modifică în parte decizia recurată în sensul că atribuie reclamantului imobilul situat în C,-, în valoare de 121.660 lei.
Obligă recurentul reclamant către și la plata unei sulte de câte 30.415 lei pentru fiecare.
Obligă recurentul reclamant către și la plata unei sulte de câte 11.405,625 lei pentru fiecare și la 7.603,75 lei către.
Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.
Obligă intimata la 509,5 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
pt. Gref. - -
aflată în semnează
conf. art. 261 al.2
Grefier, șef,
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud. /7.04.2010
Dact.gref./4 ex./8.04.2010
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
