Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 105/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1832/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.105
Ședința publică de la 28.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Stere
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.309 din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și CLEMENȚA.
Obiectul pricinii - succesiune
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul - pârât, reprezentat de mandatar, -, în baza procurii judiciare autentificată sub nr. 1404/13.05.2008, emisă de Biroul Notarului Public " " (fila 20 dosar fond), intimata - pârâtă CLEMENȚA, reprezentată de mandatar, în baza procurii judiciare, autentificată sub nr.1047/13.05.2008, emisă de Biroul Notarului Public " " V (fila 19 dosar fond), lipsind recurenta - reclamantă și intimatul - pârât .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 18.01.2010, recurenta - reclamantă a formulat note scrise, într-un singur exemplar.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 309 din 29 aprilie 2009 Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă cu, împotriva sentinței civile nr. 2813 din 17 decembrie 2008 Judecătoriei Alexandria, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și Clemența - prin procurator.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 606/740 din 29 februarie 2008 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și Clemența să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile cuprinse în masa succesorală a defunctei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că autoarea a decedat la data de 20 februarie 2004 iar prin certificatul de moștenitor nr. 77/2004 s-au stabilit bunurile care fac parte din masa succesorală, moștenitorii și cotele lor succesorale.
Reclamanta a arătat că dreptul de proprietate pentru teren i s-a reconstituit în indiviziune cu defuncta, ceilalți moștenitori nedepunând cerere, și s-a emis titlul de proprietate nr. - din 22 august 1995, astfel că solicită ieșirea din indiviziune în cotele stabilite și în baza certificatului de moștenitor nr. 77 din 10 iunie 2004.
Reclamanta a arătat în motivare că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, decedată la 20 februarie 2004 se compune din bunuri imobile: a) cota de din suprafața de 1.239 mp. teren intravilan, loc de casă; b) cota de din locuința cu pereți din paiantă, acoperită cu carton, compusă din trei camere, bucătărie, pătul, grajd, aflate pe acest teren, situate în comuna, sat, județul T și care au valoare de circulație scăzută ne mai putând fi utilizată în condiții de siguranță și care astfel nu mai pot face obiectul împărțelii pentru că nu mai au valoare; c) cota de din suprafața de 65.861 mp. teren arabil cuprins în titlul de proprietate nr. - din 22 august 1995.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus în copie certificatul de moștenitor nr. 77 din 10 iunie 2004, titlul de proprietate nr. -, contractul de arendare nr. 258 din 04 septembrie 2006, decizia civilă nr. 8 R/2006.
Instanța a dispus din oficiu să se depună sentința civilă nr. 202/2004.
Pârâtul a depus cerere reconvențională prin care a arătat că a efectuat cheltuieli cu întreținerea curții și a casei de locuit până în anul 1978 când a plecat în A, a plătit impozitul și curentul electric până în anul 2002, suportat cheltuielile cu un proces penal al mamei sale, și a suportat cheltuielile de înmormântare ale defuncților și.
Pârâtul a solicitat să fie obligați și ceilalți moștenitori să suporte cheltuielile de înmormântare și suma de 10.000 lei de la reclamantă și pârâta Clemența, reprezentând pretenții.
Ulterior a precizat pârâtul că renunță la capătul de cerere în pretenții constând în despăgubiri de 5/8 pentru recoltă și că solicită să se stabilească pasivul succesoral în cuantum de 10.000 lei, cheltuieli înmormântare pentru cei doi defuncți.
Reclamanta a invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de pârâtul întrucât nu a fost depusă în prima zi de înfățișare, excepția respinsă prin încheierea din 30 iunie 2008 pronunțată în conformitate cu art. 6736Cod de procedură civilă prin care s-a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei și s-a stabilit componența masei succesorale sub aspectul activului și pasivului succesoral (3.000 lei), precum și moștenitorii cu vocație succesorală și cotele acestora.
Prin încheierea de ședință din 29 aprilie 2009, s-a stabilit ca fiind recursul calea de atac în raport de dispozițiile art. 2821alin. 1 Cod de procedură civilă și s-a întregit completul de judecată cu judecătorul din planificarea de permanență.
Recursul este nefondat.
Cererea reconvențională formulată de pârâtul a fost înregistrată la dosar la data de 14 mai 2008 (fila 30 dosar fond).
Cum la primul termen de judecată din 9 aprilie 2008, pârâtul a solicitat termen pentru lipsă de apărare, următorul termen din data de 14 mai 2008 reprezintă prima zi de înfățișare până la care pârâtul trebuia să depună cererea reconvențională în conformitate cu art. 119 al. (3) Cod procedură civilă.
Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii, potrivit cu dispozițiile art. 134 Cod de procedură civilă, în cauza de față prima zi de înfățișare fiind termenul din 14 mai 2008 la care pârâtul a formulat cererea reconvențională, încât respingând, ca nefondată excepția inadmisibilității acestei cereri, excepția invocată de către reclamantă, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Imobilele constatate ca făcând parte din masa succesorală, prin încheierea pronunțată la data de 30 iunie 2008 în conformitate cu art. 6736Cod de procedură civilă, sunt cele menționate în certificatul de moștenitor nr. 77 din 10 iunie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public " ", asupra cărora recurenta - reclamantă a solicitat ieșirea din indiviziune și faptul că aceasta a pretins că toate construcțiile au valoarea zero prin însăși acțiunea formulată, nu are relevanță, atâta timp cât nu au fost prețuite de un expert tehnic judiciar, iar în recurs, intimatul pârât a precizat că terenul intravilan, terenul extravilan și construcțiile valorează aproximativ 800 milioane lei vechi.
Prin urmare, este nefondat recursul declarat de către reclamantă cu privire la acest motiv.
Recurenta - reclamantă a criticat sentința sub aspectul neanalizării excepției autorității de lucru judecat, însă analizând actul și lucrările dosarului tribunalul a constatat că prin încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2008, prima instanță s-a pronunțat asupra excepției, respingând-o ca nefondată, iar prin sentința civilă nr. 2813/2008 s-a menționat că excepția a fost analizată prin această încheiere, încât greșit a motivat recurenta reclamantă că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției.
La cererea procuratorului pârâtului, la termenul din 11 iunie 2008 instanța de fond a încuviințat proba cu doi martori pentru dovedirea pasivului succesoral care face obiectul cererii reconvenționale formulate de pârât, considerând-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei (fila 61 dosar fond) și față de obiectul cererii reconvenționale și tribunalul a apreciat că proba solicitată este admisibilă încât critica recurentului - reclamant este nefondată.
Încheierea din data de 30 iunie 2008 pronunțată în condițiile art. 6736Cod de procedură civilă putea fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, astfel cum prevede art. 6738Cod de procedură civilă, acesta fiind motivul pentru care apelul declarat de reclamantă la data de 9 octombrie 2008, fost înaintat Tribunalului Teleorman odată cu apelul declarat împotriva sentinței pronunțate la data de 17 decembrie 2008.
La termenul din 30 septembrie 2008, reclamanta a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea din 19 noiembrie 2008 anulându-se ca nelegal timbrată iar asupra cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea din data de 30 iunie 2008, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 19 decembrie 2008, dispunând îndreptarea erorilor semnalate de însăși reclamantă și constatate din oficiu și de către instanță.
Prin certificatul de moștenitor nr. 77 din 10 iunie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public " ", s-a constatat masa succesorală rămasă în urma decesului defunctei decedată la data de 20 februarie 2004, însă în lipsa expertizelor dispuse pentru evaluarea și lotizarea bunurilor, instanța nu a putut dispune ieșirea din indiviziune a părților or, atât reclamanta cât și pârâții au refuzat achitarea onorariilor de expertiză.
Pentru considerentele menționate, tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență a motivat recursul în sensul că, greșit deși era apel, s-a calificat calea de atac ca fiind recurs și a fost soluționat ca atare (filele 2 - 4 dosar curte).
Recursul este inadmisibil.
Din verificările cererii depuse la judecătorie (filele 1 - 4 dosar judecătorie) nu rezultă valoarea litigiului, deși fiind o ieșire din indiviziune urma să se precizeze valoarea masei partajabile.
Expertiza evaluatoare nu a fost făcută din vina părților care nu au achitat onorariile.
La tribunal, prin încheierea din 29 aprilie 2008 (fila 37 dosar tribunal) s-a precizat valoarea litigiului la 800 milioane lei/rol.
Or, competența căilor de atac (și a fondului) era prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă în vigoare la data formulării cererii la judecătorie - 29 februarie 2008.
Cum valoarea de 800 milioane lei/rol reprezentând 8.000 lei/ron era cert inferioară sumei de 500.000 lei/Ron categoric corect, calea de atac era recursul cum corect a reținut tribunalul.
Ca atare, acest fapt face de prisos examinarea altor critici (în afara celor de ordine publică, care nu s-au invocat).
Întru-cât decizia civilă a fost judecată de instanța de recurs, fiind irevocabilă, potrivit art. 2 pct. 3 Cod de procedură civilă, nu este posibilă atacarea cu recurs de către parte, o decizie la Curtea de Apel.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca inadmisibil.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 309 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și Clemența, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./17.03.2010
T-;;
Jud.A-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Stere
