Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 108R
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ciocea
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul G împotriva sentinței civile nr. 5228/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr- și a deciziei civile nr. 920A/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul G, personal și intimata, reprezentată de avocat, care depune împuternicirea avocațială nr. 88698/09.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a depus timbru judiciar, aferente cererii de recurs, iar intimata a fost citată cu un exemplar al motivelor de recurs.
Se procedează la legitimarea recurentului
Recurentul și apărătorul intimatei învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul G solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 5228/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr- și a deciziei civile nr. 920A/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 5228/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr- și a deciziei civile nr. 920A/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- și menținerea celor două hotărâri ca fiind temeinice și legale. Depune note scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B sub numărul 3311/303/31.03.2009, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să constate, prin hotărârea pe care o va pronunța, deschisă succesiunea defunctei, (mama părților) decedată la data de 13.11.2008, cu ultimul domiciliu în B,-, - 30,. B, parter,. 18 sector 6; a mai solicitat să se constate că moștenitori cu vocație succesorală generală și concretă sunt părțile în proces, în calitate de fii ai defunctei, rec1amantul acceptând moștenirea în mod expres prin declarația autentificată sub nr. 462/24.03.2009 de BNP; să se determine cotele succesorale ce revin moștenitorilor defunctei, în raport de soluția acordată următoarelor capete de cerere: în principal, nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare cu uzufruct viager nr. 1746/28.08.2006, emis de BNP, prin care defuncta a înstrăinat apartamentul situat la adresa de domiciliu către pârâtă, pentru neplata prețului înscris în contract (prevederea contractuală fiind fictivă) și pentru cauză ilicită (îndepărtarea reclamantului de la succesiunea mamei sale), sau nulitatea relativă pentru vicii de consimțământ, consimțământul fiind smuls prin violență, - constând în amenințarea că nu o va mai vizita și nu o va ajuta la nevoie - și prin dol; repunerea părților în situația anterioară; să se constate că masa succesorală se compune din: dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în B,-, - 30,. B, parter,. 18, sector 6.
În subsidiar, a solicitat reclamantul să se constate: simulația contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager, donația deghizată dispusă de defunctă în favoarea pârâtei și constatarea donației deghizate; să se determine rezerva succesorală a fiecărui moștenitor și cotitatea disponibilă; să se dispună reducțiunea liberalității excesive, respectiv a donației deghizate până la concurența a 1/3, reprezentând rezerva succesorală ce i se cuvine conform legii; să se dispună obligarea pârâtei la plata sultei în bani corespunzătoare cotei de 1/3 din valoarea apartamentului precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii astfel formulate, reclamantul a arătat că nu a consimțit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nu a avut cunoștință de existența lui până înainte cu 5 luni de data decesului mamei sale, când aceasta a dezvăluit familiei rec1amantului că regretă că a încheiat respectivul act. A susținut că pârâta nu a primit-o pe mama sa în casă timp de 20 ani și a decis să o trimită la azil. Prețul menționat în contract nu a fost plătit de pârâtă și nu a fost serios.
Ulterior, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că a mai solicitat să se constate și nulitatea relativă a contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager nr. 1746/28.08.2006, emis de BNP pentru neplata prețului menționat în contract.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de art. 651, art. 650, art.669, art.948, art.953, art.956, art.960, art.1361, art.845, art.846, art. 849, art.855 din civ.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să deschidă succesiunea de pe urma defunctei și să constate că moștenitorii acesteia sunt rec1amantul și pârâta, în calitate de descendenți de gradul
Referitor la contractul de vânzare - cumpărare cu uzufruct viager nr. 1746/28.08.2006, emis de BNP, pârâta-reclamantă a arătat că defuncta a primit prețul menționat în contract și a consimțit în fața notarului la încheierea acestuia. A susținut că masa succesorală se compune din dreptul de concesiune asupra locului de înhumare situat în Cimitirul 2 din B, iar aceasta renunță la cota de 1/2 din acesta, fără nicio sultă compensatorie.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 969, art.973 și urm. din civ.
Prin sentința civilă nr. 5228/25.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria sectorului 6 Baa dmis în parte cererea principală formulată de reclamantul G și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta.
A constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 13.11.2008, cu ultimul domiciliu în B, sector 6.
A constatat că au calitate de moștenitori reclamantul - pârât și pârâta - reclamantă, în calitate de descendenți de gradul I, fiecare având câte o cotă de din masa succesorală; că masa succesorală se compune din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul, figura 6, loc 359 bis, asupra căruia părțile vor rămâne în indiviziune.
A fost respinsă cererea de constatate a nulității absolute relative, a simulației, a donației deghizate, de reducțiune a liberalităților excesive, ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul - pârât la 1500 de lei, cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că ambele părți au acceptat succesiunea mamei lor, iar singurul bun care se găsea în patrimoniul defunctei, la data decesului, a fost dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul, figura 6, loc 359 bis.
Referitor la contractul de vânzare - cumpărare cu uzufruct viager nr. 1746/28.08.2006, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat legal, iar prețul a fost primit de defunctă în fața notarului. A mai reținut, în raport de probele administrate în cauză că nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 845 din civ. deoarece prezumția înstrăinării cu titlu gratuit a imobilului a fost răsturnată. A mai reținut că nu s-a făcut dovada existentei vreunui viciu care să altereze consimțământul defunctei la încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul
În motivarea apelului s-a susținut în esență că prima instanță a făcut o analiză greșită a situației de fapt și nu a dat dovadă de rol activ pentru aflarea adevărului. Apelantul a susținut să se impune să fie administrată în apel proba testimonială și să fie luat un supliment de interogatoriu pârâtei. De asemenea, se impune ca pârâta să facă dovada plății efective a apartamentului ce a fost proprietatea mamei sale. S-a mai invocat faptul că pârâta nu dispunea de bani pentru plata prețului menționat în contract.
Prin decizia civilă nr. 920A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, a fost respins apelul, ca nefondat și s-a dispus obligarea apelantului la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:
Prin motivele de apel formulate, apelantul a susținut că se impune, în apel, să fie audiați martori și, de asemenea, se impune să fie administrată proba cu interogatoriul pârâtei-intimate, dar pe parcursul procesului apelantul a renunțat la administrarea acestor probe și, la termenul de judecată din data de 15.10.2009, a solicitat acordarea cuvântului pe fondul cererii de apel, ținându-se cont de probele administrate în fața primei instanțe.
Referitor la critica referitoare la lipsa rolului activ al primei instanțe, s-a reținut că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 129 din pr.civ. prima instanță ordonând administrarea tuturor probelor solicitate de părți pentru dovedirea cererilor deduse judecății. Au fost audiați martorii propuși de părți și au fost luate interogatoriile formulate reciproc de părți. Din analiza acestor probe, prima instanță a reținut corect situația de fapt, iar criticile formulate pe acest aspect - în apel - au fost apreciate ca nefondate. Prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager nr. 1746/28.08.2006 a fost plătit de pârâtă, acesta fiind primit de în fața notarului și în prezența a doi martori. Suma de bani a fost numărată și încasată de aceasta în fața notarului. Apelantul a susținut că acest preț nu a fost plătit, dar nu a produs nicio probă care să dovedească temeinicia acestei afirmații, iar sarcina probei, conform dispozițiilor prevăzute de art. 1169 din pr.civ. revenea acestuia. Așadar, acest contract de vânzare-cumpărare este un înscris autentic și, referitor la el, există prezumția de autenticitate și validitate recunoscută de dispozițiile prevăzute de art. 1171 din civ. iar apelantul-reclamant - prin probele pe care le-a produs - nu a răsturnat această prezumție. Nu s-a făcut dovada existenței vreunui viciu care să fi dus la alterarea consimțământului defunctei la momentul încheierii acestui înscris.
Referitor la dispozițiile prevăzute de art. 845 din civ. instanța de apel a reținut că prezumția înstrăinării cu titlu gratuit a apartamentului ce constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager nr. 1746/28.08.2006 a fost răsturnată, având în vedere că acest contract a fost încheiat în prezența a doi martori aduși de în fața notarului, iar prețul menționat în contract a fost primit de aceasta în acel moment. Suma de bani a fost numărată și primită de vânzătoare în prezența acelor martori și în fata și în fata notarului public.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 274 din pr.civ. a fost obligat apelantul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul-reclamant.
În motivarea recursului se arată în esență că:
Obiectul cererii este anularea contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager nr. 1746/29.08.06 emis de BNP încheiat între defuncta și intimata, pentru neplata prețului pe care îl stipulează în contract.
Despre situația neplății prețului și a condițiilor în care s-a convenit încheierea contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager, arată recurentul că are cunoștință și de la martorul, care o vizita pe defuncta și vorbeau foarte des la telefon, martor ce i-a fost refuzat în instanță.
Menționează recurentul că defuncta nu a avut depozit la bancă care să justifice cei 17.000 de euro încasați de la fiica sa -, și nici nu a găsit recurentul - la defuncta - măcar o chitanță de la bancă sau casă de schimb valutar care să demonstreze că a avut acei bani sau, dacă au fost plătiți, să îi poată introduce în masa succesorală.
Dacă nici banii și nici imobilul nu au fost puse la masa succesorală, se întreabă recurentul de ce a trebuit să plătească suma de 2000 lei taxa de timbru și 900 lei evaluare imobil, care au fost cerute de instanță?
Vânzarea a fost făcuta fără știrea recurentului, care a aflat despre această situație cu 5 luni înainte de moartea mamei, ea exprimându-și regretul pentru greșeala făcută și spunând că a păcălit-o intimata și că îl va recompensa pe recurent cumpărându-i o mașină.
Pentru motivele anterior expuse, solicită recurentul ca instanța de recurs să dea dispoziție să fie audiată martora, iar pârâta să probeze cu o chitanță că a avut acei bani, deoarece lucrează la o instituție bugetară cu un salariu mediu, ea având și un copil student la zi, care nu avea venit în momentul când s-a făcut contractul de vânzare cumpărare.
Pârâta nu a nu a avut nici o dovada că a avut cei 17.000 decât martorii Filiala și Filiala.
Este clar - în susținerea recurentului - că pârâta a urmărit să-l îndepărteze de la moștenire.
Recurs legal timbrat.
Intimata nu a formulat întâmpinare în recurs.
Nu s-au administrat probe noi în această etapă procesuală.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Potrivit precizărilor făcute de recurent, ceea ce se critică în recursul pendinte este soluția pronunțată în privința capătului de cerere referitor la "anularea, pentru neplata prețului" a contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager încheiat între autoarea părților în proces și intimata-pârâtă.
Afirmă recurentul că ar fi fost necesară, pentru lămurirea împrejurării (ne)plății prețului stipulat în menționatul contract, audierea unei anumite martore ( ).
În fața instanței de apel însă, unde recurentul apelant avea posibilitatea de a propune și administra proba testimonială, potrivit cu prevederile art. 295 alin. 2.pr.civ. acesta a invederat instanței faptul că nu solicită administrarea de probe noi față de cele administrate în fața primei instanțe. Așa fiind, Curtea constată că este susținerea recurentului potrivit căreia menționatul martor i-ar fi fost "refuzat în instanță".
Reținând că, potrivit art. 129 alin. 1.pr.civ. recurentului îi revenea obligația de a urmări desfășurarea procesului și de a-și exercita drepturile procesuale cu bună credință și potrivit scopului în care acestea au fost recunoscute, Curtea apreciază că în condițiile în care recurentul nu a înțeles să solicite instanței a cărei hotărâre o atacă proba care pretinde (în recurs) că ar fi fost aptă să îi confirme susținerile, nu există temei spre a se reține - corespunzător limitelor impuse de art. 304 partea introductivă din pr.civ.- vreo cauză de nelegalitate a deciziei recurate.
Instanțele de fond au stabilit - potrivit competenței ce le revine - în baza probatoriului ce a fost propus de părți, situația de fapt, reținând că s-a făcut dovada faptului pozitiv al plății de către intimata-pârâtă a prețului menționat în contractul de vânzare cumpărare cu uzufruct viager.
În aceste condiții, faptul negativ contrar susținut de recurentul-reclamant - și anume neplata prețului - a fost în mod neechivoc infirmat prin probatoriul concret analizat de instanțele de fond.
Obligația de plată (anticipată) a taxelor judiciare aferente cererii de chemare în judecată și respectiv căilor de atac exercitate în speță este stabilită în mod imperativ prin dispozițiile art. 20 raportat la art. 1-3 și 11 din Legea 146/1997, perceperea acestor taxe nefiind condiționată de obținerea unei soluții favorabile celui ce inițiază un demers judiciar.
Împrejurarea că vânzarea a cărei nulitate se invocă ar fi fost făcută fără știrea recurentului reclamant nu poate constitui o cauză de nulitate în condițiile în care la data perfectării respectivului act juridic autoarea lui era în viață, iar recurentul nu avea vreun drept propriu asupra imobilului ce s-a înstrăinat.
În baza art. 651 raportat 644.civ. drepturile recurentului (și ale intimatei comoștenitoare) asupra bunurilor/drepturilor din patrimoniul mamei decedate au luat naștere numai de la data decesului acesteia din urmă. Anterior acestui moment, autoarea părților putea dispune liber de drepturile cere se regăseau în patrimoniul ei, fără a avea nevoie de vreo confirmare din partea eventualilor succesibili.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurent deciziei instanței de apel, urmând a dispune, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
În temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. urmează a fi obligat recurentul la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de asistență juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul G împotriva sentinței civile nr. 5228/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr- și a deciziei civile nr. 920A/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex. / .
Secția a III-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Georgeta Stegaru, Mihaela Ciocea
