Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1176/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1176/2009-
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Aurelia Lenuța | |
- - | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind pronunțarea cererii de revizuire declarată de revizuienții, domiciliat în O, str. -. -, nr.4, județul B, domiciliat în O,-, județul B și din O, str. -. -, nr. 11, județul B și, domiciliată în O,-, județul B și din domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în O,-, județul B și, domiciliată în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 775/R/2005 pronunțată în dosar nr. 5550/2004 de către Curtea de APEL ORADEA.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 17 iunie 2009, dată la care reprezentanții părților au pus concluzii în revizuire, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 24 iunie 2009 și respectiv 1 iulie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra cererii de revizuire de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 775/R din 13 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr. 5550/2004, s-a admis ca fondat recursul civil introdus de recurentul, împotriva deciziei civile nr. 517 din 30 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor.
S-a admis apelul declarat de reclamantul și a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 13375 din 13 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că:
A fost admisă în întregime acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul și în consecință:
S-a stabilit că asupra masei succesoral rămase după defuncta, decedată la 15 martie 1999 vocație succesorală în cotă de 1/1 parte are reclamantul în calitate de soț supraviețuitor, unic acceptant al moștenirii.
S-a dispus predarea succesiunii în întabularea în cartea funciară conform dispozitivului deciziei.
Au fost respinse cererile reconvenționale formulate de reclamanții reconvenționali G, și, reclamanții reconvenționali neacceptând succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil.
Au fost menținute dispozițiile sentinței privind masa succesorală și cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională.
A fost respins apelul declarat de reclamanții reconvenționali, G și și menținute dispozițiile decizii, privind respingerea apelului reclamantei reconvenționale.
Au fost respinse recursurile reclamanților reconvenționali, G, și.
Părțile intimate au fost obligate să plătească părții recurente suma de 24.806.500 Rol, cheltuieli de judecată în fond și apel și 11.500.000 Rol în recurs.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele aspecte:
Hotărârea din recurs a fost pronunțată cu reținerea opiniei separate a unui membru al completului de judecată.
S-a apreciat că în ceea ce privește criticile recurentului sunt fondate.
Potrivit art. 700 Cod civil, termenul de acceptare al succesiunii este de 6 luni de la deschiderea acesteia.
Conform art. 689 cod civil acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită.
În prezenta cauză nici una din părți nu și-a însușit în mod expres (printr-un act autentic sau privat) calitatea de erede după defuncta.
În ce privește acceptarea tacită a moștenirii legea nu enumeră care acte săvârșite de succesibil constituie manifestarea intenției de acceptare a succesiunii. Practica judiciară a statuat că sunt acte de acceptare tacită voluntară a moștenirii acele acte săvârșite de succesibil care implică neechivoc intenția de acceptare a succesiunii. Actele respective trebuie să fie neechivoce, să nu poată primi altă interpretare.
Ori, în prezenta cauză nici unul din succesibili, cu excepția soțului supraviețuitor, nu au săvârșit acte de natura celor recunoscute de practica judiciară ca acceptare tacită voluntară a moștenirii.
Astfel, bunurile mobile preluate de succesibili, conform declarațiilor moștenitorilor, o parte au fost dăruite chiar de soțul supraviețuitor, apoi nu rezultă că aceste bunuri au fost preluate în termenul legal de acceptare a succesiunii și mai ales preluarea de către succesibili a unor bunuri nu s-a făcut cu intenția vădită de acceptare a succesiunii, așa cum obligă legea.
Neacceptarea succesiunii de către reclamanții reconvenționali rezultă din chiar recunoașterile acestora, la fond (interogatorii filele 46-50).
Reclamanții reconvenționali, colaterali privilegiați au declarat fie că au preluat unele bunuri de consum după defuncta lor mătușă, fie că nu au preluat nici un bun din masa succesorală (reclamantul reconvențional ). Ori preluarea unor bunuri de consum, pentru considerentele expuse mai sus, nu valorează cu acceptarea tacită a succesiunii, actele respective nefiind dovada neechivocă a intenției acceptării succesiunii.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că soțul supraviețuitor a rămas în fostul domiciliu al defunctei și a continuat să administreze averea comună, acte din care rezultă neechivoc intenția de acceptare a moștenirii, ca de altfel și din împrejurarea că a donat reclamanților reconvenționali diverse bunuri mobile ce au aparținut masei comunitare a soților.
Concluzionând, curtea a reținut că singurul acceptant al succesiunii după defuncta este soțul supraviețuitor - reclamantul principal, reclamații reconvenționali neacceptând succesiunea în termenul legal de 6 luni.
Fiind străini de succesiune s-a apreciat că cererile reconvenționale sunt nefondate, fiind respinse, testamentul și compunerea masei succesorale invocate de reclamanții reconvenționali, nemaiavând relevanță în cauză, fiind subsidiare aspectului principal care este stabilirea calității de succesori a acestora.
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 05.12.2008, revizuienții G, și, au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 775/R/2005 dată în dosar nr. 5550/2004 a Curții de APEL ORADEA, solicitând ca urmare a admiterii acesteia să fie schimbată decizia atacată, în sensul respingerii recursului promovat de recurentul și menținerea hotărârilor date de instanța de fond și apel.
În dezvoltarea motivelor de revizuire arată revizuienții că hotărârea instanței de recurs e nelegală, în mod greșit stabilindu-se că aceștia nu sunt moștenitorii acceptanți după defuncta.
Subliniază că în susținerea cererii înțeleg să depună un set de fotografii, cu care fac dovada acceptării succesiunii prin luarea în primire a unor bunuri mobile cu ocazia vizitelor efectuate la domiciliul defunctei.
Mai arată că tot în susținerea cererii de revizuire înțeleg să se folosească și de rezoluția dată în dosar nr. 5723/P/2006, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții și, care au dat declarații autentice din care rezultă că au acceptat succesiunea defunctei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca nefondată, cu obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate instanța constată următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă cererea de revizuire este admisibilă dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților.
Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie "înscrisuri doveditoare" în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, este necesar ca ele să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar până la acel moment să fi fost reținute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților să nu fi fost posibilă înfățișarea lor.
În cauza dedusă judecății înscrisurile de care revizuienții au înțeles să se folosească în susținerea cererii constau în anumite fotografii cu privire la care afirmă că fac dovada acceptării succesiunii după defuncta, precum și Rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea care a confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții și.
Cât privește fotografiile invocate, pe de o parte, acestea nu pot fi considerate înscrisuri noi în înțelesul textului de lege invocat, iar pe de altă parte acestea erau cunoscute de revizuienți, neexistând nici o împrejurare care să împiedice înfățișarea lor în instanță.
Nici Rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, nu îndeplinește cerințele textului mai sus arătat, așa încât nefiind îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, cererea de revizuire va fi respinsă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, revizuienții vor fi obligați la 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, sumă ce reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuienții, domiciliat în O, str. -. -, nr.4, județul B, domiciliat în O,-, județul B și din O, str. -. -, nr. 11, județul B și, domiciliată în O,-, județul B și din domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în O,-, județul B și, domiciliată în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 775/R/2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile revizuiente să plătească în favoarea intimatului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în revizuire.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- judecători recurs -
- redactat decizie - judecător -08.07.2009
- dactilografiat grefier - 09.07.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Aurelia Lenuța
