Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1206/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1242
Ședința publică de la 06.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.64 A din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, intimații-pârâți-reclamanți, și cu intimații-pârâți, și.
Cauza are ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă-reclamantă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.99 din 30.06.2009, emisă de Baroul Teleorman - Cabinet de avocat și intimatul-reclamant, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.26 din 15.06.2009, emisă de Baroul Teleorman - Cabinet de avocat, lipsind intimații-pârâți-reclamanți, și intimații-pârâți, Cicea, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentei-pârâte-reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în susținerea acestei probe adeverința nr.1263 din 29.06.2009, eliberată de Direcția Silvică T - Ocolul Silvic Ri de Vede din care rezultă valoarea de circulație a terenului arabil limitrof pădurii.
Avocatul intimatului-reclamant arată că nu solicită în combaterea cererii de recurs administrarea de probe noi. Totodată, învederează că în ceea ce privește proba cu adeverința nr.1263 din 29.06.2009, eliberată de Direcția Silvică T - Ocolul Silvic Ri de Vede, nu este utilă soluționării cauzei, întrucât terenul în litigiu nu este limitrof pădurii pentru a se face discuții cu privire la această valoare indicată.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri solicitată de către recurenta-pârâtă-reclamantă și pune în discuția părților excepția de nulitate a recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului, având în vedere că motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă-reclamantă nu pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Apărătorul recurentei-pârâte-reclamante solicită respingerea excepției nulității recursului, ca neîntemeiată, întrucât motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În cazul în care se va trece peste excepție, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuări unei noi expertize de specialitate, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel în mod vădit a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât a dat dovadă de superficialitate în studierea și analizarea probelor de la dosar, respingând astfel proba cu o nouă expertiză tehnică.
Mai mult, instanța de apel în mod greșit a reținut în considerentele hotărârii că pârâta nu a contestat expertiza efectuată în cauză de expert și nici în ceea ce privește valoarea terenurilor și a propunerilor de atribuire, precum și faptul că nu s-a solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză.
Astfel, instanța de apel în mod greșit a respins și capătul de cerere privind pasivul succesoral și cheltuielile de judecată, fără a avea în vedere înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că recurenta a făcut numeroase cheltuieli.
Avocatul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel a motivat corect respingerea probei cu o nouă expertiză solicitată în apel d e recurenta-pârâtă, având în vedere faptul că la fond aceasta nu a contestat expertizele efectuate și nici nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, ci a solicitat omologarea acestora pentru ca ulterior în apel și recurs să conteste expertizele efectuate.
De asemenea, instanța în mod corect a reținut în ceea ce privește pasivul succesoral că cheltuielile solicitate de recurenta-pârâtă cu înmormântarea și parastasele sunt prescriptibile, însă renunță la excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pasivul succesoral, iar cheltuielile de judecată au fost efectuate de intimatul-reclamant.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1461 din 6 octombrie 2008, Judecătoria Roșiori d Vedea admis, în parte, acțiunea, având ca obiect succesiune, formulată de reclamantul, împotriva pârâților, astfel cum a fost modificată și precizată la 22 martie 2008 de și acțiunea pârâților, ȘI, având același obiect. A declarat deschise succesiunile defuncților și, de pe urma cărora au rămas ca moștenitori, și, în calitate de descendenți cu cote de câte pentru fiecare. Valoarea totală a masei succesorale compusă din 498,40 mp teren intravilan, casă din paiantă acoperită cu tablă, anexă tip bucătărie, anexă tip magazie și aplecătoare fundație seră, fântână tip american, gard din beton cu porți metalice și cota de din suprafața de 4,3550 ha înscrisă în titlul de proprietate nr. -/1966 este de 122.312 lei, revenind câte o cotă valorică de 30.578 lei pentru fiecare. A dispus ieșirea din indiviziune a părților pe baza raportului de expertiză întocmit de expert și a raportului de expertiză întocmit de expert. A atribuit pârâtei terenul în suprafață de 498,40 mp situat în R de Vede,- împreună cu construcțiile amplasate pe acesta și anume: casă din paiantă acoperită cu tablă, compusă din 4 camere, baie și hol închis - 38.540 lei, anexă tip bucătărie de vară cu pivniță din beton - 6.122 lei, anexă tip magazie din prefabricate acoperită cu azbociment - 4.366 lei, fundație seră - 140 lei, fântână tip american - 600 lei, gard beton cu porți metalice - 1.564 lei, valoarea terenului fiind de 69.332 lei, astfel că valoarea totală a lotului este de 120.664 lei. A obligat pe pârâta să plătească sultă reclamantului și pârâților și câte 30.166 lei pentru fiecare. A atribuit pârâților, și Cicea suprafața de 2,2500 ha în valoare de 1701 lei, compusă din: 0,2600 ha în tarlaua 57 parcela 151, vecini la și S - DE, E -, V -; 0,2500 ha în tarlaua 57 parcela 39, învecinat la: N și S - DE, E -, V -; 0,1200 ha în tarlaua 23 parcela 18, învecinată la -, E și V - De, S -; 1,4900 ha în tarlaua 14 parcela 121, învecinată la: N - Fl. E - DE, S -, V - și 0,1300 ha în tarlaua 23 parcela 18 învecinată la: N -, E și V - DE S -. Pârâții având dreptul la bunuri în valoare de 1648 lei, vor plăti sultă pârâtei suma de 53 lei. A atribuit reclamantului suprafața de 0,7600 ha în tarlaua 4/1 parcela 185, învecinată la - Fl. E -, S -, V - DE, în valoare de 575 lei. Având drepturi la bunuri în valoare de 412 lei va plăti sultă pârâtei suma de 153 lei. A atribuit pârâtei suprafața de 0,8200 ha în tarlaua 66 parcela 309, învecinat: la - Fl. Și, E și V - DE, S -, în valoare de 620 lei. Având dreptul la un lot în valoare de 412 lei, pârâta va mai plăti sultă către suma de 206 lei și către suma de 15 lei. A atribuit pârâtului suprafața de 0,4900 ha în tarlaua 32 parcela 203, învecinată: la și S - canal, E -, V - Fl, și și suprafața de 0,0350 ha în tarlaua 62/1 parcela 280, învecinată: la și S - E, E -, V - Fl. Și, în valoare totală de 397 lei. Având dreptul la un lot în valoare de 412 lei, acesta va mai primi sultă de la suma de 15 lei. A respins ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtei și ia act că acesta a renunțat la ieșirea din indiviziune pentru suprafața de 0,0050 ha curți - construcții a SA din titlul de proprietate nr. -/14.11.1996. A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta pentru pasivul succesoral. A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunea înregistrată sub nr.1339/292 din 10 mai 2006 la Judecătoria Roșiori d Ved em reclamantul a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe pârâții, Cicea, și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate deschise succesiunile defuncților, și și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma acestora.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1404 din 15 mai 2006 la aceeași instanță reclamanții, și au chemat în judecată civilă pe pârâții și solicitând deschiderea succesiunilor defuncților și și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma acestora, respectiv terenul înscris în titlul de proprietate nr. -/1996 situat în comuna, județul T și o casă cu terenul aferent construcției în suprafață de 512 mp situate în R de Vede,-, jud.
La termenul din 20 iunie 2006, s-a dispus unirea cauzelor având același obiect și prin încheierea nr. 37 din 30 noiembrie 2006 instanța a declarat deschisă succesiunea defunctului decedat la 18 februarie 1978, constatat că moștenitorii au rămas și în calitate de fii, și fiind străine de succesiune prin neacceptare, masa succesorală fiind compusă din suprafața de 4,36 ha teren înscrisă în titlu de proprietate nr. -/1996.
S-au constatat deschise succesiunile defuncților decedat la 28 mai 2002 și decedată la 18 martie 2005, că moștenitorii defuncților au rămas, și, masa succesorală fiind compusă dintr-o casă de locuit cu patru camere, hol și bucătărie, anexă din scândură, beci din beton dedesubt, o altă anexă din plăci din beton o fundație de seră, fântână mică tip american, gard din beton, situate în R de vede,- și cote de din terenul extravilan de 4,36 ha înscris în titlu de proprietate -/1996.
Prin încheierea suplimentară din 16 februarie 2007, instanța a completat masa succesorală a defuncților și cu suprafața de 510 mp situată în R de Vede,-, jud.
Prin sentința civilă nr. 1737 din 30 noiembrie 2007, Judecătoria Roșiori d Vedea dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile reținute prin cele două încheieri interlocutorii, a atribuit pârâților, și Cicea suprafața de 2,25 ha teren extravilan în valoare de 1701 lei și a obligat pe pârâți să dea sultă pârâtului suma de 53 lei.
Reclamantului și pârâților și le-au fost atribuite terenuri în suprafață de 0,76; 0,82 și respectiv 0,925 ha teren arabil și 0,0050 ha teren curte construcții în extravilan iar pârâtei suprafața de 500 mp teren intravilan împreună cu toate construcțiile situate în- și a fost obligată să plătească sultă corespunzătoare cotelor valorice cuvenite reclamantului și pârâților și.
Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr.53 din 12 martie 2008 admis apelurile declarate de, și, desființat cele două încheieri interlocutorii pronunțate la data de 30 noiembrie 2006 și 16 februarie 2007 precum și sentința civilă nr. 1737 din 30 noiembrie 2007 Judecătoriei Roșiori d e Vede și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a apreciat că o completare a masei succesorale nu putea fi efectuată în baza dispozițiilor art.6737cod procedură civilă iar cele două încheieri contradictorii au fost sancționate cu nulitatea absolută în condițiile art. 105 alin. 2 teza 5 Cod procedură civilă, ceea ce a atras și nulitatea sentinței cu consecința de a se proceda la o nouă împărțeală a bunurilor rămase de pe urma defuncților.
La rejudecarea cauzei, părțile au solicitat instanței ca la ieșirea din indiviziune asupra terenului arabil extravilan să fie avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expert care a propus două variante de atribuire a bunurilor în funcție de modalitatea în care părțile s-au înțeles să folosească terenul deținut în indiviziune.
Astfel, constatând că moștenitorii defunctului folosesc suprafața totală de 2,2500 ha, în valoare de 1701 lei a atribuit acestora această suprafață situată în tarlaua 57 parcelele 151 și 39, tarlaua 23 parcela 18, tarlaua 14 parcela 121 și au fost obligate să plătească sultă pârâtei suma de 53 lei.
Potrivit acelorași propuneri din raportul expertului s-a atribuit reclamantului suprafața de 0,7600 ha din tarlaua 4/1 parcela 185, pârâtei suprafața de 0,8200 ha în tarlaua 66 parcela 309 și pârâtului suprafețele de 0,4900 ha în tarlaua 32 parcela 203 și de 0.0350 ha din tarlaua 62/1 parcela 280 și a dispus compensarea diferențelor valorice prin sultă conform art. 742 Cod civil.
Instanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de către expert, dat fiind că părțile nu au fost de acord cu expertizele efectuate pentru terenul intravilan de către expertul și pentru construcții de către expertul. A omologat noul raport de expertiză care a constatat valoarea totală a masei succesorale - 498, 40 mp = 69332 lei, locuința cu patru camere, hol și baie - 38540 lei, cele două anexe cu valoare 6122 și respectiv 4366 lei plus valorile adăugate pentru fundația de seră, fântâna tip american și gardul din prefabricate cu porți metalice, toate bunurile având o valoare de 120.664 lei din care fiecare moștenitor are o cotă valorică de 30.166 lei, bunuri atribuite pârâtei.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta prin care a solicitat ca reclamantul să fie obligat să o despăgubească conform cotei de din pasivul succesoral în sumă de 15000 lei constând în cheltuieli cu tratamentele medicale, intervențiile chirurgicale suferite de defuncții și anterior decesului, precum și cheltuielile de înmormântare, instanța a reținut că este nefondată, întrucât din probele administrate a rezultat că la înmormântările ambilor părinți au contribuit toți cei patru descendenți, că pârâta a încasat ajutoarele de înmormântare și nu au fost dovedite plata medicamentelor, eventualele intervenții chirurgicale sau spitalizări ale defuncților pe ultimii 3 ani.
De asemenea, conform art. 276 cod procedură civilă instanța a avut în vedere că părțile au avut calitatea de reclamanți cât și pârâți, că au achitat taxe judiciare de timbru, onorariile de expertiză și onorarii de avocați și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Prin primul motiv de apel, apelanta a susținut că, în calitate de moștenitor al defuncților și, are dreptul la o cotă de din toate bunurile din masa succesorală. Instanța de fond în mod greșit nu i-a atribuit, în natură, și teren intravilan; totodată consideră că valoarea terenului de la momentul evaluării de către expertul a crescut în decursul celor doi ani.
Prin motivul al doilea de apel, apelanta a apreciat că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea privind cheltuielile de întreținere, tratamentele medicale și îngrijirea acordată părinților defuncți cu care a locuit.
Astfel, instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor și care au arătat că i-a îngrijit pe ambii părinți, că martorii și au menționat că reclamantul le-a dat mâncare dar nu și faptul că acesta a fost trimis la ea, că din salariul soțului care lucrează la. T i-a întreținut pe defuncții părinți.
Prin al treilea motiv de apel, apelanta a arătat că imobilul și terenul aferent construcțiilor este supraevaluat întrucât în urma demersurilor la diverse instituții bancare pentru a obține credit să plătească sulta datorată celorlalți comoștenitori, imobilele din paiantă sunt cotate cu zero lei și nu poate fi luate drept garanție iar pentru terenul intravilan trebuie întocmită carte funciară.
În fine, prin ultimul motiv de apel, apelanta a susținut că instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată fără a avea în vedere că sumele pe care le-a achitat depășesc cu mult pe cele achitate de reclamant.
Prin notele scrise, intimatul reclamant solicită respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă ca nefondat deoarece la instanța de fond apelanta a contestat numai valorile stabilite pentru terenul intravilan și construcții nu și modalitatea atribuirii terenului extravilan sau evaluarea acestui teren.
Instanța de fond nu a favorizat nici una din părți și a analizat probele testimoniale pe care le-a reținut sau înlăturat raportat la gradul în care acestea s-au coroborat cu celelalte probe administrate; actele depuse, răspunsurile părților la interogatorii, poziția procesuală a părților.
Motivarea instanței de fond, în ce privește respingerea cererii reconvenționale formulată de apelantă, mai arată intimatul este legală și temeinică, întrucât apelanta nu a administrat probe privind cheltuielile cu ultima boală pe ultimii trei ani înainte de decesul autorilor lor și de înmormântare.
De asemenea, evaluarea instituțiilor bancare nu va coincide cu valoarea de piață a imobilelor, pentru că banca va lua în calcul un procent de risc.
Apelanta face referire la cartea funciară, la calitatea de cumpărătoare, când de fapt este vorba de o atribuire către aceasta și obligația sa de a plăti sultă celorlalți coindivizari, obligație ce se intabulează până la achitare.
A mai arătat intimatul că și critica privind compensarea cheltuielilor de judecată este nefondată, pentru că în prima fază procesuală el a suportat integral cheltuielile de judecată, după desființarea sentinței, expertiza a fost solicitată de apelantă, ambele părți au beneficiat de apărare la fond.
Prin decizia civilă nr.64/A/11.03.2009 Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta și a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 700 lei către intimatul reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Teleormana reținut următoarele:
Critica apelantei că în mod greșit instanța de fond nu i-a atribuit în natură cota de din terenul intravilan și că valoarea terenului din momentul evaluării a crescut nu poate fi primită, deoarece instanța a dispus ieșirea din indiviziune conform expertizei efectuate de care a formulat două variante de atribuire conform înțelegerii părților.
Apelanta pârâtă nu a contestat expertiza efectuată de expert, nici în ceea ce privește valoarea terenului extravilan și nici a propunerilor de lotizare.
Întrucât în cuvântul pe fond a solicitat atribuirea în natură a unei suprafețe de teren extravilan, dar la judecata în apel nu a solicitat o altă expertiză, tribunalul a constatat că este nefondată critica apelantei.
Nici critica din motivul doi de apel prin care apelanta susține că în mod greșit i-a fost respinsă cererea reconvențională nu a fost găsită întemeiată.
Astfel, din declarațiile martorilor ( 106), ( 107), ( 110) și ( 111) rezultă că apelanta pârâtă a locuit permanent cu părinții săi, că au avut probleme de sănătate, dar și că intimatul reclamant se ocupa de părinți ajutând la unele treburi în gospodărie și pentru îngrijirea tatălui care era bolnav.
De asemenea, mai rezultă că apelanta a mai fost ajutată și de intimata pârâtă - sora apelantei și a intimatului reclamant, că înmormântările defuncților au fost făcute în ritul baptist, de care s-a ocupat și intimatul care a confecționat cele două sicrie, a plătit groparii, iar la mesele din ziua înmormântării au participat doar membrii familiei.
Potrivit art.1169 cod civil "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Astfel, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că apelanta nu a făcut dovada cuantumului medicamentelor achiziționate lunar, a intervențiilor chirurgicale suferite de defuncți.
Prin cea de a treia critică de apel se susține că imobilele construcții și teren aferent sunt supraevaluate, susținere făcută de apelantă în fața primei instanțe.
Această critică a fost înlăturată întrucât apelanta nu a formulat obiecțiuni în acest sens la raportul de expertiză efectuat de expert, iar prin apărător a solicitat să se soluționeze cauza pe fond.
În valoarea imobilelor din- din R de Vede de 120.664 lei sunt cuprinse locuința din paiantă cu patru camere, hol și baie - 38540, două anexe - 6122 lei respectiv 4366 lei la care sunt adăugate valorile fântânei tip american, a gardului din prefabricate cu porți metalice și fundația pentru seră și terenul aferent construcțiilor în suprafață de 498,40 mp, în valoare de 69332 lei.
De altfel, prima instanță a respectat principiul disponibilității prin care părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop.
Tribunalul a constatat că nici critica referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată nu este fondată, deoarece în procesele de partaj, părțile au dublă calitate de reclamanți și pârâți, iar soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri cu totul neîntemeiate ale uneia din părți.
Astfel, în speță s-a făcut o corectă aplicare a legii prin compensarea cheltuielilor efectuate de părți, conform art. 276 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul în temeiul art.296 Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei-reclamante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 Cod de procedură civilă recurenta-pârâtă-reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă-reclamantă a arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât este dată cu încălcarea dispozițiilor art.480 Cod civil, a celor cuprinse în art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; a susținut recurenta-pârâtă-reclamantă că instanța de apel i-a respins proba cu o nouă expertiză tehnică, probă care era necesară și putea fi administrată în baza principiului devolutiv al apelului.
Astfel, recurenta-pârâtă-reclamantă a arătat că prin hotărârea instanței de fond, i s-a atribuit cota de 1/4,din terenul extravilan care a aparținut mamei sale,; cu privire la acest teren a fost dispusă efectuarea unui raport de expertiză tehnică de specialitate, fiind desemnat ca expert numitul.
La instanța de fond a fost depusă expertiza întocmită de acest expert - in urmă cu peste 2 ani de zile - care în cuprinsul său nu a prevăzut un lot de atribuire în natură și pentru, așa cum de altfel a și cerut expertului și instanței, care trebuia să respecte dispozițiile art.6735alin.2 Cod de procedură civilă.
De asemenea, acest expert a subevaluat, cu rea credință, valoarea de circulație a terenului și a menționat un preț cu mult sub valoarea de circulație și probabil că din acest motiv, nu i-a format și recurentei un ot corespunzător cotei ce îi revine legal din terenul extravilan situat în com. în suprafață de 4,36 ha teren amplasat în apropierea pădurii. Ca o dovada că valoarea terenului nu are cum să fie cea trecută de expert, este și aceea că în acea zona Direcțiile silvice achiziționează terenuri pentru
împăduriri la prețul de 1500 - 2000 euro/hectar.
Instanța de apel în mod greșit a dat decizia în cauză și a dovedit superficialitate în studierea și analizarea probelor dosarului respingându-i probele cu expertiză de specialitate și înscrisuri, fără însă a motiva această respingere a probelor solicitate și limitându-se doar a preciza ca respinge proba.
Recurenta solicită să se observe că în motivarea deciziei, instanța de apel arată că apelanta nu a contestat expertiza efectuată de expertul nici în ceea ce privește valoarea terenurilor și nici a propunerilor de atribuire și că în faza de apel nu a solicitat o altă expertiză, or, în faza de apel apelanta a solicitat proba cu expertiză tehnică i înscrisuri, probe respinse nemotivat de instanță, urmând a se constata că în încheierea din data de 11 martie 2009 când dosarul a fost soluționat dar a fost amânată pronunțarea, grefierul de ședință a consemnat solicitarea apărătorului - avocat - respectiv proba cu înscrisuri și expertiză topografică, precum și expertiza pentru construcții.
Prin urmare, susținerile instanței că nu a cerut aceste probe sunt inexacte și nereale. Recurenta consideră că în cauza de față decizia Tribunalului Teleorman ar trebui casată și să se trimită cauza spre rejudecare instanței de apel în vederea efectuării unor noi expertize de specialitate, așa cum a cerut, prin care să se formeze loturi pentru terenul extravilan în natură pentru toți moștenitorii, inclusiv pentru, precum și o nouă expertiză pentru construcții, deoarece prin cea efectuată la instanța de fond a fost supraevaluată valoarea locuinței față de starea fizică în care se regăsește construcția și poziția de amplasare.
De asemenea, instanța de apel în mod greșit a respins și al doile-a motiv de apel referitor la pasivul succesoral, deoarece consideră că a făcut pe deplin dovada solicitărilor și că din declarațiile martorilor rezultă cu certitudine acest aspect.
Cu privire la cheltuielile de judecată, respectiv compensarea acestora, recurenta apreciază că instanța de apel nu a observat că sumele cheltuite de către aceasta și dovedite cu chitanțe sunt mai mari decât cele ale intimaților, astfel încât instanța trebuia să-l oblige pe intimați în mod corespunzător la plata de cheltuieli de judecată.
Recurenta a solicitat cheltuieli de judecată.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 72 lei achitată cu chitanța nr.-/1 eliberată de CEC Bank la 30.06.2009; s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Intimatul-reclamant-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru imposibilitatea încadrării criticilor în ipotezele prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă.
A susținut intimatul-reclamant-pârât că dispozițiile art.480 Cod civil au fost invocate numai printr-o vagă referire și că nu se poate aprecia că recurentei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil având în vedere că într-o fază procesuală anterioară Tribunalul Teleormana desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru a-i da posibilitate pârâtei-reclamante să administreze probe.
S-a arătat, de asemenea, că recurenta-pârâtă-reclamantă, prin reprezentant convențional, a solicitat omologarea raportului de expertiză efectuat de, cu toate că această expertiză nu conține în niciuna dintre cele două variante propuneri de atribuire în natură către aceasta de teren extravilan, ci numai de teren intravilan. Cu toate că în motivele de recurs, recurenta contestă atât modalitatea de atribuire a terenului extravilan, cât și valoarea terenului, considerând că de la momentul efectuării expertizei valoarea terenurilor ar fi crescut considerabil, în fața instanței de fond nu a fost formulată o astfel de critică fiind contestate valorile numai pentru terenul intravilan și construcțiile amplasate pe acesta, ba ai mult, așa cum a arătat prin cuvântul pe fond, s-a solicitat omologarea raportului de expertiză ce se contestă în recurs.
Recurenta arată că terenurile arabile sunt în zona achiziționată de Direcția Silvică cu 500 - 2000 de euro, numai că prețurile sunt mult mai mici, și suprafețele achiziționate sunt limitate ca suprafață, avându-se în vedere suprafețe arabile aflate în vecinătatea pădurii și cu anumite caracteristici ale solului, or, în cauza de față este vorba de terenuri arabile aflate la asociație în mijlocul unor tarlale ce nu se învecinează cu pădurea și a căror valoare de circulație a fost stabilită de expert și nu a fost contestată la acel moment de recurentă.
Instanța de apel a motivat respingerea probei cu o nouă expertiză solicitată în apel d e faptul că la fond, înainte de închiderea dezbaterilor, recurenta-pârâtă nu a contestat expertizele efectuate și nici nu a solicitat efectuarea de noi expertize, ci prin avocat a solicitat omologarea acestora pentru ca ulterior, în apel și apo, în recurs, să conteste expertizele efectuate.
Nu a fost favorizată de instanța de fond niciuna dintre părți, ci instanța a analizat probele testimoniale și le-a reținut sau înlăturat și raportat la gradul în care acestea se coroborează cu celelalte probe administrate și anume cu actele depuse la dosar, cu răspunsurile părților la interogatoriu și chiar cu poziția procesuală a părților exprimată prin cererile formulate în cauză pe tot parcursul litigiului.
Motivarea instanței de fond în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale formulată de recurenta este perfect legală și temeinică în sensul că aceasta a solicitat cheltuielile cu ultima boală pe ultimii trei ani înainte de decesul autorilor și cu înmormântarea, dar nu a făcut probe pentru această perioadă. Depozițiile martorelor propuse de recurentă nu se coroborează cu răspunsurile la interogatoriile luate de intimatul-reclamant, ale pârâților atât înainte de casare, cât și după, și chiar mai mult răspunsurile recurentei la interogatoriu intră în contradicție cu cele date la primele interogatorii, cu cele ale celorlalți pârâți și chiar cu susținerile acesteia din cererile formulate în cauză.
De altfel, cheltuielile cu înmormântarea și parastasele ulterioare, solicitate de recurenta sunt prescrise conform deciziei nr. 6/19 ianuarie 2009 pronunțată în ședința Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, lucru ce a nemulțumit-o pe recurentă, cu toate că în prima fază intimatul reclamant a suportat integral cheltuielile de judecată, după casare expertiza a fost solicitată de apelantă fără a se justifica criticile aduse de aceasta, ba chiar mai mult cererea reconvențională a acesteia a fost respinsă de instanța de fond și ambele parți au beneficiat de apărare la fond.
Față de cele de mai sus, solicită ca instanța să constate nul recursul, iar în subsidiar să-l respingă ca nefondat.
În cauză a formulat întâmpinare și intimata-pârâtă-reclamantă, care a arătat că este nemulțumită de modalitatea în care s-a soluționat procesul și că solicită admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă-reclamantă.
În cadrul probei cu înscrisuri, în faza procesuală a recursului s-a depus la dosar de către recurentă, în conformitate cu dispozițiilor art.305 Cod de procedură civilă, adeverința nr.1263/29.06.2009 eliberată de Direcția Silvică T - Ocolul Silvic Ri de Vede.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant-pârât, urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.306 alin.3 Cod de procedură civilă "indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă".
În speță, recurenta-pârâtă-reclamantă a invocat încălcarea dispozițiilor art.480 Cod civil, a dispozițiilor cuprinse în art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, critici care se circumscriu din punct de vedere formal dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, precum și încălcarea dreptului la apărare, critică ce poate fi analizată prin prisma dispozițiilor art.304 pct.5 Cod de procedură civilă.
De asemenea, s-a invocat greșita aplicare a legii în ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată, ca motiv de recurs ce poate fi încadrat la ipoteza prevăzută de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Cu privire la fondul cererii de recurs, Curtea reține că recurenta-pârâtă-reclamantă a invocat încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art.480 Cod civil, art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dreptului său la un proces echitabil și la apărare, întrucât a respins nemotivat cererea sa de administrare în apel a probei cu expertiză tehnică judiciară.
Analizând încheierea din ședința publică de la 11.03.2009, Curtea reține că în faza procesuală a apelului, în al doilea ciclu procesual, d-l avocat, reprezentantul apelantei-pârâte-reclamante a solicitat efectuarea unei expertize topografice întrucât cea efectuată de expertul nu stabilește variante de lotizare, efectuarea unei expertize pentru evaluarea construcției, deoarece expertul a supraevaluat locuința și audierea unui martor pentru a dovedi pasivul succesoral.
Cu referire la expertiza topografică se constată că aceasta a fost efectuată cu prilejul judecății în primă instanță, în primul ciclu procesual.
Raportul de expertiză conține două propuneri cu variante de lotizare, în lotul pârâtei-reclamante nefiind inclus teren arabil, întrucât în considerarea faptului că locuia în imobilul cu destinație de locuință inclus în masa partajabilă, s-a propus să i se atribuie terenul intravilan și construcția.
În ședința publică de la 12.01.2007, pârâta-reclamantă a declarat că este nemulțumită de valoarea terenului extravilan reținută de expert, însă nu dorește să i se atribuie teren aflat în extravilan.
Cu referire la valoarea terenului intravilan de 508. stabilită de expertul, pârâta-reclamantă a formulat critici și prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1737/30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiori d Vede și a încheierilor premergătoare.
Critica nu a fost analizată de Tribunalul Teleorman, întrucât apelul a fost admis cu consecința desființării sentinței atacate, a încheierii nr.37/2006 și a încheierii suplimentare și trimiterii spre rejudecare.
Cu prilejul rejudecării în fond la 01.07.2008, părților li s-a acordat cuvântul pentru propunerea de probe.
Pârâta-reclamantă, reprezentată prin avocat a solicitat administrarea probelor cu interogatoriu, martori și expertiză tehnică privind terenul intravilan și construcțiile, nu și terenul extravilan.
Niciuna dintre părți nu a repus în discuție necesitatea refacerii sau efectuării unei alte expertize topografice, iar instanța, cu prilejul pronunțării sentinței civile nr.146/06.10.2008 a reținut că la rejudecarea cauzei în fond după casare, părțile au solicitat ca pentru ieșirea din indiviziune asupra terenului arabil extravilan să fie avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul.
Cum la rejudecarea în fond pârâta-reclamantă, deși a beneficiat de asistență juridică, nu a solicitat o nouă expertiză topografică, prin care să i se propună un lot de teren în extravilan, nu se poate aprecia că măsura dispusă de Tribunalul Teleorman de respingere a acestei probe este nelegală.
Cu referire la construcția și terenul intravilan, la rejudecare s-a efectuat o nouă expertiză judiciară, de către expertul care le-a evaluat la 120.664 lei, raportul de expertiză fiind însușit de instanță.
La primul termen de judecată după depunerea lucrării, 30.09.2008, pârâta-reclamantă, prin avocat, a arătat că bunurile au fost supraevaluate de expert, însă înțelege să se judece la acel termen, renunțând deci la dreptul de a formula obiecțiuni în condițiile art.212 alin.2 Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, măsura respingerii cererii de refacere a probei în apel care, potrivit dispozițiilor art.295 alin.2 Cod de procedură civilă este lăsată la latitudinea instanței, este legală și nu aduce atingere dreptului de proprietate al recurentei ori dreptului la un proces echitabil și la apărare, întrucât recurenta trebuia să facă dovada că în fiecare fază procesuală a uzat de toate dispozițiile procedurale care vizează administrarea probelor.
Pentru considerentele expuse, Curtea nu va examina criticile care vizează modul de evaluare a bunurilor supuse partajului.
Cu referire la dispozițiile art.6735alin.2 Cod de procedură civilă, Curtea reține că acesta se coroborează cu dispozițiile art.6739Cod de procedură civilă; în orice caz, art.6735alin.2 Cod de procedură civilă nu poate fi interpretat în sensul că părțile trebuie să primească în toate cazurile, în natură, cota care li se cuvine din fiecare bun cuprins în masa de partaj.
Instanțele de fond au avut în vedere la formarea loturilor împrejurarea că recurenta-pârâtă-reclamantă locuiește în imobilul care i-a fost atribuit și care are o valoare superioară celorlalte loturi astfel că, respectând regula efectuării împărțelii masei partajabile în natură, a atribuit celorlalte părți teren arabil.
Prin urmare, criticile aduse de recurentă deciziei atacate sub aspectul cererii principale urmează a fi respinse, întrucât chiar nemotivată, respingerea cererii de administrare a probelor cu expertiză, prin raportare la teza probatore propusă și poziția exprimată de parte cu referire la expertizele deja efectuate nu justifică o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată altfel.
Cu referire la critica adusă deciziei recurate sub aspectul soluției ce vizează pasivul succesoral, Curtea reține că intimatul-reclamant-pârât a renunțat la excepția prescripției dreptului material la acțiune în ședința publică de la 06.10.2009.
Curtea constată că recurenta nu formulează în fapt critici de nelegalitate sub acest aspect, afirmând că a făcut dovada solicitărilor sale.
Această critică nu poate fi examinată prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, având în vedere că cererea a fost respinsă din lipsa unui probatoriu suficient, iar recurenta nu indică în concret aspecte de nelegalitate.
În considerarea caracterului de cale extraordinară de atac al recursului, stabilirea situației de fapt excede competențelor Curții în această fază procesuală.
Curtea apreciază că sunt nefondate criticile privind compensarea cheltuielilor de judecată cu prilejul rejudecării având în vedere că la prima judecată în fond, reclamantul-pârât a suportat cheltuielile de judecată în valoare de 1200 lei reprezentând onorariile a doi experți și cheltuielile acestora de transport, iar în rejudecare, pârâta-reclamantă a plătit un onorariu de 500 lei pentru expertiză, precum și cheltuielile aferente cererii reconvenționale pe care însă trebuie să le suporte singură, întrucât cererea reconvențională i-a fost respinsă.
judiciare de timbru și contravaloarea timbrelor judiciare se compensează, de asemenea.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.306 alin.3 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge excepția nulității recursului, ca nefondată, iar în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.316, 298 și 274 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea o va obliga pe recurenta-pârâtă-reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant-pârât, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.26/15.06.2009 eliberată de Cabinetul de avocatură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă-reclamantă împotriva deciziei civile nr.64/A/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât, cu intimații pârâți-reclamanți, și cu intimații-pârâți, și, ca nefondat.
Obligă pe recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.F/
2 ex/18.11.2009
---------------------------------------
T -
-
Jud.R de Vede -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
