Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1247/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1746/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1247
Ședința publică de la 06.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.529 A din 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Cauza are ca obiect cerere de pronunțare hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții-reclamanți și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților-reclamanți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 30 lei, consemnată cu chitanța seria 49-278-69 din 05.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului, anularea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel în mod greșit le-a respins apelul având în vedere că defuncta a lăsat ca descendentă pe intimata-pârâtă iar, pentru valorificarea testamentului pe cale notarială, era necesar ca intimata-pârâtă să declare că renunță la drepturile sale succesorale însă, deși a fost notificată în acest sens, aceasta a refuzat să se prezinte în fața notarului public.
Mai susțin recurenții-reclamanți că, deși defuncta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în temeiul Legii nr.112/1995, nu-și pot intabula dreptul de proprietate în baza testamentului sau a actelor anterioare; iar pe de altă parte, instanța nu a ținut seama de împrejurarea că în ședința publică de la 05.11.2008 pârâta a declarat că renunță la orice drept asupra imobilului.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 22.09.2008 sub nr- reclamanții și au, chemat în judecată pe pârâta solicitând să se constate că pârâta este succesoarea defunctei și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare având la bază antecontractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.2231 din 22.06.2004.
În fapt, s-a arătat că reclamanții au încheiat cu defuncta un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2231/22.06.2004 prin care aceasta se obliga să le vândă imobilul din-, sector 1, B în schimbul întreținerii, fiind plătit prețul de 8.029.952 lei ROL, sumă pe care defuncta a folosit-o pentru achiziționarea bunului de la SC " Nord" SA.
S-a mai arătat că defuncta a lăsat un testament autentificat sub nr.1206/11.04.2008, prin care a lăsat reclamanților toate bunurile sale mobile și imobile.
În drept, au fost invocate prevederile art.111, art.112 Cod procedură civilă și art.1295 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.15959/3.12.2008 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că numita a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 1, format din 2 camere, bucătărie, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4277/27603/23.05.1997 încheiat cu Primăria Municipiului B, în temeiul Legii nr.112/1995.
Ulterior, prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr.2231/22.06.2004 autentificat de BNP defuncta s-a obligat să vândă reclamanților în cauză imobilul menționat, la expirarea termenului de 10 ani de la data cumpărării sau de îndată ce legea permite.
La data de 11.04.2001 prin actul autentificat sub nr.1206 de către BNP numita a testat în favoarea reclamanților cu privire la toate bunurile mobile și imobile, ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului.
S-a constatat de prima instanță că reclamanții sunt succesorii defunctei, și au acceptat succesiunea de pe urma acesteia în mod tacit, întrucât stăpânesc bunul imobil în cauza și după decesul autoarei lor, aspect necontestat de pârâtă.
Întrucât în baza testamentului și a contractului de vânzare-cumpărare nr.4277/27603/23.05.1997 reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în-, sector 1, prima instanță a apreciat că reclamanții nu justifică un interes practic în formularea acțiunii, atâta timp cât dețin un titlu pentru imobil, iar faptul că nu au deschis succesiunea pentru obținerea certificatului de moștenitor nu îi îndreptățește la promovarea unei asemene acțiuni prin care să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, la data de 28.01.2009, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, la data de 27.02.2009, sub nr-,
În susținerea apelului, apelanții reclamanți au arătat că sentința civilă apelată este nelegală, întrucât defuncta are o fiică, pârâta din cauza și în momentul în care se va deschide succesiunea, notarul va constata că există moștenitori legali de pe urma defunctei, iar pârâta este obligată să dea o declarație de renunțare la moștenire.
Pe de altă parte, s-a susținut că dreptul de proprietate al reclamanților nu poate fi întabulat în baza testamentului, din cauza faptului că imobilul a fost dobândit în baza Legii nr.112/1995;, prima instanță trebuia să aibă în vedere faptul că pârâta a dat o declarație în fața judecătoriei prin care renunța la orice drept asupra imobilului și trebuia să se ia act și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
Prin decizia civilă nr.529 A din 13.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă, reținând că în timpul vieții, prin antecontractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2231/22.06.2004 de BNP, s-a obligat să vândă pârâților apartamentul situat la sub solul imobilului din B,-, sectorul 1
Prin testamentul autentificat sub nr.1206/11.04.2001 de BNP, i-a instituit pe pârâți legatari cu titlu universal. Succesiunea de pe urma defunctei s-a deschis la 19.10.2006, astfel cum rezultă din certificatul de deces.
La data deschiderii succesiunii, în patrimoniul defunctei se regăsea apartamentul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, acesta fiind dobândit de defunctă în temeiul Legii nr.112/1995, prin contractul nr.4277/27603/23.05.1997.
Reunind calitatea de legatari cu titlu universal cu împrejurarea că reclamanții apelanți au acceptat în mod tacit succesiunea de pe urma defunctei, se impune concluzia că apelanții au calitatea de proprietari ai bunului ce formează obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare. Mai mult, fiind legatari cu titlu universal, preluând astfel și pasivul succesoral, reclamanții apelanți au dobândit în acest mod și obligațiile ce incumbau defunctei din antecontractul de vânzare-cumpărare, operând astfel o confuziune în propriile patrimonii a calității de debitor cu cea de creditor, ambele calități derivând din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, devenind proprietari pe calea moștenirii testamentare, în mod corect a reținut instanța de fond că demersul reclamanților este lipsit de folos practic.
Față de cele reținute, susținerea apelanților potrivit căreia interesul lor este reprezentat de împrejurarea că pârâta are calitatea de moștenitor legal și astfel ar trebui citată în cadrul procedurii succesorale notariale este eronată. În acest sens tribunalul a constatat că în fața instanței de fond pârâta nu a administrat probe din care să rezulte faptul că a acceptat moștenirea în termenul de opțiune succesorală (6 luni de la data decesului), astfel încât aceasta este străină de moștenire prin neacceptare.
Totodată, nici susținerea apelanților potrivit căreia bunul nu poate fi întabulat întrucât a fost dobândit de defunctă în temeiul Legii nr.112/1995 nu este în conformitate cu dispozițiile legale.
În acest sens, tribunalul a reținut că interdicția de înstrăinare a locuințelor dobândite în condițiile acestei legi, prevăzută de art.9 din Legea nr.112/1995, vizează numai înstrăinările prin acte între vii, nu și dobândirea pe calea succesiunii legale sau testamentare. Așa fiind, interdicția legală amintită nu își produce efectele în privința reclamanților, aceștia dobândind bunul pe cale testamentară, la momentul deschiderii succesiunii, respectiv 19.10.2006.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a respins apelul, reținând că reclamanții sunt proprietarii bunului ce formează obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurenții - reclamanți și, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei civile nr.529 A din 13.04.2009, iar pe fond să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate calitatea de succesore a pârâtei (de pe urma defunctei ) și care să țină loc de act de vânzare - cumpărare în baza antecontractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere nr.2231/22.06.2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții - reclamanți au arătat că în mod greșit le-a fost respins apelul având în vedere că defuncta a lăsat o descendentă, respectiv pe intimata - pârâtă; pentru valorificarea testamentului pe cale notarială este necesar ca intimata - pârâtă să declare că renunță la drepturile sale succesorale însă, deși a fost notificată în acest sens, intimata pârâtă a refuzat să se prezinte în fața notarului public.
Au mai susținut recurenții - reclamanți că întrucât defuncta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în temeiul Legii nr.112/1995, nu-și pot întabula dreptul de proprietate în baza testamentului sau a actelor anterioare; pe de altă parte, instanța nu a ținut seama de împrejurarea că în ședința publică de la 05.11.2008 pârâta a declarat că renunță la orice drept asupra imobilului.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.111 Cod procedură civilă și art.1295 Cod civil.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 30 lei achitată cu chitanța seria 49-278-69 eliberată de Serviciul Public Finanțe Publice Locale sector 6; s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Intimata - pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Admițând excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, prima instanță s-a raportat exclusiv la cel de-al doilea capăt de cerere respectiv cel prin care s-a solicitat să se pronunțe o hotărârea care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru apartamentul situat în B,-, sector 1, fără a analiza în prealabil dacă pârâta are sau nu calitatea de moștenitoare a defunctei, respectiv dacă acesta (despre care s-a susținut că este fiica adoptivă a defunctei) a făcut acceptarea moștenirii ce i se cuvenea.Fără a stabili dacă pârâta și-a valorificat sau nu vocația la moștenirea defunctei (în calitate de moștenitor rezervatar) prima instanță a apreciat, că cererea de chemare în judecată este lipsită de interes întrucât reclamanții au făcut acte de acceptare a moștenirii defunctei, în calitate de moștenitori testamentari și pot să-și înscrie dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu pe baza unui certificat de calitate de moștenitor, unit cu testamentul și titlu de proprietate al autoarei.
Instanța de apel și-a însușit acest raționament, reținând în plus că intimata - pârâtă nu a administrat probe la judecata în primă instanță, din care să rezulte că a acceptat moștenirea în termenul de opțiune succesorală astfel că este străină de moștenire prin neacceptare.
Curtea apreciază că soluția dată de instanțele de fond cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți este nelegală, întrucât aceștia sunt, pe de o parte, beneficiarii unui testament cu titlu universal întocmit de defuncta, iar pe de altă parte promitenți - cumpărători ai imobilului situat în B,-, sector 1 B conform antecontractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.223/22.06.2004 la BNP.
La data întocmirii testamentului autentificat sub nr.1206/11.04.2001 la BNP s-a menționat că există un moștenitor rezervatar, respectiv o fiică adoptivă a testatoarei; prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au susținut că pârâta este descendenta defunctei, aspect necontestat de aceasta.
Prin urmare, pentru ca recurenții - reclamanți să fie în măsură să dobândească pe cale succesorală dreptul de proprietate asupra apartamentului în integralitatea lui, este necesar să se constate pe cale judecătorească sau notarială că intimata - pârâtă este străină de moștenire prin neacceptare ori în speță prima instanță a respins în ansamblu, cererea de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes, fără a stabili dacă pârâta are sau nu calitatea de succesoare a defunctei.
În aceste condiții, cererea de chemare în judecată nu este lipsită de interes întrucât dacă s-ar considera că recurenții - reclamanți trebuie să valorifice obligatoriu testamentul, iar nu antecontractul de vânzare - cumpărare, sunt supuși riscului de a nu primi în patrimoniul lor în integralitate, dreptul de proprietate asupra apartamentului, în situația în care s-ar stabili că intimata - pârâtă a făcut acte de acceptare a moștenirii.
Celelalte critici ale recurenților nu se mai impune a fi analizată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul, iar în temeiul dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă, constatând că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei sectorului 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.529 A din 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Modifică decizia recurată în sensul că:
Admite apelul declarat de apelanții - reclamanți și împotriva sentinței civile nr.15959 din 03.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei sectorului 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/23.10.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
