Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1442/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1442/2008-
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Aurora Popa | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în Săcuieni,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliată în, EN, PARC DE, nr. 16, FRANȚA, -, domiciliată în Săcuieni,-, județul B, domiciliată în Săcuieni,-, județul B, domiciliată în,-, UNGARIA, CONSILIUL LOCAL, Săcuieni, județul B și PRIMARUL ORAȘULUI, Săcuieni, județul B, împotriva deciziei civile nr. 101/A din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 315 din 22 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, având ca obiect: succesiune-acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 8 octombrie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
rin sentința civilă nr. 315 din 22.03.2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, s-a admis acțiunea înaintată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții -, CONSILIUL LOCAL și INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI, pentru acțiune în constatare - anulare certificat de moștenitor și în consecință:
S-a constatat că, imobilul situat în localitatea Săcuieni,-, fostă-, în natură casă de locuit construită din văioagă, în amestec cu cărămidă compusă din cinci camere și dependințe, o pivniță din cărămidă, în lungime de 20 ml și lățime de 5 ml, împreună cu grădina aferentă a acestora, în suprafață de 1705 mp, înscrise în 1518 Săcuieni, nr. topo 1297/2-c-1, făcut obiectul naționalizării în baza art. III din Decretul 218/160, fiind intabulat în favoarea Statului sub B 19 din 1518 Săcuieni.
S-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 183/09.11.2001, eliberat de BNP, în dosarul succesoral 247/2001 eliberat pe numele pârâților, Ep..
S-a dispus anularea înscrierilor de sub B 20-21-22-23 din F 1518 Săcuieni efectuate în baza certificatului de moștenitor nr. 183/09.11.2001.
Au fost obligați pârâții Consiliul Local Săcuieni și Instituția Primarului Orașului Săcuieni, să procedeze la vânzarea către reclamanta, în calitate de chiriaș a apartamentului cu intrare separată compus din: cameră de zi, dormitor, bucătărie, alimente, coridor, pivniță, lemne, conform contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuință nr. 2630 din 05.01.1984, a procesului verbal de predare a locuinței și a celorlalte anexe prelungit prin contractul de închiriere 543/23.12.1999 și a anexelor la acest contract, din imobilul situat în Săcuieni,-, județul B fostă- edificat pe topograficul 1297/2-c-1 înscris în 1518 Săcuieni.
Au fost obligați pârâții, Ep. în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 1043 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând traducerea legalizată a cărții funciare 1518 Săcuieni rezultă că, sub A 5 pe nr. topo 1297/2-c-1 era amplasată o pivniță în intravilan, în suprafață de 1705 mp, proprietatea lui B 5.
În baza schiței din 16.09.1906 imobilul amplasat pe nr. topo 1297/2-c-1 se transcrie nemodificat sub A 5 și împreună cu pivnițele de pe celelalte topografice se înscrie ca fiind proprietatea numitului, care îl transmite la 14, iar în urma contractului de vânzare cumpărare, pivnița se înscrie în favoarea numitului.
Înscrierea din F 1518 de sub B 15 are următorul conținut: Intrat la 25.10.1916 cu nr. 4499. Pe baza contractului din data de 23.10.1916 imobilul de sub A +5 din 505 titlul de proprietate se transcrie sub A 12 în favoarea lui.
Reiese clar din această înscriere că, defuncta a dobândit imobilul de sub A +5 din 505 Săcuieni și nu imobilul în natură pivniță identificat pe topo 1297/2-c-1 din 1518 Săcuieni.
Prin actul intitulat Declarație înregistrată la Consiliul Popular al Comunei Săcuieni la data de 15.05.1982, sub nr. 710, conducerea de atunci a de Gospodărie Comunală și Locativă M, reprezentată de director și contabil șef, atestă că, Unitatea deține în folosință clădirea de pe- folosită în prezent pentru locuință, care se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218 publicat în Buletinul Oficial nr. 10 din 1.07.1960.
Din fișa clădirii întocmită de către IGCL M, rezultă că, imobilul a fost preluat de către Stat și dat în administrarea întreprinderii la data de 02.02.1962, cu destinația de locuință.
S-a reținut deci că, imobilul a intrat în proprietate Statului Român ca efect al art. III din Decretul 218/1960.
De altfel, la data de 13.05.1982, sub nr. 3865, imobilul de sub A +5 identificat prin topo 1297/2-c-1 din F 1518 Săcuieni, pe care este construită o casă de locuit se intabulează în favoarea Statului Român reprezentat de Comuna Săcuieni sub B 19.
În consecință în baza art. 111 Cod procedură civilă, art. 1169 cod civil, instanța, a constatat că, imobilul situat în localitatea Săcuieni,-, fostă-, în natură casă de locuit construită din văioagă, în amestec cu cărămidă, compusă din 5 camere și dependințe, o pivniță din cărămidă, în lungime de 20 ml și lățime de 5 ml, împreună cu grădina aferentă a acestora, în suprafață de 1705 mp, înscrise în 1518 Săcuieni, nr. topo 1297/2-c-1, făcut obiectul naționalizării, în baza art. III din Decretul 218/1960, fiind intabulat în favoarea Statului sub B 19 din 1518 Săcuieni.
În acest imobil, reclamanta locuiește încontinuu împreună cu familia ei din anul 1984, în baza contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință, nr. 2630 din 05.01.1984, a anexelor la acest contract, prelungit prin contractul 543/23.12.1999, și beneficiind de prevederile OG nr. 40 din 8 aprilie 1999.
Cu toate că, reclamanta în calitate de chiriașă a făcut demersurile necesare conform art. 9 din Legea 112/1995, în vederea cumpărării acestui apartament, de fiecare dată au fost refuzată de către Consiliul Local Săcuieni și Instituția Primarului, neprimindu-i nici măcar cererea pentru a fi înregistrată.
Procedând în acest mod, Autoritățile Publice de mai sus au creat prin aceasta, o situație vădit discriminatorie și în contradicție flagrantă cu prevederile art. 16 din Constituția României, așa cu a fost modificată și completată prin Legea de Revizuire din 18.09.2003, care prevede că,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.
De asemenea, au fost încălcate și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) conform căruia exercitarea drepturilor și libertăților trebuie să fie asigurată, fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În anul 2001, prin certificatul de moștenitor 183/2001 eliberat de BNP, în dosarul succesoral 247/2001, pârâții de rândul 1 și 4 devin proprietari tabulari cu titlu de moștenire ai imobilului din litigiu, intabulându-se sub B 20-23, dată de la care au început să o someze pe reclamantă să elibereze imobilul.
În calitate de terț, raportat la certificatul de moștenitor nr. 183/2001, reclamanta este îndrituită a contesta întinderea drepturilor succesorale stabilite prin acesta cu atât mai mult cu cât locuiește în acest imobil cu forme legale de peste 23 de ani.
Instanța a apreciat că, reclamanta își justifică interesul în ceea ce privește solicitarea de a se anula certificatul de moștenitor emis pe numele pârâților de rândul 1 și 4.
Examinând dosarul succesoral 247/2001, întocmit de BNP, s-a reținut că, prin Încheierea nr. 27/1945 pronunțată de Judecătoria d e Rurală Săcuieni, în dosarul nr. G 158/1945, s-a dezbătut succesiunea după defuncta.
Defuncta a dat cu titlul de testament din averea sa diferitelor Instituții și numitului.
Din dispozitivul Încheierii, la punctul 1, rezultă că, numitul primește parcelele cu nr. topo 1297/20/10, 1297/20/11.
Nu reiese din cuprinsul acestei Hotărâri judecătorești că, defunctul a primit cu titlul de moștenire după defuncta imobilul identificat cu nr. topo 1297/2-c-1 din F 1518 Săcuieni.
în patrimoniul defunctului, imobilul de mai sus, acesta nu avea cum să îl transmită prin testament, fiind aplicabil Principiul de drept plus juris ad alium transfere potest quam ipse habeat conform căruia moștenitorul nu va putea dobândi mai multe drepturi decât avea autorul său.
În speță, imobilul din litigiu nu a existat în masa succesorală rămasă după defunctul, și deci acesta nu putea să-l transmită prin testament antecesorilor pârâților de rândul 1 și 4.
Conform art.88 din Legea nr. 36/1995, cei care "se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor conform legi.
Este evident că prin eliberarea certificatului de moștenitor 183/09.11.2001 de către BNP, în dosarul succesoral 247/2001, reclamanta a suferit un prejudiciu, prin aceea că, deși locuiește în imobil de peste 23 de ani cu întreaga familie, nu a avut posibilitatea oferită de lege pentru a deveni proprietară, nemaivorbind de starea psihică datorată stresului permanent, cauzat de frica evacuării și de împrejurarea că situația financiară nu le permite achiziționarea unei alte locuințe.
În baza temeiului legal de mai sus, coroborat cu art. 1169 Cod civil, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 183/09.11.2001 eliberat pe numele pârâților -, ,.
Întrucât în baza certificatului de mai sus s-a efectuat înscrierile de sub B 20-23 din 1518 Săcuieni, în baza art. 36 pct. 1 din Legea 7/1996 coroborat cu art. 34 din Decretul lege 115/1938 și a Principiului de drept nullum est nullum producit efectum", s-a dispus anularea înscrierilor de sub B 20-21-22-23 din F 1518 Săcuieni.
Instanța a constatat din coroborarea tuturor probelor administrate că, reclamanta este îndreptățită la cumpărarea în calitate de chiriaș a apartamentului cu intrare separată compus din: cameră de zi, dormitor, bucătărie, alimente, coridor, pivniță, lemne, conform contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuință nr. 2630 din 05.01.1984, a procesului verbal de predare a locuinței și a celorlalte anexe prelungit prin contractul de închiriere 543/23.12.1999 și a anexelor la acest contract.
În consecință a obligat pe pârâții Consiliul Local Săcuieni și Instituția Primarului Orașului Săcuieni, în baza art. 9 din Legea 112/1995 actualizată, să procedeze la vânzarea către reclamantă a apartamentului în care locuiește cu familia, din imobilul situat în Săcuieni, str. - - nr. 8, județul B, fostă-, edificat pe topo 1297/2-c-1 înscris în 1518 Săcuieni.
Reținând culpa procesuală a pârâților -, în baza art. 274 cod procedură civilă i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1043 RON, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel apelanții, și ep., solicitând instanței schimbarea în totalitate a sentinței apelate și în consecință, respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Prin decizia civilă nr. 101/A din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții -, și -, în contradictoriu cu intimații -, CONSILIUL LOCAL și INSTITUȚIA PRIMARUL ORAȘULUI, împotriva sentinței civile nr. 315 din 22.03.2007 pronunțată de Judecătoria Marghita, care a fost schimbată în totalitate, în sensul că:
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, Ep, Consiliul Local Săcuieni și Instituția Primarului Orașului Săcuieni.
Intimata a fost obligată să plătească apelanților suma de 1.520 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele aspecte:
Titularul contractului de închiriere a imobilului este soțul intimatei și nu intimata reclamantă, aceasta figurează în contract doar ca membru de familie, iar potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112*/1995 "doar chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente".
Pe de altă parte, imobilul nu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, acea declarație din 15.05.1982 prin care se declară că imobilul s-ar încadra în prevederile art. 3 din Decretul nr. 218/1960 nu poate constitui un titlul valabil de preluare a imobilului în proprietatea Statului Român.
Tribunalul a mai reținut că deși imobilul în cauză a intrat fără titlu în proprietatea Statului Român, iar redobândirea proprietății acestuia de către apelanți, în calitate de moștenitori legali ai fostului proprietar tabular, trebuia să se facă în condițiile legilor speciale reparatorii Legea 112/1995 și Legea nr. 10/2001 și nu prin dezbaterea succesiunii după fostul proprietar tabular, însă că în condițiile în care aceștia au formulat cerere și la Legea nr. 10/2001, respinsă prin dispoziția nr. 241/16.04.2003 a Primarului Comunei Săcuieni, întrucât imobilul revendicat era deja proprietatea tabulară a petenților apelanți, scopul legislației reparatorii după anul 1989 fost atins, astfel încât nu se mai justifică anularea certificatului de moștenitor în condițiile în care dreptul apelanților asupra imobilului este evident.
Față de cele arătate, întrucât reclamanta intimată nu este titulara contractului de închiriere, iar imobilul nu a trecut cu titlu în proprietatea Statului Român, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă a admis ca fondat apelul civil introdus, conform dispozițiilor din hotărârea recurată.
Împotriva deciziei pronunțate, reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, în întregime, în sensul respingerii apelului pârâților și menținerea în întregime a hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii sale recurența își susține calitatea procesuală activă prin sublinierea interesului pe care îl are în prezenta cauză, fiind îndreptățită să cumpere imobilul în cazul în care instanța ar lipsi de efecte certificatul de moștenitor nr. 183/2001, eliberat pârâtelor intimate și s-ar dispune înscrierea dreptului Statului Român în CF nr.1518 Săcuieni.
O a doua critică vizează elidarea de către pârâte a legilor speciale de retrocedare a imobilelor preluate de Statul Român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, printr-o dezbatere succesorală de drept comun.
Intimatele prin concluziile depuse au solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele aspecte:
Este adevărat că în considerentele deciziei instanței de apel a fost analizată problema legată de calitatea de locatară a imobilului în ceea ce o privește pe recurentă, dar nu s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, astfel, în legătură cu această critică nu se impune o dezvoltare a motivelor pentru care va fi înlăturată, practic fiind lipsită de interes această apărare.
Ceea ce prezintă importanță cu adevărat în prezenta cauză este faptul că în sistemul publicității bazat pe cărțile funciare transmiterea nu poate opera decât de la un proprietar funciar, ori, dreptul de proprietate al Statului Român nu a fost niciodată înscris în CF nr. 1518 Săcuieni, astfel încât în mod corect s-a dezbătut succesiunea antecesorilor intimatelor al căror drept era înscris sub 15.
Înscrierea dreptului de proprietate a Statului Român, solicitată de reclamantă, este o cerere inadmisibilă deoarece instanța nu poate dispune acum înscrierea unui drept ce se bazează pe un titlu nelegal.
Față de adeste considerente, soluția instanței de apel este cea legală și temeinică, recursul urmând a fi respins în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată în favoarea intimatelor la 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în Săcuieni,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliată în, EN, PARC DE, nr. 16, FRANȚA, -, domiciliată în Săcuieni,-, județul B, domiciliată în Săcuieni,-, județul B, domiciliată în,-, UNGARIA, CONSILIUL LOCAL, Săcuieni, județul B și PRIMARUL ORAȘULUI, Săcuieni, județul B, împotriva deciziei civile nr. 101/A din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă - să plătească părților intimate -, -, și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -12.11.2008
- dactilografiat grefier - 12.11.2008-2 ex.
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
