Obligație de a face. Decizia 1391/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1391/2008-
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Aurora Popa | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în O,-, -. 12, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în O,-,. 51, județul B, împotriva deciziei civile nr. 109/A din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 927 din 21 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurenta reclamantă -personal și asistată de reprezentantul acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 09.10.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și reprezentantul intimatei pârâte -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 25.06.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată conform chitanței seria - nr. -/10.06.2008 emisă de Trezoreria Municipiului O și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar copia rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 09.04.2008 dată în dosar nr. 117/II.2/2008.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită, în principal, casarea deciziei recurate, trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea administrării probelor testimoniale solicitate de recurentă, iar în subsidiar, modificarea în totalitate hotărârii pronunțate de instanța de apel, schimbarea implicită a hotărârii pronunțate de instanța de fond și pe cale de consecință, admiterea în totalitate a acțiunii principale, așa cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 927 pronunțată la data de 21 iunie 2007 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâta sunt surori și au dobândit în coproprietate imobilul înscris în CF 369, identificat cu nr. top. 48, ce reprezintă în natură casă, curte și teren în intravilan. În anul 2005 pârâta în baza adeverinței nr. 988 eliberată de Primăria comunei și-a înscris dreptul de proprietate asupra unei casei de locuit pe nr. top. 48.
Construcția acestei anexe a fost începută în anul 2003, ocazie cu care, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, relațiile dintre părți au fost bune pârâta cerând acordul verbal al surorii sale în ceea ce privește ridicarea construcției, iar reclamanta a participat în mai multe faze la edificarea construcției.
Cu ocazia vizitelor făcute nu și-a manifestat dezacordul cu privire la edificarea anexei de către pârâtă, nu i-a oprit pe meșteri de la ridicarea acesteia și chiar după ce suferit intervenția medicală a locuit împreună cu sora sa la imobilul din. față de construcția edificată de pârâtă a fost manifestat de către reclamantă abia în anul 2005 cu ocazia cererilor adresate Inspectoratului de Stat în Construcții prin care a sesizat modul în care a fost efectuată construcția.
S-a dispus efectuarea unui memoriu tehnic de expertiză întocmit de ing., din concluziile căruia instanța reținând că extinderea cu o zonă parter a casei din așa cum este realizată la ora actuală are asigurată rezistența și stabilitatea. Din concluziile proiectului geotehnic întocmit de SC B SA instanța a reținut că în urma cercetărilor efectuate pe teren și în laborator rezultă că terenul de fundare prin caracteristicile geotehnice pe care le posedă are asigurată stabilitatea generală și locală
Instanța de fond a constat așadar că între părți, deși nu a existat un acord scris în ceea ce privește edificarea construcției a existat un acord.
Faptul că pârâta nu a deținut autorizație de construire nu duce la concluzia că nu a existat un acord din partea părților, pentru acest fapt putând fi sancționată în temeiul Legii nr. 50/1991 care reglementează regimul construcțiilor.
În ceea ce privește anularea încheierii de întabulare instanța a considerat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 34-36 din Legea nr. 115/1938, atâta timp cât reclamanta nu a solicitat anularea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară, respectiv a adeverinței nr. 988 eliberată de Primăria comunei, iar atâta timp cât actul în baza căruia s-a dobândit proprietatea a rămas valabil și înscrierea în cartea funciară își produce efectele juridice.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta solicitând modificarea în totalitate a sentinței atacate și în consecință admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 109/A din 13 februarie 2008, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței civile nr. 927 din 21 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost păstrată în totalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Tribunalul a apreciat că instanța de fond, în mod judicios în urma analizării ansamblului probator administrat în cauză, a reținut o stare de fapt corectă, concluzionând că deși nu a existat un acord expres al apelantei reclamante la edificarea anexei de către pârâtă, aceasta a cunoscut existența lucrării încă din momentul reparării sale și nu și-a manifestat opoziția decât ulterior, după ce construcția era deja încheiată.
Astfel, în răspunsul dat de reclamanta apelantă la interogatoriu - întrebarea 9 și 10 - se arată că fiul acesteia (mandatarul ) s-a aflat în anul 2003 la imobilul din, iar la întrebarea 12 arată că recunoaște că a fost împreună cu pârâta la cumpărături, însă nu știe pentru cine au fost făcute aceste cumpărături.
Construcția a fost realizată în perioada 2002-2005, în septembrie 2005 fiind realizat acoperișul.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta apelantă și-a exprimat opoziția față de ridicarea construcției abia în anul 2005, când a depus diferite plângeri la Inspectoratul de Stat pentru Construcții a Județului
Faptul că în anul 2003 apelanta avea cunoștință despre începerea lucrărilor este confirmată și de declarația martorei care a relatat instanței că în anul 2003 apelanta a întrebat-o dacă are cunoștință despre construcția edificată de pârâtă la. Mai mult, din declarația aceleiași martore reiese că în aceeași perioadă, în imobil și-a petrecut o perioadă de timp fiul mai mare al reclamantei, acesta aflându-se în relații amiabile cu pârâta.
De altfel, din declarațiile martorilor B rezultă că neînțelegerile dintre părți au apărut ulterior ridicării acoperișului și din cauza acestuia, întrucât reclamanta apelantă a fost nemulțumită de faptul că acesta ar fi fost ridicat sub geamul de la imobilul său.
Or, o astfel de nemulțumire nu poate echivala cu o împotrivireab inițioa apelantei la ridicarea construcției.
În condițiile în care, deși știa că intimata a demarat lucrările la anexa din litigiu, apelanta nu s-a împotrivit și nu a cerut sistarea acestora, solicitarea ei ulterioară după terminarea construcției la ridicarea sa, se traduce practic într-un abuz de drept.
S-a mai reținut că rămânerea sa în pasivitate pe toată perioada ridicării construcției până ulterior turnării acoperișului, a fost în mod corect interpretată de instanța de fond ca un accept tacit, accept care se opune ulterior unei cereri având ca obiect demolarea construcției.
În ceea ce privește aspectele legate de inexistența autorizației de construcție, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea acesteia este de natură contravențională și nu civilă.
Or, în lipsa unui prejudiciu pricinuit apelantei reclamante, o astfel de răspundere nu poate fi angajată, din concluziile rapoartelor tehnice efectuate desprinzându-se concluzia că noua anexă are asigurată rezistența și stabilitatea și nu afectează corpul vechi de clădire.
Cât privește anularea încheierii de întabulare, de asemenea, în mod judicios s-a reținut caracterul subsidiar al unei astfel de acțiuni și a fost respinsă cererea întrucât aceasta nu este dublară de o acțiune având ca obiect anularea în fond a adeverinței ce a constituit temeiul întabulării.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, reținând că motivele de apel invocate sunt nefondate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, instanța a respins ca atare apelul formulat.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză reclamantul a formulat recurs, solicitând instanței, în principal casarea deciziei civile și retrimiterea dosarului instanței de apel, în vederea suplimentării probațiunii testimoniale, iar în subsidiar, schimbarea sentinței Judecătoriei Beiuș în sensul admiterii acțiunii în întregime.
În motivarea cererii sale recurenta arată că prin respingerea probelor testimoniale solicitate, instanța a încălcat prevederile art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, nerespectând dreptul la un proces echitabil al reclamantei, mai ales ținând cont de interpretarea probelor administrate în fața instanței de fond.
Sub aspectul neegalității hotărârii reclamanta recurenta sublimează faptul că anexa din litigiu a fost edificată în lipsa unei autorizații și în lipsa acordului ei, cu toate că are calitatea de coproprietară, alături de pârâtă asupra imobilului din litigiu. Nu în ultimul rând, este criticată notarea în evidența funciară a construcției ca fiind casă de locuit, în ciuda faptului că în realitate este vorba de o anexă.
Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea recursului, subliniind faptul că probele testimoniale nu au fost suplimentate, ca urmare a recunoașterilor la interogator ale recurentei, iar, pe de altă parte, pe parcursul soluționării litigiului a rezultat cu prisosință că recurenta și-a dat acordul în mod tacit la edificarea lucrării.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârile criticate, instanța reține, în primul rând, că reclamanta și pârâta sunt surori, dreptul lor fiind înscris sub 6 și 7 în CF nr. 369, cotele lor fiind egale.
Într-adevăr, sub 8 s-a notat existența unei case de locuit edificată de pârâta intimată, în baza unei adeverințe eliberate de Primăria Comunei, aceasta afectând parcela ce constituie coproprietatea părților.
Construcția din litigiu a fost edificată de pârâtă și afectează mai multe parcele, după cum rezultă din schițele depuse (filele 11,32-33 dosar fond). În interogatoriul luat reclamantei (filele 68-71 dosar fond), se evidențiază faptul că aceasta a avut cunoștință că pârâta era în curs de amenajare a imobilului din litigiu pentru uzul său propriu, și chiar dacă nu s-a dovedit un acord expres, dat acesteia de către reclamantă, demersurile acesteia față de instituții abilitate a constat în lipsa autorizației pentru construcții, care au fost demarate ulterior finalizării acestora (s-a lucrat în anii 2003-2004, iar reclamațiile au făcute în anii 2005-2006).
care au lucrat la ridicarea construcției atestă faptul că în anul 2003 se amenaja deja locuința pârâtei, ori recurenta și fiul ei pe parcursul anilor 2003 și 2004 au petrecut perioade mai lungi în imobilul care a aparținut părinților părților și chiar au fost împreună cu pârâta intimată să cumpere materiale de construcție pentru casă.
Date fiind relațiile dintre părți nu se poate contesta existența unui acord pentru construire în lipsa unui înscris și corect instanțele au apreciat că în acest caz un acord tacit poate fi luat în considerare.
Edificarea lucrării fără autorizație îmbracă forma unei contravenții, fără a determina însă sancțiunea demolării, deoarece nu lipsește acordul coproprietarului terenului, așa cum lasă recurenta să se creadă, cu atât mai mult cu cât intimata este la rândul ei coproprietară a imobilului respectiv.
Nu au fost evidențiate nici elemente care să justifice demolarea, bazate pe siguranța clădirii deja existente, astfel încât și sub acest aspect soluțiile pronunțate sunt legale.
În temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de recurentă, constatând totodată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în O,-, -. 12, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în O,-,. 51, județul B, împotriva deciziei civile nr. 109/A din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 05.11.2008
- dactilografiat - grefier -05.11.2008-2 ex.
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
