Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1683/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1683/2008-R
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pantea
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul petent cu domiciliul în S M, str. -, nr. 8. județul S M, în contradictoriu cu intimații, G, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 207/AP din 17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-,prin care a fost păstrată încheierea nr.1641 din 1 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.5446/2002, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă,intimatul -personal, lipsă fiind recurentul petent, mandatara acestuia, -, lipsă fiind intimații, G și.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurentul petent nu s- conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, de a depune la dosar soluția din dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare, în care a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale; recurentul petent, prin registratura instanței, în data de 18.11.2008 a comunicat o cerere, prin care solicită acordarea unui termen mai până la soluționarea cererii de strămutare formulată în dosarul nr-, cu termen de judecată la data de 19 martie 2008, anexat fiind în acest sens certificatul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care face dovada acestui aspect; prin aceiași cerere, recurentul arată că, în cazul în care cererea sa de amânare va fi respinsă, recuză completul de judecată potrivit art.27 Cod procedură civilă, după care:
Intimatul -personal învederează instanței că sunt 18 ani de când este hărțuit în justiție de către recurent,arată că doi avocați care l-au reprezentat au murit și nu mai poate angaja alți apărători de la SMî ntrucât nu-i mai ea nimeni cauza, se opune față de cererea de amânare formulată în scris de către recurentul petent, cu precizarea că, dosarul este la al patrulea termen de judecată, mandatara recurentului, la fiecare termen de judecată va mai găsi și alte motive pentru amânarea cauzei.
INSTANȚA,față de faptul că prezenta cauză este la al 4-lea termen de judecată și față de vechimea dosarului, respinge cererea de amânare formulată în scris de recurentul petent, cu precizarea că în măsura în care s-ar admite cererea de îndreptare a erorii materiale, partea recurentă are posibilitatea formulării unei cereri de revizuire în acest sens.
Având în vedere că în urma respingerii cererii de amânare, recurentul petent a formulat cerere de recuzare a completului de judecată,instanța dispune suspendarea cauzei, în vederea soluționării acestei cereri și reluarea dosarului la ora 12.oo.
Urmare a respingerii cererii de recuzare formulată de către petentul, INSTANȚA formată din același complet de judecată reia soluționarea recursului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă,intimatul -personal, lipsă fiind recurentul petent, mandatara acestuia, -, lipsă fiind intimații, G și.
Intimatul -personal învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul -personal solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată potrivit decontului de cheltuieli.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1641/01.02.2004 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 5446/2002, în baza art. 673 indice 5 și art. 673 indice 6.proc.civ. s-a constatat că reclamanții, G și împreună cu sunt coproprietari în indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 3536 SMs ub nr. top. 3099/2, nr. top. 399/3, nr. top. 3098/1 și nr. top. 3098/2 în natură teren în suprafață totală de 723 mp și o casă, în următoarele cote:
Reclamanții, G și, sunt proprietari tabulari pentru suprafața de 483 mp conform înscrierilor de sub poziția B 34, 35, 36, 37 și pentru suprafața de 85,5 mp conform înscrierilor de sub B 44, 45 - (total teren în suprafață de 568,5 mp).
Pârâtul este proprietar tabular pentru suprafața de 17 mp teren înscris sub B 13, 109 mp teren înscris sub B 29 și 28,5 mp teren înscris sub B 40 (total teren în suprafață de 154,5 mp).
Reclamanții, G, asupra cotei de 48/64 parte din construcție, în natură casa mică, conform înscrierilor de sub B 34, 35, 36, 37.
Pârâtul asupra cotei de 16/64 parte din construcție, în natură casa mică, conform înscrierilor de sub B 13 și B 16.
În considerentele hotărârii se reține că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.10.1990, pârâtul și ceilalți coproprietari la acea dată -, și - au vândut reclamanților și imobilul situat în S M-, înscris în CF 3536 S M cu nr. top. 3098 în suprafață de 600 mp. După încheierea contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, reclamanții au constatat că vânzătorii nu sunt proprietari tabulari pentru întreaga suprafață de 600 mp, cumpărată, ci doar pentru 360 mp, restul terenului de 240 mp formând proprietatea Statului Român.
Prin convenția încheiată la data de 14.05.1999 sub semnătură privată pârâtul a declarat că a primit suma de 50.000 lei ce reprezintă rest din prețul de vânzare al cotei părți din casa situată în S M- (la fațada casei) și că a primit suma de 30.000 lei reprezentând dobânda după prețul de vânzare. De asemenea, în convenție s-a stipulat că reclamanții, și G au primit de la pârât suma de 6.000 lei reprezentând contravaloarea a 68 mp teren înscris în CF 3536 S M la poziția B 13, pe care este situată casa mică din grădină, ce a fost vândut prin contractul sub semnătură privată din octombrie 1990 și care este restituită pârâtului.
Prin Sentința civilă nr. 7501/18.11.1992 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 8315/1992 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 427/13.05.1993 a Tribunalului Satu Mare, s-a admis acțiunea civilă a reclamanților și împotriva pârâților, și și s-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF 3536 S M nr. top. 3098 și 3099 în noi numere topografice. De asemenea, s-a constatat că între reclamanți și pârâți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare provizoriu pentru imobilul casă de locuit cu terenul aferent în suprafață totală de 360 mp de sub nr. top. 3099/1 și 3099/3, pentru prețul de 600.000 lei achitat vânzătorilor, pârâții vânzători fiind obligați să semneze reclamanților cumpărători act pentru întabulare, în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dispunând totodată notariatului de Stat Județean SMî ntabularea dreptului de proprietate al reclamanților într-o nouă coală de carte funciară.
Ulterior prin decizia prefecturii în temeiul art. 35 din Legea 18/1991, prin atribuire, pârâtul și ceilalți coproprietari au redobândit dreptul de proprietate pentru terenul întabulat pe Statul Român.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică sub nr. 16246/26.09.1995 numiții, și au vândut reclamanților, G și cotele lor de proprietate ce totalizează 48/64 parte din casa de locuit și construcții, gospodării, anexe și cota de 483/723 parte din teren, respectiv suprafața de 570 mp imobile situate în S M-, înscrise în CF nr. 3536 S M cu nr. top. 3099/2, 3099(3, 3098/1, 3098/2 de sub B 12, 15, 17, 18, 20, 21, 29, 30, 31 și 33, consimțind ca dreptul de proprietate asupra acestora să se întabuleze în favoarea cumpărătorilor.
Prin Decizia civilă nr. 308/03.02.1999 pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 2612/R/1999 a Curții de Apel Timiș, instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și și a constatat că aceștia au cumpărat prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 07.10.1990 și diferența de teren de 240 mp, redobândit de reclamantul-pârât. Instanța a încuviințat, de asemenea, ca pârâții-reclamanți reconvenționali să-și întabuleze în CF 3536 S M și diferența de 240 mp din totalul de 600 mp cumpărați prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
S-a constatat însă că prin această hotărâre, pârâtul a fost obligat la întabularea diferenței de 240 mp din antecontractul de vânzare-cumpărare, fără să țină cont de faptul că ceilalți coproprietari au îndeplinite aceleași condiții pentru suprafața de 180 mp și că pârâtul este dator doar pentru suprafața de 60 mp. De asemenea, s-a constatat că la pronunțarea Deciziei civile nr. 308/1999 Tribunalul Timișa ignorat convenția încheiată între părți la data de 14.05.1992 sub semnătură privată și a obligat pârâtul la întabularea în favoarea reclamanților cumpărători pentru diferența de suprafață de 240 mp. Întrucât această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă, ea a dobândit putere de lucru judecat în privința situației juridice stabilite.
Reclamanții au formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 308/A/1999, Tribunalul Timiș prin Încheierea din 08.12.2003 a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că la alin. 5 din minuta și dispozitiv s-a trecut în loc de "diferența de teren de 240 mp", "diferența de teren de 60 mp", redobândit de reclamantul-pârât.
Împotriva acestei încheieri reclamantul-pârât a formulat recurs.
Instanța a constatat că la înscrierea mențiunilor de carte funciară au fost avute în vedere toate hotărârile judecătorești, care au prevăzut dispoziții în acest sens și, de asemenea, toate celelalte acte autentice încheiate între părți. Pentru aceste motive la stabilirea cotelor ce le revin părților, instanța de fond a avut în vedere situația de CF 3536 SMa ctualizată, precum și hotărârile judecătorești referitoare la părți și actele juridice încheiate între aceste și în conformitate cu disp. art. 673 indice 5 și art. 673 indice 6.proc.civ. a constatat că reclamanții împreună cu pârâtul sunt coproprietari în indiviziune asupra imobilului înscris în CF 3536 SMs ub nr. top. 3099/2, nr. top. 3099/3, nr. top. 3098/1 și nr. top. 3098/2 în natură teren în suprafață totală de 723 mp și o casă în cotele stabilite în dispozitivul încheierii.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea lui, schimbarea în totalitate și constatarea faptului că este posibilă împărțeala în natură, conform schiței de partajare și raportului de expertiză. Calea de atac a fost înregistrată la Curtea de APEL ORADEA sub dosar nr. 1964/2004.
Prin Încheierea din 10 decembrie 2004, văzând prevederile art. 2 pct. 2 lit. b Cod procedură civilă astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65/2004, în temeiul art. II pct. 2 și 3 din Legea nr. 493/2004, Curtea de APEL ORADEAa declinat competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul în contradictoriu cu reclamanții, în favoarea Tribunalului Satu Mare.
La Tribunalul Satu Mare, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 180/14.01.2005.
În ședința publică din 27 aprilie 2005 s-a dispus suspendarea judecării apelului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 9923/2004 al Judecătoriei Satu Mare, având ca obiect rectificare de carte funciară.
S-a reținut de tribunalul că, prin cererea de repunere pe rol s-a învederat că dosarul de mai sus a fost soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 986/2006 a Curții de APEL ORADEA. Ulterior s-au mai acordat termene pentru a se cunoaște soluția pronunțată în revizuire -Decizia civilă nr. 201/2007 a Curții de APEL ORADEA - și pentru finalizarea dosarului având ca obiect stabilirea masei succesorale.
Prin decizia civilă nr.207/Ap din 17 septembrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de pelantul reprezentat prin mandatar împotriva Încheierii nr. 1641/2004 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în contradictoriu cu intimații, G și.
A fost obligat apelantul să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că niciunul dintre argumentele invocate de apelant în susținerea căi de atac nu este fondat, neputând conduce la admiterea apelului, astfel, procedând în conformitate cu art. 673 ind. 5,6 Cod procedură civilă, judecătoria a stabilit calitatea părților de coproprietari, cotele ce le revin și bunurile aflate în indiviziune. Hotărârea s-a fundamentat pe conținutul cărții funciare, conținut ce se bucură de prezumția instituită prin art. 33 din Legea 7/1996.
S-a reținut de tribunal că, apelantul a susținut că înscrierile din cartea funciară se datorează unor greșeli și acte viciate, foaia de CF 3536 SMn eputând servi la dovada dreptului de proprietate pe cote-părți.
Instanța de apel a apreciat că, aceste susțineri au rămas neprobate de vreme ce acțiunea în rectificare de carte funciară a fost irevocabil soluționată prin respingerea cererii obiect al dosarului 9824/1999 al Judecătoriei Satu Mare, iar ulterior prin Decizia civilă nr. 986/R/2006 s-a respins pe calea autorității de lucru judecat recursul declarat în contra Deciziei civile nr. 7/2006 a Tribunalului Satu Mare. Conform acestor hotărâri, situația juridică a suprafețelor de 68 și 135 mp adusă din nou în discuție prin motivele de apel, a fost irevocabil stabilită. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16246/1995 a făcut la rândul său obiectul unei acțiuni în nulitate, acțiune ca s-a respins irevocabil prin Sentința civilă nr. 79/2001 a Judecătoriei Satu Mare. Referitor la stabilirea masei succesorală după defuncta mamă a apelantului, prin Decizia civilă nr. 219/4 aprilie 2007 s-a soluționat acțiunea promovată de reclamantul, pretențiile acestuia nu au fost găsite ca întemeiate. Contestația în anulare promovată de apelant în contra deciziei menționate a fost de asemenea respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel structurat pe incompatibilitatea judecătorului atrasă în condițiile art. 27 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a reținut de instanța de apel că nu poate fi primit deoarece, luarea unor măsuri motivate, în cursul procesului, necesare stabilirii corecte a stării de fapt -apreciere pe care doar judecătorul cauzei este chemat să o facă- nu poate fi asimilată lipsei de imparțialitate și stării de vrăjmășie în situația în care aceste măsuri nu convin unora dintre părți sau au fost analizate ca urmare a cererilor părții adverse.
Referitor la cel de-al treilea motiv, s-a reținut de tribunal că, cererea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului nu a fost soluționată prin hotărârea supusă apelului, astfel că nu există o dispoziție a primei instanțe care să fie supusă controlului judiciar. S-a apreciat că nesoluționarea cererii nu reprezintă însă o omisiune sancționabilă prin prisma art. 297 Cod procedură civilă de vreme ce judecătoria s-a pronunțat doar în condițiile art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, creanța invocată de reclamanți neizvorând din raporturile de coproprietate. Prin urmare, continuând procedura partajului după rămânerea irevocabilă a încheierii nr. 1641/2004, prima instanță va soluționa prin hotărâre și acest capăt de cerere. De altfel, s-a mai constatat că prin Încheierea ședinței publice din 25 martie 2004 s-a respins cererea de disjungere a cererii reconvenționale cu motivarea că probele necesare soluționării acțiunii introductive servesc deopotrivă dezlegării cererii formulate pe cale reconvențională.
În baza art. 296 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a fost obligat apelantul să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în apel conform împuternicirii avocațiale de la fila 22 din dosarul 1964/2004 al Curții de APEL ORADEA sub care s-a înregistrat declarația de apel și s-a urmat procedura până la declinarea competenței în favoarea Tribunalului Satu Mare, intervenită la 10 decembrie 2004.
Împotriva deciziei, în termen legal, timbrat cu suma de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei,a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea încheierii nr.1641 din 1 aprilie 2004 pronunțată în dosar nr.5446/2002 al Judecătoriei Satu Mare, pronunțarea altei încheieri și să se constate că este posibilă împărțirea în natură a imobilului, conform schiței de parcelare și raport expertiză.
Prin motivele de recurs s-a invocat că judecătorii ce au pronunțat decizia erau incompatibili, cu rea credință le-a fost respinsă cererea de abținere, a pronunțat sentința civilă nr.2577/2001 a Judecătoriei Satu Mare prin care a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului nr.16246 din 26.09.1995 încheiat în baza CF-ului fals în care fictiv s-au înscris cote fictive și s-a schimbat numărul de ordine din CF nr.3536 S M, cu care s-a sustras 186. din cota sa de sub 13 și 25.
Din această suprafață, prin contract i s-a restituit doar 109. după 11 ani de procese. Același judecător a respins și constatarea nulității absolute a partajului dispus prin sentința civilă nr.7501/1992 care este un act nul întrucât s-a dispus ieșirea din indiviziune doar pentru parcelele lui de 360. pentru restul parcelelor nu, cota sa rămânând în indiviziune cu statul, conform convenției din 15.05.1992.
Judecătorul a pronunțat Decizia civilă nr.219/R/2007, pentru stabilirea masei succesorale și întinderea cotelor reale de proprietate de 68 și 135. a respins cererea de amânare până la soluționarea celei de strămutare, a dezbătut recursul în lipsa reprezentantei sale, fără a soluționa excepția de recalificare a recursului în apel, acțiunea nefiind evaluabilă și a admis cererea reconvențională deși intimatul nu avea calitate procesuală.
S-au încălcat dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât s- repus pe rol apelul și s-a judecat în fond în lipsa reprezentantei sale, ce se afla în instanță în altă sală, nu se afla în stare de judecată, suspendat de peste 2 ani și judecat de o instanță lipsită de profesionalism. Trebuia să se fixeze un termen nou pentru propunere de noi dovezi, cu atât mai mult cu cât în perioada suspendării au avut loc procese privind cotele de proprietate și rectificare CF, ori, judecătorii incompatibili au fost de rea credință.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii, confuze, străine de natura pricinii, instanța și-a însușit toate reținerile făcute de instanța de fond, care a constatat că între ea și a intervenit convenția din 15.05.1992 prin care și-a răscumpărat cota de sub 13 de 68. convenție cu care s-a modificat antecontractul din 7 octombrie 1991. S-a mai reținut că a fost validată convenția prin sentința civilă nr.7501/1992, ori, aceasta are putere de lucru judecat doar cu privire la 360. Decizia civilă nr.586/R/2006 a Curții de APEL ORADEA nu are efecte asupra cotei sale de sub 13 de 68. iar contractul nr.16.246/1995 prin care s-a înstrăinat 186.este un titlu viciat, aspect ce reiese și din decizia civilă nr.5785/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și încheierea notarului public nr.2415/2006 cu care s-a rectificat CF nr.3536 S
Deși s-a reținut că în contract s-a înstrăinat și cota sa de sub 29, nu s-a reținut această eroare și nici că între cotele înstrăinate și foaia CF există neconcordanțe. Pretenția intimaților la 240. s-a născut după 5 ani când statul i-a restituit 541. faptul că s-au obligat să restituie această cotă este o minciună, comoștenitorii nu i-au dat 180. cu titlu gratuit.
Este aberantă Decizia civilă nr.308/1999 a Tribunalului Timiș, nefiind posibil să fie pusă în executare, toate acțiunile în acest sens s-au respins ca urmare a admiterii recursului său prin decizia civilă nr.827/2005 a Curții de Apel Timi șoara, neavând putere de lucru judecat cum eronat s-a reținut și nici decizia civilă nr.986/R/2006 a Curții de APEL ORADEA. Cota sa de proprietate de sub 29 de 135. a fost moștenită nu atribuită, a aparținut mamei sale.
S-au invocat în drept dispozițiile art.105, art.304 pct.5,7, art.312 alin.1,2,3,4 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
La data de 26.01.2007, -fila 50 dosar apel, dl.judecător a formulat o cerere de abținere în soluționarea cauzei, invocând că reprezentanta apelantului i-a comunicat că nu are încredere în obiectivitatea sa întrucât a mai pronunțat o hotărâre într-un dosar care a prejudiciat-o și că ar exista o puternică stare de vrăjmășie. Această cerere a fost respinsă prin încheierea pronunțată la data de 26.01.2007 cu motivarea că nu sunt incidente dispozițiile art.27 pct.9 Cod procedură civilă, art.25, 26 Cod procedură civilă, judecarea altei cauze cu obiect diferit nu poate determina o vrăjmășie în sensul acestor dispoziții legale.
Ulterior, la data de 10.05.2007 -fila 67 dosar apel, d-na judecător și-a formulat o cerere de abținere în soluționarea cauzei, invocând că s-a pronunțat într-un alt dosar asupra situației juridice a parcelei în litigiu, cerere ce a fost respinsă prin încheierea pronunțată la data de 11 mai 2007, reținându-se că nu sunt incidente dispozițiile art.27 pct.7 Cod procedură civilă.
Conform art.34 alin.1 Cod procedură civilă, încheierea prin care s-a respins cererea de abținere, nu este supusă la nici o cale de atac, astfel că, motivele de recurs privind o stare de incompatibilitate a judecătorilor ce au pronunțat decizia recurată, nu vor fi analizate. Instanța, cu ocazia soluționării cererilor a apreciat că aceștia nu se află în nici-un caz de incompatibilitate, astfel că decizia pronunțată nu s-a făcut cu încălcarea art.105 Cod procedură civilă.
Dosarul în care s-a pronunțat decizia recurată, a fost suspendat în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă prin încheierea din 27.04.2005, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.9923/2004 al Judecătoriei Satu Mare și a cererii de îndreptare a erorii materiale, iar, la data de 8.12.2006, intimații au solicitat repunerea pe rol a cauzei, invocându-se că dosarul a fost soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr.986/2006 a Curții de APEL ORADEA.
Urmare acestei cereri, recurentul a solicitat menținerea suspendării întrucât a formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.986/2006 a Curții de APEL ORADEA, astfel că, pentru soluționarea cererii de repunere a cauzei pe rol, aceasta s-a amânat pentru a se depune soluția pronunțată asupra cererii de revizuire, apoi din nou pentru același aspect, iar după depunerea copiei deciziei pronunțate, s-a amânat cauza întrucât s-a invocat că s-a formulat contestație în anulare (fila 73-dosar apel).
În ședința publică din 10 septembrie 2007 s-a solicitat de reprezentanta apelantului amânarea cauzei pentru a se afla soluția pronunțată, cauza s-a lăsat pentru a fi apelată la ordine la ora 12,oo, când aceasta nu s-a mai prezentat, astfel că, întrucât motivul de suspendare a încetat, cauza a rămas în pronunțare, acordându-se în lipsa reprezentantei apelantului un termen de pronunțare pentru a depune concluzii scrise.
Așadar, nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la apărare cu atât mai mult cu cât era obligația apelantului de-a face dovada modului de soluționare al contestației în anulare, iar pe de altă parte, reprezentanta acestuia nu s-a mai prezentat la strigarea cauzei la orele 12,oo, mai mult i s-a acordat un termen de pronunțare pentru depunere de concluzii scrise.
Suspendarea s-a dispus doar până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.9923/2004 al Judecătoriei Satu Mare, căile de atac, inclusiv cele extraordinare fiind epuizate se impunea a fi repus pe rol, mai mult, în loc să depună concluzii scrise în interiorul termenului de pronunțare acordat conform art.146 Cod procedură civilă, apelantul s-a limitat la depunerea unei noi cereri de suspendare a cauzei invocând că a formulat o plângere la DNA, criticile în acest sens fiind nefondate.
Cât privește fondul cauzei, se reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 1.04.2004 de Judecătoria Satu Mare, s-a constatat că părțile sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF nr.3536 S M, nr.top.3099/2, 399/3, 3091/1, 3098/2, în natură casă și teren în suprafață de 723. din care intimații reclamanți asupra a 483.+85,5. iar recurentul asupra a 17.+28,5. teren și asupra a 48/64 părți din casa mică intimații, iar recurentul asupra a 16/64 părți din aceiași casă.
Conform sentinței civile nr.7501 din 18 noiembrie 1992, pronunțată de Judecătoria Satu Mares -a dispus dezmembrarea nr.top.3098, 3099 din CF nr.3536 S M și s-a constatat că între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare provizoriu pentru imobilul casă și teren în suprafață de 360. din nr.top.3099/1, 3098/3, convenția datând din 7 octombrie 1990.
Ulterior, prin decizia civilă nr.308 din 3 februarie 1999, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a constatat că a făcut obiectul antecontractului susmenționat și suprafața de 240. teren, total 600. din imobilul în litigiu, dispunându-se întabularea în CF nr.3536 SMa drepturilor familiei.
Prin sentința civilă nr.234/2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, s-a constatat faptul că din suprafața de 240. ce le revine fam. conform deciziei civile nr.308/1999 a Tribunalului îi revine pârâtului o suprafață de 60. Această sentință a fost schimbată în întregime prin decizia civilă nr.292 din 14 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, reținându-se că nu se poate modifica o hotărâre irevocabilă a Tribunalului Timiș prin care s-a dispus întabularea diferenței de 240. din totalul de 600. în favoarea familiei, impunându-se eventual o îndreptare a erorii materiale, recursul împotriva acestei decizii fiind respins prin decizia civilă nr.998 din 3 noiembrie 2003 Curții de APEL ORADEA.
Ulterior, prin încheierea din 8 decembrie 2003 Tribunalul Timișa dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr.308/1999 în sensul că a trecut o suprafață de 60. în loc de 240. ca teren dobândit în completarea suprafeței de 360. de către familia, restul de până la 240. revenind fraților lui. Această încheiere de îndreptare a erorii materiale a fost modificată în întregime, în sensul respingerii cererii, prin decizia civilă nr.827/2005 a Curții de Apel Timi șoara, reținându-se faptul că nu era o eroare materială în conformitate cu dispozițiile art.281 alin.1 Cod procedură civilă întrucât se pune în discuție întinderea dreptului de proprietate cuvenit părților.
Așadar, hotărârea irevocabilă prin care s-a constatat că intimații au dobândit pe lângă cei 360. teren și o suprafață de 240. din imobilul în litigiu, nu mai poate fi adusă în discuție, intrând în puterea lucrului judecat susținerea recurentului că ar fi aberantă, că nu poate fi pusă în executare, câtă vreme nu a fost desființată, este neavenită.
Între părți s-au purtat numeroase litigii pe parcursul a mai multor ani de zile, ceea ce reiese însă din cele expuse este faptul că s-a dispus întabularea intimaților asupra a 600.din imobilul în litigiu, conform antecontractului încheiat la 7.10.1990, modul în care instanțele au ajuns la concluzia că s-a înstrăinat această suprafață nu doar 360. nu mai poate fi analizat, intrând în puterea lucrului judecat.
Sigur că, la soluționarea dosarului în care s-a pronunțat încheierea ce a făcut obiectul apelului și prezentului recurs, se va avea în vedere și faptul că cererea de îndreptare a erorii materiale a Deciziei civile nr.308/1999 a Tribunalului Timișa fost respinsă, aspect pe care de altfel, instanța de fond și precizat că îl va avea în considerare.
Cât privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.16246/1995 și acesta a fost analizat pe cale judecătorească, acțiunea în nulitate fiind respinsă prin sentința civilă nr.79/2001 a Judecătoriei Satu Mare, astfel că, nu se pot lua în considerare susținerile recurentului în sensul că acesta ar fi viciat. Faptul că s-a îndreptat o eroare materială de către notarul public prin încheierea nr.2415/2006 nu este de natură a schimba cele expuse, iar eventualele neconcordanțe dintre înscrisurile din cartea funciară și cotele înstrăinate nu pot fi îndreptate în această fază procesuală.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza art.274 Cod procedură civilă instanța de recurs îl va obliga să le plătească intimaților 1162 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și contravaloarea transportului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de cu domiciliul în S M, str. -, nr. 8. județul S M, în contradictoriu cu intimații, G, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 207/AP din 17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate, G, suma de 1162 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:24.11.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:27.11.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Pantea
