Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1719/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1719/
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat., nr. 8, județul H, împotriva deciziei civile nr. 103 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pârâtul recurent asistat de av., reprezentanta intimaților reclamanți, avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul esteb declarat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbre judiciare.
Se constată că magistrații și au formulat declarații de abținere de la soluționarea prezentei cauze întrucât au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 1267/R din 21 mai 2009 Curții de Apel Târgu -M, pronunțată în dosarul nr-.
Instanța dă citire încheierii camerei de consiliu nr. 151/CR din 17 noiembrie 2009, prin care s-au respins declarațiile de abținere formulate de magistrații și.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită în principal admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Harghita iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță și admiterea acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța privind onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1963 din 23 octombrie 2006, s-a admis acțiunea reclamantelor, și în contradictoriu cu pârâții, și și în consecință s-a dezbătut succesiunea defunctei decedată la 10 aprilie 1967, stabilind că masa succesorală după defunctă se compune din cota de parte al imobilului teren cu construcții înscris în nr. 858 B cu nr. top 156/1, moștenitorii defunctei sunt:, - decedate ulterior -; - decedat, reclamanta și și pârâta în calitate de copii, în cote de câte 1/6 - 1/6 parte.
S-a dezbătut succesiunea defunctei decedată la data de 9 august 1977 stabilind că masa succesorală după defunctă se compune din cota de 1/6 parte din imobilul cu datele CF de mai sus, moștenitorii defunctei sunt reclamanta și pârâtul în cote egale de câte - parte.
S-a dezbătut succesiunea defunctei decedată la 27 decembrie 2000, stabilind că masa succesorală după defunctă se compune din cota de 1/6 parte a imobilului teren construcții cu datele CF de mai sus. Moștenitorul defunctei este pârâtul în cota de 1/1 parte în calitate de fiu.
S-a dezbătut succesiunea defunctului decedat la 29 mai 2006 stabilind că în masa succesorală a defunctului intră cota de 1/6 parte din imobilul în cauză, moștenitorul defunctului fiind în calitate de moștenitor testamentar.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate conform succesiunilor.
Pârâții au fost obligați să plătească în favoarea reclamantelor, cheltuieli de judecată conform cotelor de moștenire astfel:, și suma de câte 180 lei iar suma de 90 lei.
S-a respins acțiunea reconvențională a pârâtului reconvențional.
Prin decizia nr. 103 din 14 iunie 2007, s-a respins apelul declarat de, împotriva sentinței civile nr. 1963 din 23 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Odorheiu -
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul și a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. În subsidiar, s-a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii introductive formulate de reclamanți și admiterii acțiunii reconvenționale formulate de pârât și pe fond să se stabilească faptul că defuncta, decedată la 10 aprilie 1967, dispus un partaj de ascendent în urma căruia imobilul - teren cu construcții, situat în O S-, înscris în CF nr. 858 B, nr. top. 156/1 a revenit în întregime lui () junior, să se constate că moștenitorul defunctului () junior este pârâtul, în calitate de moștenitor testamentar și să se dispună întabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că motivele de apel au fost pe larg dezvoltate în memoriul existent în dosarul tribunalului, iar instanța de apel era obligată să analizeze fiecare motiv separat și nu să efectueze o grupare a acestora și să dea un răspuns printr-un considerent global, fără a combate toate motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate.
În concret, s-a arătat că instanța de apel nu a analizat motivul greșitei constatări de către prima instanță a nulității partajului de ascendent, reținând că la data întocmirii actului defuncta era pusă sub curatelă. De asemenea, nu s-a combătut motivul de apel potrivit căruia s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru că a respins în mod greșit proba cu martorii propuși și nici motivul de apel potrivit căruia prima instanță în mod nelegal a luat act de tăgăduirea semnăturii intimatei -, născută, fără a proceda la verificarea semnăturii acesteia. S-au mai susținut că nu au fost luate seama nici motivul de apel, prin care s-a criticat sentința atacată pe considerentul că în mod greșit s-a reținut împrejurarea că intimata a declarat că în timpul semnării actului sub semnătură privată a fost minoră și nici motivul de apel prin care s-au invocat instituțiile confirmării, ratificării sau executării voluntare a donației sau a partajului de ascendent lipsite de forme legale, conform art. 1167 alin. 3 Cod civil.
Pârâtul a invocat faptul că este inadmisibil ca instanța de apel să nu răspundă la motivele de apel pe considerentul că își însușește motivarea primei instanțe, fiind încălcate astfel normele ce guvernează judecarea apelului, iar omisiunile enumerate echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
S-a invocat, de asemenea, necercetarea fondului cauzei de către instanța de apel și sub aspectul că a respins în mod neîntemeiat cererile de probațiune în apel, constând în efectuarea verificării de scripte și audierea martorilor, instanța de apel ignorând caracterul devolutiv al căii de atac a apelului.
Referitor la fondul cauzei, s-a apreciat că instanța de apel în mod greșit a reținut că invocarea partajului de ascendent de către pârât constituie cerere nouă și inadmisibilă în apel, întrucât pârâtul nu a solicitat constatarea acestui partaj, ci numai modificarea sentinței apelate sub acest aspect.
Pârâtul a arătat că această calificare a acțiunii reconvenționale, respectiv calificarea actului sub semnătură privată din data de 3 martie 1961 ca fiind un partaj de ascendent și nu partaj voluntar, aparține instanței de judecată și nu pârâtului.
Pe de altă parte, s-a arătat că și considerentele instanței de apel conform cărora partajul de ascendent este nul, deoarece nu s-au respectat condițiile de formă impuse de art. 795 alin. 1 Cod civil, sunt greșite. S-a susținut că neîndeplinirea condițiilor de formă ale partajului de ascendent nu este sancționată de lege cu nulitatea absolută, cum în mod greșit a reținut instanța de apel, ci cu nulitatea relativă, deoarece partajul anulabil poate fi ratificat. Astfel, chiar dacă acest act nu a fost întocmit în forma prevăzută de lege a donației sau a testamentului, este totuși valabil, fiindcă a fost ratificat de către moștenitori care au respectat întocmai această împărțeală.
Pârâtul a precizat că toate probele administrate în cauză conduc la concluzia că partajul efectuat a fost ratificat atât în mod expres cât și în mod tacit de către intimați și autorii intimaților, care nu au dorit niciodată imobilul în cauză.
Referitor la motivul de nulitate al actului dedus judecății, conform căruia defuncta nu a semnat actul respectiv, s-a arătat că în momentul încheierii actului sub semnătură privată, aceasta era pusă sub curatelă, însă acest motiv este străin cauzei, deoarece în urma punerii sub curatelă, în calitate de curator, a fost numit soțul defunctei (), cel care a întocmit și a semnat în numele defunctei actul sub semnătură privată și pentru acest motiv defuncta nu a semnat personal actul.
Reclamanții, și -, au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin motivele de recurs pârâtul a ocolit esența cauzei. Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat dezbaterea succesiunii defuncților, și, iar în cuprinsul acțiunii reconvenționale, s-a solicitat stabilirea unui partaj voluntar privind succesiunea defunctei, partaj pe baza căruia imobilul în litigiu i-ar fi revenit lui. S-a mai arătat că în apel pârâtul a solicitat ca în urma modificării sentinței atacate să se stabilească faptul că defuncta a dispus un partaj de ascendent în urma căruia imobilul în litigiu i-a revenit în întregime lui.
În aceste condiții, s-a susținut că în mod legal tribunalul a respins apelul, reținând că în apel a fost formulată o cerere nouă fiind încălcate prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă. Obiectul acțiunii reconvenționale era stabilirea partajului voluntar, invocându-se dispozițiile art. 730 Cod civil,iar în apel pârâtul a solicitat stabilirea partajului de ascendent, reglementat de art. 794 -799 Cod civil, care este o instituție juridică aparte de partajul voluntar și prin urmare, pârâtul a schimbat în apel obiectul cauzei. Prin urmare, instanța de apel a reținut că față de această situație, celelalte aspecte invocate de pârât, nu se impun a fi cercetate.
Prin încheierea din 24 ianuarie 2008, instanța de recurs a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, având ca obiect acțiunea civilă prin care pârâtul prin prezenta cauză a solicitat să se constate că defuncta a dispus un partaj de ascendent cu privire la imobilul din litigiu. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol în urma cererii formulate la data de 18 iunie 2009 de pârâtul.
Pe parcursul judecării recursului, intimații și, au decedat și în aceste condiții au fost introduși în cauză moștenitorii acestora, respectiv, junior, și, pentru și pentru.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă înregistrată la 6 iulie 2006 la Judecătoria Odorheiu -S, reclamantele, și - au solicitat în contradictoriu cu pârâții, și stabilirea masei succesorale și a moștenitorilor după defuncta, decedată la 10 aprilie 1967 și în continuare în mod succesiv dezbaterea moștenirii după, și, care au avut calitatea de descendenți ai defunctei. În ceea ce privește masa succesorală, s-a susținut că aceasta se compune din imobilul constând in teren și construcții, înscris în nr. 858 B nr. top 156/1.
Prin acțiunea reconvențională formulată la 7 septembrie 2009, pârâtul a solicitat să se constate că în privința imobilului ce intră în masa succesorală după defuncta a intervenit un partaj voluntar în urma căruia imobilul respectiv i-a revenit defunctului, decedat la 29 mai 2006 și totodată, să se constate că moștenitorul acestui defunct este, în calitate de moștenitor testamentar.
Instanța de fond a admis acțiunea introductivă și a dezbătut succesiunea după defuncta, respingând totodată acțiunea reconvențională. În privința acțiunii reconvenționale, instanța a reținut că actul de care s-a prevalat pârâtul pentru stabilirea partajului voluntar intitulat "Convenție și împărțire între frați", încheiat la 3 martie 1961, este nul deoarece în momentul încheierii actului, defuncta era în viață, iar partajul asupra unei succesiuni viitoare este lovit de nulitate. Totodată instanța de fond a reținut că actul în discuție poate fi interpretat ca un partaj de ascendent, reglementat de art. 794 Cod civil, însă nici în această situație nu este valabilă deoarece nu îndeplinește condițiile de fond și de formă nici de donație și nici ale testamentului.
Instanța de apel a reținut la rândul său că instanța de fond în mod corect a apreciat că actul invocat de pârâtul este nul ca partaj voluntar, deoarece părțile s-au învoit asupra unei succesiuni nedeschise.
În ceea ce privește cererea formulată de pârât în apel dea se constata că actul în cauză este un partaj de ascendent, s-a reținut că sub acest aspect apelul este inadmisibil prin prisma prevederilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece este vorba de o cerere nouă în apel. Având în vedere că instanța de fond, în considerentele sentinței atacate a analizat actul în discuție și sub aspectul unui partaj de ascendent, instanța de apel a constatat că nici sub acest aspect apelul nu ar fi admisibil, deoarece actul respectiv nu îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 794 Cod civil.
În raport de aceste aspecte, instanța de apel a stabilit că nu se impune schimbarea sentinței atacate și totodată a apreciat că nu se impune analizarea celorlalte motive de apel invocate de pârâtul.
Referitor la actul intitulat "Convenție și împărțire între frați", încheiat la 3 martie 1961, instanța de recurs reține că acest act s-a încheiat între descendenții defunctei, respectiv, căsătorită, căsătorită, căsătorită, căsătorită și junior și prin actul respectiv aceștia și-au împărțit două imobile situate în intravilan, dintre care unul fără construcții și unul cu construcții. Terenul intravilan cu construcții i- revenit lui junior, acesta fiind imobilul în litigiu care face obiectul acțiunii introductive. Conform aceluiași act senior și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor amintite.
Trebuie precizat că la data încheierii actului sus-menționat, defuncta era în viață, decesul acesteia intervenind la data de 10 aprilie 1967. Se constată astfel că la data încheierii actului de împărțeală, prin care moștenitorii defunctei s-au înțeles cu privire la împărțirea bunurilor aparținând acesteia, succesiunea nu era deschisă și prin urmare partajul intervenit între moștenitori este nul, întrucât potrivit art. 965 Cod civil, pactele asupra succesiunilor nedeschise (viitoare) sunt interzise.
Prin urmare în mod corect, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut că solicitarea pârâtului de a se constata că între moștenitorii defunctei a intervenit un partaj voluntar, nu este admisibilă, actul de care se prevalează reclamantul fiind lovit de nulitate.
Trebuie precizat că prin acțiunea reconvențională formulată cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, pârâtul a solicitat doar să se constate intervenirea partajului voluntar între moștenitorii defunctei cu privire la imobilul ce s-a solicitat a fi inclus în masa succesorală. Problema partajului de ascendent a fost analizată de instanța de fond în contextul în care prin întâmpinarea formulată de reclamanți față de acțiunea reconvențională s-a invocat faptul că actul de care se prevalează pârâtul nu este valabil ca act de partaj voluntar, deoarece se referă la o succesiune care nu a fost deschisă și că prin acest act s-a realizat de fapt un partaj de ascendent.
Prin cererea de apel, pârâtul a solicitat în mod expres să se stabilească faptul că defuncta a dispus un partaj de ascendent în urma căruia imobilul în litigiu i-a revenit în întregime lui. Este adevărat că în motivarea cererii de apel, pârâtul a făcut referire și la partajul de ascendent și la partajul voluntar, însă în contextul în care cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, judecătoria nu a fost investită cu o cerere de constatare a partajului de ascendent, în mod corect a reținut instanța de apel că solicitarea reclamantului de a se stabili că în speță este vorba de un partaj de ascendent, este o cerere nouă în apel, care este inadmisibilă în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că în apel nu se pot face cereri noi.
Instanța de apel a analizat situația actului invocat de pârât atât din perspectiva partajului voluntar, cât și a partajului de ascendent și în condițiile în care a constatat că actul respectiv este lovit de nulitate, în mod justificat a apreciat că nu se impune analizarea celorlalte aspecte la care a făcut referire pârâtul prin cererea de apel și cu privire la care s-a susținut că nu s-a pronunțat instanța de apel. De altfel, motivele de apel cu privire la care s-a invocat faptul că nu au fost analizate, se referă la valabilitatea actului de împărțeală ca partaj de ascendent, însă instanța nefiind investită la fond cu o astfel de cerere, instanța de apel nu avea obligația de a cerceta aspectele invocate de pârât.
Pe de altă parte pârâtul a recunoscut prin cererea de recurs că nu a investit instanța cu o cerere de constatare a partajului de ascendent. De altfel trebuie precizat că pârâtul a formulat pe cale separată o acțiune care a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Odorheiu -S, prin care a solicitat să se constate că defuncta a dispus un partaj de ascendent cu privire la imobilul în litigiu. Această acțiune a fost soluționată prin sentința civilă nr. 807 din 5 iunie 2008 Judecătoriei Odorheiu -S, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 167 din 19 decembrie 2008 Tribunalului Harghita - Secția civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1267/R din 21 mai 2009 Curții de Apel Târgu -M, Secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie ( filele 95-106 dosar curte), dispunându-se respingerea acesteia pe motiv că actul respectiv nu îndeplinește condițiile de fond și de formă cerute de lege și ca atare nu este valabil ca partaj de ascendent.
Prin recursul dedus judecății în prezenta cauză, pârâtul a invocat și serie de aspecte legate de partajul de ascendent pentru a justifica valabilitatea actului de împărțeală, însă în condițiile în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă, care a intrat cu puterea lucrului judecat, s-a stabilit nevalabilitatea partajului de ascendent, motivele de recurs vizând valabilitatea partajului de ascendent nu se mai impun a fi analizate deoarece în speță există autoritate de lucru judecat cu privire la acest aspect.
În consecință, pentru considerentele expuse mai sus, instanța de recurs reține că în mod corect au stabilit instanța de fond și instanța de apel că actul de împărțeală încheiat între moștenitorii defunctei este nul ca partaj voluntar, sub acest aspect hotărârile pronunțate de cele două instanțe fiind legale. Pe de altă parte, problema valabilității actului ca partaj de ascendent a fost tranșată irevocabil pe cale separată într-un proces, astfel că nu mai poate fi reiterată în prezenta cauză.
Față de cele ce preced, constatând că decizia pronunțată de instanța de apel este legală, nefiind incidente motive de recurs care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtul va fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat., nr. 8, județul H, împotriva deciziei civile nr. 103 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților, și suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
tehnored. BI/14ex
Jud. fond:
Jud. apel: -
-11.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
