Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1728/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1728/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în S, str. - -, -.1,. 8, județul H, împotriva deciziei civile nr.89 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta-recurentă, asistată de av. și reprezentantul pârâtei-intimate, av., lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 469 lei taxă judiciară de timbru și cu timbre judiciare în valoare de 2,50 lei.
Reprezentantul pârâtei-intimate reiterează excepția lipsei de interes a recurentei, invocată prin întâmpinarea de la dosar, având în vedere că, deși instanța de fond a atribuit imobilul în favoarea pârâtei, reclamanta nu apelat această hotărâre.
Instanța apreciază că excepția lipsei de interes a recurentei nu este o veritabilă excepție procesuală care să țină de procedura de judecare a recursului și își va regăsi rezolvarea odată cu pronunțarea asupra recursului declarat în cauză.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și a se constata că reclamanta acceptat în mod tacit succesiunea după mama sa, defuncta, având în vedere că după decesul defunctei, părțile s-au gospodărit împreună în continuare, efectuând acte de gestiune a averii în comun și investiți comune. Lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la celelalte critici aduse prin motivele de recurs, respectiv pct.4,6,7,8 din art.304, precum și petitul referitor la atribuirea în natură a imobilului. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse în întâmpinare și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- dezbaterea succesiunii defunctei decedată la data de 14 ianuarie 1987 cu ultimul domiciliu în orașul S, stabilirea că la moștenirea acestei vin în calitate de soț supraviețuitor, reclamanta și pârâta în calitate de fiice:
- dezbaterea succesiunii defunctului decedat la data de 12 februarie 2007, cu ultimul domiciliu în orașul S, respectiv că la moștenirea acestuia vin reclamanta și pârâta în cote de parte fiecare;
- să se stabilească că masa succesorală rămasă în urma defuncților se compune din: casă de locuit situată în S,-, și o grădină cu suprafața de circa 20 ari, în valoare de 500.000 ron; alte suprafețe de teren, restituite defuncților în baza Legii nr. 18/1991; bunuri mobile și anume: cuptor cu microunde, aragaz, o garnitură de mobilă de bucătărie, aparat HI-FI, canapea, oale și vase, televizor, două fotolii, o măsuță de cafea, o garnitură mobilă pictată, o garnitură mobilă tip, o garnitură mobilă de dormitor, o canapea, un dulap, cinci covoare, trei picturi realizate de pictorul, un inel de aur, 12 seturi de lenjerie de par, 12 perne, 12 plapume, 12 prosoape, 12 fețe de masă artizanale, autoturism marca cu număr de înmatriculare - și părțile sociale ale Italian SRL deținute de către defunctul în cotă de 50%.
- să se dispună sistarea stării de indiviziuni a părților;
- să atribuie în natură imobilul casă de locuit pârâtei cu obligare acesteia la plata sultei către reclamantă;
- să se atribuie reclamantei următoarele bunuri mobile: garnitură de mobilă pictată, covor persan albastru, trei bucăți picturi realizate de pictorul, inel de aur, 6 seturi de lenjerie de par, 6 perne, 6 plapume, 6 prosoape, 6 fețe de masă artizanale, precum și oale și vase în cota cuvenită acesteia;
- să se atribuie în natură pe seama pârâtei autoturismul;
- să se dispună înscrierea la Oficiul registrului Comerțului a dobândirii de către părți prin moștenire a părților sociale deținute de defunctul lor tată la Italian SRL;
- obligarea pârâtei să predea reclamantei următoarele bunuri mobile, păstrate în casa părintească: îmbrăcăminte, încălțăminte, album de fotografii, vase, jucării, rochia de mireasă, materiale și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtă, aceasta a solicitat instanței:
- să se desființeze comunitatea de bunuri între soții defuncții și și să fie transformată în coproprietatea devălmașă în cote părți de câte atât asupra bunului imobil descris în cererea de chemare în judecată cât și asupra bunurilor mobile;
- să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din parte din imobilul casă de locuit situată în S,-;
- să se constate că moștenitorii defunctei sunt în calitate de soț supraviețuitor cu cota de parte respectiv pârâta în calitate de fiică în cotă de parte, să se dispună întabularea cotelor în cartea funciară;
- să se constate că reclamanta este străină de succesiunea defunctei, prin neacceptare în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil;
- să se constate că masa succesorală de defunctului se compune din cota de parte asupra imobilului situat în S,-, respectiv cota de parte din cota de parte din același imobil, dobândit prin moștenire, autoturism marca, cu nr. de înmatriculare -, 10 părți sociale, deținute la Italian SRL;
- să se constate că moștenitorii defunctului sunt părțile în cote de parte fiecare, să se dispună întabularea cotelor moștenitorilor referitoare la imobil în c;
- să se dispună sistarea indiviziunii după cum urmează: atribuirea imobilului în întregime pârâtei cu plata sultei către reclamantă, atribuirea părților sociale pârâtei, cu plata sultei către reclamantă;
- să se dispună întabularea dreptul de proprietate al pârâtei urmare a ieșirii din indiviziune și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1622 din 20.11.2008, Judecătoria Odorheiu Secuiesca admis în parte acțiunea reclamantei fiind admisă în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta și a dispus sistarea comunității de bunuri dintre defuncții soți și, stabilind că au o contribuție de câte parte la dobândirea imobilului, casă și teren situat în S,-, înscris în 1683 S, nr. top. 1093/1 și 1094/1 și a bunurilor mobile. Instanța a stabilit că moștenitorii defunctei sunt în calitate de soț supraviețuitor în cota de 2/8 parte, reclamanta și pârâta în calitate de fiice în cote de câte 3/8 parte.
A mai stabilit că masa succesorală rămasă după defunctul se compune din cota de 2/8 parte a moștenirii defunctei, cota de parte din imobil și bunurile enumerate, cota de 1/1 parte din autoturismul cu nr. de înmatriculare -, în valoare de 1000 lei și 10 părți sociale la Italian
A stabilit că moștenitorii defunctului sunt reclamanta și pârâta în calitate de fiice cu parte fiecare.
A dispus sistarea coproprietății atribuind reclamantei: 5 părți sociale și bunurile mobile: parte 6, 9, 2/3 parte din 13, 1/5 parte din 12 (covorul albastru), parte din 14, parte din 15, 2/3 parte din 16 iar pârâtei în natură imobilul casă și teren, 5 părți sociale și bunurile mobile: parte din 6, 1-5, 7,8, 10, 11, 1/3 parte din 13, 4/5 parte din 12, parte din 14, parte din 15, 1/3 parte din 16, 17, autoturismul, întabularea dreptul de proprietate al pârâtei asupra bunului imobil cu titlu de moștenire și partaj.
S-a respins cererea reclamantei privind bunurile mobiliare personale, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat în termen legal, apel pârâta reclamantă reconvențională solicitând în principal, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar admiterea în parte a acțiunii principale și admiterea în tot a celei reconvenționale.
Prin decizia civilă nr. 89 din 11 iunie 2009 Tribunalul Harghitaa admis apelul și a modificat sentința atacată în sensul:
- a admis în parte cererea formulată de reclamanta și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta;
- a constatat deschisă succesiunea defunctei decedată la data de 14 ianuarie 1987;
- a constatat că masa succesorală se compune din parte din imobilul casă de locuit situată în S,-;
- a constatat că au vocație succesorală în calitate de soț supraviețuitor cui cota de parte și pârâta cu cota ideală de parte în calitate de descendent gradul I;
- a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei privind succesiunea defunctei ca nefiind acceptată în termen;
- a constatat că valoarea masei succesorale este de 122.604 lei;
- a constatat deschisă succesiunea defunctului decedat la 12.02.2007;
- a constata că masa succesorală rămasă de pe urma acestuia se compune din 5/8 parte din imobilul mai sus arătat și bunurile mobile enumerate în decizia arătată;
- a constata că valoarea întregii mase succesorale privind bunurile imobile și mobile este de 248.918 lei;
- a constatat că au vocație succesorală reclamanta și pârâta în calitate de descendent de gradul I cu cota de 1/23 parte fiecare;
- menținut dispozițiile primei instanțe privind ieșirea din in viziune și formarea loturilor cât și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară;
- în vederea egalizării loturilor instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 77.518 lei cu titlu de sultă și a obligat reclamanta să achite pârâtei cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 470,7 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a analizat sentința judecătoriei în limitele în care aceasta a fost apelată, adică în privința acceptării succesiunii de către reclamanta și, drept consecință, stabilirea calității de moștenitor după defuncta.
S-a reținut astfel în esență, că nu există nici o dovadă din care să rezulte că reclamanta făcut acte de acceptare privind succesiunea mamei sale, defuncta, acte ce nu le putea face decât în calitatea sa de erede și din care să rezulte neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
S-a reținut că legea nu stabilește în concret care acte săvârșite de succesibil constituie manifestarea intenției de a acceptat tacit moștenirea însă în speță în lipsa altor dovezi decât cele aduse prin declarația martorei audiate în cauză și interogatoriul reclamantei nu se poate reține că reclamanta a acceptat tacit moștenirea defunctei.
În ceea ce privește acceptarea succesiunii defunctei de către pârâtă s-a constata că aceasta era minoră la decesul mamei sale, însă chiar dacă acesta constituie un motiv de ordine publică ce se poate invoca și de instanță din oficiu, nefiind formulată cale de atac de către reclamantă, tribunalul urmează a nu analiza acest motiv dat fiind și prevederile art. 296 teza ultimă Cod procedură civilă.
Tribunalul a mai constatat că în considerarea schimbărilor aduse hotărâri primei instanțe ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei sub aspectul mai sus arătat se impune și modificarea cuantumului sultei în vederea egalizării loturilor.
În ceea ce privește cele 10 părți sociale ale defunctului, tribunalul a constatat că dat fiind prevederile art. 673 indice 5 alin. 2 Cod procedură civilă, împărțeala s-a făcut în mod corect în natură și că apelanta nu a indicat vreun criteriu sau împrejurare care să determine a i se atribui toate cele 10 părți sociale ei, astfel că hotărârea primei instanțe este temeinică.
Împotriva acestei decizii, a declarat, în termen legal recurs reclamanta, solicitând în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că în mod eronat instanța de apel a reținut că în dosarul de fond nu există suficiente dovezi în sensul acceptării tacite succesiunii mamei defuncte din partea recurentei.
Faptul că în fața instanței de fond s-ar fi administrat insuficiente probe din care să rezulte acceptarea tacită a recurentei nu-i poate fi imputată acesteia, instanța de fond trebuind în baza rolului activ să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe.
În cauză este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, deoarece chiar dacă problema acceptării tacite a moștenirii constituie o chestiune de ordine publică instanța de apel a analizat-o doar din punctul de vedere al reclamantei și nu și al pârâtei.
S-a mai arătat că pârâta nu a propus și nu a adus nicio probă din care să rezulte că reclamanta nu ar fi acceptat în termen și în mod tacit moștenirea mamei sale.
S-a mai arătat că, în ceea ce privește opțiunea reclamantei pentru ieșirea din indiviziune, în mod greșit a reținut instanța de fond că aceasta este tardivă atâta timp cât împărțirea în natură este de esență partajului, formarea loturilor fiind datoria instanței de judecată. De la data pronunțării hotărârii, imobilul s-a degradat într-o asemenea măsură încât nu mai poate fi luat în posesie fără reparații capitale. De la data decesului tatălui părților, pârâta nu a mai făcut nimic pentru conservarea bunului, nu a achitat taxele și impozitele și nici celelalte facturi emise de furnizori. În lipsa fondurilor, pârâta nu dispune de sumele necesare îndestulării reclamantei în sensul achitării sultei.
S-a mai arătat că, date fiind prevederile art. 6739și 67311Cod procedură civilă, opțiunea în ceea ce privește primirea loturilor nu constituie o modificare a acțiunii introductive.
A mai arătat recurenta că în cauză este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, instanța de apel nepronunțându-se cu privire la desființarea comunității de bunuri, fără să fi făcut referire la aceasta atunci când a enumerat dispozițiile primei instanțe pe care le-a menținut.
Dat fiind aceste argumente, recurenta a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, fiind astfel incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Sintetizând, recurenta a arătat că invocă în drept motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă
Examinând decizia atacată în raport cu motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul este o cale de atac extraordinară și nedevolutivă, ceea ce înseamnă că poate fi declarat pentru motive expres prevăzute de lege și nu determină o rejudecare în fond a cauzei.
Astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 presupune depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești ceea ce înseamnă că instanța ar săvârși acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.
Faptul că instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ, în temeiul prevederilor art.129 Cod procedură civilă, nu înseamnă depășirea atribuțiilor în sensul prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă. Prin pronunțarea hotărârii judecătorești atacate instanța și-a respectat competența nesocotind în nici un fel principiul separației puterilor în stat.
De asemenea, modalitatea de abordare a chestiunii de ordin juridic a acceptării tacite a moștenirii nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești. de ordin juridic sunt de competența instanțelor judecătorești.
Constituie motiv de recurs potrivit art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă situația în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Recurenta a motivat incidența art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă prin faptul că instanța de apel a acordat mai puțin decât s-a cerut în sensul că nu s-a pronunțat cu privire la desființarea comunității de bunuri.
Examinând hotărârea atacată reținem că instanța de apel a făcut în mod corect aplicarea prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, modificând sentința instanței de fond sub anumite aspecte ( în limitele declarației de apel formulate ) și menținând-o în sensul arătat explicit în considerente. Astfel, s-a menținut dispoziția privind sistarea comunității de bunuri în sensul dispus de instanța de fond, sub acest aspect nelegalitatea hotărârii de fond nefiind pusă în discuție.
Faptul că instanța de apel a analizat chestiunea acceptării tacite a moștenirii doar din perspectiva reclamantei, nu face ca în cauză să fie incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 7, care se referă la motivarea hotărârii sau faptului că hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Cu toate acestea trebuie arătat faptul că instanța de apel nu putea invoca, din oficiu, neacceptarea moștenirii de către pârâtă, date fiind prevederile art. 296 teza a II-a respectiv faptul că apelantului nu-i poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. În condițiile în care numai pârâta a declarat apel, chestiunea neacceptării moștenirii de către aceasta nu se putea pune în discuție.
De altfel, instanța de apel a și motivat în acest sens - pct. X din considerentele hotărârii atacate.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 - interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - nu poate fi reținut.
Interpretarea greșită a actului juridic - invocată de recurentă - trebuie raportată la regulile de interpretare a contractelor astfel după cum acestea sunt determinate de Codul civil. Interpretarea greșită a actului juridic se referă la acele împrejurări în care o asemenea interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivarea recursului nu privește însă dezvoltarea acestui motiv.
În ceea ce privește faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătăm următoarele:
Părțile au calitatea de descendenți gr. I ai defuncților, decedată la data de 15.01.1987 și, decedat la data de 12.02.2007.
În privința componenței masei succesorale de pe urma defuncților, nici în apel, nici în recurs, părțile nu au atacat hotărârea instanței de fond.
Motivele recursului se referă la chestiunea acceptării moștenirii de către reclamanta - pârâtă reconvențională privind succesiunea defunctei.
Astfel, potrivit art. 700 alin.1 Cod civil: "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii" iar potrivit art. 689 cod civil acceptarea poate fi expresă sau tacită. Acceptarea este tacită "când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția de acceptare".
Referitor la acest aspect, din probele administrate în cauză, relevante sunt: răspunsul la interogatoriu al pârâtei și declarațiile martorului audiat în cauză.
De altfel, acestea au fost probele propuse de părți în susținerea și respectiv combaterea excepției privind lipsa calității procesuale active privind succesiunea defunctei.
Principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, cu aspectul prev. de alin. 5 al acestui text de lege presupune dreptul judecătorului de a ordona probe pe care le consideră necesare în vederea aflării adevărului.
În cauză însă, judecătorii de fond și din apel nu și-au încălcat nicidecum atribuțiile, încuviințând și administrând toate probele propuse de părțile litigante în susținerea cererilor lor. Faptul că, după opinia recurentei, ar fi trebuit administrate mai multe probe, nu constituie o încălcare a rolului activ.
Astfel, din interogatoriul pârâtei - reclamante reconvenționale rezultă că reclamanta a locuit, după decesul mamei, în continuare, în casa părintească, împreună cu pârâta și tatăl acestora.
Din declarația martorei rezultă că reclamanta a lucrat în gospodăria părinților săi în această perioadă, a crescut porci și a cultivat legume.
Acestea sunt toate probele administrate în cauză, alte probe nefiind propuse. De altfel, deși pârâta a invocat neacceptarea în termen a moștenirii, nu propus nicio probă și nici nu a combătut în vreun alt fel probele administrate în cauză.
Rezultă, așadar că în mod corect instanța de fond a reținut că actele de administrare făcute de reclamantă după moartea mamei sale sunt acte de administrare cu valoare de acte de acceptare tacită a moștenirii.
În mod greșit a reținut instanța de apel că actele săvârșite de reclamantă au caracter echivoc. Chiar faptul că reclamanta, după moartea mamei sale, a reluat de fapt atribuțiile mamei ( rezultate chiar din creșterea pârâtei minore la acea dată ), gospodărindu-se în continuare împreună cu ceilalți moștenitori ai defunctei, reprezintă un act neechivoc al însușirii calității de moștenitor al părintelui decedat.
Astfel fiind, considerăm că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel încât, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă și, în consecință:
Curtea urmează a modifica în tot decizia atacată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâta și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1622/20.11.2008 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 971,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în S, str. - -, -.1,. 8, județul H, împotriva deciziei civile nr.89/11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică integral hotărârea atacată și, drept consecință, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 1622/20 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 971,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./11.01.2010
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
