Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.174
Ședința publică din data de: 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele pârâte, împotriva decizia civilă nr. 1645/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentele pârâte prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/30.12.2008 aflată la fila 9 din dosar, prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, intimata reclamantă personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 13 din dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimata reclamantă nu a fost citată cu motivele inițiale de recurs. Totodată se arată că la data de 20.03.2009 intimata reclamantă a depus întâmpinare în 2 exemplare care nu a fost comunicată.
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea ia act că din partea recurentelor pârâte se face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și dispune anularea acestora. Totodată procedează la comunicarea întâmpinării depusă de intimata reclamantă către reprezentantul recurentelor pârâte.
Interpelat fiind, reprezentantul recurentelor pârâte arată că au fost fotocopiate motivele de recurs, a luat cunoștință de acestea și nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinarii ce i-a fost comunicată la termenul de judecată de astăzi, motivat de faptul că a fost angajat recent în cauză.
Reprezentantul intimatei reclamante se opune cererii de amânare a cauzei, întrucât întâmpinarea comunicată astăzi poate fi studiată până la sfârșitul ședinței de judecată. Totodată arată că recursul este tardiv declarat și apreciază că se tergiversează cauza dacă este amânată.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei pentru a se lua cunoștință de conținutul întâmpinării, având în vedere că nu sunt invocate aspecte noi. Dispune lăsarea cauzei la ordine iar în situația în care se va invoca vreo excepție, aceasta să fie în cunoștință de cauză.
La a doua strigare a cauzei la ordine, reprezentantul intimatei reclamante arată că față de data depunerii recursului, respectiv data plicului, renunță la excepția tardivității declarării recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită proba cu înscrisuri pentru a se dovedi că unul dintre imobile, respectiv terenul intravilan de 7000. nu a fost identificat, astfel că solicită a se aprecia utilitatea acestei probe întrucât dorește depunerea la dosar a unei schițe cadastrale obținută ulterior.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea acestei cereri, motivat de faptul că odată cu depunerea recursului, pe de o parte recurentele pârâte aveau posibilitatea anexării și înscrisurilor de care înțeleg să se folosească, iar pe de altă parte aceste înscrisuri trebuiau depuse la instanța de apel.
Reprezentantul recurentei pârâte învederează că insistă în depunerea acestui înscris care este eliberat de Primăria.
Reprezentantul intimatei reclamante reiterează cererea de a se respinge proba ca fiind neîntemeiată.
Curtea, după deliberare, respinge proba cu înscrisuri, respectiv depunerea la dosar a schiței cadastrale, având în vedere că o asemenea susținere nu a fost făcută prin motivele de recurs, în cauză nu a fost efectuată o expertiză, părțile având obligația să depună toate înscrisurile pentru a fi avute în vedere de către instanță.
Se prezintă și apărătorul recurentei pârâte.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Judecătoria C și a se lua act de faptul că recurentele pârâte au fost de acord cu admiterea acțiunii, rămânând a se stabili doar modalitatea de ieșire din indiviziune, la formarea și atribuirea loturilor. Solicită astfel a se ține seama de principiul partajării în natură prevăzut de disp. art. 741,742, cod civil precum și de criteriile de atribuire prevăzute de art. 673/9, 676/10 Cod procedură civilă, solicitând a se atribui recurentelor în loturi, în cote egale, în natură, cu respingerea cererii de obligare a recurentelor la cheltuieli de judecată. Concluzionând, consideră că hotărârea recurată trebuie trimisă spre rejudecare pentru a se dispune o expertiză necesară partajării celor două loturi; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, a se avea în vedere că sentința pronunțată de Judecătoria C și decizia pronunțată de Tribunalul București secția a Va Civilă sunt nelegale și netemeinice. În susținerea recursului arată că motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct 8,9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel trebuia să observe că prin întâmpinarea depusă la 25.06.2007 la dosarul de fond recurenta pârâtă a solicitat partajarea în natură și a terenului în suprafață de 1900. fiind comod partajabil, iar prin expertiza administrată nu s-au fixat obiective pentru lotizarea în natură a terenurilor și acestea nu au fost identificate, expertiza neavând nici o schiță anexată, în consecință instanța de apel trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize. De altfel, o insuficientă cercetare a cauzei sub aspectul stării de fapt obligă la suplimentarea probatoriului, în condiții permisive sub aspectul mijloacelor de probă și nu retrictive, cum sunt cele ale art.305 Cod procedură civilă, împrejurare care justifică o dată în plus soluția casării cu trimitere. CU privire la cheltuielile de judecată, arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Solicită a se avea în vedere că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, motivele de casare invocate nu sunt reale și consideră că sunt greșeli de apărare din partea avocaților de la celelalte instanțe.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele pârâte, împotriva decizia civilă nr. 1645/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C, sub numărul 1520/1748/ 21.05.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defuncților,; să se constate deschisă succesiunea defunctei G; atribuirea bunurilor în raport de cotele succesorale; sistarea stării de indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctei prin atribuirea către reclamantă a cotei de din imobilul casă de locuit ce formează masa de împărțit; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că autoarea Gad ecedat la data de 24.06.1959, având ca moștenitori pe (fostă ), și (fiice).
Bunurile rămase de pe urma defunctei sunt: un teren intravilan în suprafață de 1900. situat în com., șos. B nr. 77 (fost 65) jud. I și un teren extravilan în suprafață de 7100. situat în aceeași localitate, dobândite prin titlul de proprietate nr. 30140/1996 astfel cum a fost modificat prin hotărârea OCPI I nr.710/2005.
(fostă ) a decedat la 05.02.1997, de pe urma acesteia rămânând ca moștenitori reclamanta (fiică) și pârâtul (soț supraviețuitor).
Masa succesorală supusă partajului de pe urma acestei din urmă defuncte se compune din cota de din imobilul casă de locuit situat în com, șos. B nr. 77 (fost 65).
Prin sentința civilă nr. 251/04.02.2008, a fost admisă acțiunea, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei G; s-a constatat că au calitatea de moștenitori ai acesteia, în cote de 1/3 fiecare;s-a constatat că masa succesorală se compune din suprafața de teren de 1.900 mp. și suprafața de 7.100 mp.; s-a dispus ieșirea din indiviziunea a părților, atribuirea către reclamantă a imobilului teren în suprafață de 1.900 mp și atribuirea suprafaței de 7.100 mp pârâților; s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale a defunctei atribuind reclamantei cota de l/2 din casa de locuit ce a reprezentat masa succesorala, obligând-o pe reclamanta la plata către pârâtul a sumei de 1326,3 lei cu titlu de sultă. Au fost obligați pârâții la plata către reclamanta a sumei de 3.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut ca urmare decesului numitei G intervenit la data de 24.06.1959, au rămas ca moștenitori în calitate de descendenți (fiice), din masa succesorală făcând parte suprafețele de 1.900 mp și 7.100 mp, situate în comuna conform Titlului de Proprietate nr. 30140/1996.
In ce privește modalitatea de partajare instanța a dispus atribuirea către reclamantă a suprafeței de 1.900. situată în intravilan și atribuirea suprafeței de 7.100 lei din extravilan pârâților; în ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, a fost atribuită în totalitate construcția în favoarea reclamantei,aceasta fiind obligată la plata către pârâtul a sumei de 1326,3 lei cu titlu de sultă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele și, criticând sentința apelată în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, și în privința modalității de partajare a masei bunurilor de împărțit.
Apelantele au susținut că nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată câtă vreme au fost de acord cu ieșirea din indiviziune încă de la primul termen de judecată.
In ceea ce privește modalitatea de partajare, s-a susținut că instanța de fond le-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea nemotivată a cererii de amânare pentru angajarea unui apărător; nu le-a fost încuviințată cererea de probe, fără a fi motivată această soluție; instanța nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, raport pe care îl consideră nul absolut întrucât nu a fost respectata procedura de convocare pentru data efectuării expertizei.
Au mai arătat apelantele că împărțirea suprafețelor de teren trebuie să se facă în loturi egale pentru fiecare din moștenitori, existând posibilitatea instituirii unei servituți pentru folosirea loturilor.
Prin decizia civilă nr. 1645A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă a fost admis apelul astfel formulat, dispunându-se schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul că au fost obligate pârâtele la plata sumei de 3400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dispus obligarea apelantelor la plata către reclamanta-intimată a cheltuielilor de judecată din apel în sumă de 3000 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:
În ce privește cheltuielile de judecată, susținerile pârâtelor apelante în sensul că au fost de acord cu pretenția reclamantei, de la prima zi de înfățișare, nu pot fi reținute, prima zi de înfățișare fiind la data de 21.05.2007, când pârâtele au lipsit deși au fost legal citate iar instanța a acordat cuvântul asupra cererii de probe; întâmpinarea pârâtelor a fost depusă ulterior, la data de 25.06.2007, astfel că instanța nu a putut face aplicațiunea art. 275 civ. Însă, în ce privește cuantumul acestor cheltuieli, câtă vreme expertiza efectuată în cauză profită și reclamantei, acesta urmează a suporta proporțional cu cota sa de moștenire aceste cheltuieli.
La termenul la care pârâtele apelante au fost reprezentate, respectiv data de 25.06.2007, reprezentantul acestora nu a solicitat încuviințarea de probe în apărare, nu și-a susținut cererea de probatoriu din întâmpinare, expertiza fiind refăcută la cererea pârâtelor care nu au fost legal convocate. Cererea de amânare pentru lipsa de apărare nu a fost formulată de pârâți, ci de avocatul ales pentru considerente care nu atrag incidența disp.art.156 civ. iar cererea de probe a fost respinsă motivat de faptul că aceasta a fost tardiv formulată așa cum rezultă din încheierea din data de 26.11.2007.
Pe aspectul modalității de partajare, criticile apelantelor au fost apreciate nefondate întrucât prețul stabilit pentru teren nu a fost combătut prin probe; prima expertiză a fost declarată nulă de către instanță, astfel că nu se poate face o comparație între prețurile avute în vedere în cele două expertize.
La formarea loturilor instanța a ținut seama de disp.art.673/9 civ Cod Penal, a faptului că pe terenul de 1.900 mp, reclamanta are edificată o construcție, precum și de disp.art.673/l0 civ. potrivit cu care împărțeala trebuie să se facă fără a se aduce o scădere a valorii bunului, o fărămițare excesivă a acestuia, argumentele apelantelor ce țin de aspecte subiective (amintiri legate de bun, locul copilăriei) neputând fi luate în considerare, motivele de apel pe modalitatea de partajare dovedindu-se a fi nefondate.
Cum altfel nu au reușit să-și dovedească susținerile din motivele de apel acestora aparținându-le culpa procesuală, au fost obligate, în temeiul art. 274 civ. la plata către reclamanta intimată a cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocat, în sumă de 3.000 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantele-pârâte.
În motivarea recursului se susține în esență că:
Decizia recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive (art. 304. pct. 9 pr.civ. și art. 304 pct. 8 pr.civ.):
Pentru termenul de judecată din data de 21.05.2007, au depus cerere de amânare pentru angajarea unui avocat, dar instanța nu s-a pronunțat sub nici o formă pe respectiva cerere;
Prin întâmpinarea depusă la 25.05.2007 și-au exprimat poziția față de cererea de chemare în judecată și au propus probe; instanța nu a dispus decăderea din dreptul de a propune probe și nici nu a considerat că întâmpinarea este tardiv depusă. Cauza s-a amânat la fiecare termen de judecată pentru lipsa expertizei solicitată de către reclamantă, fără ca instanța să le întrebe vreodată pe recurente dacă au alte cereri, sau doresc să propună probe.
Susțin recurentele că instanța de apel a reținut în mod greșit că cererea de amânare pentru lipsa de apărare este formulată de către apărătorul ales, fiind un non sens ca apărătorul să ceară termen pentru lipsa de apărare; cererea a fost formulată de către pârâte, fiind incidente disp.art.156 pr.civ.
La un termen ulterior, recurentele au insistat să li se acorde cuvântul pe probe, dar cererea de probatoriu a fost respinsă nemotivat.
Față de prima expertiză (efectuată de exp. ), consideră recurentele că este lovită de nulitate deoarece expertul nu a dovedit că citarea a fost făcută prin carte poștală recomandată cu dovada de primire; lovită de nulitate este și cea de-a doua expertiză pentru că, dacă expertiza anterioară este nulă (cum corect a reținut instanța de apel) trebuia făcută o nouă expertiza, ci nu doar să se răspundă la obiecțiunile împotriva primei expertize.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la obiecțiunile formulate în sensul celor anterior expuse, dispunând numai ca expertul să răspundă la obiecțiuni, fără a stabili însă la ce anume să răspundă.
Pentru termenul din data de 28.01.2008 s-a depus aceeași expertiză, modificate fiind doar sumele pentru valoarea de circulație a terenurilor; pentru terenul intravilan, de la 81 euro/mp. în prima expertiză, valoarea terenului a fost scăzută subit la 51 euro/mp. fără a interveni nici o modificare în modalitatea de calcul; când prețurile terenurilor cresc peste tot, iar valoarea de circulație a terenului trebuie să crească, expertul a dat o valoare a terenului cu mult mai mică decât valoarea de piață, și cu mult mai mică decât valoarea de circulație a terenului pe piață.
este - în susținerea recurentelor - că pentru terenul extravilan atribuit pârâtelor, valoarea crește de la 27 euro/mp. la 30 euro /mp. pentru a egaliza ca sume valoarea loturilor.
Se mai arată că răspunsurile la obiecțiuni nu au fost depuse cu 5 zile înaintea ședinței de judecată, iar pârâtele nu au avut posibilitatea să ia cunoștință de aceste răspunsuri în termen util, astfel că la termenul din 28.01.2008, au formulat obiecțiuni și au cerut în cadrul acestora și o expertiză contrarie, dar instanța nu s-a pronunțat într-un sens sau altul în privința acestora.
Expertul nu a întocmit o schiță cu propunerile de lotizare, și nu a făcut mai multe propuneri de lotizare așa cum cere legea, expertul făcând astfel chiar împărțirea terenurilor.
Mai precizează recurentele că dosarul a fost strigat la prima listă de amânări, la toate termenele de judecată, cu toate că au solicitat expres instanței să nu se ia cauza la amânare fără a fi ambele părți prezente.
Instanța de apel greșește - în susținerea recurentelor - atunci când admite apelul, dar totodată obligă apelantele la plata către intimata reclamantă a cheltuielilor de judecată din apel în sumă de 3.000 lei; dacă apelul a fost admis, atunci intimata reclamantă a căzut în pretenții în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
De asemenea, se impută instanței de apel că nu s-a pronunțat asupra dovezilor depuse în apel privind valoarea de circulație a terenurilor, din actele depuse rezultând diferențe uriașe între valorile terenurilor stabilite de către prima instanță și valorile reale ale terenurilor. n virtutea rolului activ, văzând aceste diferențe foarte mari, instanța trebuia să dispună din oficiu o nouă expertiză pentru a stabili valoarea reală a terenurilor.
Instanțele nu au pus în vedere reclamantei să indice valoarea terenurilor, astfel că niciodată nu s-a pus problema contestării acestor valori.
Prin cererea depusă la data de 30.12.2008 (data poștei), recurenta a depus o cerere intitulată "completare și precizare a motivelor de recurs), prin aceasta susținând în esență că:
Prin hotărârea dată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) coroborat cu dispozițiile art. 114 ind. 1 și art. 118 alin. (3) Cod proc. civ.( art. 304 pct.5 Cod proc. civ.), respectiv a respins în mod nelegal cererea recurentei de amânare pentru lipsă de apărare, formulată în temeiul art. 156 Cod proc. civ. la primul termen de judecată, trecând direct la administrarea probelor numai pentru partea reclamantă; astfel, recurenta a fost lipsită de posibilitatea pregătirii apărării, fiind citată la acest termen cu mențiunea la interogatoriu.
Față de apelul formulat, instanța de apel a reținut în mod greșit că cererea de amânare pentru lipsă de apărare nu a fost formulată de părți, ci de avocatul ales, pentru considerente ce nu atrag dispozițiile art.156 Cod proc. civ. fără a motiva elementele care au condus la formarea convingerii instanței cu privire la acest aspect.
Ca urmare a încălcării dreptului la apărare,instanța de fond - prin încheierea de ședință din data de 26.XI.2007- a respins cererea de probe ca fiind tardiv formulată.
Precizează recurenta că, în practica judiciară, s-a statuat că poate fi invocat acest caz de nelegalitate și în situația încălcării dreptului la apărare, cum este în cauza pendinte, soluția fiind casarea cu trimitere spre rejudecare.
Consideră recurenta că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că există o motivare dar ea este insuficientă și nu răspunde criticilor aduse sentinței de fond.
Instanța de apel trebuia să observe că prin întâmpinarea depusă la data de 25.06.2007, la dosarul de fond, recurenta pârâtă a solicitat partajarea în natură și a terenului în suprafață de 1900. acesta fiind comod partajabil, iar prin expertiza administrată nu s-au fixat obiective pentru lotizarea în natură a terenurilor și acestea nu au fost identificate, expertiza neavând nici o schiță anexată; în consecință instanța de apel trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize.
Se mai impută instanței de apel faptul că trebuia să observe că nu se justifică atribuirea în totalitate a terenului intravilan intimatei-reclamante, acesta fiind comod partajabil, și că instanța de fond nu arătat motivele ce au determinat o partajare la acest mod. Jurisprudența a dat o interpretare extensivă dispozițiilor art. 312 alin. (5), asimilând nemotivarea hotărârii unei soluționări a procesului fără a se intra în cercetarea fondului, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.Atât timp cât, prin considerente, instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale incidente și aplicarea lor la speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, în nici un caz ea nu este corolarul motivelor ce o preced.
De altfel,o insuficientă cercetare a cauzei sub aspectul stării de fapt obligă la suplimentarea probatorului, in condiții permisive sub aspectul mijloacelor de probă și nu retrictive, cum sunt cele ale art. 305 proc.civ. împrejurare care - în susținerea recurentei - justifică o dată in plus soluția casării cu trimitere.
Recurs legal timbrat.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în cauză, prin aceasta susținând temeinicia și legalitatea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Prin cererea de apel, recurentele-apelante au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune, solicitând numai o altă modalitate de formare și atribuire a loturilor, deși nu formulaseră cerere reconvențională în cauză.
Se mai arată că, din motivarea apelului nu a rezultat necesitatea administrării de probe noi, în sensul prevederilor art. 295 alin. 1 și art. 292 alin. 1.pr.civ.
Consideră intimata că lotizarea, evaluarea și atribuirea loturilor că către instanțe s-a făcut corespunzător documentelor depuse de părți și obiectivelor încuviințate pentru expertiza tehnică, cât și cu respectarea prevederilor art. 673 ind. 9 și 673 ind. 10.pr.civ. Prin modalitatea în care pune problema, recurenta dorește îmbogățirea fără just temei, și nu partajarea bunurilor autoarei părților, pentru că nu ține seama și de posibilitățile modeste de plată avute de către intimată. Imobilul situat în intravilan a fost stăpânit și întreținut neîntrerupt de către intimată și de mama acesteia, ele aducându-i îmbunătățiri. De asemenea, intimata arată că deține deja în proprietate cota de din acest imobil.
Cu privire la criticile aduse modului de efectuare a expertizei, arată intimata că la dosarul cauzei se regăsesc dovezile de convocare a părților.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit cu dispozițiile art. 304 alin. 1 partea introductivă raportat la art. 299 civ.Cod Penal, în calea de atac a recursului se verifică hotărârea instanței imediat inferioare, exclusiv sub aspecte care privesc legalitate acesteia.
Față de caracterul imperativ al normelor juridice menționate, instanța de recurs nu poate analiza în mod direct legalitatea sau temeinicia hotărârii primei instanțe, în cadrul acestei căi de atac verificându-se exclusiv aspecte care țin de legalitatea deciziei atacate.
În privința cererii de amânare pentru lipsa de apărare despre care recurentele pretind că ar fi depus-o pentru termenul de judecată din data de 21.05.2007, iar instanța ar fi lăsat-o nesoluționată (acordând părților prezente cuvântul asupra probatoriului) Curtea constată că în încheierea de ședință de la acea dată s-a consemnat lipsa celor două pârâte-recurente, iar cererea olografă prin care pârâtele solicitau amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător a fost trimisă prin corespondență (în ziua de vineri, 17.05.2009), fiind astfel depusă la serviciul registratură chiar la data de 21.05.2007(luni) și ajungând la dosar după finalizarea ședinței de judecată.
Ținând seama că, potrivit dispozițiilor art. 127 și 129 alin. 1.pr.civ. procesul civil este guvernat de principiul oralității iar părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, în condițiile în care cererea de amânare menționată nu se afla la dosarul cauzei la momentul la care aceasta a fost strigată și pârâtele recurente nu au fost prezente spre a susține oral o atare solicitare, nu exista vreun temei ca instanța să aprecieze asupra necesității sau oportunității unei amânări care să profite părților absente spre a-și angaja apărător.
Ca atare, este nefondată susținerea recurentelor în sensul că nu le-ar fi fost respectat dreptul la apărare prin raportare la cererea de amânare depusă în condițiile anterior descrise.
Prin raportare la același termen de judecată, care a constituit prima zi de înfățișare în sensul prevederilor art. 134.pr.civ. solicitările ulterioare de probatorii formulate de către pârâtele-recurente au fost respinse de instanță printr-o corectă aplicare a prevederilor art. 138 alin. 1.pr.civ. Împrejurarea că nu s-a dispus în sensul aplicării sancțiunii decăderii din dreptul de a propune probe la momentul la care a fost depusă întâmpinarea ( ulterior momentului stabilit prin art. 114 ind. 1 alin. 3.pr.civ.) nu putea avea ca efect înlăturarea acestei sancțiunii care se impune în puterea prevederilor art. 103 alin. 1 raportat la art. 114 ind. 1 alin. 3.pr.civ.
Raportul de expertiză în funcție de care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților a fost întocmit (cu citarea și participarea tuturor părților la lucrările în teren) urmare a dispoziției instanței derefacere în totalitate a expertizeicare, inițial, se făcuse fără o legală citare a tuturor părților.
Această dispoziție a instanței a fost luată în contextul discutării obiecțiunilor formulate de reclamantă și pârâtele-recurente, primul raport de expertiză nefiind valorificat în soluționarea cauzei, iar cel de-al doilea având o existență de sine stătătoare (nefiind întocmit în completarea ori suplimentarea primului). Astfel, criticile prin care se susține nulitatea acestuia din urmă sunt fără relevanță (corespunzător limitelor analizei de legalitate efectuate în recursul pendinte).
Se constată însă că, deși prin motivele de apel s-au formulat critici la adresa modului de formare a loturilor care s-au atribuit părților, critici care vizau nerespectarea criteriilor de echivalentă loturilor atât din punctul de vedere al calității bunurilor care le formau, cât și din punctul de vedere al valorii acestora, instanța de apel a apreciat nedovedite aceste susțineri, deși apelantele solicitaseră proba cu expertiză pentru lămurirea acestor aspecte, probă care a fost respinsă nemotivat de instanța de apel.
Potrivit art. 741 alin. 1.civ. "la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură sau valoare", iar potrivit art. 742.civ. " inegalitatea părților date în natură se compensează prin bani".
Criticile prin care, în recurs, se contestă modalitatea de formare și atribuire a loturilor, în principal sub aspectul valorii egale a loturilor care s-au atribuit în proprietate exclusivă părților în proces, sunt unele care interesează modul de aplicare a normelor juridice enunțate, devenind astfel aplicabile prevederile art. 304 pct.9 pr.civ.
În condițiile în care, în speță, nu s-a efectuat o altă expertiză decât cea care a stat la baza hotărârii instanței de fond, iar prin raportul de expertiză s-a stabilit o singură variantă de lotizare, instanța de recurs nu dispune de elemente comparative necesare verificării modului de aplicare a criteriilor legale ce se regăsesc în aceste reglementări.
Astfel, apreciind că este necesară efectuarea unei noi expertize prin care să se stabilească valoarea terenului situat în intravilan și a celui amplasat în extravilan, precum și a împrejurării dacă terenul din intravilan este sau nu comod partajabil în natură, iar o atare probă nu poate fi administrată în recurs potrivit cu exigențele art. 305.pr.civ. Curtea va dispune - potrivit cu prevederile art. 312 alin. 1 și 5.pr.civ. - admiterea recursului și casarea deciziei civile recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune efectuarea unei expertize cu obiectivele menționate, urmând ca expertul să facă propuneri de lotizare care să permită includerea - în măsura în care este posibil - în lotul fiecărui copărtaș a unor parcele de teren de categorie/calitate similară, ținând seama bineînțeles de existența pe o parte a terenului din intravilan a construcției asupra căreia numai reclamanta-intimată și pârâtul-intimat au calitate de coproprietari.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata reclamantă la plata către recurente a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurentele pârâte, împotriva decizia civilă nr. 1645/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Obligă intimata reclamantă la 800 lei cheltuieli de judecată către recurenta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehred.
2 ex/06.05.2009
Jud. APEL TB 5
,
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
