Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/
Ședința publică din 20 mai 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de:
recurentă pârâtă și intimată, domiciliată în C,-;
II.recurenta reclamantă și intimată, domiciliată în C,-, -.56;
împotriva deciziei civile nr. 634, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 noiembrie 2008, în dosarul nr-, având ca obiectsuccesiune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei reclamante și intimate să depună la dosar concluzii scrise, a încuviințat cererea sa în acest sens și a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta să se dispună dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei și ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că de pe urma defunctei, decedată la data de 14 martie 2005, au rămas în calitate de moștenitoare părțile, în calitate de fiice, iar până în prezent dezbaterea succesiunii nu s-a realizat prin acordul părților.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea, susținând că reclamanta nu a acceptat în termenul legal de șase luni nici tacit și nici expres succesiunea mamei lor. Pe cale reconvențională a solicitat să se constate că este unica moștenitoare a defunctei.
Prin sentința civilă nr. 6304 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost admisă în parte acțiunea reclamantei pârâte formulată în contradictoriu cu pârâta reconvenientă, fiind totodată respinsă cererea reconvențională a pârâtei, ca nefondată.
S-a constatat că de pe urma defunctei, dec. la 14.03.2005, a rămas ca masă succesorală apartamentul cu două camere și dependințe situat în mun. C,-, - bis,. A, parter,. 3, suma de 4.000 lei, precum și dreptul de folosință asupra locului de veci în suprafață de 9,27 mp, lot 82a, figura A din Cimitirul Central.
S-a constatat că părțile au calitatea de moștenitoare (fiice) în cote egale asupra masei de partaj.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin atribuirea către reclamanta pârâtă a imobilului - apartament, precum și suma de 4.000 lei, cu consecința obligării acestei părți la plata, către pârâta reconvenientă, a sumei de 63.140 lei cu titlu de sultă.
A fost menținută starea de indiviziune a părților asupra locului de veci.
A fost făcută aplic. art. 274 Cod procedură civilă, pârâta reconvenientă fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 257,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data decesului numitei - mama reclamantei și a pârâtei reconveniente - în masa succesorală s-au regăsit dreptul de proprietate asupra unui apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. C,-, - bis,. A, parter,. 3, suma de 4.000 lei, precum și dreptul de folosință asupra locului de veci în suprafață de 9,27 mp, lot 82a, figura A din Cimitirul Central.
S-a reținut că banii depuși la CEC au fost scoși de reclamanta și folosiți la înmormântare și la pomenile ulterioare.
S-a constatat că ambele părți au calitatea de succesor legal, fiind făcută trimitere la soluția pronunțată prin încheiere interlocutorie la 30.01.2007 potrivit căreia a fost respinsă excepția prescrierii dreptului de acceptare a succesiunii, invocate de pârâta reconvenientă.
Instanța de fond a reținut, în ce privește criteriile de partajare impuse prin art. 6739Cod procedură civilă, că reclamanta este îndreptățită să i se atribuie bunul imobil, cât și suma de bani menționată, cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare cotei de a pârâtei reconveniente.
Împotriva aceste hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta reconvenientă, partea criticând sentința prin prisma următoarelor motive:
-greșita soluționare a cererii reconvenționale, prin prisma recunoașterii calității de moștenitor a reclamantei și a respingerii excepției prescripției dreptului de a accepta succesiunea.
S-a susținut că împrejurarea că ambele părți au ridicat sumele de bani consemnate pe libretele CEC de către defunctă chiar în ziua decesului nu are semnificația unei acceptări a succesiunii, întrucât defuncta înțelesese să renunțe la dreptul său asupra acestor sume mai înainte de a deceda, prin consemnarea lor în favoarea fiicelor.
-greșita respingere de către instanța de fond a cererii de evaluare prin expertiza tehnică imobiliară a îmbunătățirilor efectuate la apartament.
Apelanta a susținut, astfel, că deși constatarea dreptului de creanță asupra îmbunătățirilor aduse imobilului nu a constituit obiectul cererii reconvenționale, s-a solicitat - la data discutării obiectivelor - și acest aspect, întrucât aceste îmbunătățiri urmau a fi incluse în masa de partaj.
S-a apreciat ca eronată soluția primei instanțe privitoare la includerea în masa de partaj a unui bun care nu aparținea defunctei, dar cu excluderea îmbunătățirilor aduse bunului, care nu au fost realizate de defunctă.
- în privința atribuirii imobilului intimatei reclamante, apelanta a considerat că instanța și-a întemeiat decizia pe disp. art. 67310Cod procedură civilă, atribuind bunul,la cererea unuia dintre coproprietari".
Nu s-a avut, astfel, în vedere că și apelanta a formulat cerere de atribuire a bunului, caz în care urmau a fi aplicate criteriile legale - favorabile apelantei și nu s-a argumentat faptul pentru care intimata este mai îndreptățită să primească apartamentul.
Intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
S-a apreciat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind dată o soluție judicioasă atât pe aspectul acceptării în termen a succesiunii, cât și al inutilității suplimentării expertizei cu obiectivul precizat.
În ce privește atribuirea apartamentului către intimata reclamantă, s-a considerat că această dispoziție a instanței a fost corectă în măsura în care imobilul a fost atribuit către singura parte din proces care l-a solicitat, reclamanta nedeținând alte bunuri imobile proprietate personală, în timp ce pârâta reconvenientă deține în proprietate un imobil (dobândit inițial în folosință, în calitate de chiriaș al ).
Prin decizia civilă nr. 634, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 noiembrie 2008, în dosarul nr-, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 6304/08.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimata-reclamantă. A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul atribuirii către pârâta - reclamantă a imobilului - apartament cu 2 camere și dependințe situat în C,-, - bis,. A, parter,. 3. De asemenea, fost obligată pârâta - reclamantă la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 59.140 lei cu titlu de sultă și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta a acceptat tacit succesiunea mamei ei, din declarațiile testimoniale date de și rezultând că intimata reclamantă a preluat după moartea mamei ei, din locuința acesteia câteva pături și o plapumă care au aparținut defunctei.
Referitor la modalitatea de atribuire a locuinței s-a reținut că în imobilul succesoral au locuit în mod constant apelanta împreună cu fiica și cu și în acest context s-au făcut și o serie de îmbunătățiri, pârâta fiind îndreptățită să i se atribuie acest bun în natură.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâta reconvenientă ca și reclamanta.
Recurenta a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următorul aspect.
Cu privire la calitatea de moștenitor a reclamantei și la excepția prescripției dreptului de accepta succesiunea, soluția instanței de apel și instanței de fond este contrară dispozițiilor art. 700 și probelor administrate.
Recurenta susținut că reclamanta nu a acceptat succesiunea mamei sale în termenul legal de șase luni de la decesul acesteia, libretele CEC pe care se afla consemnată o sumă de bani încasată ca preț al vânzării imobilului din C, strada - în anul 1979, au fost predate celor două fiice anterior decesului, acest fapt având semnificația unui dar manual a unei donații, făcută mai înainte de deschiderea moștenirii.
Mai mult, reclamanta, ridicând banii de la CEC, a procedat la înmânarea acestora cu titlu de dar către fiica pârâtei, renunțând chiar la beneficiul acestei sume de bani.
Declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii și nu se dovedește că reclamanta a acceptat succesiunea în mod tacit prin preluarea unor bunuri care ar fi aparținut defunctei.
La rândul ei, reclamanta a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul soluționării cererii de atribuire în natură a imobilului către sora sa.
Instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă, întrucât din probele administrate nu rezultă că pârâta a locuit cu defuncta, aceasta fiind proprietara unui imobil situat în C,-.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile pârâtei se constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente.
Acceptarea succesiunii este o manifestare de voință a succesibilului, care consolidează drepturile ce-i sunt conferite prin transmiterea efectuată în virtutea vocației sale ereditare.
Conform art. 689 Cod civil, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită.
Acceptarea este tacită atunci când succesibilul face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitate de moștenitor și care lasă se presupune neapărat și fără echivoc intenția sa de a accepta (art. 689 Cod civil). Așadar, săvârșirea anumitor acte de către succesibil implică în mod logic că el acceptă moștenirea, prin faptul că el se comportă ca stăpân și proprietar al averii succesorale.
Practica judiciară a decis că are valoarea unei acceptări tacite folosința bunurilor succesorale, plata impozitelor aferente, preluarea unui bun succesoral.
În speță, din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, se reține că după decesul mamei sale, reclamanta, care deținea cheie de la locuința defunctei, și-a însușit o serie de bunuri, respectiv două-trei pături și plapumă și a retras o sumă de bani de pe două carnete CEC, al căror titular era defuncta (filele 66 și 67 dosar de fond).
Plângerea penală formulată de împotriva celor două martore, și, cercetate pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a fost respinsă, prin rezoluția pronunțată în dosarul nr. 10.866/P/2007 din 10 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanțaa dispus neînceperea urmăririi penale față de cele două martore, conform art. 228 alin.6 Cod procedură penală și art. 10 lit.(a) Cod procedură penală (filele 68, 69 dosar recurs).
Nu poate fi reținută ca fondată susținerea recurentei pârâte conform căreia predarea carnetelor CEC celor două fiice, anterior decesului, echivalează cu o liberalitate - donație - realizată de autoarea lor cu două săptămâni înainte de deces, în condițiile în care titularul depunerilor CEC era chiar mama părților, în timp ce fiicele sale erau menționate numai la clauza de împuternicire, iar din probatoriul administrat nu rezultă voința neechivocă a mamei de a face o liberalitate și nici a fiicelor de accepta o donație.
În literatura de specialitate s-a reținut în mod constant că nu constituie dar manual, și implicit donație în general, predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului, dar netransferat pe numele donatorului, întrucât simpla predare a unui titlu nominativ nu implică transferul dreptului asupra sumelor.
Clauza de împuternicire fost calificată drept un mandat pe care titularul libretului îl dă unei persoane de a ridica suma de bani depusă. Altfel spus, clauza de împuternicire constituie o procură specială, care are la bază raporturile de mandat dintre părți. Întrucât mandatul se stinge la moartea mandantului (art. 1552 Cod civil) mandatarul poate ridica - în tot sau în parte - suma înscrisă în libret numai în timpul vieții titularului și numai până la revocarea împuternicirii de către titular comunicată la CEC. Fiind vorba de un mandat, sumele ridicate aparțin mandantului și, deci, persoana împuternicită trebuie să dea socoteală, la cerere mandantului, iar în caz de moarte, moștenitorilor săi - de operațiile efectuate și să le remită sumele încasate.
În literatura de juridică s-a reținut că, în cazul în care primitorul este înscris la clauza de împuternicire, poate fi vorba de un dar manual dacă înscrierea clauzei și predarea-primirea libretului s-au făcut cu intenția de a face și de a primi o liberalitate.
Ori, în speță, nu s- dovedit că prin înscrierea celor două fiice la clauza de împuternicire, la momentul constituirii depozitelor CEC și ulterior prin predarea acestora CEC-uri, pe patul de moarte, părților, mama acestora a intenționat să facă o liberalitate și, respectiv, fiicele să primească o donație.
Recurenta pârâtă a susținut în motivele de recurs că aceste depuneri CEC au fost efectuate de mama sa după vânzarea imobilului din C, strada -, imobil ce a aparținut părinților părților.
Din prețul încasat, a dăruit fiecărei fiice câte 20.000 lei vechi, iar suma de 50.000 lei vechi depus-o la CEC pe numele său. Nu rezultă din modalitatea de constituire a acestor depuneri intenția autoarei părților de a-și gratifica fiicele.
La rândul ei, martora, audiată la propunerea recurentei pârâte, a declarat că le cunoaște pe ambele fiice ale defunctei de 30 de ani și cunoaște faptul că avea "bani la CEC pentru înmormântare". Prin urmare, destinația banilor depuși la CEC, era aceea de a acoperi cheltuielile ocazionate de înmormântarea titularului CEC-urilor, iar nu aceea de a fi gratificate părțile, aspect cunoscut de martoră chiar de la autoarea (fila 66 dosar fond).
În raport de declarația acestei martore și avându-se în vedere condițiile în care au fost constituite depunerile CEC se reține că prin înmânarea acestor CEC-uri, chiar pe patul de moarte, autoarea reclamantei nu a înțeles să facă o liberalitate, ci a dorit să își încunoștiințeze fiicele despre faptul că dispune de banii necesari pentru organizarea înmormântării și a pomenilor ulterioare.
În cauză, se reține că ambele fiice menționate la clauza de împuternicire pe libretele CEC transmise de mama lor anterior decesului, nu au înțeles să lichideze aceste CEC-uri în timpul vieții mamei lor, ci după încetarea acesteia din viață și-au însușit sumele consemnate la CEC.
După însușirea banilor depuși la CEC, fiecare parte a dispus de aceștia după propria voință, manifestându-se ca adevărate moștenitoare ale defunctei.
De altfel, chiar recurenta susține în recurs că sora sa a procedat la efectuarea unei donații, dar manual în favoarea nepoatei, dispunând în acest fel de banii retrași de pe CEC, ca un adevărat proprietar al lor (fila 6 dosar recurs) și fără a da vreo socoteală pârâtei care se considera unica succesoare acceptantă.
Pentru considerentele expuse, se constată că Tribunalul Constanțaa soluționat în mod judicios problema calității de succesoare legală a defunctei, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta se reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Partajul judiciar, ca operațiune juridică, urmărește să pună capăt stării de indiviziune trecând bunurile stăpânite pe cote-părți abstracte în proprietatea exclusivă a fiecărui copărtaș, potrivit cu întinderea dreptului cuvenit.
În condițiile în care partajarea în natură a bunului nu este posibilă, iar părțile nu au convenit asupra modalității de atribuire a bunului, se constată că instanța de apel a aplicat în mod judicios criteriile reglementate de art. 6739Cod procedură civilă, dispunând atribuirea bunului în natură pârâtei.
Potrivit dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri sau altele asemenea. În speță, se reține că nu există un acord cu privire la atribuirea locuinței, iar ambele surori dețin câte o cotă de 1/2 din masa succesorală și niciuna dintre acestea nu locuia cu defuncta în imobilul succesoral.
În cauză, se reține însă, că pârâta s-a ocupat efectiv de încheierea actelor de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, în calitate de mandatar al mamei sale (fila 71 dosar fond), iar după accidentarea mamei sale și mutarea acesteia în domiciliul pârâtei, imobilul a continuat să fie îngrijit și administrat de fiica pârâtei -.
Din adeverința nr. 14 din 18 decembrie 2006 rezultă că în perioada mai 2003-iulie 2005, cheltuielile de întreținere au fost achitate de proprietara, personal sau prin intermediul nepoatei sale, iar începând cu luna august 2005 aceste cheltuieli au fost suportate de, soțul nepoatei (fostă - fila 81 dosar fond).
Se mai reține că pârâta a fost aceea care s-a îngrijit în timpul bolii de mama sa, locuit o perioadă îndelungată de timp împreună cu mama și fiica sa dintr-o căsătorie anterioară, în locuința pârâtei, iar după cumpărarea locuinței din -, fiica pârâtei a locuit în permanență alături de bunica, iar aceasta din urmă declara că imobilul este al nepoatei sale, (file 66 declarația martorei ).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, constatându-se că instanța de apel a soluționat în mod judicios problema atribuirii în natură a apartamentului succesoral, se va respinge recursul reclamantei ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile formulate de:
recurentă pârâtă și intimată, domiciliată în C,-;
II.recurenta reclamantă și intimată, domiciliată în C,-, -.56;
împotriva deciziei civile nr. 634, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 noiembrie 2008, în dosarul nr-, având ca obiectsuccesiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs: /28 mai 2009
Tehnored.gref.AB/2 ex./28 mai 2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Jelena Zalman
