Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 207/2009
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Anca președinte secție
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 280/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu delegație la dosar pentru intimata pârâtă, lipsă fiind aceasta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatara intimatei pârâte, solicită instanței, lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se putea prezenta în instanță și mandatara recurenților reclamanți. Depune la dosarul cauzei, întâmpinare și împuternicire avocațială.
Instanța, deliberând, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei și apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă în instanță recurenta reclamantă asistată de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar, cu mandatara reclamanților recurenți.
Mandatara reclamanților recurenți - avocat, depune la dosar împuternicire avocațială și motive de recurs, taxă judiciară de timbru în original de 4 RON și declară că nu mai are alte cereri formulate, solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurenților reclamanți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii instanței de apel și a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, solicită schimbarea în parte a hotărârii, cu cheltuieli de judecată în recurs și apel.
Consideră că modul în care instanțele au înțeles să aprecieze acțiunea în prescripția dreptului, apreciind termenul și momentul curgerii acestui termen de la introducerea acțiunii, este nelegală. Regula generală în ce privește prescripția trebuie coroborată cu momentul în care dreptul subiectiv este încălcat. Litigiul de față, se poartă între mamă și fiică, iar după desfacerea căsătoriei mamei de defunct, pârâta a reușit să capaciteze fostul soț al mamei, pentru încheierea unui contract de întreținere. Recurenții sunt moștenitorii defunctului în calitate de fii ai acestuia din prima căsătorie, și nu au avut cunoștință de existența testamentului, care a fost descoperit întâmplător de către fosta soție a defunctului. Mai arată că dreptul la acțiune s-a născut în momentul când a fost evacuată pârâta recurentă - fosta soție a defunctului, din imobil.
Mandatara pârâtei intimate - avocat, solicită respingerea ca nefondat a recursului de față raportat la considerentele hotărârilor atacate și motivele de recurs. Apreciază că în speța de față operează prescripția dreptului la acțiune, acțiunea în rezilierea contractului de întreținere fiind prescrisă, întrucât de la data decesului defunctului ( 07.07.1999) și până la data introducerii acțiunii au trecut 8 ani.
Cu privire la întreruperea cursului prescripției dreptului de opțiune succesorală, arată faptul că din celelalte dosare aflate pe rolul instanțelor între părți, rezultă că pârâta a cunoscut despre existența testamentului, folosindu-se de el ca probă.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea ca nefondat a testamentului de față, și în consecință, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 982/2008 pronunțată de Judecătoria Devas -a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a respins capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1057/18.06.1998 de P, formulat de reclamanții, împotriva pârâtei, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei și în consecință:
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, decedat la data de 7.07.1999, cu ultimul domiciliu în D, se compune din cota de parte din următoarele bunuri mobile: o garnitură mobilă sufragerie, o garnitură mobilă dormitor, o garnitură mobilă bucătărie, o canapea, două covoare persane, o măsuță cu două fotolii și o mochetă în hol.
S-a dispus reducțiunea testamentului olograf întocmit la data de 26.02.1999 de către defunctul în favoarea reclamantei, la cotitatea disponibilă de 1/3 din masa succesorală.
S-a constatat că moștenitorii defunctului sunt reclamanții și în calitate de fii cu o cotă de 1/3 parte fiecare, și reclamanta în calitate de moștenitoare testamentară, cu o cotă de 1/3 parte.
S-a dispus sistarea indiviziunii prin atribuirea bunurilor mobile ce compun masa succesorală către reclamanta, fără sultă.
A fost obligată pârâta să predea bunurile mobile ce compun masa succesorală reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, referindu-se la probele administrate, prima instanță a reținut și motivat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților moștenitorii defunctului de a solicita rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între acesta și pârâta, s-a apreciat ca neîntemeiată cu motivarea că acțiunea în rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației de întreținere are un caracter patrimonial, fiind menită să readucă bunul în patrimoniul defunctului și câtă vreme s-a dovedit că întreținutul nu a renunțat la această acțiune în timpul vieții, moștenitorii lui o pot exercita înăuntrul termenului de prescripție.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere s-a apreciată însă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Pentru reclamanții și, fii defunctului, dreptul la acțiunea în rezoluțiunea contractului s-a născut la data neexecutării ultimei obligații de întreținere de către pârâtă, respectiv aceea a înmormântării defunctului. Cum acesta a decedat la data de 07.07.1999, termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit în anul 2002, așa încât acțiunea a fost introdusă cu mult timp după expirarea acestui termen.
Cu privire la reclamanta, s-a reținut că deși aceasta a declarat că a aflat despre existența testamentului lăsat de defunct în favoarea sa, doar cu puțin înainte de introducerea acțiunii, în realitate ea este cea care, prin mandatara sa, a depus testamentul în dosarul nr. 5771/2001 al Judecătoriei Deva, la data de 30.09.2002, deci se prezumă că cel mai târziu la acea dată, ea a luat cunoștință de cuprinsul testamentului și de calitatea de moștenitoare testamentară, care-i conferea dreptul la promovarea acțiunii în rezoluțiunea contractului de întreținere. S-a apreciat astfel că, în ce o privește pe această reclamantă, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 30.09.2002 și s-a împlinit în anul 2005, deci cu mult timp înainte de introducerea acțiunii.
Așa fiind, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în baza art. 1 din Decretul nr. 167/1958 s-a respins capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere ca fiind prescris.
S-a mai reținut că nu se poate reține apărarea reclamantei în sensul că prin admiterea în parte a acțiunii în dosarul nr. 5771/2001 al Judecătoriei Deva, s-a întrerupt termenul de prescripție, întrucât acea acțiune nu a avut ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere și prin sentința pronunțată în acel dosar nu s-a stabilit că reclamanta are vreun drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind respinsă cererea sa sub acest aspect, ci s-a stabilit doar dreptul său de a fi despăgubită de către pârâtă cu suma pe care a cheltuit-o cu întreținerea defunctului și cu înmormântarea lui, instituindu-se și un drept de retenție în favoarea sa asupra apartamentului - obiect al contractului de întreținere, până la plata integrală a sumei. Reclamanta a rămas să locuiască în imobil în virtutea dreptului său de retenție și nu ca urmare a recunoașterii vreunui drept de proprietate asupra apartamentului, ulterior pârâta obținând evacuarea acesteia din apartament prin sentința civilă nr. 1656/2006 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 7258/2005.
Pe fondul cauzei, s-a reținut următoarele:
Reclamanta s-a căsătorit cu defunctul la data de 19.03.1983, căsătoria fiind desfăcută prin sentința de divorț nr. 4760/23.12.1996 pronunțată de Judecătoria Deva ( fila 5 dosar nr. 2712/1997 atașat).
Defunctul a decedat la data de 07.07.1999, având ultimul domiciliu în D ( 42).
Bunurile mobile enumerate în petitul acțiunii, respectiv: o garnitură mobilă sufragerie, o garnitură mobilă dormitor, o garnitură mobilă bucătărie, o canapea, două covoare persane, o măsuță cu două fotolii și o mochetă în hol au fost dobândite de reclamanta împreună cu defunctul, în timpul căsătoriei lor, fiind bunuri comune potrivit art. 30 codul familiei.
Calitatea lor de bunuri comune și cota egală de contribuție a fost recunoscută de defunctul în cuprinsul cererii de chemare în judecată pe care a formulat-o împotriva fostei sale soții în dosarul nr. 2712/1997 al Judecătoriei Deva, prin care a solicitat partajul bunurilor comune, acțiune la care a renunțat ulterior.
Ca urmare, în masa succesorală rămasă după defunctul intră cota de parte din bunurile mobile arătate mai sus, restul cotei de parte revenindu-i reclamantei, în virtutea dispozițiilor art. 30 din codul familiei.
Apartamentul în litigiu, înscris în CF 6079/55 D, nr. top. 3384/X/2/VII situat în D, str. - -, -. D,. 55, fost dobândit de defunct prin contractul de construire nr. 55/1979, fiindu-i predat acestuia la data de 30.08.1979 ( fila 3 - 4 dosar 2712/1997 atașat), înainte de încheierea căsătoriei cu reclamanta.
Ca urmare, potrivit art. 31 lit. "a" codul familiei, acest imobil a avut calitatea de bun propriu al defunctului.
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1057/18.06.1998 de P ( 7), defunctul a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu pârâtei.
Întrucât la data deschiderii succesiunii, respectiv 7.07.1999, acest imobil nu se mai afla în patrimoniul defunctului, și față de soluția de respingere dată capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere, apartamentul identificat mai sus nu face parte din masa succesorală.
Ca urmare, s-a admis în parte acțiunea, constatându-se că masa succesorală rămasă după defunctul se compune doar din cota de parte din bunurile mobile enumerate mai sus.
Reclamanții și sunt fiii defunctului dintr-o altă căsătorie.
Prin testamentul olograf întocmit de defunct la data de 26.02.1999(fila 5), acesta a lăsat întreaga sa avere reclamantei.
Întrucât, potrivit art. 841 cod civil, descendenții defunctului, respectiv reclamanții și sunt moștenitori rezervatari, iar rezerva lor este de 2/3 parte din moștenire, în baza art. 847 cod civil, s-a dispus reducțiunea testamentului universal olograf întocmit de defunct la data de 26.02.1999 la cotitatea disponibilă de 1/3 din masa succesorală.
În consecință, s-a constatat că reclamanții și sunt moștenitori legali ai defunctului, în calitate de fii, cu o cotă de 1/3 parte fiecare, iar reclamanta este moștenitoare testamentară cu o cotă de 1/3 parte.
În baza art. 728 cod civil și art. 673/9 cod procedură civilă, având în vedere solicitarea reclamanților și acordul lor, s-a dispus sistarea indiviziunii prin atribuirea bunurilor mobile ce compun masa succesorală reclamantei, fără obligarea ei la plata vreunei sulte.
În baza art. 480 cod civil, având în vedere faptul că pârâta a recunoscut prin întâmpinare că bunurile mobile din masa succesorală se află în apartamentul în litigiu, al cărei proprietară este, din care s-a dispus evacuarea reclamantei, arătând că este de acord să le predea acesteia, s-a dispus obligarea pârâtei la predarea bunurilor mobile respective.
Văzând dispozițiile art. 274, 275 și 276 cod procedură civilă, nu s-au acordat cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, întrucât pârâta a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamanților referitoare la predarea bunurilor motive, iar capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere a fost respins, față de acesta reclamanții aflându-se în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, în termen, motivat, legal timbrat, cale de atac ce a fost recalificată apel în ședința publică de la termenul din 17.11.2008, solicitând schimbarea parțială în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că sentința atacată este parțial netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii capătului de cerere privind rezilierea contractului de întreținere pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât reclamanții și nu au avut cunoștință până în acest moment de existența testamentului care a fost descoperit întâmplător de către reclamanta, acesta fiind ascuns de către pârâtă, care și-a însușit toate actele și bunurile tatălui lor.
Au mai arătat că ei s-au subrogat dreptului la acțiune al antecesorului lor. Care este imprescriptibil.
Reclamanta a arătat că ea a folosit imobilul fără a-i fi încălcat dreptul de către pârâtă și că ea a aflat despre existența testamentului doar la data introducerii acțiunii, astfel că dreptul ei la acțiune nu este prescris. Mai mult, a mai arătat că prin admiterea în parte a acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 5771/2001 al Judecătoriei Deva, prescripția a fost întreruptă conform dispozițiilor art. 16 lit. "b" din Decretul Lege nr. 167/1958. Așa fiind, se impunea respingerea excepțiilor.
Apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 982/2008 a Judecătoriei Devaa fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 280/A/2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, în acest mod confirmându-se legalitatea și temeinicia hotărârii apelate.
În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de apel a reținut și motivat în considerente, că acțiunea în rezilierea contractului de întreținere poate fi introdusă de moștenitorii întreținutului doar dacă acesta, în timpul vieții sale nu a introdus-o nici nu a renunțat la ea, iar termenul de prescripție nu s-a împlinit.
În raport de acest aspect, a conchis aceiași instanță, susținerile reclamanților apelanți și, în sensul că prin subrogarea lor în dreptul la acțiunea în reziliere a contractului de întreținere este imprescriptibil, sunt nefondate. Cât îi privește pe aceștia, în mod corect prima instanță a stabilit că dreptul lor la acțiune s-a născut la momentul decesului antecesorului, respectiv la 7.07.1999, împlinindu-se termenul de 3 ani prevăzut de 167/1958 în anul 2002. Din dosarul nr. 5771/2001 al Judecătoriei Devaa rezultat că avea cunoștință de acel testament olograf lăsat de defunct în favoarea sa, cel puțin din 7.10.2002, când efectiv s-a prevalat de acesta, depunându-l la acel dosar prin mandatara sa ( fila 62). De altfel pentru apelanții și, acest aspect nu prezintă importanță în ce privește data începerii termenului de prescripție ci doar pentru. Pentru acest legat îi conferea acesteia calitatea de moștenitoare a defunctului. Prin urmare, în mod judicios s-a stabilind ca fiind prescris dreptul material la acțiune cu privire la rezilierea contractului de întreținere.
Nefondate s-au stabilit a fi și criticile invocate de în legătură cu momentul luării la cunoștință de acel testament, așa cum s-a mai arătat mai sus, astfel că nu vor mai fi reluate acele împrejurări.
În mod corect a apreciat instanța de fond că în speță nu operează întreruperea cursului prescripției potrivit art. 16 lit. "b" cod procedură civilă, prin introducerea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 5771/2001 al Judecătoriei Deva, întrucât acțiunea din acel dosar nu viza rezoluțiunea contractului de întreținere.
Împotriva deciziei civile nr. 280/A/2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă și a sentinței civile nr. 982/2008 a Judecătoriei Deva, în termen legal au declarat recurs reclamanții, și, aducându-le critici sub aspectul nelegalității lor, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și judecând cauza în fond să le fie admisă integral acțiunea principală.
În expunerea motivelor de recurs, în esență, s-au reiterat aceleași aspecte critice din apel, în sensul că în mod greșit cele două instanțe au admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în contextul în care conform art. 7 alin. 1 din 167/1958 cursul prescripției a început să curgă de la momentul când se naște dreptul la acțiune. Această regulă este una cu caracter general iar în literatura juridică s-a statuat că acesta se justifică prin aceea că până în momentul în care dreptul subiectiv nu este încălcat, respectiv nu i se aduce vreo atingere nu se poate vorbi de nașterea dreptului la acțiune pentru că nu există nici un motiv pentru a se obține prin constrângere protecția dreptului subiectiv.
De fapt, arată recurenții, ei s-au subrogat dreptului la acțiune al antecesorului lor, care este unul imprescriptibil în ce-l privește pe autor.
Mai mult, arată recurenta, a introdus acțiune civilă ce a format obiectul dosarului civil nr. 5771/2001 al Judecătoriei Deva, cerere admisă parțial, astfel că potrivit dispozițiilor art. 16 lit. "b" din 167/1958, acest aspect este de natură să întrerupă cursul prescripției.
În drept recursul nu a fost motivat în sensul că nu s-a invocat nici unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului, invocând în esență aceiași chestiune a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat.
, acțiunea în rezilierea contractului de întreținere poate fi introdusă de moștenirii întreținutului, dacă acesta în timpul vieții nu a formulat-o dar nici nu a renunțat la ea, iar termenul de prescripție nu s-a împlinit.
Prin urmare, susținerile recurenților în sensul că ei s-au subrogat în drepturile antecesorului lor la acțiune în rezilierea contractului care în opinia lor este imprescriptibilă sunt neîntemeiate, așa cum în mod corect au stabilit cele două instanțe.
Nefondate sunt și criticile recurenților și în legătură cu admiterea excepției prescripției dreptului său la acțiune.
Cât privește pe recurenții, dreptul lor la acțiune în rezilierea contractului s-a născut desigur la momentul decesului antecesorului lor, respectiv la 07.07.1999, împlinindu-se termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din 167/1958, în 2002.
Susținerea acestora că nu au avut cunoștință de acel testament olograf lăsat de defunct în favoarea lui, până la acel moment, s-a dovedit a fi, pentru că în dosarul civil nr. 5771/2001 al Judecătoriei Deva, acesta din urmă a aflat de legat cel puțin la 7.10.2002, când s-a prevalat de acel act, depunându-l așa cum deja s-a arătat la dosar, prin intermediul avocatei sale. De fapt acest aspect avea relevanță în ce o privea pe recurenta, pentru că testamentul îi conferea evident calitatea de moștenitoare a defunctului.
Tot în mod just s-a conchis că nu operează întreruperea prescripției conform dispozițiilor art. 16 lit. "b" din Decretul nr. 167/1958 prin introducerea acțiunii în dosarul sus - menționat, pentru că aceasta nu viza rezilierea contractului de întreținere.
Prin urmare, nu există nici un motiv, de natura celor prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, de natură să ducă la admiterea recursului, astfel că acesta, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 280/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/12.05.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru, Anca
