Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 264/
Ședința publică din 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail Lohănel
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta în contradictoriu cu intimata reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 183/Ap din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 30 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 7 octombrie 2008, apoi la 14 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 183/Ap/2008, a Tribunalului Brașova admis apelul declarat de apelanta - reclamantă - pârâtă reconvențional în contradictoriu cu intimata - pârâtă - reclamantă reconvențional împotriva sentinței civile nr. 8242 din 05.10.2007 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr-, pe care a schimbat-o în parte, după cum urmează: atribuit imobilul în litigiu apelantei - reclamante și o obligă pe aceasta să plătească celeilalte părți suma de 25.182 lei cu titlu de sultă. A dispus întabularea în CF 30586 Bad reptului de proprietate al reclamantei. A înlăturat din dispozitivul sentinței atacate mențiunile referitoare la atribuirea imobilului, plata sultei și intabulare și păstrează restul dispozițiilor. A respins apelul declarat de apelanta - pârâtă - reclamantă - reconvențional împotriva aceleiași sentințe. A obligat apelanta - pârâtă - reclamantă reconvențional să plătească apelantei - reclamante - pârâte reconvențional suma de 2013,65 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
După ce a constatat în mod corect care sunt masa succesorală rămasă după defuncții și, moștenitorii acestora și cotele lor de proprietate, instanța de fond a dispus atribuirea imobilului pârâtei - reclamante reconvențional.
Conform dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă la formarea și atribuirea loturilor, instanța trebuia să țină seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Textul de lege amintit mai sus stabilește niște criterii orientative de care instanța ar trebui să țină seama pentru a evita arbitrariul în atribuirea loturilor.
În speță, apreciem că hotărâtoare în luarea deciziei de atribuire a imobilului este cota de proprietate mult mai mare, de 13/16 părți din imobil pe care o are reclamanta . În această situație este normal ca apartamentul să fie atribuit reclamantei și datorită faptului că aceasta ar avea de achitat o sultă mult mai mică celeilalte părți și prin urmare posibilitatea de executare a sentinței este mai mare. De altfel, apelanta - reclamantă a făcut dovada în apel că împreună cu familia realizează venituri care-i permit plata sultei, spre deosebire de pârâta, care din declarațiile martorilor și Filică rezultă că este pensionară și are în întreținere doi copii. Or, în acest context este greu de crezut că aceasta din urmă are posibilitatea de a plăti o sultă de 109.118 lei, așa cum a dispus instanța de fond.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta pârâtă - reclamantă - reconvențional, s-a apreciat că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În primul rând, s-a constatat că prin cererea reconvențională formulată, apelanta - pârâtă a solicitat instanței de fond să constate că după defuncta, decedată la 07.04.1994, au rămas moștenitoare legale aceasta și pârâta reconvențional, în cote egale. De asemenea, în motivarea acestei cereri, partea precizat că pârâta reconvențional este unica moștenitoare legală, în calitate de fiică, a defunctului, decedat la data de 20.02.1999.
Potrivit art. 294 alin.1 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Solicitarea din cererea de apel dea se constata că reclamanta este străină de moștenire este practic o cerere nouă, care vine în contradicție cu ceea ce însăși apelanta pârâtă a solicitat în cererea reconvențională.
Împrejurarea că această cerere a fost formulată mascat, prin invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, nu schimbă caracterul de cerere nouă în apel și prin urmare nu se poate reține în cauză incidența prevederilor din finalul textului de lege arătat mai sus în care se arată că excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
În legătură cu solicitarea de a se constata că defunctul a renunțat expres la moștenirea lăsată de soția sa, s-a apreciat că nu poate fi admisă întrucât în dosarul succesoral nr. 1711/1994 privind pe defuncta, depus în copie la dosarul de fond, se găsește încheierea notarului public din 15.07.1994 în care se menționează că a declarat că a acceptat succesiunea defunctei. Această declarație a fost făcută în termenul de opțiune succesorală de 6 luni prevăzut de Codul civil, care curge de la data decesului - 07.04.1994. Declarația autentificată sub nr. 40812 din 23.12.1994 de notarul de stat prin care a arătat că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii defunctei și că înțelege să rămână străin de moștenirea acesteia, nu are relevanță în cauză deoarece moștenitorul care a exercitat dreptul de opțiune succesorală nu mai poate reveni asupra alegerii făcute. Acest principiu operează cu caracter absolut în cazul acceptării pur și simplu a moștenirii, iar ca efect al unei asemenea acceptări, ca și cea în speță, se consolidează în mod irevocabil calitatea de moștenitor. Principiul enunțat mai sus este exprimat în adagiul "smel heres,semper heres"- odată ce ești moștenitor, rămâi moștenitor pentru totdeauna.
Nici motivele invocate în subsidiar de către apelanta pârâtă - reclamantă reconvențional nu sunt întemeiate întrucât prin datorii succesorale se înțeleg acele obligații patrimoniale ale defunctului care - indiferent de izvorul lor, există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii. Or, apelanta de mai sus nu a dovedit nici în primă instanță nici în apel, că defuncții aveau vreo obligație patrimonială față de aceasta chiar dacă i-ar fi ajutat, așa cum susține, să achite apartamentul în litigiu, acest aspect nu are nici o relevanță în lipsa existenței unei obligații din partea defuncților de a-i restitui sumele. În ceea ce privește ratele achitate după decesul lui constatăm că pe chitanțele aflate la dosar apar numele ambelor părți, ceea ce înseamnă că au contribuit împreună la plata acestora. S-a menționat și împrejurarea că împotriva unui înscris nu se poate administra proba cu martori, conform art. 1191 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pe motivele de modificare prevăzute de art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
În esență în motivarea recursului se arată că reclamanta nu are calitate procesuală activă, excepție asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat, iar argumentele referitoare la prezumția de acceptare a succesiunii rezultată din înscrisul de la fila 30 (dosar apel) și acceptarea succesiunii ori calitatea de renunțător au fost tratate superficial. Se critică pe modalitatea de partaj, întrucât există un înscris intitulat "Declarație" prin care reclamanta a dorit ca apartamentul să rămână pârâtei, dar care nu a fost luat în calcul de instanță, iar criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă sunt în favoarea acesteia, are mijloace financiare de a plăti sulta.
Reclamanta intimată depus întâmpinare prin care a combătut motivele de recurs.
Recursul nu este fondat.
Cu privire la motivul prin care se invocă excepția lipsei de calitate procesuală activă, instanța de apel a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă, prin reținerea că solicitarea de a se constata că reclamanta este străină de moștenire reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă într-o cale de atac. Haina juridică dată de pârâtă sub forma excepției lipsei de calitate procesuală activă, nu schimbă caracterul de cerere nouă și ca atare corect au fost aplicate dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă, care interzic formularea de cereri noi în apel.
Calitatea de moștenitoare a reclamantei a fost corect reținută de tribunal plecând de la o prezumție simplă, cât timp există înscrisul înregistrat sub nr. 94 din 23 ianuarie 2008 eliberat de Judecătoria Constanța și din care rezultă înregistrarea declarației autentificată sub nr. 39107/13.10.2007, ce nu poate fi prezentată fiind predată la.A și topită. A veni cu afirmații contrare, după ce în fața primei instanțe s-a recunoscut calitatea de moștenitor, fără a avea probe concludente, nu înseamnă decât o vădită rea credință și o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale.
În ce privește calitatea de renunțător a defunctului B la succesiunea lăsată de B, tribunalul a motivat corect că nu operează.
În primul rând, declarația de neacceptare a succesiunii (fila 164 dosar fond) din 23 decembrie 1994 nu este un act de renunțare. Declarația de renunțare poartă această denumire, este un act autentic ce se înregistrează într-un registru special, conform art. 76 alin. ultim din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale.
În al doilea rând, declarația în cauză este lipsită de eficiență juridică, din moment ce defunctul a acceptat anterior moștenirea, acceptare care este irevocabilă cât timp nu a fost anulată în condițiile art. 694 din Codul Civil.
Cu privire la modalitatea de partaj, tribunalul a respectat criteriile stabilite de art. 6739Cod procedură civilă.
Conform textului, în lipsa acordului părților, principalul criteriu îl reprezintă mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia. Or, reclamanta are o cotă parte net superioară celei a pârâtei, de 13/16, fapt ce determină atribuirea imobilului în proprietate exclusivă, ținând cont și de faptul că nici una din părți nu locuiește în acesta și deci nevoile locative sunt acoperite. Prin urmare înscrisul intitulat "declarație" (fila 154 dosar fond) nu are nici o semnificație juridică, nefiind determinant în atribuirea imobilului și nu poate avea obligații în sarcina reclamantei.
În ce privește obligația de plată a sumelor reprezentând ratele la imobil, nu s-a făcut nici o dovadă în sensul solicitat, cum corect a reținut instanța de apel.
Restul analizei din recurs vizează critica asupra stării de fapt, or, în recurs nu pot fi invocate decât motivele de nelegalitate cum dispune art. 304 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse, curtea reține că nu sunt îndeplinite cerințele motivelor de modificare prevăzute de art. 304 punctul 7 și 9 Cod procedură civilă, invocate, astfel că potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, recurenta este obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 183/Ap/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, | ||
Red. -/11.11.2008 Dact. /11.11.2008 Jud. apel: - Jud. fond: |
Judecători:Roxana Trif, Dorina Rizea, Mihail Lohănel
