Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 264/
Ședința publică de la 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-reclamantă
- domiciliată în comuna, sat judet Constanta - împotriva deciziei civile nr.712/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în contradictoriu cu intimata-pârâtă, domiciliată în M, str.- -.-/4..4..20 judet Constanta având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat conform împuternicirii avocațiale nr.84/2009 depusă la dosar și intimata-pârâtă. Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței serie/Nr. CT - PJ și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentei-reclamante având cuvântul, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.Consideră decizia tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, tatăl defunctului soț al reclamantei a decedat la data de 31.12.1990, iar acesta, a decedat la 23.11.1997. Din anul 1986, reclamanta și soțul său au locuit împreună cu socrii, intimata locuind efectiv la În această perioadă reclamanta și au folosit bunul succesoral și au construit alipit acestuia -camere, bucătărie și hol, ceea ce constituie acte de acceptare tacită a succesiuni defunctului .Arată în continuare că defunctul nu a dat o declarație de renunțare la succesiunea tatălui său, ci o declarație autentică, prin care precizează că nu a acceptat expres sau tacit această succesiune.În ceea ce privește nulitatea certificatului de moștenitor nr.344/31.10.1997 aceasta ar fi pe de o parte, consecința anulării declarației defunctului, iar pe de altă parte, consecința faptului că, în masa succesorală a defunctului s-au inclus construcțiile realizate de reclamantă și.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata-pârâtă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată instanței de fond și înregistrată sub nr.46/2005, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a declarației de neacceptare a succesiunii defunctului, dată de fostul său soț și autentificată sub nr.3184/31.10.1997, la BNP, constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.344/31.10.1997 eliberat la sediul aceluiași birou notarial, constatarea calității de moștenitor legal acceptant în termen a succesiunii pentru, față de succesiunea lăsată de tatăl său la 31.12.1990, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanta a fost căsătorită cu numitul, din anul 1986, până la 23.11.1997, când a intervenit decesul acestuia. S-a mai arătat că în perioada conviețuirii a locuit în casa părinților acestuia, cu care au gospodărit împreună și cu construit un corp de locuit alăturat casei bătrânești și au adus îmbunătățiri locuinței părinților săi, astfel încât se poate reține că a acceptat cel puțin tacit succesiunea tatălui său.
Reclamanta a mai relevat împrejurarea că declarația de neacceptare a succesiunii a fost dată de soțul său cu o lună înaintea decesului acestuia, intervenit ca urmare a unei boli incurabile, fiind făcută în scopul de a exclude, fiind lovită de nulitate pentru cauză ilicită și imorală.
Prin sentința civilă nr.1764/12.09.2005, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr.46/2005 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a reținut că este intervenită în cauză existența triplei identități de obiect, cauză și părți, față de sentința civilă nr.1822/2002 a Judecătoriei Medgidia, așa încât nu mai poate fi judecată o nouă cerere de chemare în judecată, întrucât cea dintâi se bucură de puterea lucrului judecat.
Prin decizia civilă nr.341/11.05.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr.3406/2005 a fost admis apelul formulat de reclamantă și desființată sentința civilă apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că scopul pentru care a fost promovată acțiunea în justiție, respectiv constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.344/1997 eliberat de BNP se fundamentează excepției autorității de lucru judecat, întrucât conform art.1201 Cod civil, întrucât identitatea de cauză (temei juridic, fundament legal al dreptului) este aceea care, pe lângă identitate de părți și obiect, generează autoritate de lucru judecat, așa încât în mod eronat a fost reținută excepția, deși trebuia soluționată cauza în fond, respectiv dacă declarația de neacceptare a succesiunii dată de defunctul este sau nu afectată de nulitatea ce rezidă din lipsa consimțământului.
Prin sentința civilă nr.591/C/06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr.5645/2006 a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
S-a reținut în motivarea hotărârii mai sus menționate faptul că susținerile reclamantei privind lipsa discernământului nu sunt fondate, întrucât potrivit raportului de expertiză nu există date medicale care să releve că în perioada analizată ar fi prezentat semne sau simptome care să ateste lipsa discernământului.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii s-a arătat că declarația mai sus menționată nu poate fi lovită de nulitate, întrucât renunțarea la moștenire este prevăzută în mod expres de lege, respectiv art.696 Cod civil, potrivit căruia "cel care renunță este considerat că n-a fost niciodată erede".
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a promovat apel reclamanta, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, reclamanta a învederat faptul că în mod nelegal prima instanță a respins proba cu contraexpertiză medico-legală, atât timp cât prima expertiză nu a răspuns tuturor obiectivelor și este evident că pârâta care deține toate actele medicale ale defunctului și care a fost în preajma acestuia în perioada aprilie-noiembrie 1997 după ce l-a determinat să se separe în fapt de soția sa, refuză să le pună la dispoziția instanței de judecată, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor rezultă că în ultimele două luni din viață fostul soț nu se mai deplasa în afara domiciliului, ceea ce presupune o evoluție dureroasă a bolii.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.712 din 28 noiembrie 2008 prin care a respins ca nefundat apelul declarat de reclamanta în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind constatarea nulității absolute a declarației de neacceptare a succesiunii defunctului dată de soțul reclamantei, ca urmare a lipsei consimțământului.
Nefiind lovită de nulitate declarația de neacceptare a succesiunii defunctului, nu este lovit de nulitate nici certificatul de moștenitor nr.344 din 31 octombrie 1997 emis de către BNP.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.712 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs reclamanta ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că din anul 1986 împreună cu soțul său au locuit la socrii săi în timp ce pârâta a locuit efectiv în
În perioada de timp cât au locuit la socrii săi la imobilul - bun succesoral, au făcut unele îmbunătățiri, ceea ce demonstrează că soțul său a acceptat în mod tacit succesiunea de pe urma defunctului.
Fiind bolnav de cancer și neavând discernământ, soțul său a dat acea declarație de neacceptare a succesiunii,declarație ce este lovită de nulitate, deși în realitate el a acceptat în mod tacit succesiunea.
În această situație se impune atât constatarea nulității absolute atât a declarației de neacceptare a succesiunii cât și a certificatului de moștenitor cu nr.344 din 31 octombrie 1997 emis BNP.
Pentru cele menționate mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Reclamanta a învestit Judecătoria Medgidia în contradictoriu cu pârâta cu o acțiune civilă în baza căruia a solicitat să se constate nulitatea absolută a declarației de neacceptare a succesiunii defunctului, autentificată sub nr.3184 din 31 octombrie 1997 emisă de către BNP, declarație care a fost dată de, soțul reclamantei și a certificatului de moștenitor cu nr.344 din 31 octombrie 1997 eliberat de BNP.
Conform declarației autentificate sub nr.3184 din 31 octombrie 1997 de către BNP, soțul reclamantei a declarat că nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctului său tată - decedat la 31 decembrie 1990.
Ulterior a fost eliberat și certificatul de moștenitor nr.344 din 31 octombrie 1991 de către BNP în baza căruia s-a constatat calitatea de moștenitori legali - numiții în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de din succesiune și în calitate de descendentă cu o cotă de .
Solicitându-se nulitatea declarației de renunțare la succesiune, a lui, la cererea recurentei a fost administrată proba cu expertiza medico-legală care a stabilit că în perioada dintre intervenția chirurgicală (aprilie 1997) și deces (noiembrie 1997), nu existau date medicale care să releve lipsa de discernământ a acestuia, deci în momentul renunțării la succesiune, soțul reclamantei a avut discernământ.
De altfel, ambele instanțe în mod corect au reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea nulității absolute a declarației de renunțare la succesiunea defunctului, declarație care a fost dată de soțul reclamantei, întrucât a avut discernământ în momentul când a dat acea declarație (fapt ce rezultă din înscrisuri și martorii audiați în cauză).
Este adevărat că dispozițiile art.996 cod civil sancționează actul juridic ce cuprinde o obligație fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită cu lipsirea acestuia de efect, dar în speță declarația de renunțare la succesiunea tatălui său de către soțul reclamantei nu poate avea o cauză nelicită, întrucât nu este prohibită de lege sau contrară bunurilor moravuri sau ordinii publice.
În timpul vieții, defunctul, în deplinătatea facultăților mintale a dat acea declarație prin care și-a manifestat dreptul de opțiune succesorală că renunță la succesiunea tatălui său, declarație care îndeplinește toate condițiile legale prevăzute de lege, astfel cum s-a menționat mai sus.
Nu are relevanță în cauză, susținerea recurentei că boala de care a suferit soțul său i-a afectat discernământul și drept urmare declarația pe care a dat-o este lovită de nulitate, avându-se în vedere raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
În concluzie, cum în mod corect a reținut instanța de apel că soțul reclamantei în momentul când a dat declarația de renunțare la succesiune, a avut discernământ.
Privitor la constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor cu nr.344 din 31 octombrie 1997 emis de către BNP se constată că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie de succesiune, având în vedere totodată declarația de renunțare la succesiune.
În atare situație, se constată că decizia recurată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul civil declarat de recurenta-reclamantă
- domiciliată în comuna, sat judet Constanta - împotriva deciziei civile nr.712/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în contradictoriu cu intimata-pârâtă, domiciliată în M, str.- -.-/4..4..20 judet Constanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 31.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond.:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./09.09.2009
Tehnored.gref.C/10.09.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Gabriel Lefter
