Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 270/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(177/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.270
Ședința publică de la 25.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.140 A din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Cauza are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant, personal, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei, consemnată cu chitanța nr.- din 24.02.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr.2340/116/4.08.2009 la Tribunalul Călărași, revizuientul a solicitat revizuirea deciziei civile nr.286/A/2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, iar urmare rejudecării apelului declarat de către intimatul, să se modifice modalitatea de atribuire a imobilului supus partajului în sensul ca acesta să fie în concordanță cu situația reală existentă.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că după decesul mamei sale, survenit la 23.04.2006, a chemat în judecată pe pârâții și pentru a se constata deschisă succesiunea de pe urma acesteia, să se constate masa succesorală, moștenitorii, cotele acestora și să se dispună sistarea stării de indiviziune.
A mai arătat revizuientul că pârâtul (fratele său) a renunțat la moștenire în favoarea sa. În urma ieșirii din indiviziune între el și pârâtul i s-a atribuit lotul 1 din imobil (casa +900 mp teren), iar pârâtului lotul 2 (900mp teren), însă în urma judecării apelului declarat de pârâtul le-au fost schimbate loturile atribuite, această decizie rămânând irevocabilă prin respingerea recursului.
A mai arătat revizuientul că instanțele nu au cunoscut și deci nu au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor respective, faptul că după decesul tatălui acestuia, pârâtul, cu acordul defunctei, a vândut 900 mp teren prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3756/2004, respectiv lotul 2 evidențiat prin raportul de expertiză, situație în care masa succesorală nefiind stabilită corect nici ieșirea din indiviziune nu a fost făcută în mod legal întrucât i-a fost atribuit ceva ce nu mai face parte din masa succesorală și care are alt proprietar legitim, situație în care se impune modificarea hotărârilor pronunțate în sensul de a i se acorda terenul și construcția urmând să-l despăgubească pe pârât cu contravaloarea cotei sale de 3/8 din imobilul casă de locuit.
Prin decizia civilă nr.140/8.10.2009, Tribunalul Călărașia respins cererea de revizuire formulată de revizuientul.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că cererea formulată este neîntemeiată, întrucât revizuientul invocă ca motive de fapt ce ar determina admisibilitatea cererii sale de revizuire faptul că masa succesorală rămasă la decesul defunctei sale mame, nu a fost stabilită corect și acest lucru a determinat și o modalitate de ieșire din indiviziune inadecvată în raport de situația că, anterior decesului autoarei, s-a înstrăinat de către pârâtul (pe atunci proprietar în baza actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere ce a fost ulterior reziliat prin sentința civilă nr.2778/2005 a Judecătoriei Călărași ) prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3756/09.12.2004 de BNP fiului revizuientului, numitul, o suprafață de 900 mp teren din totalul de 1800 mp ce au aparținut defunctei și soțului acesteia, teren care s-ar suprapune cu lotul 2 de teren, așa cum a fost el identificat prin raportul inițial de expertiză, cât și prin suplimentul la acesta, efectuate la instanța de fond și care i-a și fost atribuit prin decizia pronunțată în apel, deși fusese anterior înstrăinat de pârâtul care a și încasat prețul convenit.
Tribunalul a reținut că acțiunea a fost promovată la Judecătoria Călărași la 29.04.2008 de către revizuientul reclamant care, deși cunoștea de la acea dată de existența actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3756/09.12.2004 de BNP, nu a făcut nici o mențiune cu privire la acesta nici la instanța de fond, nici în apel, ci abia în recurs, când a și depus înscrisurile ce atestau situația respectivă.
Tribunalul a apreciat că art.322 pct.1 Cod de procedură civilă nu este incident cauzei, întrucât el se referă la situația în care dispozitivul nu poate fi pus în executare deoarece dacă s-ar executa una din dispoziții s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte; or, în speță, constatarea componentei masei succesorale nu este o dispoziție susceptibilă să fie adusă la îndeplinire prin executare silită datorită însăși naturii sale, astfel încât în aceste condiții nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.322 pct. 1 Cod de procedură civilă.
De asemenea, tribunalul a reținut că cele 3 ipoteze prevăzute de art.322 pct.2 (extrapetita, minuspetitasau pluspetita) vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât. Referitor la acest motiv de revizuire, tribunalul a apreciat că, în speță, nu poate fi vorba de o astfel de ipoteză în condițiile în care nu există nici o diferență între obiectul acțiunii - fixat de însuși reclamantul prin acțiune prin menționarea întregii suprafețe de teren de 1800 mp - și cele dispuse prin dispozitivul hotărârii pronunțate.
Cât privește motivul prevăzut de art.322 pct.3 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat că nici acesta nu este incident deoarece sintagma "obiectul pricinii nu se află în ființă" desemnează ideea de dispariție fizică a bunului ceea ce nu este cazul atunci când bunul există fizic, dar nu mai era în patrimoniul defunctei, înstrăinarea lui anterior judecății cauzei neechivalând însă cu termenul de "dispariție" avut în vedere de textul invocat.
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 Cod de procedură civilă, instanța a apreciat că nici el nu este incident întrucât actul de vânzare-cumpărare din 2004 încheiat între pârâtul și cumpărătorul (fiul vânzătorului) nu poate fi considerat înscris nou deoarece, pe de o parte, el a fost folosit în procesul în care s-a dat hotărârea atacată (fiind depus în recurs), iar pe de altă parte, el a fost cunoscut părților încă de la încheierea lui, neexistând nici o împrejurare insurmontabilă care să-l împiedice pe revizuient să-l depună încă de la judecata de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, solicitând casarea deciziei atacate, rejudecarea fondului și, în consecință, admiterea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că decizia atacată este lipsită de temei legal, instanța constatând în mod eronat că după decesul mamei reclamantului, au rămas ca moștenitori reclamantul și pârâții și, în calitate de fii.
A mai arătat recurentul că pârâtul nu este fiul mamei sale, și ca atare nu are vocație succesorală după decesul acesteia. Pârâtul provine din căsătoria anterioară a soțului mamei revizuientului, iar după decesul tatălui său, cota indiviză de din terenul de 1800. a înstrăinat-o (potrivit actului de vânzare-cumpărare nr.3756 din 09.12.2004), rămânând proprietar doar pe o cotă indiviză de 3/8 din construcția edificată de mama revizuientului împreună cu tatăl pârâtului, în timpul căsătoriei acestora.
Recurentul a precizat că succesorul său, a renunțat la moștenire în favoarea sa, astfel că el este singurul moștenitor.
Cererea adresată primei instanțe a fost de ieșire din indiviziune - partaj judiciar. Urmare hotărârilor instanțelor, recurentul-revizuient a fost exclus de la moștenirea propriei mame, în timp ce, prin eroarea produsă de prima instanță și care a fost preluată ulterior și de celelalte instanțe, acestea l-au făcut pe pârâtul coerede într-o succesiune la care nu are nici un drept.
În drept, recurentul-revizuient și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În calea de atac a recursului, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând recursul, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în vreme ce, potrivit dispozițiilor art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Curtea reține că, potrivit acestor prevederi legale, declararea recursului trebuie să fie însoțită și de o motivare corespunzătoare a lui, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.
Cu alte cuvinte, motivele recursului trebuie să se afle în legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică a acesteia și tinzând la a proba nelegalitatea ei.
În considerarea acestor exigențe ale legii, Curtea urmează să constate, analizând recursul recurentului, că susținerile sale constau în aspecte de fond ce privesc soluția instanței a cărei revizuire s-a solicitat.
Curtea constată că recurentul nu a indicat în concret sub ce aspect Tribunalul a greșit atunci când a respins cererea de revizuire, pentru ca instanța de recurs să procedeze la o verificare în consecință.
Recurentul avea obligația formulării unei critici punctuale și complete în ce privește hotărârea atacată, întrucât numai în aceste condiții instanța de recurs ar fi avut posibilitatea analizării în concret a acesteia și pronunțării în consecință.
Cum în speță însă, prin motivele recursului său, care se încadrează formal în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul se referă la aspecte de fond ale cauzei, apreciind, totodată, că nu se poate reține existența unor motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu de către instanță, și care să fie supuse, în mod obligatoriu, în dezbaterea contradictorie a părților, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.140/A/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - MARI -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored./
2 ex/09.03.2010
----------------------------------------
C -
-
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Ionelia Drăgan, Ilie
