Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 272/
Ședința publică din 07.09.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurentul-pârât-intimat -Constanta,-..31...34 și de recurentul-reclamant-intimat G, domiciliat în C,-.-...1..112 județ C-împotriva deciziei civile nr.791 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-, având ca obiect succesiune dezbatere succesorala.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31.08.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTE
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 791/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța -secția civilă a fost admis apelul formulat de apelantul pârât în contradictoriu cu intimatul reclamant G împotriva sentinței civile nr. 10172/10.06.2008 a Judecătoriei Constanța, schimbând în parte hotărârea apelată, în sensul că:
A fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantului de pe urma defunctului G și s-a constatat că de pe urma defunctului G au calitatea de moștenitori:
- în calitate de descendent, cu cota de din moștenire;
- în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de din moștenire.
S-a constatat că din masa succesorală de pe urma defunctei face parte și cota de din terenul în suprafață de 500 mp situat în C Sud -careul B/1, lotul 34.
În urma transmiterilor succesorale, tribunalul a reținut că reclamantul și pârâtul au următoarele cote din bunuri:
- reclamantul pârât G: cota de 5/16 din imobilul situat în C, bd. - nr.164, lotul 2, compus din teren în suprafață de 115,55 mp și locuință, precum și alee de acces în suprafață de 13,67 mp; cota de 1/8 din terenul în suprafață de 500 mp situat în C Sud -careul B/1, lotul 34; cota de din sumele de 2450 lei și 2100 USD.
- pârâtul reclamant: cota de 11/16 din imobilul situat în C, bd. - nr.164, lotul 2, compus din teren în suprafață de 115,55 mp și locuință, precum și alee de acces în suprafață de 13,67 mp; cota de 7/8 din terenul în suprafață de 500 mp situat în C Sud -careul B/1, lotul 34; cota de din sumele de 2450 lei și 2100 USD.
S-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la aceste bunuri, prin atribuirea către reclamantul pârât a imobilului situat în C,-, lotul 2, compus din teren în suprafață de 115,55 mp și locuință, cu alee de acces în suprafață de 13,67 mp, precum și a sumelor de 1225 lei și 1050 USD. S-a atribuit pârâtului reclamant terenul în suprafață de 500 mp situat în C Sud -careul B/1, lotul 34, precum și sumele de 1225 lei și 1050 USD.
Urmare sistării stării de indiviziune, reclamantul pârât Gaf ost obligat la plata către pârâtul reclamant a unei sulte de 235.369,69 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Intimatul a fost obligat în final la plata către apelant a sumei de 510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit art.689 Cod civil, acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu l-ar putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
La fel ca și în cazul acceptării exprese, din textul de lege rezultă două condiții pentru a fi în prezența unei acceptări tacite:
1.voința succesibilului de a accepta moștenirea;
2.conduita lui (actele sau faptele săvârșite) din care să rezulte indirect intenția de a accepta pur și simplu moștenirea.
S-a observat însă că în realitate acceptarea tacită se rezumă la o singură condiție: actul săvârșit de succesibil să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea și să nu poată primi și o altă interpretare. Actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta. Instanța de apel a conchis, din acest punct de vedere, că mutarea definitivă a succesibilului în imobilul succesoral reprezintă act material de acceptare tacită a moștenirii, cu condiția să nu poată primi o altă interpretare, în timp ce mutarea pentru a asigura păstrarea imobilului succesoral sau în alt scop nu constituie act de acceptare tacită.
Or, în speță, adeverința emisă de Asociația de proprietari "" nr.10 nu este de natură să conducă la concluzia mutării definitive a reclamantului în imobilul succesoral, atât timp cât se contrazice cu înseși susținerile reclamantului privitoare la mutarea sa în imobilul succesoraldupă moartea tatălui, survenită la data de 20.10.2004.
Au fost înlăturate ca neconcludente pe acest aspect declarațiile martorilor G și - și s-a concluzionat că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că reclamantul s-a mutat definitiv în imobilul succesoral după decesul tatălui. În subsidiar, chiar dacă s-ar reține o astfel de împrejurare, ea este susceptibilă să primească o altfel de interpretare, respectiv îngrijirea mamei, iar alte acte de acceptare tacită nu au fost dovedite, astfel că nu se poate reține fără putință de tăgadă acceptarea succesiunii defunctului G în termenul de opțiune succesorală de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil. A fost astfel admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în privința reclamantului
Tribunalul a stabilit că, urmare transmiterilor succesorale, reclamantul intimat G are drept asupra unei cote de 5/16 din imobilul succesoral, situat în C,-, identificat prin raportul de expertiză ca fiind lotul 2 (compus din teren în suprafață de 115,55 mp și locuință, precum și alee de acces în suprafață de 13,67 mp) și cota de 1/8 din terenul în suprafață de 500 mp situat în C Sud - careul B/1, lotul 34, iar pârâtul apelant are un drept asupra unei cote de 11/16 din imobilul succesoral și cota de 7/8 din terenul menționat mai sus; ambele părți au cote egale de 1/2 asupra sumelor de bani de 2450 lei și 2100 USD, cu privire la care se va dispune ieșirea din indiviziune prin atribuire în părți egale.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile, s- ținut cont atât de principiul instituit de art.741 cod civil privind împărțirea în natură a bunurilor, dar și de întinderea cotelor părților, criteriu prevăzut de art.6739din Codul d e procedură civil și întrucât partajul trebuie efectuat pe cât posibil în natură, s-a atribuit intimatului pârât G imobilul succesoral din-, lotul 2.
În final, sulta stabilită în sarcina reclamantului intimat Gaf ost de 235.369,69 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul G, cât și pârâtul, criticile formulate fiind subscrise prevederilor art. 304 pct. 7- 9 cod proc. civilă.
Astfel, recursul formulat de reclamantul Gav izat greșita interpretare a materialului probator, care a condus la admiterea excepției prescripției dreptului său de opțiune succesorală de pe urma tatălui său.
S-a arătat că instanța de apel a ignorat declarația martorului G care, coroborată cu adeverința nr. 31/2007 a Asociației de Proprietari, nr. 10, conducea la concluzia că recurentul reclamant a locuit în imobilul succesoral după decesul tatălui, iar instalarea sa definitivă pe perioada 2004-2007 în locuința părinților valorează act de acceptare tacită a succesiunii, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Recurentul a solicitat să se rețină, din perspectiva art. 1167 alin. 2 cod civil, că pârâtul i-a recunoscut lui G calitatea de moștenitor de pe urma def. tată G prin achitarea sultei de 82.817,50 lei prin BEJ, conform sentinței civile nr. -.06.2008 a Judecătoriei Constanța; că prin acest act se confirmă și se ratifică această calitate fratelui pârâtului reconvenient, iar recunoașterea dreptului pretins constituie o cauză de întrerupere a prescripției extinctive.
S-a contestat, totodată, în ce privește soluția instanței de recurs, că în argumentația deciziei s-a încercat să se dea o altă interpretare voinței reale a recurentului reclamant - aceea de a accepta succesiune de pe urma tatălui său - în sensul că îngrijirea mamei aflate în stare de nevoie nu a reprezentat decât manifestarea respectului fiului față de părintele său, iar nu a confirmare a acceptării succesiunii tatălui. A fost deopotrivă criticată soluția instanței de apel care a înlăturat, pe motivația tulburărilor de vedere de care suferă martorul și a dioptriilor mari la ochelari, declarația acestuia.
S-a apreciat că hotărârea recurată cuprinde și motive contradictorii, întrucât deși statuează în sensul că G nu a acceptat în termen succesiunea deschisă a tatălui său, se hotărăște asupra existenței unor cote egale ale părților asupra sumelor de bani regăsite la decesul defunctei, cu toate că acestea reprezentau economiile ambilor părinți.
Sub aspectul modalității de atribuire a loturilor, recurentul reclamant a arătat că pârâtul a solicitat atribuirea imobilului - casă de locuit întrucât fiul său nu are o altă locuință, cu toate că întregul imobil face obiectul unui contract de închiriere încheiat cu o firmă de catering, aspect care probează buna sa credință.
În recursul formulat, recurentul pârât a criticat decizia pronunțată în partea referitoare la modalitatea de stabilire a loturilor, prin atribuirea către reclamantul Gai mobilului succesoral, care este lipit de imobilul proprietatea sa și a fiului său, cu toate că aceste două porțiuni constituie o proprietate unitară.
S-a menționat că au fost încălcate dispozițiile art. 741 alin. 2 cod proc.civilă, art. 6739și 67310cod proc. civilă.
Recurentul pârât a arătat că reclamantul G cunoștea de existența actului de vânzare-cumpărare încheiat pentru o parte din imobil, deoarece înstrăinarea a fost determinată de problemele financiare ale soției reclamantului. S-a susținut că faptul că notițele scrise de tatăl părților atestă fără putință de tăgadă că doar pârâtul reconvenient i-a ajutat pe bătrâni, la partea de imobil rămasă în proprietate acestora din urmă fiind efectuate îmbunătățiri de către recurent și fiul acestuia ( instalația de gaze, de încălzire centrală și centrala termică, apa menajeră, reparațiile curente la imobil etc. ).
Recurentul pârât a menționat că partea de imobil rămasă în masa succesorală nu poate constitui o unitate locativă distinctă, astfel că modalitatea de partajare nu poate viza decât atribuirea către acesta a imobilului și a terenului față de imposibilitatea partajării comode în natură ( aspect reținut de altfel și de către expert ).
S-a mai apreciat că o altă varianță de partajare, care să ia în calcul atribuirea imobilului succesoral către reclamant, va impune acestuia din urmă doar soluția vânzării bunului pentru achitarea sultei ( dată fiind situația sa financiară precară ), fapt pe care recurentul pârât îl apreciază ca nejustificat.
Analizând criticile de nelegalitate formulate de părți, vor fi avute în vedere următoarele considerente:
Sub aspectul temeiurilor privitoare la greșita apreciere a probelor, se va reține că, după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 cod proc. civilă conform nr.OUG 138/2000, critica hotărârii poate viza din acest punct de vedere exclusiv chestiuni de legalitate, fondate pe incorecta fundamentare în drept sau pe aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 cod proc. civilă.
De aceea, aspectele referitoare la interpretarea eronată a probatoriului în apel nu pot constitui, prin ele însele, motiv de reformare a deciziei recurate, urmând a fi subsumate, dacă este cazul, temeiurilor de modificare/casare evocate prin art. 304 cod proc. civilă.
Analizând, în acest cadru, considerentele formulate în recursul recurentului reclamant G privitoare la greșita aplicare în apel a dispozițiilor art. 700 cod civil, se constată că tribunalul a interpretat în mod eronat norma legală în corelare cu probele administrate pe aspectul acceptării succesiunii în termen, de către această parte, a succesiunii tatălui său defunct.
Astfel, deși analizează, din perspectiva art. 689 cod civil, posibilitatea întrunirii condițiilor acceptării tacite a succesiunii în prezenta cauză, instanța de apel conchide, printr-o invertire speculativă a actelor recurentului reclamant, că simpla prezență a acestuia în imobilul succesoral a fost determinată de necesitatea asigurării îngrijirii mamei în suferință, iar nu de manifestarea expresă a intenției de a culege succesiunea tatălui defunct.
Pentru a formula o astfel de concluzie, instanța de apel urma însă a statua, pe baza probelor administrate, că există o intenție neechivocă a recurentului reclamant de a nu accepta succesiunea ( ipoteza ultimă a textului art. 689 cod civil ), iar nu să deducă, prin înlăturarea probatoriului care conducea la soluția contrară, că recurentul nu intenționa în fapt să beneficieze de calitatea sa de erede.
Aceasta constituie de altfel și interpretarea textului menționat, întrucât se prezumă că ne aflăm în prezența unei acceptări tacite dacă eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în această calitate și care induce intenția sa de acceptare. Or, împrejurarea mutării recurentului reclamant în imobilul succesoral după decesul tatălui său, încă din cursul anului 2004, nu poate conduce, în absența altor probe, decât la concluzia firească a acceptării tacite, chiar dacă acest fapt a presupus și îngrijirea mamei sale, care locuia încă în imobilul succesoral.
Va fi, însă, înlăturată argumentația formulată în cauză de către recurentul reclamant potrivit cu care recunoașterea calității sale de moștenitor al defunctului tată rezultă și din achiesarea, de către pârâtul reconvenient, asupra modalității de sistare a stării de indiviziune statuate prin sentința civilă nr. 10172/10.06.2008 a Judecătoriei Constanța. Norma evocată ( art. 1167 alin. 2 Cod civil ) nu are aplicabilitate în materia succesiunilor, ci doar în cea a drepturilor personale patrimoniale; pe de altă parte, în speță, actele recognitive nu puteau produce efecte decât în răstimpul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, iar nu ulterior împlinirii acestui termen.
Pentru aceste considerente, apreciind că în speță au fost eronat interpretate și aplicate dispozițiile art. 689 și art. 700 cod civil, pe baza unei speculații fondate pe o prezumție greșită, acest motiv de reformare a hotărârii recurate va fi găsit întemeiat.
Se va reține, în același context, că motivarea instanței de apel este lacunară în ce privește stabilirea cotelor de câte asupra sumelor de bani regăsite la data decesului lui, în măsura în care nici o probă nu confirmă că ele ar constitui bunul propriu al defunctei, iar nu economiile ambilor soți.
În mod evident, însă, chestiunea adiacentă privitoare la invocarea, în recurs, a prescripției dreptului de opțiune succesorală a pârâtului reconvenient la succesiunea tatălui nu poate fi obiect de analiză în calea de atac, întrucât o asemenea ipoteză înfrânge disp. art. 3021alin. 1 lit. c și art. 305 cod proc. civilă.
Hotărârea recurată a fost criticată de către pârâtul și prin prisma modalității de aplicare a criteriilor legale de partajare a bunurilor, statuate prin art. 6739și 67310cod proc. civilă, iar această critică ( spre deosebire de cea privitoare la compunerea masei succesorale și la cote ) se dovedește a fi întemeiată.
Astfel, art. 67310cod proc. civilă consacră principiul împărțelii echitabile a bunului, cu păstrarea însă, în egală măsură, a valorii sale funcționale și economice, deoarece o fragmentare excesivă sau lipsirea lui de posibilitatea exploatării normale nu asigură o reală departajare și respectarea dreptului de proprietate. În speță, expertiza efectuată cu ocazia soluționării în fond ( și necontestată printr-o probă contrară ) a consemnat dificultatea practică în formarea a două loturi distincte asupra imobilului situat în-, datorită inexistenței utilităților separate, a împrejurării că valoarea de circulație scade prin crearea a două loturi inegale pe terenul de 500 mp și a nerespectării cerințelor stabilite prin Regulamentul general de urbanism, aprobat prin nr.HG 525/1996 privitoare la frontul minim la stradă.
Cu toate acestea, instanța de apel a modificat soluția prefigurată prin sentința Judecătoriei Constanța, realizând în final o parcelare a imobilului, prin atribuirea către reclamantul Gal otului 2 din imobil, cu toate că acesta deținea conform soluției tribunalului doar 5/16 din bun, iar deținea o cotă cu mult mai mare asupra bunului succesoral (prin înlăturarea fratelui său de la succesiunea def. Gh.). În același sens, a obligat pe reclamant la plata către pârât a unei sulte de 235.369,69 lei, fără a aprecia argumentat dacă măsura are în vedere voința părților și posibilitățile financiare reale de acoperire a acestei sulte fără înstrăinarea bunului.
În aceste condiții, soluția tribunalului este criticabilă, pentru că rațiunea ieșirii din indiviziune este generarea pe cât posibil a unei situații de echilibru între copartajanți, dar și în patrimoniul acestora, anume, să nu se creeze defavorizarea unei părți prin impunerea unei sulte împovărătoare sau prin atribuirea unui bun cu valoare economică mult diminuată.
Acesta este de altfel și motivul pentru care legea prevede că în situația în care bunul de împărțit nu este revendicat de nici una dintre părți, să fie înstrăinat prin bună învoială ori prin executor judecătoresc.
În acest context, devin incidente disp. art. 304 pct. 7 cod proc. civilă și art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, modificarea soluției în calea de atac a apelului nefiind fundamentată pe o corectă aplicare a textelor incidente în materia împărțelii judiciare și nici pe considerente care să analizeze - prin prisma probatoriului și a normelor aplicabile - legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond.
În consecință, recursul formulat de recurentul reclamant G este fondat, urmând a fi însă respins ca nefondat recursul pârâtului, iar în raport de considerentele expuse și de disp. art. 312 alin. 3 cod proc. civilă va fi modificată în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul apelantului pârât și menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul -reclamant-intimat -domiciliat în C,-. -...1..112 județ C - împotriva deciziei civile nr.791 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de apelant și menține sentința instanței de fond.
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât-intimat -C,-..31...34județ - împotriva deciziei civile nr.791 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 07.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
Grefier
- -
.fond:
Jud.apel.:
Tehnored.dec.jud.
Tehnored.disp.gref.
4 ex./15.09.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Gabriel Lefter
