Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 2941/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2941/R/2009 | |
Ședința publică din 22 decembrie 2009 | |
Instanța constituită din | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 71/A din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul în dosar nr- privind și pe pârâții, -, și, având ca obiect succesiune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.669/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantului, împotriva pârâtului, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul și în consecință:
- s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta,decedată la data de 1.05.1998, se compune din cota de părți din imobilele casă de locuit cu 2 camere,bucătărie, terasă, pivniță, șopron, magazie, șură ( în valoare expertizată de 29.814 lei ), curte și grădină în suprafață de 1.000 mp ( în valoare expertizată de 3.339 lei ), situate în intravilanul localității de pe raza comunei, înscrise în CF nr.1108, nr. top.193/2/b/2, vocație la această masă având numitul, sen. în cotă de părți, în calitate de soț supraviețuitor, reclamantul și pârâții junior, în cotă de părți fiecare, în calitate de fii ( cealaltă cotă de părți din imobile revenind numitului, sen. ca urmare a sistării comunității de bunuri );
- s-a atribuit numitului, sen. bunurile ce compun masa succesorală menționată mai sus, stabilind în favoarea reclamantului și a pârâtului, o sultă compensatoare de 4.144 lei corespunzător cotei de 1/8 părți fiecare din valoarea totală a imobilelor, de 33.153 lei;
- s-a validat convenția de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiată la data de 6.02.2003, prin care numitul, sen. S-a promis vânzarea către pârâtul junior, a imobilelor construcții și teren ( ce au fost atribuite în lotul coindivizarului vânzător), pentru prețul de 20.000 lei (și a obligației de întreținere viageră) și s-a dispus ca prezenta sentință să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare;
- s-a constatat că imobilele cumpărate de pârâtul junior nu se mai includ în masa succesorală a defunctului, sen. decedat la 16.02.2006, aceasta fiind compusă doar din pasivul succesoral reprezentând obligația de plată a celor două sulte compensatorii în valoare de 4.144 lei;
- a fost obligat pârâtul junior să plătească în favoarea reclamantului și a pârâtului suma de câte 4.144 lei pentru fiecare, cu titlu de sultă compensatoare;
- s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului junior a construcțiilor și terenului de 1.000 mp. în CF 1108, nr. top.193/2/b/2;
- au fost respinse capetele de cerere din acțiunea principală completată referitoare la anularea contractului de vânzare - cumpărare autentic nr.6551/1994 și includerea apartamentului nr. 6 din B,-, în masa succesorală a defuncților și, sen. precum și cele în constatarea nulității absolute sau anularea antecontractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată și includerea imobilelor ce au format obiectul său în succesiunea defunctului, sen. cu partajarea lor și întabularea în carte funciară, ca fiind neîntemeiate;
- s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată cu privire la terenurile cuprinse în Titlurile de proprietate nr.6766/1994, nr.90173/20002 și nr.90492/2005;
- s-a respins petitul cu privire la pasivul succesoral reprezentat de cheltuielile de înmormântare pentru cei doi defuncți, formulat în cadrul cererii reconvenționale completate, ca fiind neîntemeiat;
- s-a luat act de renunțarea pârâtului, junior la judecarea excepției de neacceptare în termen a succesiunii defunctei, de către reclamant și pârâtul;
- s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că defuncta împreună cu soțul său defunctul senior sunt coproprietari în devălmășie asupra imobilului casă de locuit cu 2 camere, șopron, magazie, curte, grădină în suprafață de 1.000 mp situate în localitatea, înscrise în CF 1108, nr. top. 193/2/b/2. Apoi instanța a reținut componența masei succesorale după defuncta constând în părți din imobilele sus descrise și vocația defunctului senior în calitate de soț supraviețuitor în cotă de părți, reclamantul și pârâții junior, în calitate de fiu respectiv de nepot de fiică în cota de parte fiecare și a dispus partajarea acestei mase succesorale prin atribuirea def., ținând seama de cota de coproprietate a acestuia asupra imobilului, stabilind în același timp o sultă compensatoare pentru reclamant și pârâtul Dască de 4.144 lei pentru fiecare, sultă pe care nu a stabilit - o și pentru pârâtul junior, din lipsa unei cereri în acest sens.
S-a reținut de instanță validitatea promisiunii de vânzare - cumpărare de la data de 5.02.2003 prin care defunctul senior a promis înstrăinarea către pârâtul junior a imobilelor înscrise în CF 1108 nr. top.193/2/b/2.
În justificare a invocat dispozițiile art.1294 - 1295 cod civil principiul executării în natură a obligațiilor, teoria conversiunii actului juridic, faptul că pârâtul a achitat prețul efectiv promitentului, această împrejurare fiind dovedită de martorii audiați și. Instanța a înlăturat susținerile reclamantului privind nevaliditatea promisiunii de vânzare din lipsa semnăturii promitentului pe baza concluziilor raportului de expertiză criminalistică, care relevă imposibilitatea atestării semnăturii ca fiind promitentului coroborate cu declarațiile martorilor care au relevat semnarea convenției de promitent. Instanța a înlăturat și susținerea reclamantului referitoare la nulitatea convenției datorită stării de indiviziune a imobilului, cu motivarea că o asemenea promisiune nu este nulă ci este sub condiția rezolutorie a intrării în lotul promitentului beneficiar cu ocazia partajului, a bunului înstrăinat, validându-se astfel convenția în cadrul îndeplinirii condiției, ca în speță. A fost de asemenea înlăturată susținerea potrivit căreia ar opera nulitatea convenției privind imobilele construcții și teren, în baza disp. 112/95, aceste imobile fiind dobândite de promitentul vânzător în cadrul acestei legi, întrucât nulitatea afectează actele de înstrăinare cu valoare translativă, ceea ce nu este cazul în speță transmiterea având loc ca urmare a constatării validității promisiunii și a acoperirii cerinței de formă. Față de cele precizate instanța a reținut că în masa succesorală a defunctului senior nu se includ imobilele ce au format obiectul promisiunii de vânzare - cumpărare ci numai pasivul succesoral reprezentat de obligația de plată a celor două sulte compensatorii de câte 4.144 lei.
În privința imobilului apartament situat în municipiul B, str. - bloc 11, instanța a reținut că nici acesta nu intră în masa succesorală a defunctului senior întrucât a făcut obiectul contractului autentic de vânzare - cumpărare prin care defunctul a înstrăinat apartamentul pârâtului senior.
A fost înlăturată susținerea reclamantului potrivit căreia această vânzare - cumpărare este o donație deghizată justificat de incidența art.845 Cod civil întrucât prezumția instituită de acest text legal este răsturnată de constatările înscrisului autentic care nu au fost combătute prin înscrierea în fals iar în privința declarației pârâtului privind plata prețului consemnată în înscrisul autentic aceasta nu a fost răsturnată prin probă contrară ci dimpotrivă declarația martorului confirmă realitatea acestei declarații.
Instanța nu a reținut nici existența unui consimțământ viciat al defunctului obținut de pârâtul cumpărător prin exercitarea de violențe întrucât nu s-a dovedit existența unor mijloace dolosive și nici a violențelor care chiar dacă au existat au fost exercitate la 5 ani după încheierea actului. S-a reținut astfel că în masa succesorală a defunctului senior nu intră și apartamentul în discuție ci numai pasivul de 8.288 lei.
S-a dispus de instanță înscrierea în a imobilelor construcții și teren în suprafață de 1.000 mp. pe numele pârâtului junior. Instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului referitor la partajarea terenurilor din top. nr. 6766/1994,90173/2002 și 90942/2005, apreciind că nu a fost necesar consimțământul pârâților întrucât declarația de renunțare s-a făcut în perioada anterior începerii dezbaterii în fond a procesului, nefiind aplicabile astfel dispozițiile art. 246 alin. 4 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 71/A/26.06.2009 a Tribunalului Bistrița -N, în urma recalificării căii de atac promovate de reclamant din recurs în apel, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței civile nr.669/2009 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Bistrița.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește critica referitoare la modul de culegere a averii defunctului senior și de către intimatul și recurentul, instanța a reținut că este întemeiată, întrucât antecesorii recurentului și antecesorul intimatului au predecedat defuncților după care se dezbate succesiunea, astfel că modul de culegere a lăsământului succesoral de către aceștia este reprezentarea.
Această greșeală nu atrage însă nelegalitatea hotărârii, întrucât cotele de culegere a moștenirii nu sunt influențate prin ficțiunea legii, respectiv reprezentarea, cei doi sunt aduși în același grad de proximitate cu intimatul junior.
În privința celei de-a doua critici referitoare la greșita reținere a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr.6551/5.08.1994 ca fiind cu titlu oneros și nu ca donație deghizată, tribunalul a reținut că este nefondată. În mod corect prima instanță a reținut că în cazul contractului autentic operează în baza art.845 Cod civil o prezumție legală de gratuitate a înstrăinării, întrucât sunt îndeplinite condițiile textului, dobânditorul fiind succesibil în linie dreaptă, fiu, iar înstrăinarea s-a făcut cu rezervă de uzufruct viager.
De asemenea, în mod corect a reținut că prezumția este relativă și că ea nu a fost răsturnată de apelant, probele testimoniale administrate, respectiv martorul confirmă primirea prețului de către vânzătorii antecesori, împrejurare de care a luat la cunoștință din spusele def. senior, precum și voința exprimată de defunct la domiciliul martorului de a vinde apartamentul intimatului.
În același timp, în mod corect prima instanță a reținut relevanța mențiunilor din contractul autentic potrivit căreia vânzătorii declară că au primit prețul de la cumpărător în întregime și a consimțit la înscrierea dreptului înstrăinat în pe numele cumpărătorului.
În aceeași măsură prezentarea vânzătorilor la notar în vederea încheierii contractului, îndeplinirea necontestată de apelant a obligațiilor notarului prev.la art.49 al.1 lit."h" și art.60 al.1 din 36/1995 modificată, prezintă semnificație probantă sub aspectul caracterului oneros al actului.
Este reală susținerea apelantului că aceste mențiuni pot constitui dovezi și nu numai înscrierea în fals, întrucât declarațiile vânzătorilor nu sunt împrejurări constatate personal (nespecificându-se că prețul s-a plătit în fața sa), însă declarația martorei nu este elocventă, afirmația că def. nu i-a spus niciodată că ar fi vândut bunuri pârâtului nu poate avea forța probantă de a răsturna probele analizate din perspectiva caracterului oneros al contractului.
Pentru caracterul oneros al contractului pledează și împrejurările în care contractul s-a încheiat, respectiv existența voinței def. de înstrăinare a apartamentului unuia dintre fii, dedusă din împrejurarea că anterior vânzării în discuție, defunctul a mai vândut apartamentul fiicei sale, vânzare anulată după decesul acesteia.
În privința criticii referitoare la neanularea contractului pentru existența vicierii consimțământului, în condițiile art.953 Cod civil, prin acte dolozive și prin violență, tribunalul considerat că nici aceasta nu este fondată.
Dosarul penal nr. 1998 / P/ 1999, invocat în susținerea afirmației vizând vicierea consimțământului defunctului, a fost analizat de instanță, care a reținut corect că pretinsele acte de violență ale intimatului asupra antecesorului vânzător au avut loc la 5 ani de la data încheierii contractului, așa încât chiar reale aceste acte de violență nu au efecte asupra valabilității consimțământului exprimat de vânzător cu ocazia încheierii actului autentic din anul 1994, pentru această concluzie pledează și declarația martorei, care a declarat că tatăl și fiul s-au împăcat ulterior.
În consecință, în mod corect prima instanță a constatat inaplicabilitatea art. 845 Cod civil și reținerea că imobilul apartament este proprietatea intimatului și nu face parte din masa succesorală.
Întemeiat prima instanță a reținut existența în componența masei succesorale a defunctului doar pasivul succesoral constând în suma de 8288 lei reprezentând drepturile apelantului și intimatului în cote egale de 1/8 parte fiecare după defuncta, obligându-l pe intimatul jr. la plata a câte 4144 lei pentru fiecare din cei doi moștenitori.
În privința criticilor referitoare la constatarea ca valabilă a antecontractului de vânzare-cumpărare privind imobilele, casa și teren situate în, tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate.
Astfel existența unui atac vascular cerebral ce a dus la o paralizie a defunctului senior, fără o afectare a discernământului, împrejurare neafirmată ca existând în speță, nu constituie o cauză de afectare a unei voințe valabil exprimate.
Existența unor relații tensionate între părți la momentul încheierii antecontractului nu au putut fi reținute, întrucât actele de violență ale intimatului asupra antecesorului ce au făcut obiectul cercetărilor penale în dosarul 1998/P/1999, au avut loc cu 4 ani anterior încheierii antecontractului, iar martora a declarat că tatăl și fiul s-au împăcat ulterior, fiul, respectiv intimatul, a fost cel care l-a îngrijit până la deces.
În ce privește afirmația din critica analizată, potrivit căreia defunctul senior nu ar fi semnat antecontractul nu putut fi reținută.
În mod corect este aprecierea primei instanțe pe baza probatoriului administrat, că actul a fost semnat de defunct.
Astfel, din coroborarea concluziei raportului de expertiză grafologică, care a concluzionat imposibilitatea stabilirii dacă semnătura aparține defunctului, coroborată cu declarațiile martorilor și, martorii semnatari ai convenției, care au declarat că au fost de față la încheierea actului și la primirea prețului de către defunct (20.000.000 lei) rezultă că defunctul și-a exprimat voința neviciat, iar semnătura îi aparține.
Împrejurările invocate de apelant la modul de gestionare a banilor primiți ca preț este o împrejurare ulterioară încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare și nu are relevanță cu privire la valabilitatea convenției.
Împrejurările invocate de apelant cu privire la schimbarea poziției procesuale a intimatului jr. cu privire la acceptarea sau neacceptarea succesiunii defunctei de către apelant și intimatul, precum și a celei exprimate diferit în întâmpinări și acțiunea reconvențională, nu prezintă relevanță pentru legalitatea hotărârii cât timp hotărârea reținut calitățile de moștenitori a celor doi și a dat relevanța necesară pozițiilor exprimate de intimatul jr.
Tribunalul a apreciat ca nefondată și critica nulitatății absolute a convenției din 6.02.2003 prin invocarea dispozițiilor art.9 și 11 din 112/1995.
În mod corect prima instanță a caracterizat actul ca o promisiune de vânzare-cumpărare, prin conversiunea actului juridic și a reținut, pe baza probelor îndeplinirea obligației intimatului promitent beneficiar de plată a prețului.
astfel convenția, în mod corect prima instanță, după ce a reținut că imobilele ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, au fost dobândite de defuncți în baza Legii nr. 112/1995, a constatat că acestei convenții nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.112/1995, întrucât dispozițiile art.9 și 11 din legea menționată sancționează cu nulitatea absolută actele de înstrăinare încheiate în timp de 10 ani de la dobândire, nu și promisiunile de vânzare-cumpărare care nu au valoare translativă de proprietate, transferul realizându-se cu ocazia perfectării actului autentic sau pronunțării hotărârii judecătorești, care în speță are loc după expirarea termenului.
În aceste condiții în mod just instanța, nereținând alte motive de ordine publică care să atragă nulitatea convenției, a constatat validitatea ei, în cond. art.5 al.2 din Titlul din Legea nr. 247/2008.
Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată critica referitoare la condiționarea valabilității promisiunii de vânzare-cumpărare de existența în viață a lui, întrucât pentru a opera condiția rezolutorie ca bunul comun supus partajului să cadă în lotul vânzătorului, este necesar tocmai existența unui partaj chiar și succesoral.
Întemeiat prima instanță a reținut că față de componența masei succesorale a lui și modul ei de partajare, intimatul jr. se impune a fi obligat la plata unei sulte compensatoare de câte 4144 lei atât către apelant cât și către intimatul.
Tribunalul, în baza dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă a mai reținut, contrar susținerilor apelantului că în cauză nu a existat un partaj de ascendent.
În conformitate cu art.794 Cod civil, tatăl și mama și ceilalți descendenți pot face împărțeala bunurilor între fii și ceilalți descendenți, iar art.795 al.1 din același cod prevede că această împărțeală se poate face prin acte între vii sau prin testament cu formele, condițiile și regulile prescrise pentru donațiuni între vii.!
În cauză aceste cerințe nu au fost respectate, pe de o parte, iar pe de altă parte, aserțiunea că o donație deghizată ar fi fost intenția soților de a face doar un avans asupra moștenirii și că aceasta ar reprezenta un partaj de ascendent nu poate fi primită în raport de dispozițiile legale arătate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea sa în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării în parte sentinței civile nr. 669/2009 Judecătoriei Bistrița, în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate a reclamantului și respingerii cererii reconvenționale pârâtului jr. astfel:
Constatarea că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6551/1994 de Biroul Notarial de Stat bistrița N având ca obiect apartamentul evidențiat în CF nr. 5267/VI B constituie în realitate o donație deghizată sau să se dispună anularea acestuia, cu obligarea pârâților jr și să raporteze la masa succesorală rămasă după defuncții și senior.
2. Să constate că masa succesorală rămasă după defuncta,decedată la data de 1.05.1998, se compune din cota de părți din imobilele casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, terasă, pivniță, șopron, magazie, șură ( în valoare expertizată de 29.814 lei ), curte și grădină în suprafață de 1.000 mp ( în valoare expertizată de 3.339 lei ), situate în intravilanul localității de pe raza comunei, înscrise în CF nr.1108, nr. top.193/2/b/2 în valoare de 33.153 lei și apartamentul nr. 6 din B,-, înscris în CF nr. 5267/VI B, în valoare de 154.000 lei, iar moștenitorii defunctei sunt, sen. cotă de părți, în calitate de soț supraviețuitor, reclamantul și pârâții junior, în cotă de părți fiecare, în calitate de fii.
3. Să constate nulitatea absolută sau să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub semnătură privată încheiat la data de 6.02.2003 între defunctul, sen. Vânzător și pârâtul jr. în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul casă de locuit înscris în CF nr. 1108.
4. Să constate că masa succesorală rămasă după defunctul senior, se compune din cota de părți din imobilele casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, terasă, pivniță, șopron, magazie, șură ( în valoare expertizată de 29.814 lei ), curte și grădină în suprafață de 1.000 mp ( în valoare expertizată de 3.339 lei ), situate în intravilanul localității de pe raza comunei, înscrise în CF nr.1108, nr. top.193/2/b/2 și cota de parte din apartamentul nr. 6 din B,-, înscris în CF nr. 5267/VI B, plus cota de 1/8 parte din cele două imobile arătate, moștenită de la defuncta, iar moștenitorii defunctului sunt în calitate de nepot de fiu predecedat, junior în calitate de fiu și, în calitate de nepot de fiică predecedată, fiecare în cotă de câte 1/3 parte.
5. Să se dispună partajarea masei succesorale rămasă de pe urma celor doi defuncți prin atribuirea imobilului evidențiat în CF nr. 1108 reclamantului, atribuirea apartamentului evidențiat în Cf nr. 5267/VI B pârâtului jr. și obligarea acestuia din urmă la plata sultei în sumă de 29.231 lei în favoarea reclamantului și de 62.384 lei în favoarea intimatului .
6. Să se dispună intabularea în CF a drepturilor de proprietate în favoarea celor doi moștenitori.
7. Să se ia act de renunțarea reclamantului la judecată cu privire la terenurile cuprinse în titlurile de proprietate nr.6766/1994, nr.90173/2002 și nr.90492/2005, respectiv să se mențină hotărârea primei instanțe sub acest aspect.
8. Să se mențină dispoziția de respingere a constatării pasivului succesoral solicitată de pârâtul jr.
9. Să se respingă cererea privind validarea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 6.02.2003, prin care numitul, sen. a promis vânzarea către pârâtul junior, a imobilelor construcții și teren ( ce au fost atribuite în lotul coindivizarului vânzător), pentru prețul de 20.000 lei.
Totodată, s-a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată parțiale în fond și apel și a cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului au fost invocate următoarele:
Reclamantul și pârâții sunt succesorii defuncților și senior, respectiv nepotul de fiu (reclamantul ), fiul (pârâtul jr) și nepot de fiică predecedată ( pârâtul ).
părților au deținut în proprietate două imobile:
Apartamentul evidențiat în CF nr. 5267/VI B care făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6551/5.08.1994, fiind înstrăinat de cei doi defuncți pârâtului jr.
Acest contract de vânzare-cumpărare constituie o donație deghizată potrivit disp. art. 845.civil. În realitate, nu s- plătit nici un preț, intenția antecesorilor fiind aceea de a face un avans asupra moștenirii.
Instanțele de fond au reținut că art. 845.civil instituie o prezumție legală de gratuitate pe care reclamantul nu a răsturnat-o prin probe.
Această afirmație este contrazisă de probatoriul administrat și de atitudinea intimatului jr.
Pe de altă parte, acest contract era susceptibil și de a fi anulat în temeiul art. 953 și urm. civil, pentru vicierea consimțământului prin acte dolosive și violență.
Casa și terenul din comuna au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între defunctul sen. și pârâtul jr.
Recurentul solicită constatarea nulității acestui antecontract pe considerentul că promitentul vânzător nu a semnat acel contract, defunctul a suferit în anul 2001 un accident vascular cerebral care l-a făcut inapt de a se îngriji singur, relațiile dintre defunct și fiul său jr. erau tensionate încă din anul 1999, astfel încât contractul nu poate fi valabil.
Expertiza grafologică administrată în cauză nu a putut stabili cu certitudine dacă semnătura de pe antecontract la rubrica "vânzător" aparțin sau nu defunctului.
Un alt motiv de contestare a acestui antecontract îl constituie faptul că și din acest imobil cota de parte îi aparținea defunctei, decedată la data încheierii antecontractului, împrejurare recunoscută inițial de însuși pârâtul promitent cumpărător, care însă ulterior și-a schimbat poziția procesuală.
În fine, tot ca un motiv ce afectează valabilitatea acestui antecontract îl constituie faptul că imobilul a fost dobândit de către cei doi defuncți în baza Legii nr. 112/1995, neputând fi înstrăinat timp de 10 ani.
Sub aspectul partajului bunurilor ce compun masa succesorală rămasă după cei doi defuncți recurentul a solicitat atribuirea în favoarea sa a imobilului situat în comuna, atribuirea în favoarea pârâtului jr. a apartamentului nr. 6 situat în B, str. - și obligarea acestuia din urmă la plata sultei în favoarea celorlalți doi comoștenitori.
În ce privește statuările instanțelor de fond asupra pasivului succesoral, sunt apreciate de recurent ca temeinice și legale, solicitându-se menținerea lor.
Intimații și prin întâmpinarea formulată ( 14-19), au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că în timpul vieții celor doi defuncți nu a avut loc un partaj de ascendent cu privire la casa situată în comuna.
Un astfel de act nici nu putea fi realizat întrucât imobilul a fost cumpărat de către cei doi defuncți, în temeiul Legii nr. 112/1995, iar instanțele de fond în mod corect au validat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6.02.2003, întrucât din întreaga probațiune testimonială administrată a reieșit că prețul de 20.000.000 lei a fost achitat, iar pârâtul îl întreținea pe defunct.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat în parte, urmând a fi admis în următoarele limite și pentru următoarele considerente:
În esență, reclamantul recurent solicită modificarea deciziei pronunțate în apel sub următoarele aspecte:
Aplicarea disp. art. 845.civil contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6551/5.08.1994 la notariatul de stat județean B N, având ca obiect apartamentul situat în B,- înscris în Cf nr. 5267/6.
Constatarea nulității absolute sau anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2003, având ca obiect casa și terenul evidențiate în CF nr. 1108.
Includerea ambelor imobile în masele succesorale rămase după cei doi defuncți.
Refacerea partajului prin atribuirea apartamentului situat în B pârâtului jr, a casei situate în com. reclamantului și egalizarea loturilor prin plata sultei, inclusiv comoștenitorului.
În ce privește situația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6551/5.08.1994 la Notariatul de stat județean B N, având ca obiect apartamentul situat în B,- înscris în Cf nr. 5267/6, cu privire la care recurentul solicită să se facă aplicarea disp. art. 845 Cod civil, curtea constată că această cerere este întemeiată, omisiunea instanțelor de fond de a aplica în speță această prevedere legală constituind un motiv de nelegalitate ce afectează hotărârea.
Potrivit art. 845.civil, valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervă de uzufruct, va fi socotită în porțiunea disponibilă și excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii.
În situația din speță, această dispoziție este pe deplin aplicabilă.
Potrivit clauzelor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6551/5.08.1994 la Notariatul de stat județean BN( 80 dosar fond), apartamentul obiect al convenției s- înstrăinat cu rezerva uzufructului viager în favoarea vânzătorilor.
Părțile contractante au fost părinții și în calitate de vânzători și fiul, în calitate de cumpărător.
Pentru a proba existența donației deghizate, moștenitorii rezervatari (or în speță ceilalți doi comoștenitori sunt rezervatari, în calitate de nepoți de fiu, respectiv fiică predecedată), pot folosi orice mijloc de probă admis de lege, inclusiv martori.
Probele testimoniale vizând apartamentul situat în B, au relevat că defunctul a afirmat că vinde apartamentul fiului său, însă nimeni nu a asistat la predarea prețului ( 228 dosar fond).
Prezumția fiind legală, operează în toate situațiile, cu excepția celor în care prin probațiunea administrată aceasta este răsturnată.
Pârâtul jr, care avea interesul și căruia îi revenea sarcina probei de a răsturna această prezumție legală, nu a administrat probe în acest sens, motiv pentru care, în speță, dispoziția art. 845.civil devine pe deplin incidentă.
În consecință, în temeiul acestei prevederi și în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct 9 Cod proc.civ. curtea va modifica în parte decizia pronunțată în apel în sensul admiterii apelului declarat de reclamant în contra sentinței civile nr. 669/2009 a Judecătoriei Bistrița, pe care o va schimba în parte, în sensul că va constata că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6551/05.08.1994 la Notariatul de Stat județean B N, având ca obiect imobilul situat în B,-, județul B-N, evidențiat în CF nr. 5267/6 B, în valoare de 154.000 lei, constituie o donație deghizată, făcută în favoarea reclamantului jr. de către antecesorii senior și.
Consecința instituită de art. 845 civil este de reducțiune acestei donații, operațiune ce are ca efect desființarea sa în măsura necesară întregirii rezervei.
În speță fiind 3 descendenți, rezerva este de din moștenire, până la această limită, a cotității disponibile de urmând a fi redusă donația făcută în favoarea moștenitorului jr.
În consecință, se va dispune reducțiunea acestei donații și va fi obligat pârâtul jr. să raporteze acest imobil la masa succesorală rămasă după defuncții senior și, până la limita cotității disponibile, care în speță este parte din valoarea bunului supus reducțiunii.
În urma acestei operațiuni de reducțiune parțială, se impune modificarea hotărârilor instanțelor de fond și sub aspectul constatării maselor succesorale rămase după cei doi defuncți, precum și partajului.
În acest sens, se va constata că masa succesorală rămasă după defuncta decedată la 01.05.1998 se compune și din cota de parte din imobilul situat în B,-.6, jud. B-
Se va constata că masa succesorală rămasă după defunctul sen. decedat la data de 17.02.2006se compune din cota de parte din același imobil.
Se va constata că au calitatea de succesori după ambii defuncți reclamantul în calitate de nepot de fiu predecedat în cotă de 1/3 parte, pârâtul jr în calitate de fiu în cotă de 1/3 parte și pârâtul în calitate de nepot de fiică predecedată, în cotă de 1/3 parte.
Se va sista indiviziunea asupra masei succesorale rămase după cei doi defuncți prin atribuirea imobilului situat în B,-,. 6, jud. B - N în natură, în cotă de 1/1 parte, în favoarea pârâtului jr. cu titlu de moștenire și partaj.
Întrucât valoarea totală a apartamentului fost stabilită prin expertiză la 154.000 lei ( 346 dosar fond), iar reducțiunea donației s-a făcut până la limita cotității disponibile care este parte, reiese că pârâtul căruia i s-a atribuit bunul în natură va fi ținut la plata sultei în favoarea celorlalți doi comoștenitori care au cote egale cu a sa, sulta datorându-se la suma totală de 115.500 lei (3/4 din 154.000 lei).
Fiind 3 comoștenitori cu cote egale, de câte 1/3 parte fiecare, reiese că din această sumă supusă partajului, fiecăruia îi revine suma de câte 38.500 lei (115.500: 3).
În consecință, va fi obligat pârâtul jr. la plata sultei în sumă de câte 38.500 lei în favoarea reclamantului, respectiv a pârâtului.
Se va dispune întabularea în CF 5267/6 Bad reptului de proprietate în favoarea pârâtului jr. ca bun propriu, cu titlu de moștenire și partaj.
În ceea ce privește însă cealaltă solicitare a recurentului de constatare nulității absolute sau de anulare a antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect casa și terenul situate în comuna, aceasta nu este fondată, sub acest aspect hotărârile instanțelor de fond fiind temeinice și legale.
Primul argument pe care își fundamentează reclamantul solicitarea de constatarea nulității absolute a antecontractului vizează faptul că semnătura ce apare la poziția vânzător nu aparține defunctului.
În fața primei instanțe s- administrat proba cu expertiza criminalistică ( 162- 179 dosar fond), care a concluzionat că nu se poate stabili dacă actul sub semnătură privată intitulat " contract de vânzare-cumpărare" datat 6.02.2003 a fost semnat pentru vânzător de către numitul.
Rezultatul acestei probe științifice nefiind concludent, se impune a se lua în considerare restul probațiunii administrate în cauză.
În privința imobilului situat în comuna, probațiunea testimonială administrată a relevat că defunctul intenționat inițial să lase casa reclamantului, dacă acesta se va muta cu el, însă a fost dezamăgit, întrucât reclamantul a plecat în Spania și nu s-a mai întors ( 155 dosar fond).
O altă depoziție ( 230 dosar fond) este în sensul că defunctul ar fi afirmat că dorește să lase casa din și pământ nepoților, deoarece sunt orfani.
În fine, au fost audiați în fața primei instanțe martorii semnatari ai antecontractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o reclamă recurentul ( 258, 271). Ambii au declarat că au văzut când pârâtul i-a dat tatălui său suma de 20.000.000 lei pentru imobilele casă și cca. 4 ari teren în loc., iar cu aceeași ocazie încheierii antecontractului, defunctul a relatat că prin anul 2000 i-a dat nepotului său (reclamantul) suma de 70-75.000.000 lei pentru a-și plăti vizele pentru Spania.
Din coroborarea tuturor acestor probe, concluzia la care instanța poate ajunge coincide cu cea adoptată de instanțele de fond, în sensul că defunctul senior a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele din loc., iar semnătura sa a susținut voința reală de a transmite cu titlu oneros și fără sarcini aceste imobile fiului său, care a rămas în final singurul care i-a stat în preajmă și i-a acordat întreținerea de care avea nevoie în ultimii ani ai vieții, întreținere pe care singur nu mai era capabil să și-o asigure, din cauza accidentului vascular care l- imobilizat.
Celălalt motiv invocat de recurent în susținerea solicitării de anulare antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele din loc. vizează împrejurarea că defunctul senior era proprietar doar asupra cotei de parte din acestea, diferența revenind soției, astfel încât defunctul nu putea dispune decât de cota sa.
Așa cum corect au reținut instanțele de fond, pentru a opera condiția rezolutorie - în ipoteza în care bunul supus partajului cade în lotul atribuit altui copartajant decât cel care încheiat un act de dispoziție anterior partajului asupra întregului bun - este obligatoriu ca între coproprietari să fi existat un partaj.
Or, între defuncții senior și nu a existat nici un partaj în urma căruia imobilele din loc. să cadă în lotul coproprietarei, ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Un astfel de partaj nici nu era posibil de altfel, în condițiile în care antecontractul defăimat de reclamant s-a încheiat la data de 6.02.2003, soția decedat anterior la 1.05.1998, iar succesiunea după aceasta nu a fost dezbătută.
Această dezbatere succesorală după defuncta s- făcut chiar în cadrul prezentului litigiu, iar în fața primei instanțe corect s- constatat că într-adevăr, în componența masei succesorale lăsată de această defunctă este inclusă și cota de parte din imobilele situate în loc..
În urma partajului succesoral bunurile cu privire la care s- constatat că intră în componența masei succesorale rămase după defuncta au fost atribuite în totalitate lui senior, în favoarea celor doi comoștenitori ai defunctei - și, stabilindu-se câte o sultă compensatoare, corespunzătoare cotei de 1/8 parte fiecare din valoarea totală a acestor imobile.
Reiese deci că în urma partajului succesoral dezbătut după defuncta tot în cadrul prezentului litigiu, bunurile ce au compus masa succesorală lăsată de aceasta au fost atribuite integral lui senior, astfel încât condiția rezolutorie nu mai operează, antecontractul putând fi validat întrucât bunul ce formează obiectul său a căzut în lotul copartajantului vânzător senior.
În fine, motivul vizând nulitatea absolută a aceluiași antecontract pe temeiul eludării art. 9 și 11 din Legea nr. 112/1995 nu este fondat. Corect au reținut instanțele de fond că sancțiunea instituită de lege este aplicabilă numai actelor translative de proprietate încheiate în perioada interdicției de înstrăinare, or, antecontractul de vânzare-cumpărare nu transferă dreptul de proprietate, ci doar dă naștere unei obligații de a face în sarcina promitenților, respectiv de încheia act translativ de proprietate.
Obligația de a face este perfect valabilă, fiind doar supusă unui termen și putând fi valorificată după expirarea termenului înăuntrul căruia operează interdicția de înstrăinare.
Pentru toate aceste considerente, motivele vizând nulitatea, respectiv anulabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele din loc., încheiat la data de 6.02.2003 între promitentul vânzător senior și promitentul cumpărător jr. nu sunt întemeiate, sub acest aspect hotărârile instanțelor de fond fiind temeinice și legale, urmând a fi menținute.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. intimatul jr. va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 5282 lei în favoarea recurentului astfel: 1839 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând parte din cheltuielile avansate și dovedite de reclamant în această fază procesuală, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și contravaloare expertize ( 414 dosar fond), 1849 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând parte din cheltuielile aferente acestei faze procesuale, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat ( 26, 27, 39) și 1594 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând din taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariu avocat parțial ( 11, 48).
La stabilirea cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere că prin modalitatea de soluționare recursului în sensul admiterii, consecința a fost aceea de modificare și respectiv schimbare parțială a ambelor hotărâri pronunțate de instanțele de fond, cheltuielile fiind stabilite în raport de valoarea bunurilor asupra cărora a operat modificarea stabilită în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de - în contra deciziei civile nr. 71/A/26.06.2009 a Tribunalului Bistrița N prinunțată în dosar nr- pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul declarat de același reclamant în contra sentinței civile nr. 669/12.02.2009 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acțiunea precizată de reclamant și în consecință:
Constată că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6551/05.08.1994 la Notariatul de Stat județean B N, având ca obiect imobilul situat în B,-, etaj 1, scara A, apartamentul 6, județul B-N, evidențiat în CF nr. 5267/6 B, nr. top 7658/b/VI în valoare de 154.000 lei, constituie o donație deghizată, făcută în favoarea reclamantului jr. de către antecesorii senior și.
Dispune reducțiunea acestei donații și obligă pârâtul jr. să raporteze acest imobil la masa succesorală rămasă după defuncții și sen. până la limita cotității disponibile.
Constată că masa succesorală rămasă după defuncta decedată la 01.05.1998 se compune și din cota de parte din imobilul situat în B,-.6, jud. B-
Constată că masa succesorală rămasă după defunctul sen. decedat la data de 17.02.2006se compune din cota de parte din același imobil.
Constată că au calitatea de succesori după ambii defuncți reclamantul în calitate de nepot de fiu predecedat în cotă de 1/3 parte, pârâtul jr în calitate de fiu în cotă de 1/3 parte și pârâtul în calitate de nepot de fiică predecedată, în cotă de 1/3 parte.
Sistează indiviziunea asupra masei succesorale rămase după cei doi defuncți prin atribuirea imobilului situat în B,-,. 6, jud. B - N în natură, în cotă de 1/1 parte, în favoarea pârâtului jr. cu titlu de moștenire și partaj.
Obligă pârâtul jr. la plata sultei în sumă de câte 38.500 lei în favoarea reclamantului, respectiv a pârâtului.
Dispune întabularea în CF 5267/6 Bad reptului de proprietate în favoarea părâtului jr. ca bun propriu, cu titlu de moștenire și partaj.
Menține celelalte dispoziții al sentinței.
Obligă intimatul jr la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 5282 lei în favoarea recurentului astfel:
- 1839 lei celtuieli de judecată parțiale la fond;
-1849 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel;
-1594 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
11 ex/12.01.2010
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
